4

MODELAREA PROBLEMELOR DE INTERFAºÅ

4.1. DETERMINAREA POZIºIEI SUPRAFEºEI LIBERE

¥n cazul curgerii prin medii poroase cu suprafatå liberå, dificultå¡ile de

modelare provin din natura condi¡iilor de margine. Pe suprafa¡a liberå trebuie
îndeplinite simultan doua condi¡ii de margine, aceea de presiune zero ¿i aceea
de vitezå normalå zero. Cum cea de-a doua condi¡ie implicå limitarea
domeniului de studiu la suprafa¡a liberå, este necesarå cunoa¿terea prealabilå a
acesteia. Prima conditie de margine nu se impune dar se poate verifica, ¡inând
seama cå p=0 în H=z+p/γ implicå H=z, cu z definit de pozi¡ia aleaså a suprafe¡ei
libere. Algoritmii de rezolvare sunt deci de naturå iterativå. Un caz particular îl
constituie înså acviferele de micå adâncime, unde ipoteza Depuit permite
simplificarea problemei.

4.1.1. POZIºIA SUPRAFEºEI LIBERE

ÎN CAZUL ACVIFERELOR DE MICÅ ADÂNCIME

¥n cazul acviferelor de micå adâncime, cantonate pe suportul unui strat

impermeabil cvasiorizontal, se poate neglija componenta verticalå a vitezei de
infiltra¡ie. Aceastå simplificare, denumitå ¿i ipoteza Depuit, revine la a admite
cå liniile de curent sunt orizontale ¿i respectiv cå suprafe¡ele echipoten¡iale sunt
normale pe planul de referin¡å orizontal. Dacå patul impermeabil se considerå
plan de referin¡å cu z=0, atunci sarcina hidraulicå devine egalå cu înål¡imea
pânzei fa¡å de stratul impermeabil [1]:

H( x, y, z ) = h( x, y) . (4.1)

Ecua¡ia cu derivate par¡iale care guverneazå fenomenul capåtå forma

bidimensionalå:

64
 ∂ ⎛ ∂h ⎞ ∂ ⎛ ∂h ⎞
⎜ Tx ⎟ + ⎜ Ty ⎟ + Q = 0 , (4.2)
∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂y ⎝ ∂y ⎠

în care Tx ¿i Ty sunt transmisivitå¡ile pe direc¡iile principale de anizotropie,

considerate coincidente cu axele sistemului de referin¡å xoy, iar Q este aportul
de debit distribuit sub formå de infiltrare pe suprafa¡a liberå.
Condi¡iile de margine la limitele domeniului bidimensional sunt cele uzuale:

h − h ∗ = 0 pe Γ H , (4.3.a)

qn − q ∗ = 0 pe Γq . (4.3.b)

*
reprezentând condi¡ii de înål¡ime cunoscutå a acviferului h pe anumite
grani¡e ΓH ¿i condi¡ii de flux impus q normal pe anumite grani¡e Γq.
*

Folosind oricare dintre procedeele de definire a ecua¡iilor în elemente finite,

atât procedeul Galerkin în forma descriså în § l.4.3. cât ¿i procedeul bazat pe
formularea varia¡ionalå în forma descriså în § l.4.4., se ajunge în final la setul
de ecua¡ii:

[ K ]{h} = {R} , (4.4)

unde: [K]=Σ[k] ¿i {R}=Σ{r}, iar:

[ k] = ∫D [ B] [T ][ B]dD ;
T
e (4.5.a)

{r} = ∫D [ N] T QdD + ∫Γ [ N] T q ∗ dΓ .
e e (4.5.b)

Nota¡iile sunt cele obi¿nuite, [B] fiind matricea ce con¡ine derivatele de

ordinul I ale func¡iilor de aproximare, conform rela¡iei (1.30), iar [T] este
matricea transmisivitå¡ilor:

⎡T 0⎤
[T ] = ⎢ 0x Ty ⎥⎦
. (4.6)
⎣

¥n rela¡iile (4.5), [k] este matricea de influen¡å a elementului, iar {r} este
*
vectorul nodal ce provine din aportul de debit Q ¿i din condi¡ia de margine q

65
impus, atunci când o grani¡å a elementului este comunå cu grani¡a Γq a
domeniului.
Fa¡å de formularea standard din (1.34) sau (1.47) vectorul {r} con¡ine
termenul suplimentar ∫ [ N ] QdD . Acest termen provine din aportul de debit pe
T

suprafa¡a elementului, condi¡ie care completeazå forma integralå a ecua¡iei

(1.24) cu termenul adi¡ional:

∫D wQdD , (4.7)

respectiv func¡ionala (1.42) ata¿atå problemei cu integrala:

− ∫D HQdD . (4.8)

Termenii adi¡ionali (4.7), respectiv (4.8) conduc, prin aproximårile curente

în formularea în elemente finite w = [ N ] ¿i respectiv H=[N]{H}, la termenul
T

suplimentar amintit.
Condi¡iile de margine de tip înål¡ime cunoscutå h a acviferului pe grani¡e ΓH
*

se impun direct în sistemul final de ecua¡ii (4.4). Pentru fiecare nod i din
*
domeniu, în care se impune o înål¡ime a acviferului h i, se scrie o ecua¡ie
*
suplimentarå de forma Ahi=Ah i. Aceastå nouå ecua¡ie se adunå cu ecua¡ia
corespunzåtoare necunoscutei hi din sistem, iar dacå A este o constantå cu
câteva ordine de mårime mai mare decât coeficien¡ii diagonali ai sistemului
solu¡ia rezultatå îndepline¿te condi¡iile de margine (4.3.a).
Rezolvarea sistemului algebric liniar (4.4) conduce la determinarea
înål¡imilor acviferului în punctele nodale ale discretizårii. Prin rela¡iile de
aproximare de la nivelul elementului se poate determina apoi înål¡imea apei ¿i
deci pozi¡ia suprafe¡ei libere în orice punct al domeniului.

4.1.2. POZIºIA SUPRAFEºEI LIBERE ÎN CAZUL

TRIDIMENSIONAL GENERAL

Pentru a u¿ura în¡elegerea algoritmului de modelare se trateazå curgerea

subteranå cu nivel liber printr-un versant. O sec¡iune verticalå, considertå
caracteristicå, este prezentatå în figura 4.1. ¥n aceea¿i figurå sunt marcate
tipurile de grani¡e care intervin ¿i condi¡iile de margine aferente:
A1 ¿i A2 - suprafe¡e udate, cu sarcinå hidraulicå impuså de un nivel cunoscut
al apei în versant, H=H1 pe A1 ¿i respectiv de nivelul de la baza versantului
H=H2 pe A2;

66
 B - suprafa¡a liberå, sau suprafa¡a de depresie, care limiteazå superior
domeniul de infiltra¡ie, unde presiunea este zero (H=z) ¿i viteza normalå este
zero (vn=0);
C - zona de izvorâre, unde presiunea este zero (H=z), iar viteza normalå este
pozitivå (vn>0), corespunzåtoare condi¡iei de emergen¡å a debitelor.

Fig.4.1. Sec¡iune verticalå prin acviferul cu nivel liber cantonat în zona unui versant -
condi¡ii de margine.

Condi¡iile de sarcinå hidraulicå impuså pe A1 ¿i A2 se introduc cu usurin¡å în

rezolvarea în elemente finite, impunând valoarea în noduri dupå tehnicile
numerice prezentate în paragraful anterior. La limitele constituite de suprafa¡a
de depresie ¿i de zona de izvorâre existå înså douå condi¡ii de margine (H=z;
vn≥0) a cåror îndeplinire simultanå este imposibil de asigurat în formularea
obi¿nuitå.

4.1.2.1. Algoritmul bazat pe corectarea succesivå a domeniului. O primå

alternativå de rezolvare constå în corectarea succesivå a limitei superioare a
domeniului de studiu, în conformitate cu condi¡iile de margine asociate
condi¡iei de suprafa¡å liberå.
Rezolvarea în elemente finite a problemei curgerii subterane prin medii
poroase conduce la sistemul algebric:

[ K ]{H} = {R} , (4.9)

în care {H} este vectorul sarcinilor hidraulice din nodurile discretizårii, iar:

67
 [ K ] = ∑ [ k] ,
{R} = ∑ {r}
cu:

[ k ] = ∫D [ B] [ kh ][ B]dD ;
T
e
(4.10)
{r} = ∫Γ [ N] q ∗ dΓ .
T
e

Se reaminte¿te cå matricea [kh] con¡ine conductivitå¡ile hidraulice ale

*
elementului, iar q este fluxul impus pe grani¡a elementului care coincide cu
grani¡a Γq a domeniului.
¥n forma generalå, rezolvarea iterativå prin corectarea succesivå a limitei
superioare a domeniului porne¿te de la o primå propunere pentru pozi¡ia
suprafe¡ei de depresie. Limitând discretizarea domeniului la aceastå pozi¡ie se
îndepline¿te implicit condi¡ia vn=0. ¥n acela¿i timp, pe zona de izvorâre se
impun în nodurile din suprafa¡å sarcinile hidraulice Hi=zi, cu zi cotele punctelor
nodale. ¥ndeplinirea celei de-a doua condi¡ii de margine (H=z pe suprafa¡a de
depresie ¿i respectiv vn>0 pe zona de izvorâre) se verificå, iar în cazul în care
aceasta nu este îndeplinitå se repozi¡ioneazå suprafa¡a de depresie. Calculul se
face iterativ, convergând cåtre solu¡ia corectå a problemei.
Algoritmul corespunzåtor unei itera¡ii cuprinde [2]:
- recalcularea matricelor de influen¡å, de forma (4.10), ale elementelor finite
a cåror geometrie a fost afectatå de modificarea pozi¡iei suprafe¡ei de depresie la
itera¡ia anterioarå ¿i asamblarea matricei domeniului:

[ K ] = ∑ [k] ;
- introducerea condi¡iilor de sarcinå hidraulicå impuså pe grani¡ele A1 ¿i A2
(fig. 4.2) ¿i rezolvarea sistemului

[ K ]{H} = {R} H impus pe A1 ¿i A2

⇒ { H} .

- verificarea condi¡iei H=z pe grani¡a SD; dacå diferen¡ele Hi-zi pe aceastå

grani¡å se încadreazå în limita erorii admisibile calculul se încheie; dacå Hi-zi
este mai mare decât eroarea admisibilå se repozi¡ioneazå suprafa¡a de depresie,
mutând nodurile de tipul 1, 2, 3 (fig. 4.2) în pozi¡iile 1', 2', 3' prin deplasarea
pe verticalå cu Δi=Hi-zi.

68
 Fig.4.2. Repozi¡ionarea suprafe¡ei libere în urma itera¡iilor.

¥n cazul în care zona de izvorâre are o pondere importantå în cadrul

fenomenului, se procedeazå la o iterare în douå etape pe fiecare pas, ¡inând
seama riguros ¿i de condi¡iile impuse pe aceastå zonå [3]. De aceastå datå,
algoritmul corespunzåtor unei itera¡ii cuprinde:
- recalcularea matricelor de influen¡å pentru elementele finite a cåror
geometrie a fost afectatå de modificarea pozi¡iei suprafe¡ei de depresie la itera¡ia
anterioarå ¿i asamblarea matricei domeniului:

[ K ] = ∑ [k] ;
- introducerea condi¡iilor de sarcinå hidraulicå impuså H=H1 pe A1, H=H2 pe
A2, H=z pe suprafa¡a de depresie SD ¿i pe zona de izvorâre C ¿i rezolvarea
sistemului:

[ K ]{H} ′ = {R} H impus pe A1 , A2 SD ¿i C

′
⇒ {H} ;
- evaluarea pe baza primei estimåri {H}' a fluxurilor q' pe laturile (fe¡ele)
elementelor ce fac parte din zona de izvorâre:

{q ′} = [ kh ][ B]{H} ′ ;
- calculul termenilor liberi corespunzåtori condi¡iei q=q' pentru elementele
cu grani¡a comunå cu zona de izvorâre:

69
 {r} q′ = ∫C [ N] T {q ′}dΓ ,

respectând înså condi¡ia de vn>0 prin rq=0 atunci când q'<0;

- introducerea condi¡iilor de sarcinå hidraulicå impuså pe A1 ¿i A2 ¿i a
condi¡iilor de debit impus q=q' pe C ¿i rezolvarea sistemului:

[ K ]{H} ″ = {R} H impus pe A1 ¿i A2

″
+ ∑ elemente din C {r} q′ ⇒ {H} ;

- verificarea condi¡iei H=z cu estimarea {H}" (H"=z) pe grani¡ele SD ¿i C

constituite de suprafa¡a de depresie ¿i de zona de izvorâre.
Corectarea pozi¡iei suprafe¡ei de depresie se face, atunci când H"≠z, dupå
acela¿i procedeu cu cel descris anterior.
Algoritmul de pozi¡ionare a suprafe¡ei de depresie prin corectarea succesivå
a limitei superioare a domeniului discretizat prezintå înså o serie de
inconveniente. Modificarea pozi¡iei anumitor noduri din discretizare poate
produce distorsiuni mari în forma elementelor ¿i, ca urmare, se impune
modificarea avizata a unor grupåri de noduri din vecinåtatea suprafe¡ei de
depresie. De asemenea, în cazul în care domeniul de infiltra¡ie con¡ine zone cu
conductivitå¡i hidraulice diferite, definirea ¿i corectarea succesiva a pozi¡iei
suprafe¡ei devine mult mai dificilå, convergen¡a procesului fiind mai slabå. Un
alt inconvenient provine din faptul reevaluarea unor matrici de influentå,
asamblarea matricei domeniului ¿i rezolvarea sistemului la fiecare pas de
itera¡ie conduc la cre¿terea semnificativå a efortului de calcul.

4.1.2.2. Algoritmul bazat pe corectarea succesivå a matricei domeniului.

Cea de a doua alternativå de rezolvare utilizeazå o unicå discretizare în procesul
de iterare, definitå pentru un domeniu care include suprafa¡a de depresie
(fig.4.3). Geometria discretizårii este fixå ¿i nu depinde de pozi¡ia suprafe¡ei de
depresie ¿i a zonei de izvorâre. Matricea de infiltra¡ie a domeniului real de
curgere se exprimå ca diferen¡å între matricea [K] a întregului domeniu ¿i
[ ]
matricea K corespunzåtoare zonei de deasupra suprafe¡ei de depresie.
Sistemul algebric de ecua¡ii care conduce la solu¡ia problemei are deci forma:

([ K ] − [ K ]){H} = {R} Himpus pe A1 ¿i A2

. (4.11)

70
 Fig.4.3. Determinarea pozi¡iei suprafe¡ei libere în cadrul algoritmului de corectare
succesivå a matricei domeniului.

Pozi¡ia suprafe¡ei de depresie fiind înså necunoscutå, matricea K [ ] este de

asemenea nedeterminatå. Rezolvarea presupune deci un proces iterativ de forma
[2], [4]:

[ K ]{ H}
n+ 1
= { R} H
impus
[ ]
+ K { H} ,
n
(4.12)

cu condi¡ia asociatå q>0 pentru nodurile apar¡inând zonei de izvorâre. Indicii

n ¿i n+1 sunt indici de itera¡ie. La fiecare pas de iterare matricea K [ ] se
actualizeazå, fiind evaluatå prin asamblarea matricelor de influen¡å ale
elementelor finite situate deasupra suprafe¡ei de depresie.
¥n cazul elementelor tåiate de suprafa¡a de depresie, apartenen¡a lor la
[ ]
domeniul lui K este datå de condi¡ia ca în centroidul elementului Hc<zc unde
Hc este sarcina hidraulicå iar zc este cota geodezicå a centroidului. O
convergen¡å mult mai bunå se ob¡ine dacå în discretizare se utilizeazå elemente
izoparametrice. ¥n acest caz, la integrarea numericå pentru calculul matricei de
[]
influen¡å k a unui element finit intersectat, apar¡inåtoare lui K : [ ]

71
 [ k ] = ∑ ∑ ∑ w w w [ B( s , t , r )][ k ][ B( s , t , r )] det[ J( s , t , r )] , (4.13)
i j k i j k i j k h i j k i j k

se iau în considerare numai punctele de integrare care se gåsesc deasupra

suprafe¡ei de depresie (fig.4.3), adicå acele puncte pentru care
H(si,tj,rk)<z(si,tj,rk).
[ ]
Asamblarea matricei K nu se realizeaza efectiv. La nivelul fiecårui
element situat deasupra suprafe¡ei de depresie, sau intersectat de aceasta, se
calculeazå vectorul corec¡iilor locale:

{r } = [ k ]{H} n , (4.14)

[ ]
iar termenul K {H } din (4.12) este evaluat prin sumarea acestor vectori de
n

corec¡ie:
[ K ]{H} n
= ∑ {r } . (4.15)

Condi¡ia Hn+1=z pe zona de izvorâre se impune numai în nodurile situate în

aceastå zonå pentru care q>0.
Iterarea conform rela¡iei (4.12) este simplå ¿i se preteazå mult mai bine
pozi¡ionårii automate a suprafe¡ei de depresie. Matricea [K] fiind constantå se
triangularizeazå o singurå datå ¿i în decursul itera¡iilor se efectueazå numai
substitu¡ia înapoi. Itera¡iile se încheie atunci cånd domeniul situat deasupra
suprafe¡ei de depresie råmâne acela¿i în douå itera¡ii succesive.
Algoritmul bazat pe corectarea succesivå a matricei domeniului are la bazå
acela¿i principiu de excludere din domeniu a zonelor în care H<z. Se
semnaleazå faptul cå procesul de iterare implicå înså o aproximare
suplimentarå. Sarcinile hidraulice din nodurile situate deasupra suprafe¡ei de
depresie sunt lipsite de sens fizic, dar se utilizeazå curent pentru evaluarea
sarcinii hidraulice din centroidul elementelor sau din punctele de integrare [4].
Aceastå inconsecven¡å se poate elimina modificând algoritmul de iterare,
acceptând cå zona de deasupra suprafe¡ei de depresie apar¡ine ¿i ea domeniului
de infiltra¡ie, dar atribuind elementelor din aceastå zonå o conductivitate
hidraulicå cu multe ordine de mårime mai micå decât aceea a mediului real. Se
men¡ioneazå înså cå în acest caz apare o altå serie de inconveniente. Func¡iile de
aproximare sunt cele standard ¿i pentru elementele finite intersectate de
suprafa¡a de depresie, de¿i aceastå suprafa¡å constituie o discontinuitate în
câmpul sarcinilor hidraulice. De asemenea, în rezolvarea efectivå a sistemului
de ecua¡ii apar erori numerice de trunchiere, datoritå discrepan¡ei majore a

72
ordinului de mårime a termenilor diagonali din matricea sistemului, creatå de
elementele cu conductivitate hidraulicå for¡at reduså.

4.1.3. MODELAREA POZIºIEI SUPRAFEºEI LIBERE

ÎN CAZUL REGIMULUI NEPERMANENT

¥n regim tranzitoriu pozi¡ia suprafe¡ei libere se modificå în timp, în acord cu

modificarea condi¡iilor de margine la limitele domeniului. Condi¡iile ini¡iale
pentru sarcinile hidraulice din domeniu, ca ¿i pozi¡ia ini¡ialå a suprafe¡ei libere
înainte de declan¿area regimului tranzitoriu se determinå pe baza algoritmilor
expu¿i anterior. Desfå¿urarea în timp a fenomenului se analizeazå pe baza
discretizårii domeniului timp în pa¿i de timp Δt, suficien¡i de mici ¿i
determinarea pozi¡iilor succesive ale suprafe¡ei libere la fiecare pas de timp.

4.1.3.1. Modelarea regimului permanent ca o succesiune de regimuri

permanente. Algoritmul de modelare se bazeazå pe corectarea succesivå a
domeniului de curgere. Regimul nepermanent se trateazå cu ajutorul metodelor
hibride explicite [5]. Datoritå complexitå¡ii calculelor de repozi¡ionare a
suprafe¡ei libere, prezentate în § 4.1.2.1., dependen¡a de timp se rezolvå prin
rela¡ii simple de integrare, de tip Euler (§ 3.3.1). ¥n cadrul algoritmului se cautå
o rela¡ie care så permitå repozi¡ionarea suprafe¡ei libere la sfâr¿itul pasului de
calcul, în func¡ie de pozi¡ia suprafe¡ei libere la începutul intervalului.
¥n analiza fenomenului se neglijeazå capilaritatea. Suprafa¡a liberå a
infiltra¡iei nepermanente nu mai este ¿i linie (suprafatå) de curent ¿i, ca urmare,
din cele douå condi¡ii ale regimului permanent (H=z, vn=0) se re¡ine numai
condi¡ia H=z. Condi¡iile ini¡iale se determinå prin rezolvarea regimului
permanent pentru condi¡iile de margine de la t=0. Pozi¡ia suprafe¡ei de depresie
corespunzåtoare acestui moment se stabile¿te pe baza procedeului descris la
§ 4.1.2.1.

Fig.4.4. Varia¡ia suprafe¡ei libere într-un interval de timp de calcul.

73
 Pentru un interval de timp Δt, între pasii tn ¿i tn+1, repozi¡ionarea suprafe¡ei
libere parcurge urmåtoarele etape (fig.4.4):
- se identificå discretizarea pentru momentul tn la care suprafa¡a liberå are
pozi¡ia SLn ¿i se evalueazå matricele de influen¡a [k] ale elementelor finite ¿i
respectiv matricea [K] a domeniului.
- se evalueazå vectorii {r} ai condi¡iilor de margine de la momentul tn+1 ¿i
vectorul sumå {R} ¿i se rezolvå sistemul:

[ K ]{H} n+1 = {R} n+1 , (4.16)

în care s-au impus ¿i condi¡iile de tip Hn+1=H(tn+1) pe grani¡ele ΓH ¿i H=zn pe

suprafa¡a liberå.
- se calculeazå vitezele de curgere în elementele finite ce bordeazå suprafa¡a
liberå, pe baza sarcinilor hidraulice nodale rezultate din rezolvarea sistemului
(4.16):

⎧v ⎫
{v} = ⎨v x ⎬ = [ kh ][ B] SL {H} n+1,e . (4.17)
⎩ y⎭

- se determinå noua pozi¡ie a nodurilor de pe suprafa¡a liberå, acceptând cå

viteza de deplasare a nodurilor de pe suprafa¡a liberå este propor¡ionalå cu
viteza de curgere, amendatå de porozitatea efectivå n:

⎧x⎫ ⎧x⎫
⎨ ⎬ = ⎨ ⎬ + Δt{v} .
1
(4.18)
⎩ y ⎭ n+ 1 ⎩ y ⎭ n n

Pentru a evita cumularea erorilor rezultate din ipotezele simplificatoare

admise, dupå fiecare repozitionare se impune ¿i rea¿ezarea suprafe¡ei libere,
rezolvånd un regim permanent pentru condi¡iile de margine de la timpul tn+1 pe
baza algoritmului prezentat la § 4.1.2.1.

4.1.3.2. Modelarea regimului nepermanent cu suprafa¡a libera pe baza

frontierei saturat-nesaturat. Algoritmul de modelare utilizeaza rezolvarea
generala, în elemente finite, a regimului nepermanent, prezentatå în § 3.3.
Suprafa¡a liberå este de aceastå datå delimitatå, la fiecare pas de timp, de
frontiera dintre regimul saturat ¿i nesaturat.
Regimul nesaturat apare ca un fenomen la contactul dintre matricea solidå,
aer ¿i apå. Dacå se iau în considerare numai procesele de suc¡iune capilarå,

74
permeabilitatea (conductivitatea hidraulicå) depinde de umiditatea uw, rela¡ia de
dependen¡å putând fi scriså simplificat sub forma [5], [6]:

k h ( u w ) = k r (u w ) k h , (4.19)

unde kr∈(0,1) este un scalar care pondereazå tensorul permeabilitå¡ilor din

regim saturat.
Din curbele umiditate-suc¡iune se poate defini, cel pu¡in grafic, o rela¡ie de
forma:

k r = k r ( p) la p < 0 - suc¡iune
(4.20)
¿i k r = 1 la p ≥ 0 - presiunea apei din pori

p - fiind, dupå caz, presiune intersti¡iala sau suc¡iune. Rela¡ia de definire a

p
sarcinii hidraulice H = z + permite rescrierea rela¡iei sub forma kr=kr(H).
γ
Ecua¡ia matricialå în elemente finite de spa¡iu (3.11) are aceea¿i formå dar
constantele de material sunt de aceastå datå dependente de umiditate ¿i deci de H:

∂ { H(t )}
[ K ]{ H(t )} + [ S] ∂t
{ }
− R(t ) = 0 , (4.21)

cu:

[ K ] = ∑ [ k] ¿i [ k ] = ∫De [ B] k r ( p)[ kh ][ B]dD ,

T
(4.22)

[ S ] = ∑ [ s] ¿i [ s] = ∫De [ N] E(u w )[ N]dD ,

T
(4.23)

unde [K]=[K(p)] este matricea domeniului, care reflectå regimurile presiune-

suc¡iune, iar [S]=[S(uw)] este o matrice ce ¡ine seama de înmagazinare ¿i
respectiv de capacitatea specificå de umectare. Sistemul (4.21) este neliniar,
rezolvarea aproximativa putând fi fåcutå înså cu un algoritm simplificat.
Condi¡iile ini¡iale la începutul procesului de simulare se determinå rezolvând
regimul permanent cu condi¡iile de margine de la t=0, utilizând procedeul
prezentat la § 4.1.2.2. De re¡inut cå discretizarea cuprinde întreg domeniul
posibil al curgerii.

75
 Pentru un interval de timp Δt, între pa¿ii de calcul tn ¿i tn+1, determinarea
pozi¡iei suprafe¡ei libere parcurge urmåtoarele etape:
- pe baza sarcinilor hidraulice {H}n, de la momentul tn, se determinå {p}n
¿i se reevaluazå matricele de influen¡å ¿i de înmagazinare ale elementelor,
utilizând valorile actualizate kr(p);
- se asambleazå matricele domeniului ¿i se determinå valorile {H}n+1 cu
rela¡ia de recuren¡å (3.32), ¡inând seama de condi¡iile de margine de la tn+1,
inclusiv de noile valori impuse pentru sarcinile hidraulice la grani¡e;
- se traseazå suprafa¡a liberå ca suprafa¡å de separa¡ie a domeniului cu
H≥z (saturat, cu presiune intersti¡ialå p>0) fa¡å de domeniul cu H<z
(nesaturat cu suc¡iune p<0).
Dacå zona de izvorâre este importantå pentru modelarea fenomenelor, se
impune o itera¡ie suplimentarå pe pasul de timp Δt, pentru a asigura
satisfacerea simultanå a condi¡iilor H=z, vn>0 în nodurile pozi¡ionate pe zona
de izvorâre.

4.2. DETERMINAREA INTERFEºEI APÅ DULCE - APÅ SÅRATÅ

Analiza mi¿cårii fluidelor imiscibile (apå-hidrocarburi, apå dulce-apå

såratå) este asemånåtoare determinårii pozi¡iei suprafe¡ei libere: în afara
distribu¡iei sarcinii hidraulice se cere ¿i determinarea suprafe¡ei de separa¡ie
dintre faze, suprafa¡å necunoscutå aprioric. ¥n general, problemele de acest
tip sunt tridimensionale. Când înså grosimile fazelor sunt mici, comparativ
cu extinderea în suprafa¡å a acviferului, schematizarea Dupuit î¿i påstreazå
valabilitatea ceace permite tratarea bidimensionalå a problemei. Exemplul
tipic îl constitue acviferele costiere unde, negijând zona de tranzi¡ie se poate
considera cå apa dulce ¿i apa såratå sunt separate printr-o interfa¡å netå. ¥n
conscin¡å, curgerea bifazicå poate fi echivalatå cu un bistrat de grosime
variabilå, iar mi¿carea poate fi analizatå în condi¡iile problemei plan-
orizontale.

4.2.1. ECUAºII DE MIªCARE

Så consideråm un acvifer costier în care mi¿carea apei dulei este cu nivel

liber. Dacå nivelul de referin¡å va fi culcu¿ul acviferului, atunci sarcinile
piezometrice ϕf ¿i ϕs în apa dulce, respectiv în apa såratå vor fi (fig. 4.5.):

76
 Fig.4.5. Sarcini hidraulice ¿i condi¡ii de echilibru pe interfa¡a apå dulce-apå såratå.

ps
ϕs = +ς,
ρs g
respectiv: (4.24)
pf
ϕf = +ς,
ρf g

unde :
ps, pf sunt presiunile în apa såratå ¿i apa dulce;
ρs,ρf - densitå¡ile în cele douå faze;
ζ - cota interfe¡ei în punctul de måsurå.

¥n schematizarea Ghyben-Herzberger, cea mai utilizatå în practica

inginereascå, se considerå cå interfa¡a dintre cele douå faze se aflå în echilibru
hidrostatic, deci:

ps = p f = p . (4.25)

Eliminând atunci presiunea din cele douå rela¡ii de mai sus ob¡inem expresia
pozi¡iei interfe¡ei în func¡ie de sarcinile hidraulice în cele douå faze:

ς = (1 + δ )ϕ s − δϕ f , (4.26)
unde:

ρf
δ= . (4.27)
ρs − ρ f

77
 Constanta δ are rolul unui coeficient de cuplaj densitar între sarcinile
piezometrice ¿i pozi¡ia interfe¡ei. Consecin¡a imediatå a ipotezei Ghyben-
Herzberger este aceea cå, atât în apa dulce, cât ¿i cea såratå, sarcinile hidraulice
sunt constante pe verticalå, cu alte cuvinte ipoteza Dupuit î¿i påstreazå
valabilitatea.
¥n cazul unui acvifer cu nivel liber, alimentat de debitele de infiltra¡ie W,
ecua¡iile de mi¿care în cele douå faze sunt descrise de doi operatori diferen¡iali
[7],[8]:
- apa dulce:

∂ ⎛ f ∂ϕ f ⎞ ⎛ ∂ϕ ϕ ⎞ ∂ (ϕ s − ς )
( )
L1 ϕ f ≡
∂x i
⎜⎜ K ij b f ⎟⎟ − S⎜ b f
∂x j ⎠ ⎝
⎟ −n
∂t ⎠ ∂t
+ W = 0 ; (4.28)
⎝

- apa såratå:

∂ ⎛ s ∂ϕ s ⎞ ∂ς
L2 (ϕ s ) ≡ ⎜⎜ K ij bs ⎟⎟ − n = 0. (4.29)
∂x i ⎝ ∂x j ⎠ ∂t

¥n cele douå ecua¡ii am notat cu:

f s
Kij , Kij - conductivitå¡ile hidraulice în apa dulce, respectiv în apa
såratå;
S - înmagazinarea elasticå în acvifer;
n - porozitatea;
bf, bs - grosimile stratului de apå dulce, respectiv de apå såratå.
Cum efectele densitå¡ii ¿i ale vâscozitå¡ii nu conduc la modificåri importante
ale valorii conductivitå¡ii, în cele ce urmeazå vom considera aceea¿i
conductivitate pentru ambele faze. Vom neglija de asemenea efectul
înmagazinårii elastice, mai mic cu cel pu¡in douå ordine de mårime fa¡å de cel
al porozitå¡ii, dat fiind cå mi¿carea în apa dulce este cu nivel liber.
¥nlocuind în ecua¡iile de mai sus cota ζ a interfe¡ei conform ecua¡iei (4.26),
ob¡inem în final:
∂ ⎛ ∂ϕ f ⎞ ∂ϕ ∂ϕ s
( )
L1 ϕ f , ϕ s ≡ ⎜⎜ b f K ij
∂x i ⎝
⎟⎟ − n(1 + δ ) f − W + nδ
∂x j ⎠ ∂t ∂t
= 0 , (4.30)

pentru apa dulce ¿i respectiv pentru apa såratå:

∂ ⎛ ∂ϕ s ⎞ ∂ϕ ∂ϕ f
(
L2 ϕ f , ϕ s ≡ ) ∂x i
⎜⎜ bs K ij
⎝
⎟⎟ − n(1 − δ ) s + nδ
∂x j ⎠ ∂t ∂t
= 0 (4.31)

78
 Dupå cum se observå mi¿carea apei este descriså printr-un sistem de douå
ecua¡ii cuplate prin intermediul coeficientului de cuplaj δ. Acest cuplaj apare
explicit în cazul mi¿cårii nepermanente ¿i implicit în cazul mi¿cårii permanente,
grosimile celor douå faze depinzând de pozi¡ia interfe¡ei, conform rela¡iilor:

bs = ς ; (4.32)

b f = ϕ f − bs . (4.33)

Unicitatea solu¡iei este asiguratå de condi¡iile ini¡iale ¿i de contur pentru

ambele faze:
• Condi¡ii ini¡iale sub formå de sarcinå hidraulicå cunoscutå la momentul t
f s
= 0, pentru apa dulce H0 , respectiv pentru apa såratå H0 , pe intregul domeniu:

ϕ s ( x, y, t ) = H 0s ( x, y,0) (4.34)

ϕ s ( x, y, t ) = H 0s ( x, y,0) (4.35)

• Condi¡iile de margine sunt fie de tip sarcinå impuså sau flux normal
impus pe frontiera Γ care mårgine¿te domeniul, pentru ambele faze. Avem deci:
- probleme Dirichlet

ϕ f ( x, y, t ) Γ
= H f ( x, y, t ) , (4.36)

pentru apa dulce, respectiv:

ϕ s ( x, y, t ) Γ
= H s ( x, y, t ) , (4.37)
pentru apa såratå;

- probleme Neumann:

∂ϕ f
− Kb f = q nf , (4.38)
∂n Γ

pentru apa dulce ¿i

79
 ∂ϕ s
− Kb s = qns , (4.39)
∂n Γ

pentru apa såratå.

∂ϕ
¥n rela¡iile de mai sus am notat cu derivatele sarcinilor hidraulice dupå
∂n
normala exterioarå la curba Γ, iar cu qn componentele fluxului dupå aceelea¿i
direc¡ii.
Nelinearitatea sistemului de ecua¡ii datoratå necunoa¿terii apriorice a pozitiei
interfe¡ei face ca solu¡ionarea analiticå a acestuia så nu poatå fi fåcutå decât în
situa¡ii foarte simple. Ca ¿i în cazul determinårii pozi¡iei suprafe¡ei libere,
metodele numerice s-au dovedit a fi singura solu¡ie în rezolvarea acestor
probleme.

4.2.2. APROXIMAREA SOLUºIEI PRIN METODA ELEMENTULUI FINIT

¥n condi¡iile valabilitå¡ii ipotezei Dupuit sistemul bifazic apå dulce - apå

såratå este schematizat printr-un bistrat cu grosime variabilå.
ºinând seama de nelinearitatea sistemului de ecua¡ii datoratå necunoa¿terii
apriorice a pozitiei interfe¡ei, este preferabilå utilizarea metodei Galerkin.
Så consideråm domeniul discretizat în elemente finite izoparametrice, având
forma unor patrulatere oarecare.
s f
Dacå notåm cu hi ¿i hi valorile nodale ale sarcinii hidraulice pentru apa
såratå, respectiv pentru apa dulce, atunci varia¡ia pe element a acestora are
forma:

ϕ s = N i his (4.40)

ϕ f
= N i hi f , (4.41)

unde Ni sunt func¡iile de interpolare, având proprietå¡ile definite în paragrafele

anterioare, iar cu ϕ am notat solu¡iile aproximative ale operatorilor
diferen¡iali. Proprietå¡ile func¡iilor Ni permit analiza separatå pe fiecare
element, solu¡ia pe întregul domeniu fiind ob¡inutå prin însumarea rezultatelor
par¡iale.
Dacå punem condi¡ia ca restul ob¡inut prin înlocuirea în cei doi operatori L1
¿i L2 , defini¡i în rela¡iile (4.30) ¿i (4.31) så se anuleze în medie pe domeniu,
ob¡inem:

80
 ( )
∫V L1 ϕ f ,ϕ s Ni dV = 0 , (4.42)

¿i:

( )
∫V L2 ϕ f ,ϕ s Ni dV = 0 . (4.43)

Avem atunci, pentru apa dulce:

⎡ a ⎛ ∂N j f⎞ ∂hf
∫V ⎢ ⎜ b K h ⎟ − n( 1 + δ ) N −
⎢⎣ ∂ x i ⎝ ∂ xi ∂t
f ij i j
⎠
(4.44)
∂ hs ⎤
− W − nδ N j Ni dV = 0
∂ t ⎥⎦

¿i respectiv:

∫V
∂
∂xi (
⎡b K
⎣⎢ s ij
∂N j
∂xi )
his − n(1 − δ ) N j ∂his
∂t
+ nδ
∂hif
∂t
⎤ N dV = 0 ,
⎦⎥ i
(4.45)

pentru apa såratå.

Prezen¡a derivatelor de ordinul 2 ar necesita alegerea unor func¡ii de
interpolare de clasa C2. Pentru a elimina acest inconvenient, vom integra prin
pår¡i primul termen din ambele ecua¡ii, ob¡inând pentru apa dulce.

⎡ ∂N i ∂N j ⎤ f ⎡ dh f ⎤
∫
⎢ V f ij
b K ⋅ dV ⎥ i
h − ∫
⎢ Γ ij f
K b N dΓ ⎥ −
⎣ ∂x i ∂x i ⎦ ⎣ dn ⎦ (4.46)
∂h i f ∂his
[
− n(1 + δ )∫ V Ni N j dV
∂t
]
− W ∫ V N i dV − nδ ∫V N i N j dV
∂t
[
= 0, ]
respectiv, pentru apa såratå:

⎡ ∂Ni ∂N j ⎤ ⎡ dh s ⎤
∫V ⎢bs K ij ⋅ dV ⎥his − ⎢ ∫Γ K ij bs N dΓ ⎥ −
⎣ ∂x i ∂x i ⎦ ⎣ dn ⎦ (4.47)
∂his ∂hif
[
− n(1 − δ )∫ V Ni N j dV
∂t
]
+ nδ ∫ V Ni N j dV[ ∂t
=0 ]

81
 ¥n rela¡iile de mai sus am notat cu:
V - volumul elementelor;
Γ - frontiera elementului;
n - normala exterioarå la curba Γ care delimiteazå elementele.
Så consideråm un element bistrat cu 8 noduri în care nodurile superioare
apar¡in apei dulci, iar cele inferioare apei sarate. Dacå notåm cu:

⎧⎪h f ⎫⎪
{ } ⎨ s⎬
H = , (4.48)
⎪⎩h ⎪⎭

vectorul sarcinilor nodale atunci ecua¡iile precedente (4.46) ¿i (4.47) pot fi puse
în forma matricialå:

[ A]{H} + [ B]⎧⎨ dt ⎫⎬ = {Q}

dH
, (4.49)
⎩ ⎭

unde matricile de influen¡å [A] ¿i [B], respectiv vectorul termenilor liberi {Q}
au expresiile:

⎡⎛ ∂Ni ∂N j ⎞⎤
⎢⎜ ∫ V Kb f ⋅ dV 0 ⎟⎥
⎜ ∂ ∂ ⎟⎥
[ A]e
x x
=⎢ i j
(4.50)
⎢⎜ ∂Ni ∂Ni ⎟ ⎥
⎢⎜ 0 ∫ V Kbs ⋅ dV ⎟ ⎥
⎢⎣⎝ ∂x i ∂x j ⎠ ⎥⎦

⎡n(1 + δ )∫V Ni N j dV − nδ ∫V Ni N j dV ⎤
[ B]e = ⎢ ⎥
n(1 − δ )∫V Ni N j dV ⎦
(4.51)
⎣ − nδ ∫V Ni N j dV

⎧ ∂h f ⎫
⎪W + ∫Γ kij b f Ni dΓ ⎪
⎪ ∂n ⎪
{Q} e =⎨ ⎬. (4.52)
⎪ K b N ∂ h dΓ
s
⎪
⎪∫ ij s i ∂ n ⎪
⎩ ⎭

Dimensiunile matricilor de influen¡å sunt 8x8, fiind alcåtuite din patru

submatrici de 4x4 termeni.
Din examinarea expresiilor (4.50) - (4.52) putem face urmåtoarele observa¡ii
asupra structurii sistemului general de ecua¡ii.

82
• Matricea [A] este o matrice simetricå, având termeni nuli pe diagonala
secundarå, ceea ce înseamnå cå nu existå cuplaj direct, prin intermediul acestei
matrici între sarcinile hidraulice în apa dulce ¿i apa såratå. Expresile fiecårei
submatrici sunt identice cu cele ale matrici de conductivitate (ec. 1.46), cu
excep¡ia termenilor bf, bs (grosimile stratelor de apa).
• Matricea [B] este o matrice simetricå, dar submatricile de pe diagonala
secundarå sunt diferite de zero. Aceasta înseamnå cå în regim tranzitoriu existå
cuplaj direct între sarcinile hidraulice în cele douå faze. De remarcat faptul cå
termenii în care intervin integralele de volum sunt identici cu cei din cazul
matricilor de înmagazinare (ec. 3.8), ¿i este suficient: δ = 0 pentru ca aceste
matrici sa fie în totalitate identice cu matricile de înmagazinare.
• Termenii liberi sunt alcåtui¡i, în cazul apei dulci, din suma debitelor de
alimentare prin infiltra¡ii ¿i debitele nodale. Ori, în momentul asamblårii - prin
însumare - pe întregul domeniu, suma debitelor nodale este nulå în orice nod
interior, conform condi¡iei de continuitate a debitelor. Singurele noduri în care
avem valori diferite de zero corespund por¡iunilor de pe frontierele exterioare
ale domeniului în care fluxul este nenul.
Dupå cum s-a aråtat, sistemul general de ecua¡ii care aproximeazå solu¡ia
operatorilor L1 ¿i L2 pe întregul domeniu se ob¡ine din însumarea sistemelor
elementare (4.49).
Avem în definitiv:

[ K ]{H} + [ S]⎧⎨ dt ⎫⎬ = {F}

dH
, (4.53)
⎩ ⎭
cu :

[ K ] = e∑=1 [ A]e ,
NEL
(4.54)

[ S] = e∑=1 [ B]e ;
NEL
(4.55)

{F} = ∑ {Q}
NEL e
, (4.56)
e =1

NEL fiind numårul de elemente.

Condi¡iile de margine, scrise pentru ambele faze, capåtå forma :
- Problema Dirichlet:

HCS Γ
= H s0 (apå såratå) ; (4.57)

83
 H Cf Γ
= H 0f (apå dulce) ; (4.58)

- Problema Neumann:

q ns = q s0 (4.59)
Γ

q nf Γ
= q of , (4.60)

unde am notat cu:

0
HS - nivelul apei sårate (nivelul mårii în cazul acviferelor costiere)
în nodurile în care a fost discretizatå frontiera Γ
0
Hf - nivelul apei dulci în nodurile aceleia¿i frontiere;
- reprezintå componentele fluxului normale pe frontiera Γ;
s f
q0 , q0
(evident în cazul unei limite impermeabile valorile lor sunt nule.)

Dacå în cazul unei probleme Dirichlet, la contactul acviferului cu marea,

condi¡iile de margine pentru apa såratå se realizeazå u¿or, prin impunerea
nivelului mårii în nodurile respective, în cazul apei dulci nivelul în acvifer este
întotdeauna diferit de cel al mårii, altfel ar fi imposibil drenajul acestuia.
¥n cazul în care nu se cunosc din måsuråtori aceste nivele, condi¡iile de
margine pentru apa dulce sunt de tip Fourier [9]:

∂h f
∫Γ Kb f
∂n
(
dΓ = C H f − H 0 , ) (4.61)

unde:
0
H este nivelul mårii;
f
H - nivelul în acvifer, la contactul acestuia cu marea, mårime
necunoscutå;
C - coeficientul empiric, de transfer, a cårui mårime se determinå
în urma calibrårii modelului.
Revenind la sistemul general de ecua¡ii, constatåm cå nelinearitatea acestuia
este explicitå în cazul proceselor nepermanente, prin termenii de înmagazinare
¿i implicitå în cazul proceselor permanente prin intermediul grosimii intruziunii
¿i a stratului de apå dulce.
Din aceastå cauzå, vom analiza separat modelarea în cele douå regimuri de
curgere.

84
 4.2.3. REGIMUL DE MIªCARE PERMANENT

¥n acest caz sistemul de ecua¡ii diferen¡iale se reduce la sistemul algebric:

[ K ]{H} = {F} , (4.62)

în care matricea de influen¡å K este o matrice bandå ¿i simetricå.

f s
Nelinearitatea sistemului este datoratå faptului cå grosimile b ¿i b sunt
s t
dependente de valorile sarcinilor hidraulice h ¿i h , conform rela¡iilor (4.32) ¿i
(4.33).
Probleme este asemanatoare cu cea a determinårii suprafe¡ei libere, fårå a
modifica geometria re¡elei.
Pentru comoditatea prezentårii, vom considera re¡eaua suficient de finå,
astfel încât varia¡ia grosimilor pe element så fie neglijabilå.
¥n majoritatea problemelor extinderea domeniului este inegalå, fiind mult
mai reduså pentru apa såratå, datoritå zonei limitate de penetrare a acesteia.
¥n proiectarea re¡elei, este recomandabilå o estimare prin metode analitice a
extinderii intruziunii; pe baza acestei estimåri se dimensioneazå acoperitor - de
obicei de douå ori mai mare - zona ocupatå de apå såratå.
Rezolvarea sistemului nelinear (4.62) se face iterativ, etapele având
urmåtoarea succesiune:
1. Se atribuie valori arbitrare grosimilor celor douå faze ¿i se calculeazå
matricile de influen¡å ¿i termenii liberi.
0
2. Cu aceste valori se rezolvå sistemul (4.62), ob¡inând o primå estimare H a
sarcinilor hidraulice nodale în cele douå faze.
3. Se calculeazå diferen¡ele nodale Δi între sarcinile hidraulice din apa såratå
¿i cotele culcu¿ului acviferului (Zi):

Δi = H si − Z i , (4.63)

Elementele pentru care Δi < 0 nu apar¡in domeniului apei sårate se eliminå

prin anularea conductivitå¡ii în matricea de influen¡å [K] (fig. 4.6).
4. Se realizeazå prima aproxima¡ie a vârfului intruziunii (curba dupå care
intruziunea intersecteazå culcu¿ul acviferului). Ori, acesta se gåse¿te de cele mai
multe ori în interiorul unui element. Pentru o mai bunå precizie a pozi¡iei
vârfului, se calculeazå diferen¡ele Δi ¿i în punctele de integare Gauss ale
elementului. Este deci necesar ca în elementele cu apå såratå så se utilizeze mai
multe puncte de integrare. ¥n punctele de integrare pentru care Δi < 0 se impun
conductivitå¡i foarte mici (ks ≅ 10 ), eliminând astfel efectul acestor puncte în
-5

calculul matricii de influen¡å.

85
 Fig.4.6. Modelarea interfe¡ei prin utilizarea punctelor de integrare Gauss.

5. Odatå estimat domeniul în care se gåse¿te apå såratå se calculeazå

grosimile celor douå faze. Avem:

bis = ς i = (1 + δ ) H is − δH if (4.64)

bif = Hif − bis , (4.65)

f s
unde valorile Hi ¿i Hi sunt cele calculate la punctul 2.
Se calculeazå apoi grosimea medie pe element ca medie a grosimilor nodale.
6. Se reia apoi calculul sarcinilor hidraulice nodale ¿i se repetå procedeul
pânå când diferen¡ele între valorile acestora, ob¡inute în douå itera¡ii succesive,
sunt mai mici decât o toleran¡å arbitrarå.
Experien¡a aratå cå procedeul este rapid convergent fiind necesare - în cazul
unor discretizåri judicioase - maximum 10 itera¡ii.

4.2.4. SIMULAREA REGIMULUI NEPERMANENT

Evolu¡ia în timp ¿i spa¡iu a sarcinilor hidraulice în cele douå faze se

calculeazå prin metode pas cu pas: se împarte intervalul de timp pe care se

86
analizeazå procesul în subintervale Δt (care pot fi inegale) ¿i, pornind de la
condi¡iile ini¡iale se calculeazå succesiv valorile sarcinilor pentru valorile de
timp Δt, 2Δt, etc.
Pentru aceasta se aproximeazå solu¡ia sistemului de ecua¡ii (4.49), utilizând
fie o schemå cu diferen¡e finite implicite, fie elemente finite temporale.
Vom considera o schemå cu diferen¡e finite de tip Crank- Nicholson, care
este identicå cu cea ob¡inutå utilizând elemente finite lineare de timp.
Dacå în rela¡ia (3.22) vom alege θ = 1/2, solu¡ia aproximativå a sistemului
(4.49) la timpul t = Δt este:

⎛ 1 n+1 1 n+1 ⎞ n +1 ⎛ 1 1 n⎞
⎜ [ S] + [ K] ⎟ {H} = ⎜ [ S] − [ K] ⎟ {H} + {Fn+1 + Fn } (4.63)
n n 1
⎝ Δt 2 ⎠ ⎝ Δt 2 ⎠ 2

¥n cazul unui sistem linear, cum este cel prezentat în capitolul 3, indicii n ¿i
n+1, care afecteazå doar sarcinile hidraulice H, semnificå valorile acestora la
pa¿ii de timp tn ¿i tn+1 . ¥n rela¡ia (4.66) indicii men¡iona¡i care afecteazå ¿i
matricile de influen¡å [K] ¿i [S] au semnifica¡ia valorilor calculate pentru douå
itera¡ii succesive în acela¿i interval de timp tn+1 - tn .
Rezolvarea sistemului nelinear (4.66) implicå deci o dublå itera¡ie : o
itera¡ie generalå pe timp, iar în fiecare interval de timp se executå o succesiune
de itera¡ii pentru rezolvarea nelinearitå¡iilor.
Procesul poate fi descris astfel:
1. Pe baza valorilor Hn, se rezolvå sistemul (4.66), ob¡inând o primå
n+1 n+1
aproxima¡ie a vectorului Hn+1. ¥n aceastå etapå matricile S ¿i K sunt calculate
utilizând grosimile bf ¿i bs calculate la pasul n.
2. Se stabile¿te noua pozi¡ie a intruziunii. Procedeul este identic cu cel descris
în etapele 3 ¿i 4 din cazul mi¿cårii permanente.
3. Se recalculeazå grosimile stratului de apå, conform rela¡iilor (4.64) ¿i (4.65),
utilizând noua pozi¡ie a intruziunii, corespunzåtoare valorilor Hn+ ¿i apoi noile
n+1 n+1
matrici de influen¡å S ¿i K , utilizând noile valori ale grosimilor.
4. Se asambleazå matricile generale, se rezolvå sistemul (4.66), ob¡inând o a
doua estimare a vectorului Hn+1.
5. Aceastå schemå se realizeazå pentru un numår de cca.10 itera¡ii. ¥n cazul în
care procesul este convergent (valorile Hn+1 calculate între douå itera¡ii diferå în
limitele unei toleran¡e arbitrare) se trece la pasul urmåtor de timp. ¥n caz
contrar, se mic¿oreazå intervalul Δt ¿i se reia ciclul de itera¡ii.

87
 4.2.5 EXEMPLE

• Evolu¡ia imtruziunii de apå såratå într-un acvifer omogen. Vom

considera un acvifer sub presiune, omogen ¿I izotrop, în care debitele de
alimentare scad brusc dela Q1 la Q2. Varia¡ia pozi¡iei intruziunii de apå såratå a
fost calculatå analitic de Isaacs ¿i Hunt [10] ¿i simulatå numeric de Ledoux
& all [11]. Caracteristicile acviferului de grosime M=50m sunt prezentate în
figura 4.7.
Domeniul a fost discretizat în elemente finite dreptunghiulare cu latura
variabilå, cuprinså între 1m ¿i 10m pe direc¡ie orizontalå, respectiv de 1m pe
direc¡ie verticalå. ¥n total, re¡eaua a avut 2000 elemente interconectate prin 2091
noduri. Pentru a defini condi¡iile ini¡iale corespunzåtoare debitelor Q1 s-a
simulat într-o primå etapå distribu¡ia sarcinilor hidraulice în cele douå faze în
regim permanent. Condi¡iile de margine (fig. 4.7) au fost urmåtoarele:
- limite impermeabile pentru acoperi¿ul ¿i culcu¿ul stratului;
- flux impus, corespunzator debitului Q1 pe limita verticalå de alimentare a
stratului.

Fig.4.7. Pozi¡ia interfe¡ei în cazul varia¡iei debitelor de alimentare.

Caracteristicile domeniului ¿i condi¡iile de margine.

¥n vederea determinårii extinderii Z0 a zonei de izvorâre a apei dulci s-a

folosit rela¡ia Vappicha-Nagaraja [12] care, pentru parametrii problemei
conduce la:
4 0 Q 1, 2
Z0 = 0 ,5 2 ⋅ ≅ 2.5 0 ÷ 4 .6 0 m .
K

88
 Deoarece sistemul de referin¡å este la baza stratului, condi¡iile de margine de
tip sarcinå impuså pe suprfa¡a de contact a acviferului cu marea au fost
urmåtoarele:
- pe suprafa¡a de izvoråre a apei dulci (M-Z0 ≤ Z ≤ M) : ϕ f = M=50m;
- pe suprafa¡a de contact a apei sårate ( 0 ≤ Z < M-Z0) coform rela¡iei rela¡iei
(4.23): ϕs = 47.5m, respectiv 45.4m.
Pozi¡ia interfe¡ei corespunzåtoare debitelor Q1 = 4 mp/zi este prezentatå în
figura 4.7. Aceastå situa¡ie a fost consideratå condi¡ie ini¡ialå pentru analiza
pozi¡iei interfe¡ei, când debitele de alimentare scad brusc la Q2 =2.25 mp/zi.
ºinând seama de densitatea mare a nodurilor, nu au fost utilizate decât 4 X 4
puncte de integrare Gauss. Pasul de integrare în timp a fost variabil, pornind de
la Δt=0,25 zile, dar valoarea maximå admiså a fost de Δt= 1 zi.
Figura 4.7. prezintå pozi¡iile interfe¡ei dupå 50 ¿i 100 zile situa¡ia de
echilibru fiind atinså dupå 118 zile.
• Efectul unui pu¡ într-un acvifer omogen. Modificarea pozi¡iei interfe¡ei
ca urmare a debitelor extrase dintr-un pu¡ a fost rezolvatå analitic de Strack [13]
¿i constitue o problemå test pentru verificarea oricårui model numeric [11],
[12].
Condi¡iile problemei sunt schematizate în figura 4.8. Se considerå un acvifer
sub presiune, în care în regim natural mi¿carea este unuformå având un debit
2
q=2.30m /zi, orientat pe direc¡ia axei Ox. La distan¡a de 600m de ¡årm este
amplasat un pu¡ care extrage un debit Q=400mc/zi. Din condi¡iile prezentate
rezultå valabilitatea schematizarii Dupuit: problema a fost analizatå în condi¡iile
mi¿cårii plan orizontale, atât pentru apa dulce, cât ¿i pentru apa såratå.
Datå fiind simetria problemei, a fost studiat doar semiplanul superior, având
dimensiunile de 700m pe axa Ox, respectiv 1500 pe axa Oy. Domeniul a fost
discretizat într-o re¡ea uniformå, cu latura de 25 m. S-au utilizat 420 elemente
pentru apa dulce ¿i 210 elemente pentru apa såratå.
Lå¡imea zonei de izvorâre a apei dulci Z0 a fost calculatå tot cu rela¡ia
Vappicha-Nagaraja, care, pentru parametrii acviferului, a condus la valoarea de
2.35m. Cu aceastå valoare a fost calculatå transmisivitatea ini¡ialå a elementelor
acviferului aflate la contactul cu marea.
Condi¡iile de margine au fost urmåtoarele:
- pentru apa dulce:
- limitele laterale (Y=0, respectiv Y=1500m) impermeabile;
- sarcinå impuså ϕf =M=50m, în nodurile de contact ale acviferului cu
marea;
2
- flux impus corespunzåtor debitului q=2.3 m /zi pe limita x=700m.
- pentru apa såratå :
- limite laterale impermeabile;
- sarcina impuså ϕs = M-Z0 = 47.35m, în nodurile de contact cu marea.

89
 Fig.4.8. Modelarea problemei Strack.

Dat fiind numårul mare de elemente, nu s-au utilizat decât 4 puncte de

integrare Gauss pentru aproximarea interfe¡ei.
¥n figura 4.8. sunt prezentate comparativ pozi¡iile interfe¡ei calculate
numeric ¿i analitic. Rezultatele sunt, în general, concordante, difern¡ele mai
mari fiind în vârful intruziunii, unde, datoritå uniformitå¡ii discretizårii, nu a
fost posibilå utilizarea unor elemrnte cu latura mai micå.

BIBLIOGRAFIE

1. P i e t r a r u , V . , Calculul infiltra¡iilor, Ed. Ceres, 1977.

2. S t e m a t i u , D . , Calculul structurilor hidrotehnice prin metoda elementelor

finite, Ed. Tehnicå, 1988.

3. N e u m a n , S . P . , W i t h e r s p o o n , P . A . , Finite element method of analyzung

steady seepage with a free surface, Water Resources Rewieu, Vol.6, No3, 1970.

4. S t e m a t i u , D . , T o m a , C . , Some coments on the finite element procedures for

analyzing steady seepage with a free surface, Bul. ¿t. al ICB, nr.2, 1989.

5. H â n c u , S . , ¿ i c o l e c t i v , Hidraulicå aplicatå. Simularea numericå a

mi¿cårii nepermanente a fluidelor, Ed. Tehnicå, 1985.

90
 6. F r e e z e , A . , Influence of the unsaturated flow domain on seepage through
earth dams, Water Resources Rewieu, No 4, 1971.

7. P i n d e r , G . F . , P a g e R . H . , Finite Element Simulaton of Salt Water

Intrusion on the South Fork of Long Island. In : Finite Element in Water Resources.
London,1977.

8. B e a r , J . , Hydraulics of Groundwater. Mc. Graw Hill. New York.1979.

9. M a r s i l y , G de, Quantitative Hydrogeology. Academic, San Diego,

California. 1986.

10. I s s a c s , L . T , H u n t , L . , A Simple Approximation for a Moving Interface in

a Coastal Aqufer. Journal of Hydrology. vol.77,1. 1986.

11. L e d o u x , E . , S a u v a g n a c , S . , R i v e r a , A . , A compatible Single-

Phase/Two-Phase Numerical Model. Groundwater, vol 28, Nr.1,1990.

12. S a u v a g n a c , S . , Les Intrusions Salines. Rapport de Memoire D.E.A. Ecole

des Mines de Paris. 1987.

13. S t r a c k , O . D . L , A Single -Potential Solution for Regional Interface

Problems in Coastal Aquifers. Water Resources Research, vol12, Nr.6 , 1976.

91