SCURT ISTORIC PRIVIND COMPATIBILITATEA

ELECTROMAGNETICA

Primele probleme de interferente radio au aparut in anii ‘30 (sec XX). Cauzele
acestor interferente erau motoarele electrice, liniile electrice de transport si distributie a
energiei electrice, electricitatea atmosferica.
Ca urmare, in 1933 se constituie Comitetul International Special de Perturbatii
Radioelecrice (CISPR), avand ca si scop stabilirea normelor privind evitarea
interferentelor radio.
Problemele de interferenta au crescut semnificativ in urmatoarele decenii (in anii
‘50 au aparut tranzistorii bipolari, in anii ‘60 circuitele integrate, iar in anii ‘70
microprocesoarele).
In anul 1980 Comisia Internationala de Electrotehnica (CEI) publica Normativul
CEI 80 care se refera la imunitatea materialelor la interferentele electromagnetice,
deschizand astfel calea spre ceea ce numim astazi Compatibilitate Electromagnetica
(CEM).
In anii ‘90 a avut loc o “invazie” a dispozitivelor electronice in toate domeniile
vietii economico – sociale. Aceasta proliferare a determinat generalizarea
reglementarilor privind imunitatea electromagnetica pentru toate materialele.
In acest context, CEE (Comunitatea Economica Europeana) a elaborat Directiva
89/336/EC (CEM) din mai 1989 care contine acordarea legislatiilor statelor membre CEE
cu privire la CEM.
Dupa un report de aplicare (decis in 1992, pentru a permite industriilor sa se
organizeze), Directiva 89/336/EC a intrat in vigoare la 1 ian 1996.
Aceasta directiva a fost adoptata in Romania prin HG 1032/2001 privind
stabilirea conditiilor de introducere pe piata si functionarea aparatelor electrice si
electronice din punct de vedere al CEM, fiind modificata si completata ulterior prin HG
497/2003 si HG 1554/2003. Acestea au constituit o etapa a programului de armonizare
legislativa in vederea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
In prezent, in majoritatea tarilor lumii normativele de CEM au un caracter
obligatoriu, neindeplinirea lor determinand retragerea de pe piata a produselor
necorespunzatoare si raspunderea materiala (si penala, uneori) a producatorului (aceste
norme stabilesc conditiile de functionare pt. echipamente, nivelul emisiei, nivelul
perturbatiilor acceptate, metode de masurare, testare si evaluare a performantelor CEM).
 Capitolul 1
INTRODUCERE IN CEM

Compatibilitatea electromagnetica este un domeniu de mare actualitate, fiind

impusa de dezvoltarea electronicii, a electrotehnicii neliniare, extinderea si diversificarea
retelelor de comunicatii si transmisii de date, cresterea gradului de interconectare in
cadrul retelelor energetice de alta natura.
Toate acestea au condus la cresterea gradului de poluare electromagnetica atat in
mediul inconjurator, cat si in cadrul tuturor retelelor energetice, de comunicatii sau de
alta natura.
Poluarea electromagnetica determina o serie de fenomene nedorite:
- folosirea necorespunzatoare a spectrului de radio-frecvente;
- disfunctionalitati pt echipamentele electrice, electronice si de radio;
- efecte negative asupra tesuturilor umane;
- aprinderea unor substante inflamabile.
Ideea de compatibilitate electromagnetica isi are originea in procesul de
influentare sau interferenta din tehnica radio, in sensul ca daca un receptor radio, acordat
pe frecventa unui emitator radio, receptioneaza si un alt emitator, se asista la un fenomen
de interferenta.
Def.1: Compatibilitatea electromagnetica (CEM) reprezinta capacitatea
echipamentelor electrice, electronice si de radio de a coexista, in sensul de a nu emite
niveluri inacceptabile de perturbatii electromagnetice si de a nu reactiona imprevizibil la
emisia altor sisteme din mediul lor ambiental in care lucreaza.
Def. 2: Compatibilitatea electromagnetica reprezinta capacitatea unui echipament
electric sau electronic de a functiona normal intr-un mediu de campuri electromagnetice,
fara a influenta acest mediu in care se afla si alte echipamente.
Un dispozitiv electric se considera compatibil daca in calitate de emitator produce
emisii tolerabile, iar in calitate de receptor poseda imunitate, respectiv rezistenta la
perturbatii suficienta.
Initial normativele de CEM urmareau cu precadere radioreceptiei, extinzandu-se
apoi si in ceea ce priveste asigurarea imunitatii produselor.
Cursul de compatibilitate electromagnetica va fi axat pe urmatoarele teme:
 Procesele fizice prin care un semnal util este interferat de catre un semnal
perturbator (galvanic, inductiv, prin radiatie electromagnetica);
 Mijloacele tehnice prin care se realizeaza decuplarea semnalelor de interferenta
(filtre, ecrane metalice, transmisia opto-electrica);
 Tehnica de masurare a nivelului si formei semnalelor perturbatoare emise (baza
materiala necesara e foarte scumpa);
 Tehnica de testare a imunitatii unui echipament electric sau electronic la un nivel
de semnal perturbator in conformitate cu recomandarile din normativele
internationale.
 In cadrul transferului de semnal de la emitator la receptor sunt esentiale
urmatoarele aspecte:
- producerea proceselor fizice prin care are loc influentarea semnalului util;
- mijloacele tehnice de masurare a influentarii.
Influentarea sau interferenta se resimte la receptor, in sensul ca energia
electromagnetica, provenind din alte emitatoare decat emitatorul pt care receptorul este
pregatit, modifica sau interfereaza semnalul util.
Influentarea sau interferenta semnalului util se produce prin intermediul unor
cuplaje:
- galvanice
- inductive
- capacitive
- de radiatie electromagnetica.
Din punct de vedere al compatibilitatii electromagnetice, exista emitatoare de
perturbatii electromagnetice si receptoare de perturbatii electromagnetice.
Emitatoare se considera:
- lampile cu descarcari in gaze, in faza aprinderii;
- sistemul “DELCO” de aprindere la autovehicule;
- sistemele de emisie radio, TV, radar;
- exploziile nucleare;
- descarcarile atmosferice intre nori sau intre nor si pamant;
- motoarele electrice cu colector.
Receptoare se considera:
- sistemele de automatizare cu semiconductoare, care pot receptiona semnale false;
- sistemele de receptie a informatiilor (telefonice, televizate, radar);
- sistemele de masurare electrica a marimilor electrice si neelectrice (osciloscoape, etc.);
- retelele de calculatoare;
- microscopul electronic.
Obs: Unele echipamente pot fi
considerate atat emitatoare cat si
receptoare.
Un sistem format dintr-o
sursa si un receptor poate suferi
interferente cumulate (cuplaj
galvanic, cuplaj inductiv, cuplaj
capacitiv, etc.).
Semnalul de interferenta se
mai poate numi “zgomot
electromagnetic” deoarece prezenta
lui deformeaza informatia utila
transmisa de la sursa la receptor si o
face mai putin clara. In absenta unor
masuri tehnice adecvate, nivelul
zgomotului in domeniul transmiterii
informatiei poate atinge acelasi ordin
de marime cu nivelul semnalului util.
Fig. 1.1 Cuplaje de interferenta.
 Element Mecanism de Element
perturbator cuplaj perturbat
(emitator) (receptor)

Fig. 1.2. Model de interferenta.

Nivelul de referinta al zgomotului electromagnetic se considera nivelul

zgomotului galactic. Nivelul semnalului util se masoara in raport cu nivelul de referinta si
in mod normal se situeaza deasupra nivelului interferentei functionale.
Nivelul de prag al zgomotului corespunde situatiei in care nivelul interferentei
functionale este identic cu nivelul semnalului util. O diminuare in continuare a
semnalului util este perceputa la receptor ca zgomot.
Nivelurile de semnal util si de zgomot mentionate sunt valabile numai pt o banda
ingusta de frecventa f , in jurul unei frecvente centrale, fc si numai la un moment dat.
Masurarea nivelurilor de semnal util si de zgomot se poate face in mod absolut.
Distanta dintre nivelul semnalului util si nivelul zgomotului functional se masoara
in decibeli (dB).

Interferente de mod diferential si de mod comun

In cazul in care semnalul util este transferat de la sursa la receptor prin

intermediul conductoarelor electrice, pot aparea interferente sub forma unor curenti de
conductie.
Functie de modul de intrare al acestor curenti prin bornele receptorului exista:
- interferente de mod diferential;
- interferente de mod comun.
Interferente de mod diferential
- apar atunci cand curentul de interferenta intra printr-o borna a receptorului si iese prin
borna cealalta.

Fig. 1.3 Masurarea unui curent intens cu ajutorul unui sunt.

Prezenta unui conductor parcurs de curentul i2 variabil in timp produce prin

inductie electromagnetica o tensiune de interferenta, ce determina un curent care intra
printr-o borna a receptorului si iese prin cealalta.
 Curentul I2 are un continut propriu de armonice, deci si curentul de interferenta,
care circula in bucla de masurare, are acelasi continut de armonice.
Armonica de ordin “n” a curentului de interferenta va fi:
Udn
Idn  ,
Rs  Rdn  Rr
unde:
Udn – este armonica de ordin “n” a tensiunii de interferenta indusa;
Rs,Rr – rezistenta electrica a suntului, respectiv a receptorului;
Zdn – impedanta transformatorica raportata la secundar.
La bornele receptorului, intre bornele A si B, exista simultan atat tensiuni de
semnal util cat si de interferenta.

Umr  Rs  Im
Udn  Rr
Udnr   Idn  Rr
Rs  Rr  Rdn

Interferente de mod comun

In acest caz curentul de interferenta intra prin ambele borne ale receptorului si se inchide
prin capacitati parazite.

Fig. 1.4 Alimentarea cu energie el a unui receptor electric sau electronic.

Sursa este un transformator cu neutrul conectat la pamant. Receptorul are carcasa

metalica conectata la pamant.
In cordonul de alimentare al receptorului cele 2 conductoare electrice se afla
practic in aceeasi pozitie si distanta fata de pamant.
Curentul variabil determina curenti de interferenta orientati in acelasi sens in cele
2 conductoare ale cordonului de alimentare a receptorului. Inchiderea curentilor de
interferenta se face prin capacitatile parasite, prin pamant si prin neutrul
transformatorului.
Interferenta este importanta daca valoarea curentului este mare, iar frecventa
armonicelor este de ordin superior.

Capitolul 2
 CUPLAJE

Interferenta asupra receptorului se transmite de la sursa de interferenta prin

intermediul unui cuplaj.

2.1 Cuplajul galvanic

Se pot distinge 2 categorii de cuplaje galvanice:
 cuplaj galvanic intre circuitele functionale
 cuplaj galvanic datorita legarii la pamant a echipamentului.

2.1.1 Cuplaj galvanic intre circuitele functionale

Daca 2 sau mai multe circuite au o impedanta comuna, atunci trecerea curentului
prin impedanta comuna poate distorsiona curentii din toate circuitele cuplate galvanic.

Fig. 2.1 Cuplaj galvanic intre doua circuite

Notatii: E1, E2 – t.e.m ale surselor;

ZS1, ZS2 – impendantele interne ale surselor;
Zr1, Zr2 – impedantele receptoarelor;
Z1=Zr1+Zs1 ; Z2=Zr2+ZS2.

Conform teroremei 2 a lui Kirchhoff E1=I1Z1+Zc(I1+I2)

E2=I2Z2+Zc(I1+I2)

=> E1-E2=I1Z1-I2Z2 si I2=(I1Z1-E1+E2)/Z2

Zc  I 1 Z1  E1  E 2 
=> I 1 ( Z 1  Z C )     E1
Z2  1 

I1(Z1Z2+ZcZ2+ZcZ1)=E1Z2+E1Zc-E2Zc
 E1  Z 2  Z c  E1  E 2 
I1  Z  Z  Z (Z  Z )
 1 2 c 1 2

I E 2  Z 1  Z c  E 2  E1 

 2
 Z1  Z 2  Z c ( Z1  Z 2 )

E1 E
Daca Zc ar fi nula, curentii in cele 2 circuite ar fi: I O1  ; I O2  2
Z1 Z2
 Datorita cuplajului galvanic receptoarele sunt excitate cu tensiunile ZR1I1 si ZR2I2.

Masuri de neutralizare la circuite imprimate:

In mod uzual cuplajul galvanic apare in schemele cu circuite imprimate in care
punctele M si N reprezinta puncte pe conductorul de masa al schemei.
Neutralizarea cuplajului galvanic are loc daca conexiunea la masa a celor 2
circuite se realizeaza intr-un singur punct, M.

Fig. 2.2

Masuri de neutralizare la alimentare:

Se considera doua receptoare alimentate din sursa S prin intermediul unei linii
comune, cu impendanta Z  R  jL .
Obs: Variatiile curentului absorbit de receptorul A determina caderi de tensiune
pe impedanta Z, care influenteaza functionarea receptorului B.

Fig. 2.3

Solutii: - dispunerea unui condensator de mare capacitate la iesirea sursei si utilizarea

unor linii de alimentare distincte pentru cele 2 receptoare.
- alimentarea fiecarui receptor de la o sursa proprie.
 Fig. 2.4

2.1.2 Cuplaj galvanic datorat legarii la pamant

Intre 2 prize de pamant P1 si P2 situate la distante “d”, exista o diferenta de
potential, care depinde de pozitia geografica a terenului si de evetualele instalatii ind. din
zona.
Diferenta de potential dintre prizele P1 si P2 se datoreaza curentilor vagabonzi din
pamant.

Fig. 2.5 Diferenta de potential dintre doua prize de pamant P1 si P2.

Din punct de vedere al CEM se poate considera ca intre prizele de pamant exista o
t.e.m. echivalenta de influentare.
Ex. Masurarea unui curent intens cu ajutorul unui sunt.

Fig. 2.6

Semnalul se transmite de la sunt la aparatul de masurat AM prin cablul coaxial

CC. Carcasa metalica a aparatului este conectata gresit la pamant.
Cablul coaxial are o inductivitate specifica mult mai mica decat cea a unei linii cu
2 conductoare si nu determina un cuplaj inductiv pt alte circuite, deoarece in exteriorul
cablului coaxial campul magnetic este nul.
In montajul din fig anterioara, cuplajul galvanic se realizeaza prin ecranul cablului
coaxial, care constituie o impedanta comuna a circuitului folosit la masurarea semnalului
util si a circuitului in care exista t.e.m. echivalenta edp. Deci, apare un cuplaj galvanic
intre circuitul de masurare prin care trece curentul Im si circuitul care se inchide prin
pamant, prin care trece Ip.

Masuri de neutralizare – se izoleaza aparatul de masurat AM. Capacitatea parazita Cp

determina o micsorare a curentului datorat t.e.m. echivalente edp.

Fig. 2.7

2.2 Cuplajul inductiv

Circuitele (1) si (2) din Fig. 2.8 sunt cuplate inductiv, adica o parte din fluxul
magnetic produs de trecerea curentului intr-un circuit strabate bucla formata de celalalt
circuit.
Notatii:
E1, E2 – t.e.m. ale asurselor;
Zs1, Zs2 – impedantele interne ale surselor;
Z1, Z2 – impedantele liniilor de legatura;
Zr1, Zr2 – impedantele receptoarelor.
Ecuatiile de functionare ale celor 2 circuite cuplate sunt:
 E1  I 1 ( Z s1  Z 1  Z r1 )  j 2 M 2 I 2

 E 2  I 2 ( Z s 2  Z 2  Z r 2 )  j1 M 1 I 1

Z s1  Rs1  j1 Ls1 ; Z 1  R1  j1 L1 ; Z r1  Rr1  j1 Lr1 ; 1  2f 1

Obs:
Z s 2  Rs 2  j 2 Ls 2 ; Z 2  R2  j 2 L2 ; Z r 2  Rr 2  j 2 Lr 2 ;  2  2f 2
 Fig. 2.8 Cuplaj inductiv intre doua circuite.

 E1  I 1 [ R s 1  R1  Rr 1  j1 ( Ls 1  L1  Lr1 )]  j 2 M 2 I 2
 
 E 2  I 2 [ R s 2  R2  Rr 2  j 2 ( Ls 2  L2  Lr 2 )]  j1 M 1 I 1
Curentii interferati in cele 2 circuite sunt:
 E1  j 2 M 2I 2
I1  R
 s1  R1  R r1  j1 ( L s1  L1  Lr 1 )

I E 2  j1 M 1 I 1

 2
 R s 2  R 2  R r 2  j  2 ( L s 2  L2  L r 2 )

Curentii neinfluentati sunt:

E1
I o1 
Rs1  R1  Rr1  j1 ( Ls1  L1  Lr1 )
E2
I o2 
R s 2  R 2  R r 2  j 2 ( L s 2  L 2  L r 2 )

Concluzie:
In cele 2 circuite interferate apar t.e.m. de interferenta: - j  2M2I2 si -j  1M1I1

Mijloace de neutralizare
a) solutii generale: - conexiuni scurte;
- conductoare dus-intors rasucite;
- conexiuni in cablu coaxial pt circuitele de forta si pt circuitele de
masurare;
- asezare geometrica astfel incat sa existe un transfer minim de flux
magnetic in bucla circuitului vecin.
b) solutii particulare: – suntul coaxial pt masurarea curentilor cu variatii rapide;
- ecranarea suplimentara a cablului coaxial si folosirea cabinei
ecranate.
 Fig. 2.9

In figura anterioara se prezinta un sunt coaxial. Semnalul de masurare este captat

in interiorul tubului (1), pe circumferintele (m) si (n). In interiorul tubului inductia
magnetica este nula, astfel incat tensiunea de masurare va fi U m=RI, unde R este
rezistenta tubului.
Cabina ecranata are peretii din otel sau cupru, fiind legata la priza de pamant
proprie.

2.3 Cuplajul capacitiv

Cuplajul capacitativ apare intre conductoare care se gasesc la potential diferite si

se datoreaza existentei capacitatilor parazite.
In fig. urmatoare, linia (1) este supusa tensiunii U1 fata de pamant. Ca urmare a
diferentei de potential, se produce intre conductoare un camp electric, care este modelat
in schema echivalenta printr-o capacitate parazita C1. Linia (2) primeste tensiunea U2
datorata capacitatilor parazite C1, C2 si rezistentei de pierderi R2.
Schema echivalenta are in vedere ca numai sistemul perturba sistemul (2) nu si
invers (nivelul de tensiune este de cateva ori mai mare in sist (1) decat in (2)).

Fig. 2.10

1
R2 
1 j C 2 R2
Notatii: Z 1  ; Z2  
jC1 1 1  j C 2 R 2
R2 
jC 2

U 1  I ( Z 1  Z 2 ) U Z2
  2 
U 2  I  Z 2 U1 Z1  Z 2
 Tensiunea de interferenta a conductorului 2 este:

Z2 R2 1
U 2  U1  U1 
Z1  Z 2 1  jC 2 R2 1 R2

jC1 1  jC 2 R2
R2  jC1
U 2  U1
1  j (C1 R2  C 2 R2 )

jR2 C1
Deci: U 2  U 1
1  jR2 (C1  C 2 )
Se pot considera urmatoarele cazui limita:
C1
a) R2->∞ => U 2  U 1
C1  C 2
jR2 C1
b) C2->0 U 2  U 1
1  jR 2 C1

Mijloace de neutralizare
– in instalatiile din tehnica masurarii si din informatica, conductorul 2 se introduce intr-
un ecran conectat la pamant (Fig. 2.11).

Fig. 2.11

Liniile de camp care pornesc de la linia (1) se termina toate pe ecranul pus in
pamant, astfel incat curentii prin C1 circula direct la pamant si nu provoaca caderi de
tensiune perturbatoare pe linia (2).
- in tehnica curentilor intensi se recurge la formarea unui divizor de tensiune capacitativ
cu capacitati mult superioare fata de capacitatile parazite.

2.4 Cuplajul prin radiatia electromagnetica reprezinta interferenta provocata de

campurile electromagnetice, variabile in timp, asupra liniilor electrice.
Campul electric si campul magnetic se pot considera independente numai la
frecvente joase si in apropierea sistemului perturbator. La frecvente inalte si la mare
distanta de sistemul perturbator, campurile electrice si magnetice apar impreuna fiind
legate prin legea inductiei electromagnetice:
B
rotE 
t
Obs: Descrierea cantitativa a cuplajului electromagnetic al liniilor in cazul sistemelor cu
mai multe conductoare este foarte complicata din punct de vedere matematic.
O unda electromagnetica incidenta Ei si Hi care cade pe un sistem de conductoare
provoaca acolo curenti si tensiuni care, la randul lor sunt sursa undei unde
electromagnetice reflectate, ER, HR formeaza un camp rezultant.

Neutralizarea efectului radiatiei electromagnetice se realizeaza cu ajutorul

filtrelor, ecranelor si a spatiilor ecranate.

Capitolul 3
DECUPLAREA OPTOELECTRICA
 In tehnica masurarii se folosesc pentru neutralizarea cuplajelor rezistiv, inductiv,
capacitiv si de radiatie optocuploare si linii optoelectrice.

3.1 Optocuplorul

Optocuplorul este un circuit integrat care permite transmiterea unui semnal intre 2
circuite separate galvanic. Rigiditatea dielectrica intre cele 2 circuite este intre 0,5…6
kV.

Fig. 3.1

Intre dioda fotoemisiva D si fototranzistorul FT se gaseste un material plastic

transparent.
Dioda D, fiind excitata cu curentul Id, emite radiatii in banda infrarosu, iar
fototranzistorul FT transforma semnalul luminos intr-un semnal electric (If - fotocurent).
In timpul functionarii, datorita temperaturii si a campului electric dintre dioda
fotoemisiva si fototranzistor, exista tendinta unei imigratii de ioni care se depun pe
suprafata fototranzistorului, in special, alterand functionarea dispozitivului.
Solutie: pe suprafata fototranzistorului se depune un ecran de otel transparent.
Optocuploarele ofera o rejectie inalta a semnalelor de interferenta de mod comun
si pot fi utilizate de exemplu la intrarile si iesirile automatelor programabile, respectiv la
interfetele sistemelor de conducere a proceselor (Fig. 3.2).

Fig. 3.2
Pentru semnalele de mod comun de inalta frecventa, rejectia oferita de
optocuploare scade puternic datorita capacitatii parazite dintre intrare si iesire. Cuplajul
capacitiv poate fi micsorat printr-o legatura conductoare, pusa la pamant, intre intrare si
iesire.
 O rejectie de mod comun oricat de mare, chiar si la cele mai inalte frecvente, se
poate obtine folosind o transmisie prin fibre optice. In timp ce optocuploarele monolititce
pot fi utilizate numai pt tensiuni pana la cca 110 kV datorita materialului plastic dintre D
si FT, cablurile optice permit diferente de potential de ordinul megavoltilor.

3.2 Linia optica.

Utilizarea acestor linii in energetica si telecomunicatii prezinta urmatoarele

avantaje:
 permit transferul de informatii intre circuite intre care exista diferente de
potential mari;
 elimina cuplajele galvanice, inductive, capacitive;
 elimina folosirea conductoarelor de cupru si deci a costurilor mari de
materiale active.
O fibra optica este un ghid de unda dielectric, cilindric, realizat din materiale cu
pierderi mici, cum este sticla de siliciu SiO2.
Fibra optica are un miez central (de raza a) in care se propaga lumina. Miezul
este inconjurat de un strat (de raza b), cu indice de refractie mai mic decat al miezului,
numit invelis (sau manta).

Fig. 3.3 Reprezentarea schematica a unei fibre (linii) optice.

Functionarea liniei optice se bazeaza pe fenomenul reflexiei totale (prin structura

liniei optice se urmareste producerea unei reflexii totale a radiatiei luminoase).
Din punct de vedere constructiv linia optica se realizeaza in 2 variante:
a) linie optica fara gradient al indicelui de refractie;
b) linia optica cu gradient al indicelui de refractie.

a). Linia optica fara gradient al indicelui de refractie

 90◦-γ

Fig. 3.4 Ghidarea luminii printr-o linie optica.

La patrunderea unei radiatii luminoase din aer in miezul central are loc un fenomen
de refractie, definit prin relatia:
n0 sin   n1 sin 
Daca radiatia luminoasa determina la trecerea din mediul (1) in mediul (2) un
unchi    l , unde  l este un unghi limita definit de relatia:
n
cos  l  2 ,
n1
se produce fenomenul de reflexie totala. Procesul respectiv se repeta in lungul liniei
optice, iar in cele din urma semnalul optic este transmis pe lungimi mari.
Pt  l se obtine o valoare limita si pt  , numita unghi de deschidere:
no sin  d  n1 sin  l  sin  d  n1 sin  l

Obs: Un neajuns al liniei optice fara gradient al indicelui de refractie in constituie

limitarea in frecventa a semnalului transmis. Lumina intra in linia optica sub diferite
unghiuri    d si la diferite lungimi de unda. O parte a fasciculului luminos se poate
propaga cvasidirect, dupa directia axiala a liniei optice, in timp ce alte fascicule parcurg
un drum in zig-zag. Deci, apare o diferenta de timp intre fasciculele luminoase care ajung
la destinatie.

b) Linia optica cu gradient al indicelui de refractie

In cazul liniei optice cu gradient a indicelui de refractie, miezul liniei optice are in
axa sa indicele de refractie cel mai mare, iar apoi scade parabolic pana la valoarea
minima care se mentine si in manta. In aceste linii optice, traseul luminii apare sub forma
unei unde (Fig. 3.5).
 Fig. 3.5 Traseul luminii printr-o linie optica cu gradient al indicelui de refractie

Obs: Daca lumina se propaga intr-un mediu transparent, avand indicele de refractie “n”,
viteza sa de propagare se micsoreaza de “n” ori fata de viteza luminii in vid (c=3108
m/s):
c
cn 
n
Se constata ca mai multe fascicule luminoase care intra in linia optica sub
unghiuri diferite, ajung la destinatie cu o diferenta foarte mica de timp (de ex. 0,1 ns/km).
In cazul unui fascicul luminos (1) care intra in linia optica sub un unghi mare, traseul
este mai lung, dar se face intr-un mediu cu indice de refractie mic (deci viteza de
propagare va fi mare). In cazul unui fascicul luminos (2) care intra in linia optica sub un
unghi mic, traseul este mai scurt, dar intr-un mediu cu indice de refractie mare (deci
viteza de propagare va fi mica).

Principiul transmiterii optoelectrice

Fig. 3.6

Un semnal electric este convertit in semnal luminos cu ajutorul unei diode

luminiscente. Aceasta transmite semnalul, prin intermediul liniei optice, unui
fototranzistor sau unei fototdiode, care realizeaza o conversie a luminii in semnal electric.

Obs: Liniile optice de mare performanta se realizeaza din material anorganic sticlos. In
prezent se realizeaza si linii optice din materiale plastice la costuri de achizitie
convenabile, mai ales pt instalatii de comanda care necesita frecvente mai reduse.

Capitolul 4
DECUPLAREA DE TRANSFORMATOR

Decuplarea galvanica cu ajutorul transformatorului de separare constituie o

solutie aplicabila in cazul legarii la pamant a sistemului in 2 puncte diferite.
4.1 Transformator de separare pt semnal util

(a) (b) (c)

Fig. 4.1

Pe segmentul de circuit A-B exista un cuplaj galvanic (Fig. 4.1 a).

Cuplajul galvanic dispare prin introducerea intre sursa si receptor a unui
transformator de separare (Fig. 4.1 b). Exista insa un cuplaj capacitiv datorita capacitatii
parazite dintre cele 2 infasurari ale transformatorului. Pt frecvente reduse reactanta
capacitiva corespunzatoare lui Cp este suficient de mare.
In Fig. 4.1.c transformatorul de separare este prevazut cu un ecran intre infasurari.
Curentul determinat de t.e.m. Ed se inchide prin capactatea parazita Cp1 si nu influenteaza
receptorul.

4.2 Transformator de neutralizare

Transformatorul de separare nu transfera o eventuala componenta de curent
continuu a semnalului util. Pentru a realiza si un astfel de transfer se utilizeaza un
transformator de neutralizare, constituit din 2 infasurari bobinate pe un miez de ferita.

Fig. 4.3 Inele de ferită folosite pentru

Fig. 4.2 Transformator de mărirea impedanţei buclei de
Sensul de bobinaj al celor 2 infasurari determina un flux
neutralizare magnetic practic nul in
pământare
mieul de ferita.
Pentru un semnal in acelasi tact (de exemplu t.e.m Ed sau un cuplaj inductiv intr-o
bucla in care o latura a buclei este formata de pamant), cele 2 bobine functioneaza ca
reactante insumatoare.
 In Fig. 4.3, cablul coaxial este asezat in golul feritelor coaxiale, iar ansamblul este
plasat intr-un eran metalic conectat la pamant la ambele extremitati.

4.3 Transformator de retea

Prin constructia sa, transformatorul de alimentare dintr-un aparat electric ofera o
separare galvanica intre infasurarile primara si cea secundara. Dar capacitatea parazita
dintre cele 2 infasurari faciliteaza interferenta asupra circuitelor electronice, cu semnale
parazite care se transmit din reteaua de alimentare.
In plus trebuie sa se tina seama ca transformatorul de putere din postul de
transformare are neutrul conectat la priza de pamant a postului de transformare, iar
miezul transformatorului de retea din aparatul electronic se conecteaza la priza de pamant
a cladirii in care se afla instalat aparatul electronic.
Pentru eliminarea interferentelor care ar putea proveni din reteaua de alimentare,
transformatorul de retea al aparatului electronic este prevazut cu 3 ecrane (Fig. 4.4).

Fig. 4.4

Neutrul transformatorului T1 este legat la priza de pamant P1.

Miezul transformatorului T2 impreuna cu ecranul Ec1 sunt legate la priza de
pamant P2.
Infasurarea primara a lui T2 este ecranata de ecranul Ec2 la care este conectata o
extremitate a infasurarii primare.
Infasurarea secundara a lui T2 este ecranata de ecranul Ec3, la care se conecteaza o
extremitate a infasurarii secundare.
Daca infasurarea secundara are punct median accesibil, acest punct median se
conecteaza la ecranul Ec3.
 La frecvente inalte, capacitatea rezultanta este:

1 1 1 1
  
Crez Cp Cs C 2
1
Crez 
1 1 1
 
Cp Cs C 2

Capacitatile parazite Cp, C2, Cs sunt in serie. Valoarea lui Crez e determinata de
valorile Cp si Cs si nu de valoarea lui C2.

Capitolul 5
FILTRE ELECTRICE

Filtrele electrice au rolul de a atenua interferentele de conductie, care altfel ar fi

introduse in echipamentul electric sau electronic prin conductoarele de legatura intre
sursa si echipament, sau prin linia electrica de alimentare a echipamentului.
 Din punct de vedere al rolului functional, in tehnica CEM filtrele se clasifica in:
- filtre pentru semnalul util;
- filtre de retea.
Din punct de vedere al caracteristicii de frecventa, filtrele se clasifica in:
- filtre trece-jos;
- filtre trece-sus
- filtre trece-banda
- filtre cu banda de rejectie.

Fig. 5.1 Pozitia filtrului de semnal util si a celui de retea.

Criteriul de baza in clasificarea filtrelor dupa caracteristica de frecventa il

constituie atenuarea de -3 dB.
Obs: Parametrii specifici filtrelor electrice sunt atenuarea si defazajul.
Atenuarea este raportul intre marimea de intrare si marimea de iesire (puteri,
tensiuni sau curenti).
Defazajul este unghiul dintre marimea de intrare si cea de iesire (tensiuni sau
curenti sinusoidali).
Atenuarea se poate exprima astfel:
1 P  P 
a  ln 1 , [ Np] ; a  10 log 1 , [ dB ]
2  P2   P2 
U  U 
a  ln 1 , [ Np ] ; a  20 log 1 , [dB ]
U2  U2 

I  I 
a  ln 1 , [ Np ] ; a  20 log 1 , [dB]
 I2   I2 

Filtrele atenueaza transmiterea perturbatiilor prin conductie. Utilizarea lor fara

probleme presupune ca, pe cat posibil, componentele spectrale ale semnalului util sunt
separate de componentele spectrale ale perturbatiilor.
Printr-o alegere corespunzatoare a frecventelor de taiere si a pantei flancurilor
functiilor de transfer ale filtrelor se obtine o atenuare selectiva a perturbatiilor, fara o
infuenta importanta asupra semnalului util.
Componentele pasive ale filtrelor formeaza, impreuna cu impedantele surselor si
ale receptoarelor, divizoare de tensiune al caror raport de divizare, dependent de
frecventa, reprezinta “atenuarea reala a filtrului”.
Deoarece o impedanta interna redusa a sursei de pertubatii de inalta frecventa nu
permite o divizare importanta a tensiunii, prin conectarea in serie a unor bobine acest
raport de divizare se poate mari.
Componentele de baza ale filtrelor elementare sunt:
 - impedante longitudinale (bobine);
- impedante transversale (condensatoare).

Fig. 5.2

Fig. 5.3

Se considera ca atenuarea filtrului este neglijabila in domeniul de frecventa al

semnalului util.
In tehnica CEM un loc important il ocupa filtrele trece-jos, deoarece in general
semnalul de interferenta are o frecventa mult mai mare decat semnalul util sau decat
frecventa retelei.
5.1 Filtre electrice pasive pentru semnalul util

Din punct de vedere al CEM introducerea unui filtru intre sursa si receptor
conduce la formarea unui divizor de tensiune, pe baza caruia se poate aprecia eficienta
filtrului.
Calculul atenuarii unui filtru trece-jos (pasiv)
 (a) (b) (c)

Fig. 5.4 Filtre electrice pasive pentru semnalul util

Filtru cu impedanta longitudinala (Fig. 5.4 a)

 Eds  I ( Zs  Zl  Zr )

Udr  IZr

Eds Zs  Z 1  Zr
 a=20log Udr  20 log , dB
Zr

Filtru cu impedanta transversala (Fig. 5.4 b)

  Zq  Zr 
 Zs 
 Eds  I  
  Zq  Zr 

Zq || Zr  
Udr  I  Zq  Zr

 Zq  Zr
Eds Zs  Z1  Zr Zq  Zr
a  20 log  20 log Zs   , [ dB]
Udr Zr Zq  Zr

Filtru cu impedanta longitudinala si impedanta transversala (Fig. 5.4 c)

Zs si Zl sunt conectate in serie; Zq si Zr sunt conectate in paralel.

  Zq  Zr 
 Zs  Z 1 
 Eds  I  
  Zq  Zr 


Udr  I  Zq  Zr

 Zq  Zr
Eds Zs  Z 1  Zr Zq  Zr
 a  20 log  20 log Zs   , [ dB]
Udr Zr Zq  Zr

Concluzie: atenuarea depinde de frecventa semnalului perturbator dar si de impedanta

sursei si a receptorului.

Fig. 5.5 Conexiunea standard pentru determinarea practica a atenuarii unui filtru
electric
Determinarea practica a eficientei unui filtru se face astfel:
 se standardizeaza impedantele sursei si receptorului; Zs=Zr=50Ω
 se masoara tensiunea de interferenta Udr in absenta filtrului si in prezenta
filtrului. Atenuarea va fi:

Udr ( fara filtru )

a  20 log , [dB]
Udr (cu filtru )
Zs  Zr  50

5.2 Filtre de retea

Filtrul de retea se plaseaza intre reteaua electrica si aparatul electric sau

electronic.

Fig. 5.6 Pozitia filtrului de retea.

Din punct de vedere functional, filtrul de retea este un filtru “trece-jos”.
Atenuarea produsa la trecerea curentului de 50Hz prin filtru este nesemnificativa, in timp
ce la frecvente superioare atenuarea este foarte mare.
Rolul functional al filtrului de retea este atat de a opri ca semnalele de interferenta
sa patrunda din reteaua electrica de alimentare in aparatul electric sau electronic, cat si de
a opri ca semnalele de interferenta produse de functionarea unui receptor sa fie transmise
in retea.
Filtrul trebuie sa fie eficient atat pentru semnalele de interferenta de mod
diferential, cat si pentru semnalele de interferenta in acelasi tact.

Fig. 5.7 Schema electrica a unui filtru de retea.

Functionarea filtrului la interferente contratact.

Fig. 5.8 Functionarea filtrului la interferente contratact

Pentru frecventa de exploatare (50 Hz) fluxurile magnetice  produse de cele 2

bobine se anuleaza, cu exceptia unui mic flux de dispersie  (Fig. 5.9). In acest caz
efectul de filtrare este produs numai de condesatoarele C1 si C2, de capacitate mare.
Cand filtrul nu este in serviciu, descarcarea condensatoarelor C1 si C2 este
asigurata de rezistenta R. In acest mod de functionare, condensatoarele C3 si C4 nu joaca
un rol esential.

Fig. 5.9

Functionarea filtrului la interferente in acelasi tact

 Fig. 5.10 Functionarea filtrului la interferente in acelasi tact.

Interferenta in acelasi tact se datoreaza cuplajului prin radiatie electromagnetica al

liniei L si a conductorului neutru N. In acest caz atat conductorul L cat si conductorul
neutru N primesc practic acelasi potential fata de pamant.
Acest tip de interferenta este de inalta frecventa (100 kHz…1GHz).
La functionarea in acelasi tact, fluxurile magnetice generate de catre cele 2 bobine
in miezul de ferita sunt in acelasi sens (Fig. 5.11). Deci, bobinele functioneaza ca si
reactante sumatoare (valoarea reactantei fiind proportionala cu frecventa curentului). In
consecinta, semnalul de interferenta ajunge mult atenuat la receptor.
La frecvente mai ridicate (peste 10 MHz) permeabilitatea miezului de ferita
dispare, iar functia de filtraj este preluata de condensatoarele C3 si C4.

Fig. 5.11

5.3 Filtre pentru retele trifazate

Invertorul static constituie una dintre cele mai suparatoare surse de perturbatii
care se propaga pe linia de alimentare cu energie electrica si, ca urmare, poate produce
efect de interferenta asupra altor receptoare conectate la linie.
Efectul perturbator se datoreaza armonicilor de inalta frecventa care apar in
procesul de choppare cu front drept. Aceste armonici excita reteaua de inductivitati si
capacitati parazite si provoaca astfel oscilatii pe frecvente proprii.
 Fara nici o protectie impotriva acestor oscilatii de inalta frecventa are loc atat o
propagare galvanica pe conductoarele retelei, cat si o radiatie electromagnetica directa in
mediul ambiant.

Masuri pentru eliminarea acestor interferente:

 se introduce convertorul static intr-o cutie metalica conectata la pamant;
 linia de alimentare dintre convertor si consumator se ecraneaza prin
introducerea conductoarelor intr-o teava metalica sau prin folosirea unui cablu ecranat cu
manta din lita metalica;
 convertorul static se alimenteaza prin intermediul unui filtru trifazat trece-jos,
filtru a carui carcasa metalica este in contact direct cu cutia metalica a convertorului.

Fig. 5.12 Masuri pentru eliminarea interferentelor cauzate de functionarea

convertorului static.

Fig. 5.13 Filtru trifazat de retea (trece-jos)

Bobinele din structura filtrului trifazat de retea (3x5mH) sunt practicate pe acelasi
miez de ferita. Bobinele sunt compensate, in sensul ca la functionarea normala fluxul
magnetic produs de curentii de exploatare este nul in miezul de ferita.
Se urmareste suntarea semnalelor de inalta frecventa atat intre faze, cat si intre
faze si pamant.
5.4 Conexiuni de incercare
Performantele filtrelor de retea se apreciaza pe baza unor conexiuni standardizate,
in care impedanta de intrare in filtru si impedanta de iesire a filtrului sunt normalizate.
Conexiunea simetrica – cu aceasta conexiune se simuleaza producerea
semnalelor la interferenta contratact.

Fig. 5.14

In Fig. 5.14 un generator de semnal cu banda larga, cu tensiunea U 0 si impendanta

interna de natura rezistiva excita filtrul prin intermediul unui transformator de izolare de
raport 1:1. Sarcina filtrului se alimenteaza tot prin intermediul unui transformator de
izolare cu raportul 1:1. Bornele filtrului sunt izolate fata de masa, iar carcasa metalica a
filtrului este legata la pamant.
In absenta filtrului, uz=Uo/2 (deoarece impedanta interna a sursei si cea a
receptorului sunt egale).

Atenuarea filtrului se determinba cu relatia:

Uo / 2 Uo
a  20 log  20 log , [ dB ]
Uz 2Uz
Dezavantajul acestei conexiuni este legat de necesitatea utilizarii unor
tranformatoare cu raportul 1:1 pana la frecvente foarte inalte.

Conexiunea nesimetrica
In aceasta conexiune se simuleaza tot interferente contratact; bornele filtrului nu
mai sunt izolate fata de masa.

Uo
 Fig. 5.15

Uo
a  20 log , [dB ]
2Uz

Conexiunea asimetrica
Aceasta conexiune simuleaza generarea semnalelor de interferenta in acelasi tact,
bornele de intrare ale filtrului sunt legate impreuna, la fel si bornele de iesire sunt legate
impreuna.
Uo
a  20 log , [dB ]
2Uz

Fig. 5.16
5.5 Filtre pentru hiperfrecvente
In domeniul producerii microundelor (cu magnetroane, klystroane, f=2450 MHz,
5800 MHz, 22125 MHz in Europa), pentru utilizari in tehnica radar si in transmitatoarele
de microunde, filtrarea instalatiilor de frecventa joasa se realizeaza cu ajutorul filtrelor de
absorbtie, in domeniul de frecventa 100 MHz … 100 GHz.
In domeniul microundelor, filtrele de absorbtie sunt mai avantajoase decat filtrele
cu bobine pe miez de ferita (de ex: se elimina reflexiile, formarea de unde stationare,
discontinuitatea de impendanta, conectarea la pamant).
Filtrele de absorbtie se construiesc in 2 variante:

(1). Varianta solenoidala

Componenta esentiala a filtrului este masa absorbanta pe baza de rasina epoxidica
(rezistenta la temperature 175o C), optimizata d.p.d.v. magnetic, in care este inglobat
solenoidul, parcurs de curentul intens (≤ 60 A), de frecventa joasa.
 Fig. 5.17 Filtru de absorbtie, varianta solenoidala

Structura activa a filtrului (Fig. 5.17), protejata de invelisul izolant este inchisa cu
capacele izolante, astfel incat spre exterior, conductorul se conecteaza prin lipitura sau
insurubare la circuitul principal .

Fig. 5.18. Diagrama atenuării pentru filtrul Fig. 5.18. Filtrul de absorbţie, varianta
de absorbţie din fig. 5.17 flexibilă

(2). Varianta flexibila

In fig. 5.18 este prezentata varianta flexibila a unui filtru pentru hiperfrecvente,
care se compune din:
1- conductorul central parcurs de curent de lucru intens (1…100 A) la tensiune
relativ mare (500 V... 15 kV); 2 - invelisul absorbant; 3 - izolatie; 4 – ecran din tresa
metalica; 5 - invelisul izolant de protectie.
Atenuarea oferita de un astfel de filtru flexibil depinde de lungimea sa, care poate
varia intre aproximativ 75 mm si 600 mm.
Cu cat lungimea este mai mare, cu atat atenuarea este mai mare. Spre exemplu la
1GHz, atenuarea 100dB se obtine pentru lungimea de 75mm. Aceeasi atenuare se
regaseste la 200MHz la o lungime a filtrului de 600mm.
 Capitolul 6
MIJLOACE DE MASURARE IN CEM

Principala problema a masurarilor CEM consta in determinarea interactiunii

dintre perturbatii si echipamentele electronice.
Marimile care se masoara cel mai frecvent in CEM sunt:
- tensiunile perturbatoare;
- curentii perturbatori.
In procesul de masurare pot apare si marimi de interferenta. O conditie
primordiala a masurarilor CEM este aceea de asigurare a reproductibilitatii acestora.
Acest lucru este posibil pentru perturbatiile care se transmit prin conductie sau sunt unde
continue, insa la masurarea perturbatiilor tranzitorii pot apare probleme mari.
Cel mai usor se masoara curentii si campurile magnetice (celelalte tipuri de
masuratori pot fi afectate de erori sistematice si incertitudini de masurare importante).
Masurarile CEM se pot clasifica in 2 categorii:
(1). Masurarea perturbatiilor emise de echipamente;
(2). Testarea imunitatii echipamentelor la perturbatii.
 Avand in vedere fenomenele complexe ce iau nastere in procesul de producere,
propagare si receptionare a perturbatiilor, o importanta deosebita o prezinta locul in care
se face masurarea.
Astfel, masurarile CEM se pot efectua :
- in laboratoare special amenajate (ex: camere ecranate, camere anechoice, etc);
- in spatii libere (ex: masurarile de radiatie);
- in locul de montare al echipamentelor.
Primele tipuri asigura teste (reproductibile) si se folosesc la validarea
echipamentelor conform normelor CEM.
Masurarile efectuate la locurile de montare pot ridica o serie de probleme din
cauza prezentei unor surse de perturbatii suplimentare.
Masurarile privind emisia perturbatiilor folosesc mijloace de masurare specifice,
care preiau informatia de masurare prin intermediul unor senzori (ex: sonde, clesti de
curent, antene, etc).
Marimile masurate si mijloacele de masurare folosite in CEM sunt :
1o Tensiuni :
- tensiuni inalte statice sau in impuls (exemple de mijloace de masurare: divizoare
de tensiune si voltmetre).
- tensiuni cu durata mare (exemple de mijloace de masurare: sisteme de achizitie a
datelor);
- semnale de banda ingusta sau larga (exemple de mijloace de masurare:
osciloscoape analogice, numerice sau cu memorie; analizoare spectrale).
2o Curenti (exemple de mijloace de masurare: clesti de curent si mijloace de masurare a
tensiunii)
3o Campuri electromagnetice:
- campuri electrice (exemple de mijloace de masurare: electromete – aparate
pentru masurarea intensitatii campului electric);
- campuri magnetice (exemple de mijloace de masurare: antena bucla sau sonde
de curent si mijloace de masurare a tensiunii);
- campuri electromagnetice (antene si mijloace de masurare a tensiunii).
Testarea echipamentelor (a imunitatii acestora la perturbatii) este o operatie mai
complexa, necesitand generatoare de perturbatii, dispozitive de cuplare, eventual
echipamente de masurare suplimentare.

6.1 Senzori pentru marimi de tip ,,u” (tensiuni)

In tehnica CEM, in cazul in care tensiunea masurata este mai mare decat
tensiunea acceptata la intrarea in aparatul electronic, se folosesc senzori numiti “divizoare
de tensiune”.
Prin constructia divizoarelor de tensiune se urmareste ca timpul de raspuns
intrinsec si timpul de crestere sa aiba valori cat mai reduse.
Conexiunea intre senzor (divizorul de tensiune) si aparatul electronic se realizeaza
in mod normal cu ajutorul unui cablu coaxial.
Deoarece impendanta cablului coaxial (50 sau 75Ώ) si capacitatea proprie a
acestui cablu difera foarte mult de impedanta de intrare (1MΏ) in aparatul de masurat,
este necesar ca prin masuri tehnice adecvate sa se elimine fenomenele de reflexie la
schimbarea de impedanta.
6.1.1 Divizorul rezistiv

Fig. 6.1

C = capacitatea parazita a divizorului fara de pamant

Zc = impedanta caracteristica a cablului coaxial.

Rezistentele R1, R2 din constructia divizorului sunt cu inductivitate minima.

Adaptarea cablului coaxial la extremitatea spre aparatul electronic se face cu o
rezistenta neinductiva egala cu impedanta caracteristica Zc a cablului coaxial.

6.1.2 Divizorul capacitiv

Divizorul capacitiv se realizeaza intr-o structura coaxiala pentru a reduce
inductivitatile parazite.
Acest divizor nu sesizeaza componentele de c.c. ale tensiunii masurate (din cauza
rezistentei de intrare, 1MΏ, plasata in aparatul de masurat electronic, rezistenta care
sunteaza capacitatea C2).
Deoarece adaptarea nu se poate face la extremitatea spre aparatul de masurat
electronic, aceasta adaptare se face cu impendanta Zc asezata la plecare.

Fig. 6.2

6.1.3 Divizorul mixt de serie R-C

 Fig. 6.3

Pentru tensiuni inalte divizorul pur capacitiv nu se poate construi in varianta

coaxiala si de aceea este necesar sa se introduca rezistente de amortizare, atat in bratul de
inalta tensiune (R1), cat si in cel de joasa tensiune (R2).
Adaptarea se face la intrarea in cablul coaxial, cu rezistenta Zc-R2 pentru ca, privit
de la iesire, sa se vada, in cazul fenomenelor rapide, impedanta Zc.
Divizorul mixt de serie R-C este acordat, adica R1C1=R2C2.

6.1.4 Divizorul universal

Divizorul universal permite si masurarea componentelor continue de tensiune
datorita rezistentelor.
R3 este in paralel cu bratul de inalta tensiune si R4 in paralel cu bratul de joasa
tensiune. Adaptarea se face ca si la divizorul mixt serie R-C.

Fig. 6.4

6.2 Sonde de curent (clesti)

De multe ori masurarea curentului ofera mai multe informatii referitoare la
perturbatii decat masurarea tensiunii.
Senzorul de baza pentru masurarea curentului il reprezinta clestele de curent.
Clestele de curent este un transformator de masurare compus din:
 - un miez toroidal din ferita, ce se poate desface in 2 jumatati;
- primarul (realizat de obicei dintr-o spira, conductorul al carui curent se masoara);
- secundarul (o infasurare cu un anumit numar de spire care determina raportul de
transformare).

Fig. 6.5

In schema echivalenta din Fig. 6.5:

Ls – este inductivitatea infasurarii secundare;
R – impedanta de sarcina (de obicei, impedanta de intrare intr-un mijloc de masurare a
tensiunii);
Cp – capacitatea parazita a infasurarii.
Pentru o functionare corecta se impune ca impedanta de sarcina sa fie mult mai
mica decat impedanta de iesire a trasformatorului:

R<<2πf Ls

De obicei pentru R=50Ώ, frecventa minima din banda de frecvente este de 50Hz,
iar frecventa maxima depinde de proprietatile miezului de ferita si de C p, putand atinge
100MHz.
Sensibilitatea clestilor de curent este de 1 … 10 mV/mA. Fiind transformatoare de
curent, nu trebuie sa ramana cu secundarul in gol. Pentru a elimina pericolul saturarii la
frecvente joase, clestii de curent se realizeaza cu intrefier.
Etalonarea clestilor de curent se face dupa metoda cunoscuta la transformatoarele
de curent, adaptata la frecventele inalte.

6.3 Dipolul electric

Dipolul electric este un senzor de camp electric care permite determinarea
intensitatii campurilor electrice intense de joasa frecventa.
Constuctiv se realizeaza sub forma unui condensator sferic sau plan; este format
din 2 jumatati de corpuri conductoare, izolate electric intre ele.
Daca dipolul este plasat intr-un camp electric variabil in timp, sarcina indusa pe
una din jumatati este proportionala cu intensitatea campului electric (E).
 Intercaland intre cele 2 armaturi un ampermetru, prin el se va stabili un curent
electric proportional cu derivata sarcinii electrice.
Impreuna cu electronica aferenta, dipolul electric se poate realiza ca si un aparat
portabil, fara plan de masa si pamant de referinta.

Fig. 6.6 Dipolul electric.

Pentru un dipol sferic de raza ro, plasat intr-un camp electric cu intensitatea Eo,
sarcina electrica indusa intr-o jumatate a sferei are valoarea (conform Teoremei lui
Gauss):

q   0  E  ds  2 0  ro2  Emed

S
2

Emed reprezinta intensitatea medie a campului electric pe suprafata sferei.

3 E 0
In general : Emed  ,
2
unde β este un coeficient de corectie ce depinde de natura si distributia campului electric.
Curentul care ia nastere intre cele 2 emisfere ale dipolului va fi :
dq
i .
dt
Pentru un camp electric cu variatie sinusoidala, de pulsatie ω, se obtine:

E 2 Eo sin t
3 E o
q   o  2  r02   2 sin t  3 0   r02  2 E 0 sin t
2
i
dq
dt
 
 3 2 0   r02    E 0    cos t  2 3 0  r02  E 0 cos t

i  2 I  cos t  I  3 0 r02  E 0

 Amplitudinea armonicilor creste cu ordinul acestora.
 Masurarea valorii efective a curentului nu este corecta !!!

Pentru a elimina acest dezavantaj, in schema bloc a aparatului se introduce un

circuit integrator, care va permite masurarea ulterioara a valorilor efective.
Etalonarea dipolului se poate efectua:
(1o) in camp electric cunoscut (al unui condensator sferic sau plan);
(2o) prin injectie de curent.
o
(1 ) Conform normelor Comisiei Internationale de Electrotehnica (CEI),
etalonarea dipolului electric se face intr-un camp electric uniform obtinut intre 2 placi cu
dimensiunile de cel putin 2 ori mai mari decat distanta dintre ele.
Se recomanda ca placile sa aiba dimensiunile 1,5x1,5 m 2, iar distanta ditre ele sa
fie 0,75m, diagonala maxima a aparatului de verificat fiind de cel mult 0,23m.
U
Pentru condensatorul plan : E 0 
d
unde : U – este diferenta de potential dintre placi;
d – distanta dintre placi.

(2o) Metoda injectiei de curent se foloseste mai mult pentru verificarea aparatului;
aceasta metoda consta in conectarea aparatului intr-un circuit in care se masoara curentul.
Verificarea are la baza relatia : I =3πε oωβro2 (se considera β cunoscut !)
Surse de erori :
- scurgerile de curent prin izolatia dipolului si a manerului;
- umiditatea;
- temperatura;
- continutul de armonici;
- frecventa;
- apropirea (proximitatea) operatorului.

Daca dimensiunile aparatului de masurat sunt mai mici de 25cm, acesta nu

perturba in mod esential campul electric.
Operatorul uman care foloseste aparatul poate perturba insa destul de puternic
campul electric (prin scurtcircuitare).
Aparatele electronice cu dipol electric pentru masurarea intensitatii campului
electric sunt prevazute cu maner izolator, avand lungimea de cel putin 25cm, masurarea
facandu-se, de obicei, pentru campurile electrice intense, cum ar fi de ex. campul electric
din statiile de I.T., la o inaltime de cel putin 1m fata de sol, pentru liniile de pana la 500
kV.

6.4 Bobina de curent

Bobina de curent este un senzor ce se foloseste la masurarea inductiei campului
magnetic
Constructiv, bobina de curent este realizata dintr-o bucla ecranata cu N spire si
suprafata A, urmata de un voltmetru.
 Pentru a preintampina aparitia unei spire in s.c., ecranul este prevazut cu o
intrerupere.

Fig. 6.7 Bobina de curent.

Apropierea senzorului de materiale dielectrice sau slab magnetice, precum si

apropierea operatorului uman nu introduc erori suplimentare sesizabile.
Sensibilitatea poate fi crescuta daca in interiorul sondei se introduc materiale
magnetice cu μr mare (magnetometre cu fluxgate).
In prezenta unui camp magnetic de inductie Bo, variabil in timp, la bornele
voltmetrului se obtine tensiunea:
dz u _
U  N   N   B ds  N  B0  A  cos t
dt dt A

 Din cauza derivarii, armonicile continute in campul magnetic pot introduce

erori suplimentare. Reducerea erorii este posibila prin integrarea ulterioara a semnalului.
Deoarece curentul absorbit de voltmetru produce in bobina un flux magnetic de
semn contrar celui masurat, este necesar ca voltmetru sa aiba un consum redus.
Rezistenta, respectiv capacitatea parazita a bobinei, fac ca indicatia sa fie
dependenta de frecventa; pentru a obtine o caracteristica liniara sunt necesare circuite de
corectie a caracteristicii de transfer in functie de frecventa.
Pentru calibrarea bobinelor de curent se pot folosi bobine Helmoltz si bobine
plate, rectangulare, cu N spire.
OBS: In centrul unei bobine plate patrate, cu latura ,,a”, avand N spire, valoarea
efectiva a inductiei magnetice este :
 2
B0  o N I
2a

Limita inferioara a inductiei magnetice masurate este 0,25μT (sub aceasta valoare
predomina inductia magnetica a campului magnetic ambiental, de aproximativ 0,1μT).
Sursele de erori sunt mai putine ca la masurarea campului electric (nu exista erori
de proximitare; principalele erori sunt la masurarile in camp indepartat, datorate
variatiilor spatiale si temporale).
Bobinele de curent se pot folosi si ca antene pentru masurarea componentei
magnetice a campului electromagnetic (pt f = cativa KHz … 200 MHz).
Pentru cresterea frecventei de lucru trebuie ca diametrul spirelor sa fie redus, iar
numarul de spire redus.
 6.5 Antene
Antenele sunt senzori de captare a campului electromagnetic.
Ele pot fi : - pasive( daca nu contin elemente neliniare);
- active (in caz contrar).
Antenele passive sunt dispozitive reciproce, adica pot fi folosite atat in regim de
emisie, cat si de receptie.
Dupa marimea pe care o determina, antenele pot fi :
- antene pentru masurarea campului electric (sau de tip E);
- antene pentru masurarea campului magnetic (sau de tip H).

Obs: Radiatia electromagnetica constituie o importanta sursa de interferenta asupra

semnalelor utile din echipamentele electrice si electronice.
Sursele de radiatie electromagnetica sunt :
o Posturile fixe de radioemisie, de TV, radar;
o Posturile mobile de emisie, folosite in telecomunicatii si procese
tehnologice;
o Instalatiile energice, in care comutatia se realizeaza cu/fara arc
electric;
o Descarcarile electrice, atmosferice, etc.

In tehnica CEM radiatia electromagnetica intereseaza din 2 puncte de vedere :

a) Testarea imunitatii echipamentelor electrice si electronice la campuri
electromagnetice.
In acest scot se genereaza in laborator radiatii electromagnetice cu un spectru mare de
frecventa (9kHz .. 1 GHz) si se determina valoarea (amplitudinea) campului electric la
care echipamentul mai lucreaza (imunitate electromagnetica).
Radiatia electromagnetica este produsa in laborator, in conditii standardizate, de o antena
de emisie, excitata de un generator de semnal conectat la un amplificator de putere
(antena de emisie transforma energia de conductie in energie de radiatie).

b) Determinarea nivelului semnalului de interferenta (perturbator)

La determinarea experimentala a nivelului semnalului perturbator se foloseste (in
conditii standardizate) o antena de receptie.
Obs: Oricare antena de emisie poate fi antena de receptie. Insa, din punct de vedere
termic antena de emisie se dimensioneaza pentru curentul introdus in antena (ex: 100 A),
in timp ce antena de receptie se dimensioneaza pentru curentul receptionat (ex:10μA).

Variantele de baza pentru antenele de tip E sunt :

 antena monopol;
 antena dipol (deschis sau inchis)
 Fig. 6.8 Antene dipol deschis si inchis

Obs: Antena monopol (baston) este formata dintr-un fir vertical si o baza (contragreutate)
sub forma unei retele radiate de conductoare, care poate fi sau nu legata la pamant; are o
sensibilitate redusa, fiind mai putin folosita in tehnica masurarilor.
Antena dipol deschis (cu lungimea λ/2), respectiv antena cu dipol inchis se
foloseste in gama de frecvente 30 … 1000 Mhz.

6.5.1 Antena de receptie dipol

Antena de receptie dipol se foloseste la masurarea semnalelor de interferenta
radio. Sarcina antenei de receptie utilizata in tehnica CEM este impendanta de intrare
Zr=50 Ώ a unui voltmetru de perturbatii sau a unui analizator de spectru. Conexiunea
intre antena si aparatul de masurat (voltmetru sau analizator de spectru) este realizata
printr-un cablu coaxial cu impendanta caracteristica Ze=50Ω.
 Impendanta de sarcina a antenei este: Zs=Ze=Zc=50Ω

Fig. 6.9 Antena de receptie dipol. Schema electrica echivalenta.

In shema electrica echivalenta:

Za – impendanta antenei
Za=Rr – j × Xa ;
Rr – rezistenta de radiatie (datorita scurgerii de sarcina prin antena, acesta devine
o sursa secundara de radiatie);
Xa= reactanta antenei (se datoreaza inductivitatii acesteia).
Zs=impendanta de sarcina
Obs: Daca dimensiunile surselor de perturbatii, inclusiv liniile lor de alimentare au
acelasi ordin de marime cu lungimile de unda, ele vor radia energie electromagnetica.
Undele electromagnetice se pun in evidenta prin antene care produc la borne o tensiune
proportionala cu intensitatea campului masurat.
In cazul antenei (de receptie) dipol, unda electromagnetica plana excita antena sub
1
unghiul de incidenta  , cu viteza de propagare c     3  10 m / s
8

0 0

Tensiunea in gol culeasa de antena este:

l
U 0c   E  sin   dl  E  l  sin 
0

Parametrii antenei dipol sunt:

(*) Deschiderea antenei (apertura)

Pr ec[W ]
A[ m 2 ] 
S [W / m 2 ]

Prec – puterea receptionata pe impendanta de sarcina;

S – densitatea de putere locala.
Zs=Rr – j × Xa , daca antena este acordata .
 Puterea medie receptata de antena este :
2
 U 0c 
 
 2  U 0c
2
( E  l  sin  ) 2
Pr ec med     
2 Rr 8 Rr 8  Rr
Uoc – tensiunea captata de antena in gol.
Densitatea de putere S este modulul vectorului Poynting local.
1 E2 0
S  ; Zo  -impedanta de unda
2 Zo o
Obs: In tehnica CEM Zs este pur rezistiva si egala cu impendanta caracteristica a cablului
coaxial, astfel incat relatia (*) are numa o valoare calitativa.

(**) Factorul de conversie al antenei

Antena (dipol) serveste la masurarea campului electric E. Milivoltmertrul sensibil
nu masoara direct un camp electric, ci o tensiune pe impendanta de sarcina (Zs=50Ω).
In scopul obtinerii unei informatii utile cu ajutorul voltmetrului de perturbatii, se
foloseste un factor de conversie al antenei, in urmatoarele variante :
E 1
Fc  ,
U  m 
E
fc  20 log Fc  20 log , [dB(1 / m)]
U
E-intensitatea campului electric;
U-tensiunea masurata pe Zs cu milivoltmetrul
Factorul de conversie este determinat de producator, prin masurari pentru zona
indepartata si se indica la fiecare antena sub forma de curbe sau tabele de calibrare. Multi
producatori furnizeaza suplimentar factorul de conversie si pentru zona apropiata (apar
diferente de 10dB sau mai mari).
 Intensitatea campului electric va fi :
E[ dB (1V / m )]  U [ dB (1V )]  fc[ dB (1 / m )]
Obs: Daca intrumentul de masurat este etalonat in “dB”, adica tensiunea masurata este :
U [ V ]
U dB(1V )]  20 log
1[V ]
E [V / m ]]
E [ dB(1V / m )]  20 log
1[V / m ]
fc dB(1 / m )]  E [ dB(1V / m )]  U [ dB(1V )]
E [ dB(1V / m )  U [ dB(1V )]  fc [ db (1 / m )]

6.5.2 Antena de receptie cadru

- este sensibila la componenta de camp magnetic
- este formata in esenta dintr-o bucla conductoare (N spire), de cele mai multe ori
circulara.
Daca componenta de camp magnetic (H) face un unghi α cu planul buclei,
tensiunea care se induce in gol va fi:
d
u 0  N
dt
   o 2 H  A  sin  sin(t )

u o  N   0  2  H  A  A sin   cos(t )  2 Uo cos(t )

Uo   o    N  H  A  sin 
Uo
H
 o N  A    sin 

c
H sin 
H
E U0 S 

E H cos 
A

Fig. 6.10 Antena de receptie cadru.

 Din punct de vedere constructiv se prefera N=1 pentru ca lungimea conductorului
sa fie mica in raport cu lungimea de unda. De asemenea, conductorul bucla care formeaza
antena de receptie se introduce intr-un ecran tubular nescurtcircuitat, in vederea eliminarii
radiatiei secundare si a influentei campului electric.

6.6 Proprietatile generale ale antenelor

a) Directivitatea
Obs: Antenele sunt folosite la emisie in scopul conversiei energiei de conductie in
energie de radiatie, iar la receptie, in scopul conversiei energiei de radiatie in energie de
conductie.
Se poate introduce o notiune teoretica: radiatorul izotop, la care puterea specifica
radiata este aceeosp in toate directiile, acest radiator ideal fin punctiform.
Puterea specifica radiata de radiatorul ideal va fi:
Pm
So  2
, [W / m 2 ]
4 r
In realitate, antenele nu radiaza uniform in toate directiile, ci prezinta o anumita
directivitate (concentreaza radiatia electromagnetica intr-o anumita directie, ceea ce este
benefic pentru scopurile practice).
Directivitatea antenei va fi:
S max S max
D   4 r 2 ,
So Pm
unde:
Smax – reprezinta valoarea maxima a puterii specifice;
So – puterea specifica a radiatorului izotop.

b) Randamentul
In cazul antenei de emisie, puterea radiata (P n) este mai mica decat puterea (P i)
introdusa in antena:
Pm 1
r  
Pi Rr ,
1
Rp
Rp – rezistenta de pierderi Joule
Rr – rezistenta de radiatie
Obs: Randamentul antenei monopol este slab (pierderile Joule sunt mari, datorita
efectului pelicular in conductorul activ care radiaza; intervine negativ si rezistenta prizei
de pamant).

Obs: Antenele care sunt isolate fara de pamant (ex: dipole cu excitatie la centru, periodic
logaritmica), au randamentele superioare celor de tip monopol.
La o antena receptoare, puterea captata de antena (P c) este mai mare decat puterea
utila (Pu), transferata pe impendanta de variatie
Pu Pc  Pp
c  
Pc Pc
Pp – pierderile (pajoritatea prin radiatie secundara)

c) Castigul antenei

G= D×η , sau : G[dB]=10 ×logG

d) Aria efectiva a antenei

Se defineste ca raport intre puterea ca raport intre puterea receptata (Prec) pe
impendanta de sarcina si puterea specifica a radiatorului izotop:
Pr ec Pr ec
Ae[m 2 ]  
So Pm
4r 2
Pm  Ae
Pentru un caz idealizat : Pr ec 
4r 2

Daca se tine cont de pierderile de putere datorate mediului de transmisie (prin

factorul F1), diferenta de polarizare a celor 2 antene (prin factorul F 2) si de factorul de
directivitate (Fd):
Pm  Ae  F1  F2  FD
Pr ec 
4r 2

Capitolul 7
ECRANE ELECTROMAGNETICE

In cazul cuplajului prin radiatie, energia electromagnetica se transfera de la sursa

perturbatoare spre receptor (“victima”) atat prin camp electric, cat si prin camp magnetic,
ansamblul celor doua campuri propaganda-se in spatiu sub forma de unde
electromagnetice.
Pentru protectia impotriva cuplajului electromagnetic se utilizeaza ecranarea
electrica, ecranarea magnetica, respectiv ecranarea electromagnetica, in functie de natura
campului perturbator. In acest scop se utilizeaza ecrane electrice, ecrane magnetice si
ecrane electromagnetice.
Ecranul electromagnetic este o anvelopa conductoare care separa spatiul in doua
regiuni, una care contine sursele de camp electromagnetic si alta, care nu contine astfel de
surse. Deci, functia ecranului este sa izoleze cele doua regiuni una fata de cealalta,
d.p.d.v. al campului electromagnetic perturbator.
Rolul ecranului este de a oferi o aceeasi referinta de potential atat pentru circuitele
externe, cat si pentru circuitele interne, din interiorul anvelopei.
Problema ecranarii presupune 2 aspecte:
(1). Proiectarea, constructia si determinarea efectelor ecranelor;
(2). Modul de conectare al ecranului la masa.
 Practica demonstreaza ca un ecran bine construit, dar legat gresit la masa conduce
la aparitia unor perturbatii mai mari decat in lipsa ecranului.
Efectul de ecranare este reciproc: este indiferent daca campul care trebuie cranat
se afla in interiorul sau in exteriorul anvelopei de ecranare.

Fig. 7.1 Reciprocitatea efectului de ecranare:

a) atenuarea radiaţiei perturbatoare a unei surse de pereturbaţii;
b) protecţia unui receptor împotriva unei radiaţii perturbatoare;

O masura a ecranarii este factorul de ecranare Q, care stabileste legatura dintre

intensitatea campului in interiorul unui ecran si intensitatea campului existenta in
exterior, in absenta ecranului.
Intensitate camp int erior ecran
Q
Intensitate camp exterior ecran

Factorul de ecranare este de regula un numar complex. In practica se lucreaza

deseori cu factorul de atenuare a ecranului, sau eficacitatea ecranului, care este
logaritmul inversului raportului dintre intensitatea campului in interior si in exterior.
1 1
a e  ln , [ Neper ] ; a e  20 log , [ dB ]
Q Q

camp fara ecran

Deci: a e  20 log , [ dB ]
camp cu ecran

Eficacitatea ecranului este o marime adimensionala si reprezinta efectul de

reducere a perturbatiilor.
Atenuarea ecranelor se defineste atat pentru campul electric cat si pentru campul
magnetic si pentru campul cuplat (electromagnetic):
E fara ecran
a E  20 log , [ dB ]
E cu ecran
 H fara ecran
a M  20 log , [ dB ]
H cu ecran

In cazul in care a e  0 are loc o atenuare a undei perturbatoare; situatia in care

a e  0 semnifica efectul de directivitate (un ecran se poate comporta la inalta frecventa
ca si o antena directive, care concentreaza radiatia intr-o directie privilegiata).
O unda electromagnetica care soseste pe suprafata unei tole conductoare se
reflecta pe aceasta:
E , H  i
Tola
conductoare

En i En
r
Ht
E , H  r

Fig. 7.2 Reflexia ideala la suprafata unei tole de grosime “a” (unghiul de incidenta este
egal cu unghiul de reflexie, i  r ).
Se constata ca tola conductoare se comporta ca si un “aspirator” pentru campul
electric si ca o suprafata “alunecoasa” pentru campul magnetic ( H n  0, Et  0 );
componentele normale ale undelor incidenta si reflectata ( E n ) se anuleaza reciproc.
In cazul ecranelor reale, peretii nu sunt conductori perfecti si suprafetele lor nu
sunt perfect netede. In aceste conditii, reflexia nu este totala, ci o parte din unda incidenta
este absorbita in peretii ecranului, unde sufera o degradare prin transformare in caldura.
Eficacitatea de absorbtie a ecranului se defineste astfel:
a
A  8,7  ,

unde: a- este grosimea peretelui ecranului;
δ – este adancimea de patrundere a campului electromagnetic;
1
  66  10 6 
r  r  f
f[MHz] – frecventa;
μr – permeabilitatea magnetica relative a materialului ecranului;
σr – conductivitatea relativa a materialului ecranului, raportata la cupru.
Materialele care produc cele mai mari pierderi prin absorbtie sunt cele bune
conductoare electric si cu o mare permeabilitatte magnetica (ex. otelul).
La frecvente inalte, absorbtia intr-un ecran omogen devine foarte mare. Absorbtia
amortizeaza rezonantele si este independenta fata de impedanta de camp. Este eficace si
in camp magnetic. Dar, in campuri puternice, in apropierea unor surse de campuri
magnetice intretinute, absorbtia determina incalzirea tolelor. In aceste conditii, un ecran
din cupru este preferabil unui ecran din otel.
 Curenti slabi pe fata
interioara a
ecranului Curenti care se
deplaseaza pe fata
exterioara a
ecranului
RECEPTOR

Fig. 7.3 La inalta frecventa, fetele exterioara si interioara ale peretilor unui ecran sunt
independente.

La inalta frecventa, fetele exterioara si interioara ale peretilor unui ecran care
protejeaza in interiorul sau un receprtor sunt independente. Datorita efectului pelicular,
campurile magnetice ale curentilor care circula pe fata exterioara a peretilor ecranului
induc in interior tensiuni electromotoare foarte slabe, care determina curenti foarte mici
pe fata interioara a ecranului. Fenomenul este reciproc.

7.1 Ecranarea campurilor statice

7.1.1. Campurile electrostatice

La introducerea unei sfere goale conductoare in camp electrostatic, asupra
sarcinilor electrice din materialul ecranului actioneaza forta electrostatica F= qE, care
provoaca o redistribuire a acestora ce se incheie cand componenta tangentiala a
intensitatii campului electric la suprafata exterioara a ecranului devine nula si astfel nu
mai exista nici un motiv de deplasare a sarcinilor electrice pe suprafata ecranului.
In mod logic liniile de camp electric vor fi atunci normale la suprafata ecranului.
Campul sarcinilor redistribuite si campul exterior perturbator se anuleaza reciproc in
orice punct din interiorul ecranului. Se poate arata ca acest efect nu apare numai in cazul
unei sfere goale, ci la orice corp conductor gol, indiferent de forma sa geometrica
(Efectul custii Faraday).
Factorul de atenuare al unui ecran conductor lipsit de imbinari, fata de campuri
electrostatice este infinit, ceea ce face inutila calcularea lui in fiecare caz in parte.
Cu ajutorul legii fluxului electric, se obtin componentele normale ale intensitatii
campului electric in interiorul si in exteriorul ecranului:
s
En  0 , Ene 
i
0
unde ρs este densitatea superficiala a sarcinilor electrice. Pentru componentele
tangentiale ale campului electric conform celor aratate mau sus, este valabila relatia:
Ete  Eti  0
 In final, trebuie mentionat ca invelisurile dielectrice poseda un anumit efect de
ecranare fata de campurile electrostatice. La fel cum un flux magnetic este condus printr-
un circuit magnetic realizat dintr-un material cu permeabilitate ridicata, si fluxul electric
ψ este condus printr-un dielectric cu permitivitate ridicata. Datorita refractiei liniilor de
camp electric, la suprafata de frontiera dintre cele doua medii, fluxul electric va trece mai
ales prin peretele sferei, in cazul unui raport mare intre grosimea peretelui d si diametrul
sferei D (fig. 7.3).

Fig. 7.4 Efectul de ecranare produs de o sferă goală dielectrică, cu

peretele gros, de exemplu zidărie, ecranat din titanat de bariu.
Conditiile de frontiera se exprima astfel:
E 
E t1  Et 2 ; n1  r 2
E n 2  r1
unde 1 reprezinta mediul din exteriorul ecranului, iar 2 reprezinta materialul ecranului.
Factorul de atenuare al ecranului in Neperi va fi:
E
aE  ln e  ln(1  1,33 r d / D)
Ei

7.1.2 Campuri magnetostatice

Un efect de ecranare prin redistribuirea "sarcinilor" comparabil cu cel pentru
campuri electrostatice nu exista in cazul campurilor magnetostatice.
De exemplu, ecranul de cupru al cablurilor coaxiale nu are efect de ecranare
asupra campurilor magnetostatice.
Totusi, in acelasi mod in care campurile electrostatice pot fi atenuate prin ecrane
dielectrice de mare permitivitate, si campurile magnetostatice pot fi ecranate prin
invelisuri feromagnetice cu permeabilitate magnetica ridicata.
In cazul ecranelor cu pereti grosi si permeabilitate inalta, datorita refractiei liniilor
de camp la suprafata de separatie dintre cele doua medii, fluxul magnetic circula cu
precadere prin pereti.
Conditiile de frontiera se exprima astfel:
H n1  r 2
H t1  H t 2 ; 
H n2  r1
unde 1 reprezinta mediul din exteriorul ecranului, iar 2 reprezinta materialul ecranului.
Atenuarea in Neperi oferita de ecran va fi:
 He
a H  ln  ln(1  1,33 r d / D)
Hi

Pentru ecrane se folosesc toate materialele care prezinta, pentru fluxul unui
anumit tip de camp, o conductivitate suficient de mare sau care sunt in stare sa creeze
campuri de reactie prin influenta sau inductie. Cel mai des se utilizeaza ecrane din
materiale neferoase si din materiale feromagnetice.

Pentru ca un ecran electric sa fie activ, este necesar sa fie conectat la masa (la
referinta, in general) printr-o impedanta cat mai mica posibil (nula, teoretic).
Regula 1:
Ecranul electric se conecteaza la masa (punctual cu potential de referinta zero)
circuitului protejat, plasat in interiorul ecranului.

Regula 2:
Ecranul electric trebuie sa fie legat la masa intr-un singur punct, pentru ca toti
curentii perturbatori sa circule spre punctul de potential minim.
Daca ecranul s-ar conecta la masa in mai multe puncte, datorita impedantei proprii
a ecranului, curentii perturbatori care s-ar inchide prin ecran ar determina caderi de
tensiune pe acea impedanta si curentii perturbatori s-ar inchide prin conductoarele de
semnal.
Eficacitatea unei bune incinte ecranate va fi imediat redusa la zero daca un singur
conductor patrunde nefiltrat din spatiul perturbat in spatiul ecranat, iar acolo actioneaza
ca si o antena.
Un ecran poate sa-si indeplineasca rolul numai atunci cand toate conductoarele de
alimentare cu energie, ca si cele de comanda care intra si ies din incinta ecranata, sunt
prevazute cu filtre.
Pentru conductoarele de alimentare cu energie exista filtre de retea care, in
majoritatea cazurilor, sunt formate din mai multe componente elementare, asamblate
astfel incat sa aiba efect de filtrare in anumite domenii de frecventa.
Conductoarele pentru semnalul de masura trebuie ecranate (trebuie utilizate
cabluri coaxiale).
Rigletele elastice de contact ale usilor, ferestrele fagure si filtrele de retea trebuie
sa fie foarte bine corelate unele cu altele. Toate aceste filtre, legaturi de pamantare si
conexiuni ale ecranelor cablurilor trebuie sa fie amplasate intr-o singura zona, foarte
apropiate unele de altele, pentru eliminarea curentilor de egalizare in peretele ecranului,
fig. 7.5.

Fig. 7.5 a) Dispunere corectă; b) Dispunere greşită a accesului

cablurilor electrice într-o incintă ecranată
 Pentru asigurarea unei legaturi de rezistenta mica a tuturor ecranelor cablurilor si a
pamantarii incintei, se recomanda intarirea peretelui ecranului in zona comuna de
patrundere, printr-o placa masiva de cupru. In cazul din fig. 7.5.b, eventualii curenti
perturbatori din ecranele cablurilor si din sistemul de pamantare circula prin peretii
metalici ai incintei ecranate si produc in interiorul acesteia un camp magnetic perturbator.

7.2 Incaperi ecranate (cabina de masurare)

Incaperile ecranate se utilizeaza fie pentru evitarea interferentelor

electromagnetice exterioare in cazul masuratorilor sensibile, fie pentru limitarea in spatiu
a emisiilor perturbatoare (in zona in care se produc); adesea ambele functiuni sunt
combinate.
Din punct de vedere constructiv, incaperile ecranate sunt realizate prin placarea
spatiilor respective cu fasii din folie de cupru lipite intre ele, prin constructii sudate
autoportante din tabla de otel sau prin constructii modularizate obtinute din elemente
prefabricate.
Cabina de masurare este o incinta cu dimensiuni relativ reduse (2×2×2 m3); este
realizata din tola de otel zincat sau CuE, cu grosimea g=0,3 … 2mm (fig. 7.6).
5

3
6

220V
50 Hz

1 4 8

Fig. 7.6 Cabina ecranata. Echipamentul cabinei ecranate.

1 – transformator de separare; 2 – filtru de retea; 3 – constructie metalica; 4, 5, 6 – ferestre fagure;
7 – cablu coaxial; 8 – usa de acces; 9 – borna de pamantare.

Peretii incintei sunt autoportanti sau sustinuti de un schelet metalic de otel zincat
sau inox. Este destinata unor masuratori de mare acuratete a marimilor de tip “u”(prin
divizor de tensiune exterior) sau “i”(prin sunt coaxial exterior);
 In interiorul cabinei se instaleaza osciloscopul (digital, cu stocare) calculatorul
care conduce procesul secvential de incercari si alte periferice ale osciloscopului sau
calculatorului.
Cablul coaxial, dublu ecranat este folosit pentru introducerea semnalului util in
spatiu ecranat din interiorul cabinei.
Pentru a evita pericolul de electrocutare in cazul unei defectiuni de izolatie,
carcasa metalica a cabinei este conectata da priza de pamant.
Cabina ecranata nu este prevazuta cu pereti absorbanti pentru radiatii
electromagnetice. O radiatie electromagnetica generala in interiorul cabinei produce
reflexii multiple pe peretii interiori si, ca urmare, cuantificarea radiatiei emise devine
imposibila.

7.3 Incaperi ecranate fara reflexii - Camere anechoice

Undele electromagnetice produse in interiorul incaperilor ecranate sufera reflexii

datorita peretilor acestora. Undele reflectate se suprapun peste undele incidente formand
unde stationare cu noduri si ventre pronuntate.
Repartitia spatiala a campului devine astfel puternic neomogena si rezultatele
masuratorilor de emisii perturbatoare sau de imunitate la perturbatii vor depinde, intr-o
maniera neprevazuta, de frecventa, de dispunerea in spatiu a obiectelor de incercat si a
antenelor.
Pentru evitarea influentei perturbatoare a reflexiilor astfel produse, incaperile
ecranate pentru masurarea CEM sunt placate in interior cu elemente absorbante.
Elementele absorbante realizeaza o adaptare de impedanta continua si lipsita de
reflexii intre impedanta de unda a interiorului incintei (Zo = 377Ω) si impedanta de unda a
peretilor ecranului (Zl = 0). De aceea masuratorile in camere anechoice permit realizarea
in interior a masuratorilor de camp efectuate pana acum numai in aer liber.
Elementele absorbante sunt realizate din dielectrici sau feromagnetici cu pierderi,
in care o parte importanta din energia electromagnetica incidenta se transforma in
caldura.
 Fig. 7.7 Cameră anechoică

In majoritatea cazurilor se foloseste spuma poliuretanica impregnata cu vopsea

conductoare pe baza de carbon. Uneori, placarea peretilor se realizeaza din placi de
ferita.
Elementul absorbant din spuma poliuretanica are, in majoritatea cazurilor, forma
de piramida astfel incat undele electromagnetice au ocazia sa intalneasca multiple
suprafete absorbante si sa fie absorbite cvasitotal intre piramide.

7.4 Laboratorul de CEM

Un laborator standard pentru incercari de CEM (Fig. 7.9) cuprinde cel putin 3 incinte:
(A) Incinta fara ecou electromagnetic (anechoica):
Incinta anechoica este ecranata fata de sursele exterioare de interferenta.
Peretii incintei si tavanul sunt realizati din tola de otel galvanizata (cu grosimea
g=2 …3mm). In interiorul incintei peretii si tavanul sunt captusiti cu material absorbant
de radiatie electromagnetica (placi de ferita sau piramide absorbante din spuma
poliuretanica impregnate cu carbon). Elementele absorbante elimina reflexiile
electromagnetice datorate peretilor, tavanului si podelei (daca podeaua este conductoare,
incinta se numeste semianechoica).
Deoarece piramidele au proprietati absorbante si datorita reflexiilor si
dispersarilor multiple, ultima unda reflectata va avea un nivel mult mai mic comparativ
cu unda directa.
Eficienta maxima se obtine daca undele sunt paralele cu axa piramidelor si este
nula pentru undele perpendiculare pe axa.

Z0=377Ω

Z=0
Unda directa

Unda reflectata
 Fig. 7.8 Detaliu privind atenuarea undei incidente (prin reflexii multiple si
refractii) datorita piramidelor absorbante.

In incinta fara ecou electromagnetic se plaseaza obiectul supus incercarii EUT

(aparat electric/electronic), pe o masa turnanta (trebuie mentinut in stare de functionare
in timpul incercarii).
La o distanta de 1 … 10m de obiectul incercat se plaseaza o antena de emisie
(capabila sa radieze pe o gama de frecventa cat mai larga).
Masa turnanta ofera posibilitatea expunerii pe toate fetele a aparatului incercat,
spre directia de radiatie a antenei.
In apropierea aparatului incercat exista un senzor de camp electric, pentru
masurarea campului electric in zona in care este asezat aparatul incercat.
Semnalele provenite de la aparatul incercat si de la senzorul de camp electric sunt
transformate in semnale optice cu ajutorul unui convertor electrooptic si sunt transmise,
prin linii optice, la un convertor optoelectric, plasat in incinta de control “C.
 Fig. 7.9 Schiţa unui laborator CEM.
1 – strat de piramide absorbante; 2 – senzor de camp electric; 3 – convertor electrooptic; 4 – sistem de
cabluri optice; 5 – placa turnanta; 6 – obiectul supus incercarii (EUT); 7 – panou cu piramide absorbante;
8 – antena; 9 – cablu pentru alimentarea antenei; 10 – filtru; 11 – sursa de putere cu filtru;
12 – convertor optoelectric; 13 – pupitru de monitorizare; 14 – generator de semnal de inalta frecventa;
15, 16 - surse de putere cu filtru; 17 – amplificatoare de putere de inalta frecventa.
(B) Cabina ecranata a amplificatoarelor de I.F. contine amplificatoarele de inalta
frecventa necesare alimentarii cu energie electrica a antenei de emisie.

(C) Cabina ecranata pentru controlul incercarilor contine:

- convertorul optoelectric cu mai multe canale (converteste semnalele optice in semnale
electrice, care ajung la pupitrul de monitorizare);
- sursa de putere cu filtru de retea, care alimenteaza cu energie electrica echipamentele
din cabina “C”.
- pupitrul de control, echipat cu :
- 2 voltmetre de perturbatii (receptoare) pentru benzile
de frecventa 20 Hz … 30 MHz si 20 MHz … 1,3 GHz.
- 1 analizor de spectru;
- controller;
- tastatura;
- monitor;
- imprimanta;
- floppy disk.

Interferentele cauzate de functionarea aparatului testat se capteaza printr-o antena

de receptie .
 Analiza semnalului captat de antena se face cu un voltmetru de perturbatii, sau cu
un analizor de spectru, conectat la un calculator.
Masurarea imunitatii, respectiv masurarea rezistentei la perturbatii, se prezinta in
capitolul urmator.

Capitolul 8
TEHNICA MASURARII IMUNITATII LA PERTURBATII

Masurarea imunitatii, respectiv masurarea rezistentei la perturbatii, serveste

pentru determinarea aptitudinii unui aparat sau echipament electronic de a functiona fara
degradare in prezenta perturbatiilor electromagnetice care pot apare la locul sau de
utilizare.
Marimile perturbatoare pot fi cunoscute fie din practica experimentala anterioara,
fie pe baza unor masuratori speciale de emisie electromagnetica la locul de montaj.
Nivelele de perturbatii corespunzatoare diferitelor locuri de amplasare se pot
clasifica grosier in mai multe categorii de mediu, fiecarei categorii asociindu-i-se un
anumit nivel (grad) de severitate a incercarii.
O verificare a imunitatii la perturbatii absolvita cu succes pentru anumite marimi
perturbatoare reprezentative nu garanteaza ca aparatul respectiv este absolut imun (de
exemplu in cazul extrem al unei lovituri directe de traznet).
Verificarea permite totusi, in multe cazuri, sa se poata spune ca aparatul este imun
cu o anumita probabilitate, complementara probabilitatii de aparitie a unor marimi
perturbatoare situate peste nivelul considerat reprezentativ al tensiunii respectiv
curentului de incercare pentru aparatul respectiv.
 Asa cum rezulta din fig. 8.1, exista numeroase procedee de simulare a
Interferentei ElectroMagnetice (EMI – in engleza; IEM – in romana), care corespund
diferitelor surse de perturbatii si emisiilor lor.

M ă su răto ri d e
i m u n i t a te
(S im u lare IE M )

C u p l a j g a l v a n ic C âm p E si H D e s c ă r c ă ri
u n d e e le c tro m a g n e tice e l e c t ro s t a ti c e (E S D )

T e n siu n i S u p ra te n - S u p ra te n - F r e c v e n ţe A n te n e A n te n e I n j e c ţ ie S c â n tei R e le u d e
t r a n z i to r ii s iu n i d e e- s iu n i d e e- d i s c r e te d o m e n iu d o m e n iu d e cu rent în a er c u p la j in
în re ţea n e rg ie m ică n e rg ie m a re (C W ) f r e c v e n ţă tim p SF6
( B u r s t) ( t r ă z n e t) (g h id u n d ă)

Fig. 8.1 Procedee de simulare a EMI in tehnica de masurare a imunitatii

la perturbatii

8.1 Simularea perturbatiilor transmise prin conductie (9 kHz – 80 MHz)

Aceasta incercare se poate efectua si intr-o cabina ecranata.
Pentru simularea perturbatiilor transmise prin conductie este necesar un simulator
de perturbatii corespunzator si un dispozitiv de cuplaj (CDN – Coupling/Decoupling
Network). Tensiunea necesara la acest tip de perturbatii este redusa (cca. 10 V). In
consecinta, semnalul provenit de la simulator este diminuat printr-un atenuator de -6dB si
apoi trecut prin dispozitivul de cuplaj.
Simulatoarele de perturbatii se pot cupla cu obiectul de incercat atat capacitiv, cat
si inductiv. In ambele cazuri trebuie sa se faca distinctie intre cuplarea pentru
perturbatiile de mod comun si cuplarea pentru cele de mod normal (diferential).
Cuplarea capacitiva pentru cele doua tipuri de semnale este prezentata schematic
in fig. 8.2 (PE – Protective Earth, conductor de protectie legat la pamant).
 Fig. 8.2 Simularea perturbatiilor transmise prin conductie prin cuplare capacitiva:
a) cuplarea semnalelor perturbatoare de mod normal; b) cuplarea semnalelor perturbatoare de mod
comun.

Impedantele serie LI si LII impiedica, pe de o parte, patrunderea impulsurilor de

incercare in reteaua de alimentare, iar pe de alta parte, garanteaza obtinerea unei anumite
forme de unda la obiectul de incercat.
Fara inductivitati serie, practic, majoritatea simulatoarelor de perturbatii ar fi
scurtcircuitate datorita impedantei interne mici a retelei.
Intrucat caderea de tensiune maxim admisa la 50 Hz pe bobinele serie este de
10%, decuplarea de retea este sustinuta prin montarea condensatoarelor de filtraj CN.
Ca alternativa, se poate conecta inainte de dispozitivul de cuplare un
transformator reglabil, cu care, spre exemplu, se poate mari tensiunea retelei la 240V si
prin aceasta se poate compensa o cadere de tensiune mai mare pe bobinele serie.
Dispozitivele de cuplare cu utilizari multiple contin suplimentar un transformator
de separare, care permite utilizarea generatoarelor de perturbatii cu o borna de iesire pusa
la pamant.
Cuplarea inductiva a perturbatiilor de mod normal sau de mod comun este
prezentata schematic in fig. 8.3.
Decuplarea fata de reteaua de alimentare se face aici in principal prin
condensatoarele de blocare CK.
La frecvente inalte acestea reprezinta un scurtcircuit astfel incat, ataat la cuplarea
perturbatiilor de mod normal, cat si a celor de mod comun, semnalele perturbatoare nu se
transmit in reteaua de alimentare prin transformatoarele de separare.

Fig. 8.3 Simularea perturbatiilor transmise prin conductie prin cuplare inductiva:
a) cuplarea semnalelor perturbatoare de mod normal; b) cuplarea semnalelor perturbatoare de mod comun.

8.2 Simularea perturbatiilor de joasa frecventa din retelele de joasa tensiune

(impulsuri in domeniul ms)
Pentru demonstrarea imunitatii la perturbatiile provocate de deconectarea
dispozitivelor de protectie la supracurent (intreruptoare de protectie), conform VDE
0160, dispozitivelor electronice din retelele de curenti tari trebuie incercate cu
supratensiuni de tipul indicat in fig. 8.4.
 Fig. 8.4 Impulsul de tensiune pentru incercarea rezistentei la supratensiuni a
dispozitivelor electronice din retelele de curent alternativ (idealizat).

Producerea supratensiunii se face prin descarcarea unui condensator acumulator

de energie, in momentul atingerii valorii de varf a tensiunii.

Fig. 8.5 Incercarea la supratensiuni pentru dispozitivele mono si trifazate.

Z - impedanta de decuplare (conform VDE 0160 a8.29s).
In timp ce pentru dispozitivele monofazate se pot utiliza simulatoare de
perturbatii cu o borna pusa la pamant, pentru dispozitivele bi si trifazate sunt necesare
simulatoare cu iesire simetrica. Separarea de potential nu se poate realiza printr-un
transformator de izolare suplimentar conectat inaintea simulatorului de perturbatii,
intrucat carcasa simulatorului capata atunci tensiuni de atingere periculoase.
Pe langa supratensiuni, dispozitivele electronice trebuie sa suporte si caderi de
scurta durata ale tensiunii de alimentare sau chiar intreruperi de scurta durata ale
acesteia. Confirmarea imunitatii la caderi ale tensiunii de alimentare poate fi facuta, de
exemplu, cu schema din fig. 8.5.

8.3 Simularea perturbatiilor de comutatie de banda larga si energie redusa (burst)

Supratensiunile produse de deconectarea bobinelor releelor si contactoarelor, ca
si a altor consumatori inductivi se manifesta in majoritatea cazurilor cu salve de
impulsuri perturbatoare pe conductoarele de alimentare, de semnal sau de date. Pentru
simularea acestora se normeaza desfasurarea in timp prezentata in fig. 8.6.
 Fig. 8.6 Desfasurarea in timp a salvelor de impulsuri:
a) forma impulsului singular; b) salve (pachete) de impulsuri.

8.4 Simularea supratensiunilor de banda larga si energie mare (generatorul hibrid)

Supratensiunile de energie mare se produc in urma cuplajelor galvanice sau
inductive create de descarcarile atmosferice, manevrelor de comutatie in sistemele
electroenergetice etc. Simularea lor se face cu generatoarele clasice de impulsuri de
traznet sau de comutatie (functii dublu exponentiale), cunoscute din tehnica tensiunilor
inalte, fig. 8.7.a.
Intrucat determinarea duratei frontului si a spatelui conform VDE 0433 respectiv
CEI 60.2 este mai complicata, in practica, timpul de crestere Tc se determina grafic
conform CEI 469-1 si se inmulteste cu 1,67.
Durata frontului: Tf =1,67Tc
Timpul de spate Ts se considera in mod obisnuit ca fiind egal cu T s, care se
determina din fig. 8.7.b fiindca Tf<<Ts si tolerantele admise sunt suficient de mari pentru
a permite acest lucru.
Parametrii uzuali sunt:
- Impuls de traznet 1,2/50 : Tf =1,2s30%; Ts= 50s20%
- Impuls de comutatie 10/700 : Tf = 10s30%; Ts=700s20%

Fig. 8.7 Definirea timpului de front si de spate respectiv a timpului de crestere al

supratensiunilor:
a) durata frontului Tf si a spatelui Ts dupa VDE 0433 si CEI 60-2; b) timpul de crestere Tc si de spate Ts
dupa CEI 469-1.

Generatoarele pentru producerea impulsurilor de tensiune au fost concepute

anterior ca generatoare de impuls cu un singur etaj, cu o impedanta interna relativ mare,
fiind mult folosite pentru incercarea izolatiei, fig. 8.8.
 Fig. 8.8 Schema de generator de impulsuri pentru producerea tensiunilor
de traznet si de comutatie.

La inchiderea comutatorului ES (eclator, releu in vid, tiristor etc.) condensatorul

acumulator CS incarca capacitatea de sarcina CF prin rezistenta de amortizare RF. Timpul
de crestere se determina pentru CS>>CF, cu relatia:
Tc =2,2RFCF
In final ambele capacitati se descarca pe RS cu constanta de timp TRS(CS+CF).

8.5 Simularea descarcarilor electrostatice (ESD)

Pentru simularea descarcarilor electrostatice, in principiu, este necesar sa existe
un acumulator de energie electrostatica (condensator de inalta tensiune), o sursa de
tensiune inalta continua, o rezistenta de descarcare bine definita si un electrod de
descarcare, fig. 8.9.
Condensatorul CS incarcat de la o sursa de tensiune continua la un nivel de
tensiune preselectat, de polaritate dorita, se descarca pe obiectul de incercat prin
intermediul rezistentei RS si al electrodului de descarcare ED. Electrodul de descarcare
este deplasat catre obiectul de incercat, pornind de la o distanta mai mare pana cand se
amorseaza descarcarea prin scanteie in intervalul respectiv, iar condensatorul CS se
descarca pe obiectul de incercat.

Platbandă de masa respectiv

pamântare lungime 2m

Fig. 8.9 Schema de principiu a unui simulator pentru descarcari electrostatice.

CS condensator acumulator, RS rezistenta de descarcare, ED electrod de descarcare.

Pentru simularea descarcarilor provocate de incarcarea corpului uman, rezistenta

RS trebuie sa aiba o valoare de cca. 1k, iar pentru descarcarile provocate de micul
mobilier, 10 -50. Pentru simplificare, actualmente, VDE 0846 prevede o rezistenta serie
de 330 in toate cazurile, iar VDE 0843, 150. In aceste norme s-a renuntat cu multa
usurinta la practica experimentala, prin care rezistenta de descarcare putea fi modificata.

8.6 Simularea perturbatiilor de banda ingusta

Simularea perturbatiilor de banda ingusta permite aprecierea rezistentei la
perturbatii a instalatiilor electronice fata de armonicile superioare si semnalele de
telecomanda din retelele de alimentare cu energie electrica. Ca simulatoare de
perturbatii servesc generatoare de semnal urmate de amplificatoare de putere, conform
VDE 0846.
Perturbatiile sunt cuplate inductiv, prin intermediul unui transformator de inalta
frecventa, cu conductoarele de alimentare, comanda sau semnal. Un condensator de
suntare (bypass) face ca tensiunea cuplata inductiv sa se regaseasca in intregime pe
obiectul de incercat, fig. 8.10.

Fig. 8.10 Simularea perturbatiilor de banda ingusta.

Perturbatia de inalta frecventa introdusa in circuit este masurata prin intermediul
unui transformator de tensiune de inalta frecventa cu un osciloscop sau cu un receptor de
perturbatii. Un transformator de inalta frecventa determina curentul perturbator simulat.

8.7 Simularea campurilor cvasistationare si a undelor electromagnetice

Simularea campurilor electrice si magnetice cvasistationare, precum si a undelor
electromagnetice se face cu ajutorul antenelor de emisie si a surselor lor de alimentare.
Ca si la perturbatiile transmise prin conductie, si aici se va face distinctie intre
perturbatiile de banda ingusta (de exemplu emitatoarele radio, undele electromagnetice
monocromatice) si perturbatiile de banda larga (campuri si unde tranzitorii).

8.8 Simularea campurilor perturbatoare de banda ingusta

Simularea campurilor perturbatoare de banda ingusta se face in incinte ecranate
placate cu elemente absorbante ca urmare a protectiei prin lege a spectrului
electromagnetic folosit pentru telecomunicatii.
Datorita intensitatilor mari de camp nu este permis accesul personalului, in
timpul masuratorilor, in incinta anechoica.
Punerea in functiune a emitatoarelor de putere pentru masurare si a
amplificatorilor de putere este conditionata de obtinerea in prealabil a unei autorizatii de
la organizatia nationala de telecomunicatii.
Ca antene de emisie se pot lua in considerare, pe baza principiului reciprocitatii,
toate antenele care au fost deja tratate detaliat in capitolul privind masurarea emisiilor
electromagnetice. Diferenta intre antenele de receptie si cele de emisie consta in principal
in aceea ca, in ultimul caz transformatorul de simetrizare la trecerea cablu coaxial/antena
trebuie verificat termic, iar la folosirea materialelor feromagnetice verificarea va urmari
si liniaritatea in intreg domeniul de puteri utilizat.
Pentru alimentarea antenelor, se folosesc surse de tensiune formate dintr-un
generator de functii si un amplificator de putere. In functie de latimea benzii de frecventa
care trebuie acoperita, pot fi necesare mai multe tipuri constructive de generatoare de
functii si amplificatoare de putere .
Pentru a putea obtine, la obiectul de incercat, pentru toate frecventele de masura o
intensitate de camp constanta, variatiile de amplificare si erorile de adaptare trebuie sa fie
compensate prin intermediul unui sistem de reglare automata a nivelului, in bucla
inchisa.

Fig. 8.11 Stimularea campului cu bucla de reglare automata a nivelului; determinarea

valorii campului cu un senzor de camp.
Aceasta se poate realiza in principiu in doua moduri.
In primul se masoara intensitatea campului la obiectul de incercat prin intermediul
unei antene izotrope si se transmite nivelul prin cablu optic la un amplificator regulator
(in engleza levelling amplifier) a carui amplificare rezulta din comparatia valoare
impusa/valoare masurata, fig. 8.11.
Amplificatoarele regulatoare sofisticate au, in majoritatea cazurilor, mai multe
intrari pentru a putea cupla mai multi senzori de camp (masurare integrala).
In locul senzorului de camp se poate folosi un cuplor directional (in engleza:
directional coupler) a carui tensiune de iesire comanda amplificatorul regulator, fig. 8.12.

Fig. 8.12 Simularea campului cu bucla de reglare automata a nivelului; determinarea

valorii campului cu un cuplor directional.