PROIECTAREA DIDACTICA A PROCESULUI INSTRUCTIV EDUCATIV

DIN GRADINITA
Prof. Ion Axenia Simona
Grădinița cu Program Prelungit ”Elena Doamna” Galați

1. CONCEPTUL DE PROIECTARE DIDACTICA. FUNCTIILE PROIECTARII

Proiectarea didactica reprezinta procesul deliberativ de anticipare motivata a componentelor
procesului didactic si a relatiilor dintre ele in vederea asigurarii eficientei ivitatii educative, realizarii
optime a obiectivelor preconizate. Este o proiectare esalonata e anticipa actiunile educative care vor fi
desfasurate la o anumita grupa de copii intr-o oada determinata. Prin intermeduil ei se elaboreaza
programul educativ ce va fi asurat cu o anumita grupa de copiii de o anumita varsta, menit sa
construiasca bazele onalitatii. Opereaza cu obiective si continuturi riguros determinate si reprezinta o
premisa o conditie pentru un demers didactic reusit caruia ii ofera un cadru riguros, rational, adaptat
circumstante concrete si particulare. Nu numai ca nu ingradeste libertatea si creativitatea drului didactic,
ci dimpotriva, permite adaptari, reconsiderari, iectarea didactica indeplineste urmatoarele functii:
functia de anticipare a programului de instruire menit sa realizeze obiectivele azute de programa;
functia de organizare a componentelor procesului educativ in vederea asigurarii r mai adecvate
relatii;
  functia de orientare a acestui proces de didactic   intr-o directie clara, precisa, iectiv determinata
in vederea realizarii obiectivelor propuse;
 functia de reglare operativa a procesului educativ, de modificara a caracteristicilor ctionale ale
fiecarei componente si de readaptare a relatiilor dintre componente.
Proiectarea didactica este eficienta daca ea constituie un act motivat, bazat pe legitatile ceselor de
invatare si dezvoltare ca si pe cunoasterea particularitatilor psihice ale varstei si ale fiecarui copil, daca
are un caracter continu, permanent care premerge demersului didactic, care ar fi dimensiunea,
compexitatea, durata acestuia indiferent de dimensiunea, plexitatea si durata acestuia. In acelasi timp ea
trebuie sa priveasca activitatea instructiv-jcativa in complexitatea ei, atat activitatile comune cat si
celelalte tipuri de activitati, sa vizeze toate componentele procesului si relatiile dintre ele. In proiectarea
procesului didactic, educatoarea se va raporta la trei cadre de referinta: activitatea anterioara
momentului in care se realizeaza proiectarea pentru a tine cont de aspectele pozitive (in vederea
repetarii si reconsiderarii lor); situatia existenta (conditiile concrete in care se desfasoara demersul
didactic, resursele materiale si mai ales, resursele umane); activitatea viitoare, rezultatele care urmeaza a
fi realizate (pentru a asigura continuitatea dezvoltarii si a invatarii care o conditioneaza).
2.   CONTINUTUL SI NIVELURILE PROIECTARII
Intrucat procesul instructiv educativ este deosebit de complex (include multe si variate
componente intre care exista relatii nenumarate), proiectarea didactica presupune mai multe operatii.
Succesiunea lor este relativ stabila. Aceste operatii vin sa raspunda la patru intrebari esentiale: Ce voi
face? Cu ce voi face? Cum voi face? Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost facut? Educatoarea isi
pune aceste intrebari in trei etape (momente) diferite: la inceputul anulu/semestrului, la inceputul
unitatii de invatare/temei (care poate fi desfasurata pe parcursul unei saptamani sau a doua saptamani) si
la inainte de desfasurarea fiecarei activitati. Succesiunea operatiilor este relativ stabila. Exista insa, in
functie de etapa (nivelul proiectarii), interferente si chiar modificari ale acestei succesiuni.
Precizarea obiectivelor instructiv- educative este punctul de plecare pentru organizarea
demersului didactic. In functie de obiective se aleg strategiile didactice, se contureaza situatiile de
instruire, se construiesc instrumentele de evaluare, se apreciaza calitatea rezultatelor si a procesului care
le-a determinat. Stabilirea obiectivelor este prezenta la toate nivelurile proiectarii didactice. Educatoarea
are in vedere obiectivele prevazute de programa (obiective cadru si obiective de referinta) si, pe baza
caracteristicilor resurselor umane (potentialul de invatare, aptitudinile si nevoile prescolarilor, stadiul
dezvoltarii lor intelectuale si stadiul dezvoltarii morale, experienta lor cognitiva si lingvistica)
elaboreaza scopurile si obiectivele operationale ale activitatii). In functie de obiective, educatoarea
selecteaza si organizeaza continuturile, stabileste strategiile didactice, elaboreaza situatiile de invatare,
construieste instrumentele de evaluare, apreciaza rezultatele realizate de copii si activitatea desfasurata
de ea insasi.
Programa ofera educatoarei o mare libertate in privinta continuturilor, a acelor valori culturale
care, prin asimilarea si interiorizarea lor, genereaza achizitiile psihice preconizate. Continuturile pe care
prescolarii si le insusesc prin joc sau prin invatare dirijata reprezinta mijloacele principale de realizare a
obeictivelor. De calitatea selectarii, organizarii, prelucrarii si transmiterii lor depinde in ultima instanta
dezvoltarea prescolarului. Analiza, organizarea si prelucrarea continutului invatarii presupune urmatorii
pasi:
delimitarea unitatilor informationale (teme, subteme) care permit realizarea obiectivelor cadru
si de referinta si corespund intereselor si nevoilor copiilor
 identificarea, in cadrul fiecarei teme si subteme a elementelor esentiale posibil de propus in
diferite categorii de activitati (in principal in activitatile comune, de extindere, optionale dar si in
jocurile si activitatile alese);
  ordonarea temelor si subtemelor asigurandu-se unitate logica, coerenta, densitate
informationala adecvata, interactiuni intadisciplinare, interdisciplinare, pluridisciplinare;
 accesibilizarea elementelor de continut tinandu-se cont de posibilitatile reale ale iilor.
Cunoasterea resurselor umane si materiale constituie premisa pentru stabilirea tegiilor didactice
adecvate, ritmului predarii, mijloacelor didactice care pot fi utilizate. Ea rezinta premisa pentru
stabilirea strategiilor didactice adecvateentru fiecare activitate cum si pentru stabilirea extinderilor,
optionalelor, activitatilor de dezvoltare a aptitudinilor individuale, activitatilor de recuperare. Din
aceasta perspectiva conteaza nivelul de dezvoltare lectuala si nivelul de pregatire al prescolarilor,
dorintele si nevoile, ritmul mediu si ividual de invatare, disponibilitatile aptitudinale precum si cadrul
fizic in care se desfasoara vitatiie, mijloacele materiale exitente in gradinita.
Stabilirea strategiilor didactice adecvate obiectivelor care vor fi realizate precum si
continuturilor care vor fi transmise grupei de copii presupune:
precizarea formelor de invatare care urmeaza a fi desfasurate (in functie de natura biectivelor
care vor fi realizate si de natura continuturilor care vor fi vehiculate);
anticiparea situatiilor de instruire (se tine cont de obiectivele propuse);
stabilirea tipurilor de interactiune (expozitive, dialogate, bazate pe activitatea dependenta);
stabilirea metodelor, procedeelor si mijloacelor de invatamant (in functie de natura
obiectivelor urmarite, natura si volumul continutului, resursele materiale ale gradinitei, priceperea
educatoarei de a le utiliza precum si de conceptia ei despre invatare si dezvoltare, de creativitatea de
care dispune dar si de timpul avut la dispozitie, timp care in acest caz actioneaza ca o conditie);
Stabilirea criteriilor, metodelor, tehnicilor de evaluare premerge construirii instrumentelor de
evaluare. Prin evaluare se va constata daca si in ce masura rezultatele copiilor corespund obiectivelor
propuse. Principalul criteriu de evaluare il consttuie insusi obiectivul avut in vedere (cadru si de
referinta pentru evaluarea initiala si sumativa, iar pentu evaluarea formativa, obiectivul operational) dar
si nivelul anterior al copilului (pentru a determina progresul acestuia) sau nivelul grupei.
Proiectarea procesului instructiv -educativ din gradinita se realizeaza procesual, pe urmatoarele
niveluri care se subordoneaza unele altora: proiectarea anuala/ proiectarea semestriala, proiectarea temei
(unitatii de invatare) proiectarea activitatii. Proiectarea anuala impune urmatoarele operatii:
cunoasterea resurselor umane ( prin evaluare predictiva) si a celor materiale;
stabilirea obiectivelor cadru si a obiectivelor de referinta pentru fiecare categorie de activitate comuna
care vor fi realizate pe parcursul anului (prin consultarea programei);
stabilirea si ordonarea temelor (unitatilor de invatare) prin consultarea programei si
valorificarea experientei si a conceptiei pedagogice;
precizarea numarului de saptamani si a perioadei pentru fiecare tema;
precizarea perioadelor de evaluare predictiva, sumativa si de bilant, a criteriilor, formelor, metodelor si
tehnicilor de evaluare care vor fi utilizate pe parcursul anului/ semestrului.
Proiectarea anuala/semestriala se materializeaza printr-un proiect anual /semestrial (planificare
anuala/semestriala) care include informatii referitoare la teme, subteme, perioada.(saptamana).
Proiectarea temei (unitatii de invatare) include urmatoarea succesiune de operatii:
-stabilirea obiectivelor comune, specifice temei precum si a interactiunile dintre activtati la nivelul
temei;
stabilirea obiectivelor fiecarei categorii de activitate comuna precum si a celorlalte tipuri
de activitati;
identificarea unitatilor de continut cu valoare euristica mare pentru fiecare activitate
subordonata temei precum si a relatiilor dintre ele (relatii ierarhice, relatii de incluziune, relatii de
asociatie, etc) in vederea organizarii pluriidisciplinare, interdisciplinare si intradisciplinare;
 cunoasterea resurselor materiale (a mijloacelor de invatamant existente in gradinita, a
numarului de activitati pentru fiecare categorie, numar precizat de planul de invatamant;
elaborarea strategiilor didactice care vor permite copiilor, ca ajutati, orientati, dirijati cu
discretie, indrumati de educatoare, sa realizeze obiectivele categoriei de activitate ca si a obiectivelor
temei; se anticipa modalitatile de organizare a prescolarilor, modul de combinare a metodelor si
procedeelor, modul de utilizare a mijloacelor de invatamant si a timpului;
stabilirea metodelor si tehnicilor de evaluare.
Proiectarea temei/ unitatii de invatare se finalizeaza prin proiectul temei/unitatii de invatare care
include informatii referitoare la perioada, categoria de activitate, obiectivele de ferinta urmarite, unitatii
de continut, utilizarea resurselor umane si a celor materiale, odalitati de evaluare.
Proiectarea activitatii cuprinde urmatoarele operatii:
analiza obiectivelor cadru si de referinta pentru categoria de activitate careia i se
subordoneaza activitatea comuna concreta ca si a obiectivelor temei;
 analiza resurselor umane, a modificarilor intervenite in dezvoltarea psihica si in ivelul de
pregatire al grupei, al categoriilor de copiii din grupa si al fiecarui copil;
selectarea, analiza, organizarea si prelucrarea continutului invatarii;
elaborarea obiectivelor activitatii (scopurilor si obiectivelor operationale) tinand cont
obiectivele temei (unitatii de invatare), obiectivele categoriei de activitate comuna, de tinuturile
selectate, prelucrate si organizate ca si de interesele, disponibilitatile aptitudinale resurselor umane;
stabilirea sarcinilor didactice dominante;
elaborarea strategiei didactice: stabilirea formelor de invatare care vor fi dezvoltate
parcursul activitatii (in functie obiectivele de referinta si de sarcinile didactice), construirea atiilor de
instruire si a succesiunii lor, stabilirea metodelor, mijloacelor didactice, formelor grupare a copiilor, a
relatiilor de comunicare precum si a modalitatilor lor de combinare;
stabilirea criteriilor de evaluare, metodelor si tehnicilor de verificare, construirea
instrumentului de evaluare si a celorlalte materiale necesare.
Proiectarea activitatii se materializeaza in proiectul didactic. Pentru a fi cu adevarat eficiente,
toate proiectele (proiectul anual/ semestrial, proiectul temei si proiectul activitatii trebuie sa se
caracterizeze prin integralitate (sa cuprinda toate componentele procesului didactic), realism (pentru a fi
realizabil sub aspectul strategiei, timpului), simplitate (pentru a putea fi cu adevarat folosit), flexibilitate
(pentru a permite restructurarile determinate de conditiile concrete). Atat in proiectarea temei (unitatii
de invatare), cat si in cea a activitatii, trebuie stabilite cele mai adecvate relatii intre obiective-
continuturi, obiective-continuturi-strategii didactice, obiective-continuturi-strategii de evaluare.