Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu

Administrarea Afacerilor Internaţionale

INTEGRAREA PIEȚELOR FINANCIARE


EUROPENE

IMPLICAȚIILE MONEDEI UNICE ASUPRA


PIEȚELOR FINANCIARE INTERNAȚIONALE

Prof. Coordonator:
Prep. Univ. Drd. Sbârcea Ioana

Masterand:
Negoiţã Anamaria

IUNIE, 2010

1
CUPRINS

CAPITOLUL 1: Integrarea pieţelor financiare europene................................3


Moneda euro – Scurt istoric................................................6
Euro, moneda internaţionalã...............................................7
CAPITOLUL 2: Implicaţiile monedei unice asupra pieţei financiare
internaţionale.............................................................................................
......8
CONCLUZII.................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................14
ANEXE.........................................................................................................15

2
CAP 1. INTEGRAREA PIETELOR FINANCIARE EUROPENE

Zona euro şi, pe scară mai largă, Uniunea Europeană dispun în


prezent de o arhitectură financiară coerentă. Punerea în aplicare a Planului
de Acţiune pentru Serviciile Financiare, definit în cadrul Reuniunii
Consiliului European de la Lisabona în martie 2000, este în curs de
finalizare. „Procesul Lamfalussy” ar trebui să favorizeze punerea în practică
a unei noi arhitecturi instituţionale în domeniul supravegherii şi
reglementării sectorului financiar.
Introducerea euro a accelerat integrarea pieţelor financiare în Europa,
deoarece prin eliminarea riscului valutar au dispărut şi o serie de obstacole
din calea mişcării libere a activelor şi serviciilor financiare. Rămân încă
diferenţe notabile, structurale şi legislative, care blochează integrarea
deplină a pieţelor financiare din UE, în special a pieţei acţiunilor şi
obligaţiunilor private, dar şi a sectorului bancar. Aceste obstacole constau în
absenţa unei infrastructuri comune şi existenţa unor bariere de intrare,
reprezentate de diferenţele culturale şi juridice, tratamentele preferenţiale şi
procedurile greoaie de coordonare a diverselor politici.
Integrarea este aproape încheiată la nivelul pieţei monetare, deşi
există încă anumite probleme privind operaţiunile transfrontaliere. Integrarea
pieţei monetare s-a realizat rapid după introducerea euro, având la bază
necesitatea gestionării lichidităţilor în cadrul politicii monetare unice.
Pe piaţa interbancară există o convergenţă deplină a ratelor
dobânzilor datorită uniunii monetare care a regrupat pieţele monetare
naţionale într-o piaţă monetară a zonei euro, lichidă şi omogenă. Indicatorii
de referinţă ai pieţei monetare scot în evidenţă un nivel ridicat de integrare,
analizat prin prisma dispersiei ratelor de dobândă oferite de diferite bănci pe
fiecare segment al pieţei: interbancară şi repo. Peste 90% din tranzacţii se
efectuează având la bază EONIA (Euro Overnight Index Average),
EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate) şi EUREPO (Euro Repo Rate).1
Piaţa instrumentelor financiare pe termen scurt nu s-a integrat la fel
de bine, existând diferite stadii de dezvoltare, din cauza nearmonizării
modalităţilor de negociere, condiţiilor de emisiune, regimului juridic şi
fiscal.
O mişcare de integrare comparabilă cu cea a pieţei monetare s-a
realizat şi pe pieţele de obligaţiuni, unde se poate constata o îngustare a
randamentelor la titlurile de stat, pe pieţele produselor derivate şi, într-o
mai mică măsură, pe pieţele de acţiuni.
1
ECB - „Indicators of Financial Integration in the Euro Area”, 2005
3
Piaţa obligaţiunilor guvernamentale s-a integrat cel mai uşor într-o
piaţă unică. Lucrurile nu sunt la fel de simple pe celelalte segmente ale pieţei
europene de obligaţiuni. Deşi introducerea euro a reprezentat o forţă de
integrare, piaţa obligaţiunilor corporative se confruntă cu probleme legate
de sistemele legislative diferite privind înregistrările contabile, impozitarea
corporaţiilor şi drepturile acţionarilor. Dimensiunea pieţei obligaţiunilor
private poate creşte doar prin securizarea acestor instrumente.
Obstacole similare există şi în cazul integrării depline a pieţei
acţiunilor. Diferenţele semnificative în sistemele de impozitare creează
dificultăţi în compararea valorii firmelor. La nivelul acestei pieţe, integrarea
regională în zona euro s-a produs mai rapid decât pe plan mondial. Gradul
încă redus de integrare scoate în evidenţă faptul că acţiunile locale sunt mai
importante, indicând că este posibilă o integrare viitoare.
Principalii actori ai pieţei europene de capital sunt London Stock
Exchange, Euronext şi Deutsche Borse, fiecare având strategii diferite de
dezvoltare. După introducerea euro, Londra a rămas cea mai atractivă piaţă
financiară din UE.
Pieţele bancare din zona euro sunt încă puternic segmentate, aşa cum
rezultă din dispersia ridicată pentru aceleaşi tipuri de rate ale dobânzii şi din
activitatea bancară transfrontalieră destul de puţin dezvoltată. Industria
bancară europeană rămâne, în principal, una naţională. A Doua Directivă de
Coordonare Bancară (1993) a introdus principiul recunoaşterii reciproce a
instituţiilor de credit din ţările Uniunii Europene, prin mecanismul licenţei
unice bancare. Cu toate acestea, există încă limite, legate în principal de
lipsa unei viziuni comune în domeniul reglementării şi supravegherii
bancare.
Plecând de la faptul că economiile ţărilor membre ale Uniunii
Europene sunt dinamice iar integrarea monetară a accelerat dezvoltarea
pieţelor financiare, prin înlăturarea tuturor obstacolelor se poate asigura o
integrare completă - condiţie pentru ca zona euro să dezvolte pieţe
financiare de mărime egală cu cele americane.
Piaţa financiară a statelor Uniunii Europene porneşte de la intenţia de a
asigura o piaţă unică în domeniul serviciilor financiare, piaţa care să
funcţioneze dupa reguli comune şi unitare. În acest context, este important
ca piaţa să cunoască şi să se conforme cu anumite obiective şi cu modul în
care aceste cerinte vor afecta maniera de operare a pieţelor financiare.
Reglementările pornesc de la premiza că pieţele financiare eficiente şi
transparente contribuie la formarea unei pieţe unitare europene. O piaţă
comunitară unică vă asigură cresterea economică şi crearea de noi locuri de
muncă, o alocare mai bună a capitalurilor şi o reducere a costurilor de
operare a pieţelor financiare. Scopul pieţei unice este de a asigura
prezentarea informaţiei despre emitenţi în mod corect, complet şi la timp, cu
4
rezultat direct asupra creşterii încrederii investitorilor în asigurarea şi
îmbunătăţirea evaluării activelor financiare şi a performanţelor în afaceri.
Toate acestea se vor concretiza în protecţia sporită a investitorilor şi
creşterea eficienţei pieţelor financiare.
Este important ca în UE să existe pieţe financiare integrate deoarece
acestea sunt vitale pentru o utilizare mai eficientă a capitalului de investiţii
şi, în consecinţă, pentru creşterea competitivităţii economiei europene.
Avantajele economice generale ale integrării financiare

Integrarea financiară sporeşte, în cele din urmă, potenţialul de creştere


economică. Aceasta înseamnă că, pe măsură ce sistemul financiar al zonei
euro devine mai integrat, creşte produsul intern brut (PIB) al zonei euro. În
ceea ce îi priveşte pe agenţii economici, un sistem financiar mai integrat şi
mai vast le permite acestora, printre altele, să exploateze mai bine
economiile de scară şi de gamă. În schimb, populaţia poate beneficia de
accesul la o varietate mai mare de produse financiare – precum creditele
ipotecare – la costuri relativ scăzute.

Obiective:
- Asigurarea încrederii investitorilor prezenţi în pieţele financiare
europene prin promovarea unor standarde calitative ridicate privind
transparenţa informaţiei şi asigurarea unui nivel echivalent de transparenţă în
toate pieţele financiare europene;
- Oferă posibilităţi variate şi competitive de investiţii pentru
investitori, cât şi un nivel de prezentare a informaţiei şi o protecţie adecvată
a cerinţelor acestora;
- Asigură reducerea costurilor de operare în pieţe şi creşterea
accesului la capital. Costul accesului la capital al investitorilor ar trebui să
fie acceptabil, fără a conduce la cerinţe suplimentare de raportare ale
emitenţilor. Însă emitenţii ar trebui să beneficieze de competiţia liberă a
operatorilor media şi furnizorilor de informaţie în alegerea canalelor de
informare;
- Asigură accesul investitorilor la informaţii despre emitenţi într-o
formă organizată, la nivelul Comunitătii Europene, pentru a promova
integrarea pieţelor de capital. Investitorii din toate statele membre, ar trebui
să aibă acces egal la informaţie. Acest lucru se poate asigura numai dacă
statele membre asigură conformitatea cu un set de standarde minime de
calitate cu privire la transmiterea informaţiei în Comunitatea Europeană,
într-un mod rapid şi nediscriminatoriu, pe baza tipului informaţiei de
conţinut;
În prezent, pieţele de capital din ţările europene sunt mai integrate şi
mai interdependente ca în urmă cu 10-20 de ani. În urma trecerii la moneda
5
unică euro, ţările europene au luat măsuri în scopul dezvoltării şi creşterii
eficienţei sistemelor lor financiare fapt ce a condus şi la creşterea
internaţionalizării pieţelor de capital.
În acest sens, se pot enumera măsuri ca:
- deschiderea pieţelor de capital naţionale investitorilor străini;
- încurajarea concurenţei şi liberalizarea pieţelor bursiere naţionale;
- renunţarea totală sau parţială la măsurile de control valutar, care au
încurajat investiţiile internaţionale de portofoliu.

Euro - Scurt Istoric

Euro este moneda unică a Uniunii Monetare Europene (European


Monetary Union - EMU), adoptată de 11 State Membre UE de la 1 ianuarie
1999, la care s-a adăugat al 12-lea de la 1 ianuarie 2001. În prezent zona
EURO este formată din următoarele 25 de state: Austria, Belgia, Cehia,
Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda,
Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda,
Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria.
După mai mult de 10 ani de pregătiri, 12 ţări Europene renunţă pentru
totdeauna la moneda lor naţională şi adoptă o monedă comună: Euro.
În numai câteva zile, la începutul lui 2002, peste 14 miliarde de
bancnote euro şi 50 miliarde monede euro înlocuiesc aproape tot atâtea
bancnote şi monede naţionale. Peste 300 milioane de oameni sunt afectaţi de
această schimbare. Niciodată mai înainte nu a avut loc o asemenea
operaţiune la o asemenea scară.

Care va fi efectul asupra statelor din Europa de Est?


Aceste state îşi păstrează încă monedele naţionale. Monedele lor
naţionale nu au o rată de schimb fixă faţă de monedă unică. Putem afirma că
trecerea la moneda unică aduce beneficii nu numai întreprinzătorilor,
marilor companii, prestatorilor de servicii, cât şi consumatorilor.
Ele se referă în principal la:
• Stabilitatea monetară (se elimină riscul ratei de schimb pentru
ţările din zona EURO);
• Scăderea preţurilor datorită creşterii transparenţei în domeniul
costurilor, dar şi al concurenţei;
• Transferul fondurilor se va face mai uşor şi mai ieftin;
• Reducerea inflaţiei (politica monetară comună va împiedica
inflaţia dintr-o ţară membră să afecteze celelalte state membre);

6
• Cel puţin până la sfârşitul lui 2012, băncile centrale naţionale
vor schimba vechile bancnote naţionale cu euro fără comision; În
majoritatea ţărilor perioadele sunt mai lungi sau chiar nedefinite.

EURO, MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ

Pornind de la funcţiiile unei monede internaţionale, aşa cum sunt ele


elaborate în literatura de specialitate, în ceea ce priveşte moneda euro
aceasta este folosită astăzi ca monedă de facturare şi de plată în comerţul
mondial, ca monedă de rezervă (în rezervele valutare oficiale), ca monedă
ancoră/de referinţă, este monedă „naţională” pentru unele state din afara
zonei euro şi este în acelaşi timp euromonedă, folosită pe pieţele financiare
internaţionale.

Funcţiile unei monede internaţionale

Funcţia Funcţii cu caracter oficial Funcţii cu caracter privat


Unitate de cont Monedă de raportare Monedă de facturare în
(ancoră/de referinţă) schimburile comerciale
(internaţionale)
Rezervă de reevaluare Monedă de rezervă pentru băncile Monedă de exprimare a
centrale activelor bancare şi financiare
internaţionale
Mijloc de plată Monedă de intervenţie pe pieţele - Monedă de reglare a
valutare schimburilor comerciale
- Monedă utilizată pe piaţa
valutară interbancară
Sursa: Kaufmann, Pascal, L’euro, 2eme edition, Dunod, Paris, p. 117.

Introducerea monedei unice pe pieţele europene se consideră a fi adus


câştig cetăţenilor europeni, care ar fi beneficiat de stabilitate economică
creată în zona euro şi în viaţa lor de toate zilele ca şi muncitori, salariaţi,
consumatori, proprietari şi întreprinzători.
Zona euro a devenit o superputere economică, comparabilă ca mărime,
din multe puncte de vedere, cu SUA şi mult înaintea Japoniei, analiza
indicatorilor de profil sugerând acest lucru. În ceea ce priveşte populaţia,
zona euro, cu 302 milioane locuitori, a depăşit SUA, cu 272 milioane
locuitori sau Japonia, cu 126 milioane locuitori; ca suprafaţă, diferenţele
sunt evidente: 2495 mii km² faţă de 9373 mii km², respectiv 378 mii km², iar
în ceea ce priveşte PIB-ul (în miliarde euro), diferenţele se menţin: 6371,
respectiv 8893 şi 3024. Prin prisma analizei unor indicatori financiar-
monetari, situaţia este aceeaşi, zona euro se află în urma SUA.

7
CAP 2. IMPLICAȚIILE MONEDEI UNICE ASUPRA PIEȚELOR
FINANCIARE INTERNAȚIONALE

Nu este pentru nimeni o noutate faptul că introducerea euro, la


începutul anului 1999, a fost unul din fenomenele cu influenţă majoră asupra
economiilor din regiune, influenţa egalată, ca importanţă, poate doar de
lansarea şi în forma sa fizică.
Pornind de la un raport al Bank for International Settlements din 2002
impactul de până în prezent al monedei europene asupra pieţelor monetare ar
putea fi sintetizat astfel:
- introducerea euro nu a eliminat doar riscul de schimb în cadrul statelor din
zona euro, dar a avut un impact major şi asupra înlăturării unei mari părţi a
constrângerilor de natura tehnică, psihologică şi legislativă, care, în trecut,
conduseseră la segmentarea pieţelor monetare, a acţiunilor şi obligaţiunilor
pe criterii naţionale. Ca urmare, au apărut noi posibilitati de dezvoltare
pentru instituţiile financare care împrumuta bani, dar şi pentru cei care
primesc aceşti bani, ceea ce a dus la o intensificare a activităţii
transfrontaliere de gen, din zona euro;
- instituţiile financiare au beneficiat, ca urmare a introducerii euro de accesul
mai lesnicios la o bază mai mare de investitori, în vreme ce acele persoane
fizice sau juridice care erau beneficiarii acestor bani au putut opta pentru o
gamă mai variată de instrumente investiţionale, pusă la dispoziţie de un
număr mai mare de ofertanţi (bănci, firme de leasing, fonduri mutuale şi de
investiţii etc.);
- au avut loc o serie de fuziuni şi achiziţii între băncile europene, în ideea
acoperirii cât mai eficiente a spaţiului în care functionează euro;
- concurenta a crescut şi ea, consumatorii de produse financiare putând acum
să facă mult mai uşor comparaţii între ofertele diferiţilor actori de pe piaţă;
- investitorii în instrumentele de plasament cu venituri fixe acordă o atenţie
mult mai mare, de acum încolo, caracteristicilor individuale ale produselor şi
o mult mai mica atenţie nationalităţii ofertantului; - ca urmare a creşterii
concurenţei, a avut loc şi o micşorare a ratelor dobânzilor, costurile
instituţiilor financiare scăzând ca urmare a economiilor rezultate în urma
măririi bazei de clienţi.
Pe piaţa valutară nu a existat cel puţin la început schimbări majore în
ceea ce priveşte modul de funcţionare a acesteia. Comparativ cu marca
germană, putem spune că, în cel putin patru cazuri, avem de-a face cu
asemănări. Astfel, în ceea ce priveşte rolul de monedă ancoră şi de monedă
folosită în tranzacţii la nivel mondial şi în ceea ce priveşte volatilitatea şi
diferenţele apărute între cursul de vânzare şi cel de cumpărare, putem spune
ca între euro şi marcă nu se înregistreaza diferenţe majore.

8
Introducerea în 1999 a euro în tranzacţiile internaţionale, ca monedă de
cont, nu a beneficiat de un moment favorabil din punctul de vedere al
activităţii pieţei. Semne de declin al activităţii schimburilor de monedă se
vedeau de la începutul lui 1998, ca urmare a unei scăderi a lichidităţii pieţei
valutare.
Se consideră că lansarea euro, în 1999, a condus şi la o scădere, de
aproximativ 8%, a cifrei de afaceri a activităţii de schimb valutar la nivel
mondial. Totuşi, este greu de estimat în ce masură această scădere a fost
contracarată de creşterea tranzacţiilor cu euro. După cum arăta unele studii,
în intervalul 1998 - iulie 2000, volumul tranzacţiilor cu euro a crescut
comparativ cu volumul tranzacţiilor ce implicau marca. Astfel, la sfârşitul
celui de-al doilea trimestru din 2000, volumul tranzacţiilor euro/yen era
dublu faţă de cel al tranzacţiilor înregistrate pe marca/yen, iar cel al
tranzacţiilor euro/liră sterlină era de zece ori mai mare decât cel înregistrat în
1998 pentru tandemul marcă/liră sterlină. Prin contrast, volumul tranzacţiilor
dolar/ yen şi dolar/lira sterlină, în acelasi interval de timp, a ramas
aproximativ constant. Aceste studii au la bază creşterea numărului de cotaţii
de pe Reuters.

Implicaţiile euro asupra pieţei acţiunilor


Piaţa acţiunilor europene este cea mai fragmentată din toate pieţele de
capital europene. În Europa există 33 de burse reglementate, naţionale sau
regionale, şi 18 autorităţi de reglementare. Din contra, în Statele Unite există
doar trei burse reglementate şi o singură autoritate de reglementare.
În plus, această multitudine de instituţii este caracterizată şi printr-un
înalt grad de eterogenitate a regulilor.
Diferenţele de la ţară la ţară în materie contabilă face dificilă analiza
comparativă a rezultatelor unei întreprinderi. Astfel, analiştii locali dispun de
un avantaj în faţa colegilor lor din străinătate. Prin urmare, o companie
europeană are puţine motive de a cota pe o altă piaţă europeană (poate doar
cu excepţia Londrei). În practică, o a doua cotare se face de obicei la New
York Stock Exchange.
Odată cu introducerea euro aceste diferenţe nu au disparut cu totul dar
acest lucru a influenţat evoluţia acestei pieţe în ceea ce priveşte urmatoarele
aspecte:
- o reechilibrare a plasamentelor în favoarea acţiunilor, sau mai
precis în favoarea titlurilor de valoare cu un anumit grad de risc. Această
evoluţie poate fi cauzată de doi factori: în primul rând atracţia modestă
pentru produsele cu dobândă fixă, al căror nivel va trebui să rămână scăzut
pe termen lung, datorită faptului că titlurile de împrumut ale statului vor
rămâne la un nivel redus, ca o consecinţă a bunei gestiuni a datoriei publice;
apoi, datorită atracţiei naturale spre acţiunile legate de dezvoltarea
9
modalităţilor de economisire pe termen lung- asigurări de viaţă şi fonduri de
pensii. Toate studiile demonstrează că riscul legat de un crah bursier este
amortizat în timp, iar randamentul acţiunilor pe termen lung este superior
celui al obligaţiunilor;
- lărgirea oportunităţilor de plasament pentru sectorul asigurărilor.
Înainte de introducerea EURO, gestionarul de fonduri de pensii sau de
asigurări pe viaţă aveau obligaţia, de a acoperi angajamentele în monedă
străină prin active de aceeaşi valoare, în aceeaşi monedă. Introducerea
monedei unice sporeşte considerabil zona de plasament. Spre exemplu,
înainte de 1 ianuarie 1999, o SICAV belgiană, cu titluri de participare emise
în Belgia pentru clienţi belgieni, era obligată să investească numai în titluri
belgiene. Începând cu 1 ianuarie 1999, fără nici o modificare legislativă,
societatea va putea investi în toată zona EURO;
- apariţia unor noi indici paneuropeni, stimulată de lărgirea pieţei.
Spre exemplu Dow Jones Stoxx reuneşte 166 din cele mai tranzacţionate
acţiuni, iar Euro Stoxx 50, cincizeci de acţiuni ale societăţilor din zona
EURO. Aceşti doi indici vor acoperi 80% din capitalizarea bursieră
europeană. În timp, ar trebui să apară indici sectoriali. Talia pieţei europene
permite să se constituie grupuri de societăţi reprezentative pentru fiecare
sector de activitate şi să se găsească clienţi interesaţi de a investi în aceste
sectoare de activitate;
Apariţia unor pieţe care să favorizeze dezvoltarea întreprinderilor
inovatoare, a ramurilor economice noi. Europa trebuie să recupereze avansul
luat de Statele Unite ale Americii, mai ales în domeniul pieţelor pentru IT.
Spre exemplu, NASDAQ a înregistrat în ultimii ani performanţe
remarcabile. Corespondenta sa europeană, EASDAQ, ca de altfel şi AIM
(Marea Britanie) sunt din păcate foarte departe de performanţele NASDAQ.

Implicaţiile euro asupra pieţei obligatiunilor


Înaintea introducerii monedei euro, piaţa obligaţiunilor în dolari în
1998 ocupa primul loc în lume: peste 8000 miliarde dolari, dintre care 4900
miliarde dolari titluri de datorie publică. Locul al doilea este ocupat de piaţa
obligaţiunilor în yeni, pentru 4800 miliarde în dolari în total, dintre care
2900 miliarde de dolari datorie publică.
În această clasificare, înainte de euro valoarea obligaţiunilor în
bătrânele monede europene aparea relativ modest. Marca germană, prima
dintre acestea în materie de obligaţiuni, atingea totalul de 1700 miliarde
dolari. Fară doar şi poate, însă, titlurile în totalitatea monedelor de zona
reveneau în euro. O estimare a volumului global al obligaţiunilor în euro,
pentru momentul de început, se cifrează la aproximativ 7000 miliarde
dolari,dintre care 4000 miliarde dolari obligaţiuni publice(locul doi în lume).

10
Emisiunea de titluri în zona euro este lovită de asanarea finanţelor
emisiunilor naţionale, însă doi factori mari compensează din plin acest
fenomen:
 Emisiunile în euro ale statelor terţe. State precum Argentina, Ucraina,
Brazilia, Slovenia, Grecia, respectiv Suedia, membră a UE şi
nemembra EUROLAND, au susţinut moneda europenă, încă înainte
de crearea ei, prin anunţarea emisiunilor de obligaţiuni de stat în euro.
 Dezintermedierea finanţării întreprinderilor. Lichiditatea cât şi
profunzimea pieţei euro au dus la reducerea costurilor tranzacţiilor
aproximativ până la nivelul aceloraşi costuri pe piaţa dolarului,
rezultatul fiind stimularea emisiunilor de titluri în euro. Totodată, euro
a accelerat dezintermedierea financiară a întreprinderilor, dată fiind
uşurinţa finantării directe pe piaţa financiară. Marja potenţială a
acestei creşteri subzidă câta vreme, în 1998, mai bine de jumatate din
corespunzător, în SUA finanţarea bancară a întreprinderilor ocupa, la
acel moment,nu mai mult de o cincime.
Piaţa obligaţiunilor s-a dezvoltat deosebit de repede, astfel, primele
luni ale anului 1998 indicau o explozie de 150%, iar spre finele anului se
ajungea la 40% din valoarea emisiunilor în dolari.
Astăzi, pe piaţa europeană de obligaţiuni se constată o îngustare a
randamentelor la titluri de stat, precum şi pe pieţele derivate, şi într-o mai
mică masură, pe pieţele bursiere şi pe piaţa emisiunilor de titluri de datorie
pentru întreprinderi.

Implicaţiile euro asupra băncilor


Suprimarea riscului valutar şi căderea frontierelor financiare, odată cu
crearea euro, a deschis resurse ale ofertei de servicii fianciare. Pieţele
financiare naţionale încetează a mai fi “captive”. Întreprinderile pot practica
opţiunea între zeci de parteneri financiari diferiţi, în locul a numai cîţiva
naţionali. Concurenţa crescândă a modificat în profunzime peisajul financiar
european, fiind stimulate dinamismul şi inovaţia financiară pe partea
bancară.
Poziţiile de plecare ale diferiţilor actori financiari erau de la început
îndeajuns de echilibrate-nici un “campion naţional” bancar nu depăşea, în
totalul zonei, ponderea de 3%. Instaurarea monedei comune a adus un plus
important de concurenţă. Moneda unică a favorizat în egală masură
investirile directe şi pieţele bursire europene.
Introducerea Euro presupune îmbunătăţirea eficienţei factorilor de
producţie din zona Euro,lucru ce a determinat creşterea atractivităţii acestei
zone atât pentru investitorii europeni, cât şi pentru cei non-europeni.
Introducerea monedei unice a prezentat cel puţin trei provocări majore
pentru acest sector:
11
• pregătirea adecvată a personalului şi trecerea la Euro în sistemele
contabile şi informaţionale interne
• pregătirea clienţilor pentru a se simţi în siguranţă în ce priveşte Euro
şi a-l utiliza, daca doresc
• identificarea şi utilizarea noilor oportunităţi strategice.
Băncile orientate către tranzacţiile internaţionale beneficiază de
oportunitatea de a intra mai rapid pe noi pieţe. Ca rezultat, concurenţa în
sectorul bancar se va accentua, oferind clienţilor noi oportunităţi de investiţii
şi servicii mai bune la preţuri competitive.

CONCLUZII

Avantajele Euro:
• dispariţia riscurilor cu privire la schimburile monedei intereuropeană şi
reducerea în consecinţă a cheltuielilor aferente tranzacţiilor;
• din ce în ce mai multe politici de cont vor fi înlocuite cu politici
monetare BCE după modelul Bundesbank. Se va produce, astfel, o sporire a
credibilităţii, importantă pentru consecinţele sale în menţinerea sistematică a
stabilităţii preţurilor, respectiv a capacităţii de luptă împotriva inflaţiei;
• ridicarea euro la rangul de monedă vehiculată, monedă mondială,
deviza-cheie care să concureze puternic dolarul american;
• apariţia euro ca valută puternica şi relativ stabilă va relansa Europa în
competiţia mondială cu SUA şi Japonia prin reaşezarea sferelor de influenţă
valutară pe piaţa mondială;
• inducerea unei mari stabilităţi pe pieţele financiare, reducerea
volatilităţii, orientarea acestor pieţe către un comportament macroeconomic
al limitelor strâmte ale deficitului bugetar;
• reunirea în euro a trei dintre cele mai importante valute ca volum al
fluxurilor financiare creează premisele creşterii numărului ţărilor aflate pe
orbita economică europeană;
• intrarea euro în jocul valutar creează condiţiile atenuării diferenţelor
considerabile dintre imaginea reflectată de cursurile valutare şi datele
economice fundamentale, diferenţe care pot duce la declanşarea unor crize
financiare şi comerciale de amploare;
• eliminarea ineficienţei politicilor monetare naţionale necoordonate;
• expansiunea pieţelor financiare - companiile au la îndemână facilităţi de
finanţare mai mari, orientându-şi profiturile spre acţionariat, stabilirea
monedei unice fiind de natură să atragă o serie de fluxuri investiţionale
semnificative;
• reducerea costurilor de tranzacţie;
• funcţionarea optimă a Pieţei Comune: este evident că marea piaţă
europeană ar fi afectată de riscurile valutare implicate de instabilitatea
cursurilor de schimb; cea mai bună garanţie împotriva instabilităţii cursurilor
de schimb valutar este însăşi dispariţia monedelor europene şi înlocuirea
acestora cu moneda unică;
• stabilitatea preţurilor, ca urmare a uniformizării condiţiilor monetare

12
• stimularea comerţului şi a producţiei, pe de o parte prin eliminarea
costurilor legate de utilizarea unor monede diferite, iar pe de altă parte, prin
eliminarea costurilor implicate de asigurarea riscurilor valutare;
• dispariţia decalajelor între gradul de dezvoltare economică a diverselor
ţări participante.

Dezavantajele Euro :
• costuri ridicate ale conversiei - spre exemplu costurile implementării la
toate nivelele al sistemelor informatice capabile să execute prompt
tranzacţiile în euro şi să realizeze automat conversia monedelor naţionale
europene în euro;
• centralizarea puterii - euro pare a fi un nou pretext pentru centralizarea
puterii, a diferenţelor prerogative la nivel comunitar; ceea ce conduce la
alterarea suveranităţii naţionale a statelor membre cu toate consecinţele care
decurg de aici;
• viaţa politică exacerbată, care a însoţit procesul de creare a uniunii
monetare ignorând de multe ori realităţile economice; o astfel de situaţie, în
condiţiile unei recesiuni economice serioase poate avea repercusiuni serioase
asupra UEM ;
• absenţa unor organisme de control în materie de politică monetară şi
fiscală. Relevantă în acest sens este absenţa unei trezorerii europene care să
preia datoriile statelor membre. Crearea unui astfel de organism ar însemna
o şi mai mare diminuare a suveranităţii naţionale;
• ameninţarea deflaţionistă. Respectarea planului BCE şi al Comisiei de
realizare în spaţiul euro a unei inflaţii reduse s-ar putea produce dacă acest
proces este "scăpat" de sub control, un şoc deflaţionist puternic cu efecte
negative resimţite deplin pe piaţa muncii;
• lipsă de coerenţă şi de instrumente a euro de a face faţă unor situaţii de
criză.

13
BIBLIOGRAFIE

1. Vasile Turliuc, Vasile Cocriş, Ovidiu Stoica, Angela Roman, Valeriu


Dornescu, Dan Chirleşan, Monedă şi credit, Editura Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2009.
2. www.euromoneda.ro
3. www.bnr.ro.
4. Liviu C. Andrei, ”Euro” , Editura Economica,Bucuresti 2003
5. Ramona orastean, Finante Internationale, Sibiu, 2009
6. Ignat Ion, ”Uniunea Europeana-De la piata comuna la moneda unica”,
Editura Economica,Bucuresti 2002

14
ANEXE

ZONA EURO

15