Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Prof. Coordonator:
Prep. Univ. Drd. Sbârcea Ioana
Masterand:
Negoiţã Anamaria
IUNIE, 2010
1
CUPRINS
2
CAP 1. INTEGRAREA PIETELOR FINANCIARE EUROPENE
Obiective:
- Asigurarea încrederii investitorilor prezenţi în pieţele financiare
europene prin promovarea unor standarde calitative ridicate privind
transparenţa informaţiei şi asigurarea unui nivel echivalent de transparenţă în
toate pieţele financiare europene;
- Oferă posibilităţi variate şi competitive de investiţii pentru
investitori, cât şi un nivel de prezentare a informaţiei şi o protecţie adecvată
a cerinţelor acestora;
- Asigură reducerea costurilor de operare în pieţe şi creşterea
accesului la capital. Costul accesului la capital al investitorilor ar trebui să
fie acceptabil, fără a conduce la cerinţe suplimentare de raportare ale
emitenţilor. Însă emitenţii ar trebui să beneficieze de competiţia liberă a
operatorilor media şi furnizorilor de informaţie în alegerea canalelor de
informare;
- Asigură accesul investitorilor la informaţii despre emitenţi într-o
formă organizată, la nivelul Comunitătii Europene, pentru a promova
integrarea pieţelor de capital. Investitorii din toate statele membre, ar trebui
să aibă acces egal la informaţie. Acest lucru se poate asigura numai dacă
statele membre asigură conformitatea cu un set de standarde minime de
calitate cu privire la transmiterea informaţiei în Comunitatea Europeană,
într-un mod rapid şi nediscriminatoriu, pe baza tipului informaţiei de
conţinut;
În prezent, pieţele de capital din ţările europene sunt mai integrate şi
mai interdependente ca în urmă cu 10-20 de ani. În urma trecerii la moneda
5
unică euro, ţările europene au luat măsuri în scopul dezvoltării şi creşterii
eficienţei sistemelor lor financiare fapt ce a condus şi la creşterea
internaţionalizării pieţelor de capital.
În acest sens, se pot enumera măsuri ca:
- deschiderea pieţelor de capital naţionale investitorilor străini;
- încurajarea concurenţei şi liberalizarea pieţelor bursiere naţionale;
- renunţarea totală sau parţială la măsurile de control valutar, care au
încurajat investiţiile internaţionale de portofoliu.
6
• Cel puţin până la sfârşitul lui 2012, băncile centrale naţionale
vor schimba vechile bancnote naţionale cu euro fără comision; În
majoritatea ţărilor perioadele sunt mai lungi sau chiar nedefinite.
7
CAP 2. IMPLICAȚIILE MONEDEI UNICE ASUPRA PIEȚELOR
FINANCIARE INTERNAȚIONALE
8
Introducerea în 1999 a euro în tranzacţiile internaţionale, ca monedă de
cont, nu a beneficiat de un moment favorabil din punctul de vedere al
activităţii pieţei. Semne de declin al activităţii schimburilor de monedă se
vedeau de la începutul lui 1998, ca urmare a unei scăderi a lichidităţii pieţei
valutare.
Se consideră că lansarea euro, în 1999, a condus şi la o scădere, de
aproximativ 8%, a cifrei de afaceri a activităţii de schimb valutar la nivel
mondial. Totuşi, este greu de estimat în ce masură această scădere a fost
contracarată de creşterea tranzacţiilor cu euro. După cum arăta unele studii,
în intervalul 1998 - iulie 2000, volumul tranzacţiilor cu euro a crescut
comparativ cu volumul tranzacţiilor ce implicau marca. Astfel, la sfârşitul
celui de-al doilea trimestru din 2000, volumul tranzacţiilor euro/yen era
dublu faţă de cel al tranzacţiilor înregistrate pe marca/yen, iar cel al
tranzacţiilor euro/liră sterlină era de zece ori mai mare decât cel înregistrat în
1998 pentru tandemul marcă/liră sterlină. Prin contrast, volumul tranzacţiilor
dolar/ yen şi dolar/lira sterlină, în acelasi interval de timp, a ramas
aproximativ constant. Aceste studii au la bază creşterea numărului de cotaţii
de pe Reuters.
10
Emisiunea de titluri în zona euro este lovită de asanarea finanţelor
emisiunilor naţionale, însă doi factori mari compensează din plin acest
fenomen:
Emisiunile în euro ale statelor terţe. State precum Argentina, Ucraina,
Brazilia, Slovenia, Grecia, respectiv Suedia, membră a UE şi
nemembra EUROLAND, au susţinut moneda europenă, încă înainte
de crearea ei, prin anunţarea emisiunilor de obligaţiuni de stat în euro.
Dezintermedierea finanţării întreprinderilor. Lichiditatea cât şi
profunzimea pieţei euro au dus la reducerea costurilor tranzacţiilor
aproximativ până la nivelul aceloraşi costuri pe piaţa dolarului,
rezultatul fiind stimularea emisiunilor de titluri în euro. Totodată, euro
a accelerat dezintermedierea financiară a întreprinderilor, dată fiind
uşurinţa finantării directe pe piaţa financiară. Marja potenţială a
acestei creşteri subzidă câta vreme, în 1998, mai bine de jumatate din
corespunzător, în SUA finanţarea bancară a întreprinderilor ocupa, la
acel moment,nu mai mult de o cincime.
Piaţa obligaţiunilor s-a dezvoltat deosebit de repede, astfel, primele
luni ale anului 1998 indicau o explozie de 150%, iar spre finele anului se
ajungea la 40% din valoarea emisiunilor în dolari.
Astăzi, pe piaţa europeană de obligaţiuni se constată o îngustare a
randamentelor la titluri de stat, precum şi pe pieţele derivate, şi într-o mai
mică masură, pe pieţele bursiere şi pe piaţa emisiunilor de titluri de datorie
pentru întreprinderi.
CONCLUZII
Avantajele Euro:
• dispariţia riscurilor cu privire la schimburile monedei intereuropeană şi
reducerea în consecinţă a cheltuielilor aferente tranzacţiilor;
• din ce în ce mai multe politici de cont vor fi înlocuite cu politici
monetare BCE după modelul Bundesbank. Se va produce, astfel, o sporire a
credibilităţii, importantă pentru consecinţele sale în menţinerea sistematică a
stabilităţii preţurilor, respectiv a capacităţii de luptă împotriva inflaţiei;
• ridicarea euro la rangul de monedă vehiculată, monedă mondială,
deviza-cheie care să concureze puternic dolarul american;
• apariţia euro ca valută puternica şi relativ stabilă va relansa Europa în
competiţia mondială cu SUA şi Japonia prin reaşezarea sferelor de influenţă
valutară pe piaţa mondială;
• inducerea unei mari stabilităţi pe pieţele financiare, reducerea
volatilităţii, orientarea acestor pieţe către un comportament macroeconomic
al limitelor strâmte ale deficitului bugetar;
• reunirea în euro a trei dintre cele mai importante valute ca volum al
fluxurilor financiare creează premisele creşterii numărului ţărilor aflate pe
orbita economică europeană;
• intrarea euro în jocul valutar creează condiţiile atenuării diferenţelor
considerabile dintre imaginea reflectată de cursurile valutare şi datele
economice fundamentale, diferenţe care pot duce la declanşarea unor crize
financiare şi comerciale de amploare;
• eliminarea ineficienţei politicilor monetare naţionale necoordonate;
• expansiunea pieţelor financiare - companiile au la îndemână facilităţi de
finanţare mai mari, orientându-şi profiturile spre acţionariat, stabilirea
monedei unice fiind de natură să atragă o serie de fluxuri investiţionale
semnificative;
• reducerea costurilor de tranzacţie;
• funcţionarea optimă a Pieţei Comune: este evident că marea piaţă
europeană ar fi afectată de riscurile valutare implicate de instabilitatea
cursurilor de schimb; cea mai bună garanţie împotriva instabilităţii cursurilor
de schimb valutar este însăşi dispariţia monedelor europene şi înlocuirea
acestora cu moneda unică;
• stabilitatea preţurilor, ca urmare a uniformizării condiţiilor monetare
12
• stimularea comerţului şi a producţiei, pe de o parte prin eliminarea
costurilor legate de utilizarea unor monede diferite, iar pe de altă parte, prin
eliminarea costurilor implicate de asigurarea riscurilor valutare;
• dispariţia decalajelor între gradul de dezvoltare economică a diverselor
ţări participante.
Dezavantajele Euro :
• costuri ridicate ale conversiei - spre exemplu costurile implementării la
toate nivelele al sistemelor informatice capabile să execute prompt
tranzacţiile în euro şi să realizeze automat conversia monedelor naţionale
europene în euro;
• centralizarea puterii - euro pare a fi un nou pretext pentru centralizarea
puterii, a diferenţelor prerogative la nivel comunitar; ceea ce conduce la
alterarea suveranităţii naţionale a statelor membre cu toate consecinţele care
decurg de aici;
• viaţa politică exacerbată, care a însoţit procesul de creare a uniunii
monetare ignorând de multe ori realităţile economice; o astfel de situaţie, în
condiţiile unei recesiuni economice serioase poate avea repercusiuni serioase
asupra UEM ;
• absenţa unor organisme de control în materie de politică monetară şi
fiscală. Relevantă în acest sens este absenţa unei trezorerii europene care să
preia datoriile statelor membre. Crearea unui astfel de organism ar însemna
o şi mai mare diminuare a suveranităţii naţionale;
• ameninţarea deflaţionistă. Respectarea planului BCE şi al Comisiei de
realizare în spaţiul euro a unei inflaţii reduse s-ar putea produce dacă acest
proces este "scăpat" de sub control, un şoc deflaţionist puternic cu efecte
negative resimţite deplin pe piaţa muncii;
• lipsă de coerenţă şi de instrumente a euro de a face faţă unor situaţii de
criză.
13
BIBLIOGRAFIE
14
ANEXE
ZONA EURO
15