Cursul 2

Organizarea de stat si dreptul in Provincia Romana Dacia

In urma luptelor romane 101-102, 105-106, cea mai mare parte a teritoriului geto-dac a intrat sub
stapanirea romana, ramanand in afara ocupatiei: Crisana, Maramuresul si Nordul Moldovei, insa nu tot teritoriul
ocupat a fost inclus administrativ in Provincia Romana Dacia, astfel Muntenia, coltul S-E Transilvaniei cuprins intre Olt
si Carpati , precum si Sudul Moldovei au fost incluse din punct de vedere administrativ in Provincia Moesia Inferioara.

De-a lungul stapanirii romane, Dacia a suferit modificari succesive, astfel:

- 106-117 Dacia a fost provincie unitara cu tot cu Transilvania fara coltul S-E, Banatul si Oltenia
- 117- Hadrian abandoneaza Sudul Moldovei si cea mai mare parte a Campiei Munteniei si imparte restul
teritoriul in : - Dacia Inferioara: Oltenia+ coltul S-E al Transilvaniei
-Dacia Superioara: Transilvania fara coltul S-E si Banatul
- 124- Hadrian creaza intre Nord de Aries si Muresul superior o noua provincie Dacia Porolysensis
- 168-169 Marcus Aurelius uneste Dacia Superioara cu Dacia Inferioara formand Dacia Appulensis, apoi
desprinde Banatul si formeaza Dacia Malvensis , Porolysensis ramanand la aceleasi granite.

ORGANIZAREA CENTRALA A DACIEI

- Dacia a fost o provincie imperiala romana nepacificata condusa direct de imparat printr-un reprezentant
numit legatus augusti pro praetore (recrutat dintre membrii ordin senator, fost consul la Roma), acesta
avea imperium pro consularae (puterea de comanda a unui consul de la Roma, avea dreptul de a
comanda mai multe legiuni romane)
- Capitala si resedinta palatului imperial se afla la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa ,
aceasta pana la moartea lui Traian (117 d. Hr)
- Dacia Superioara era condusa de un legatus augusti pro praetore, ales din ordinul senatorial de rang
pretorian (fost pretor la Roma)- avea puterea de comanda a pretorului, putea comanda o singura
legiune romana- Legiunea a XIII-a Gemina, rezida in Castrul de la Appolum , unde se afla si resedinta
legatului imperial al Daciei Superioare, capitala centrala ramanand la Colonia Ulpia Traiana Augusta
Dacica Sermizegetusa
- Dacia Inferioara era condusa de un procuror augusti prezidial denumit praeses, era recrutat de membrii
ordinului ecvestru si avea ius gladi (dreptul sabiei)- care ii oferea deplinde puteri judiciare si militare.
Capitala si resedinta guvernatorului era la Drobeta.
- Dacia Porolysensis era condusa de un pretor augusti sau de un procurator prezidial care isi avea
resedinta la Napoca.
- Dupa ultima reoorganizare, Dacia Malvensis era o provincie procuratoriana condusa de un procuror
prezidial, iar Dacia Porolysensis era condusa de comandantul legiunii a5a Macedonica, iar conducerea
Daciei Appulensis era asigurata de un legatus augusti pro praetore daciarum trium, recrutat din membrii
ordinului senatorial de rang consulat, avea dreptul a de a comanda mai multe legiuni. Legatul imperial a
 Daciei Appulensis asigura conducerea si coordonarea unitara a celor 3 Dacii pe plan militar, administrativ
si judiciar.
- Unitatea celor 3 Dacii este asigurata si de faptul ca incepand din timpul domniei lui Alexandru Sever,
Colonia Ulpia Traiana devine metropola celor 3 Dacii.
- Alt organ de conducere centrala era Concilium Provinciae/ Concilium Daciarum Trium, aceasta fiind o
adunare provinciala alcatuita din delegati ai oraselor care se intrunesc o data pe an la Sarmizegetusa in
palatul Augustalilor. Membrii acestei adunari apartineau ordinului ecvestru si ordinului decurionilor si
alegeau un presedinte al adunarii care cumula si functia de preot al cultului pagan roman in Dacia. Acest
consiliu era un organ consultativ cu atributiuni restranse, diminuate la discutia problemelor de interes
general ale oraselor si provinciilor si sustinea aceste probleme si interese in fata Administratiei
Imperiale. Membrii adunarii puteau formula plangeri adresate imparatului si indreptate impotriva
abuzurilor magistratilor provinciali. In realitate principalele atributiuni ale acestui concilium provinciae
era intretinerea cultului Romei si al imparatului in viata , in scopul intariri unitatii provinciale si cresterii
loialitatii atasamentului provincialilor fata de puterea romana.

ORGANIZAREA FINANCIARA A PROVINCIEI ROMANE DACIA

In timpul provinciei unitare:- organizarea financiara era asigurata de un procurator financiar din
membrii ordinului ecvestru, subordonat legatului imperial al Daciei, avand resedinta la Colonia Ulpia Traiana, unde se
centralizau datele referitoare la impozite si celelalte categorii de venituri ale provinciei. Acest procurator avea in
subordine un intreg aparat fiscal alcatuit din functionari imperiali si slujbasi marunti. Aceasta situatie s-a mentinut si
dupa reorganizarile succesive pe care le-a suferit Provincia Dacia. In Dacia Superioara si Dacia Appulensis, cu
precizarea ca atunci cand locul guvvernatorului era vacant, interimatul era asigurat de procuratorul financiar. In
provinciile procuratoriene conducerea finantelor era asigurata de procuratori financiari care nu erau altii decat
procuratorii prezidiali. In Dacia Porolysensis, dupa ce atributiile de conducere au fost preluate de comandantul Legiunii
aV-a Macedonica, conducerea financiara a fost incredintata unui procurator financiar special.
Impozitele erau de doua feluri:
-tributa: sunt impozite directe: - tributum stipendium/solum ( platit pentru terenuri si cladiri)
- tributum capitis ( platit atat de romani cat si de peregrini)
-vectigalia: sunt impozite indirecte: - 5% pe mosteniri (vicisima hereditatis)
- 2,5 % pe circulatia bunurilor si persoanelor

ORGANIZAREA LOCALA A PROVINCIEI ROMANE DACIA

Asezarile din Dacia erau de doua feluri:

- Asezari urbane:- colonii

-municipii

- Asezari rurale
 Coloniile erau asezari romane puternic romanizate , majoritatea cetatenilor fiind romani, bucurandu-se
de plenitudinea drepturilor civile si politice. Unele colonii se bucurau de fictiunea ius italicum, potrivit careia solul lor
era asimilat solului Italiei, fiind scutit de plata impozitelor, astfel incat cetatenii romani din acele colonii puteau
exercita dreptul de proprietate quiritara asupra pamantului.
Municipiile erau centre urbane mai putin romanizate formate din peregrini si latini cu statut juridic
intermediar intre cetateni si peregrini. La epoca cuceririi romane a Daciei , distinctia ulterioara dintre colonii si
municipii incepe sa se estompeze ajungandu-se la o uniformizare a oraselor , aceasta si pe fondul generalizarii
cetateniei romane.
Orasele se bucurau de o conducere autohtona, exercitata doar de cetatenii romani. Organizarea si
conducerea oraselor din Dacia era aceeasi cu a oraselor din intregul imperiu, toate urmand modelul Romei. Aceasta l-a
determinat pe autorul latin Aulum Gelium sa spuna ca orasele romane erau mici efigii ale Romei si poporului roman.
Organul suprem de conducere a oraselor era senatul municipal asemanator cu senatul Romei: ordo
decuriorum. Numarul membrilor din senat era intre 30-50, fiind stabilit in actul de infiintare a orasului in functie de
numarul cetatenilor romani. Membrii senatului municipal erau desemnati o data la 5 ani de magistratii specializati
quinquinales fiind recrutati dintre cetatenii romani ingenii (cei care sau nascut din parinti dintotdeauna liberi la
origine), ulterior au intrat si cei nascuti din parinti sclavi dar care au devenit liberi , cu varsta de cel putin 25 de ani , cu
avere de cel putin 100000 de sesterti, erau preferati aceia care indeplineau magistraturi municipale si sacerdotale.
La vremea respectiva, ordinul decurionilor atinsese apogeul in imperiul roman, dovada ca intr-o
inscriptie descoperita la Drobeta, el este denumit Ordo Splendisimus. Senatele municipale exercitau cele mai
importante atributii privind conducerea si administrarea oraselor, intre care solutionarea problemelor edilitare,
cinstirea persoanei imparatului in viata si a conducatorilor provinciei, organizarea spectacolelor si a jocurilor
publice, atributiuni administrative si fiscale precum si alegerea magistratilor municipali si sacerdotali.
Magistraturile municipale erau alese de decurioni, fiind organizate intr-un sistem ierarhic, in varf fiind
magistratura superioara care in colonii erau duum viri iuri di cundo, iar in municipii quatro viri iuri din cundo, ceilalti
magistrati erau edilii- care era politia oraselor, se ocupau cu aprovizionarea pietelor, intretinerea strazilor si cladirilor
publice si questorii care se bucureau de dreptul de a administratori financiari si ai bunurilor orasului respectiv.
In subordinea acesotr magistraturi municipale , se afla un intreg sistem de functioari inferiori, denumiti
aparitores. Magistratii sagerdotali erau preoti municipali si ei organizati in cadrul unui sistem ierarhic in varful caruie
se afla un pontifix ales de decurioni, apoi urmau flaminii( flamines) si auguri (la baza ierarhiei)
La al doilea nivel se aflau augustalii. Acestia erau persoane foarte bogate ,nu intruneau conditiile
decurionilor fiind alesi pe viata de catre decurioni. Ei intretineau cultul Romei si a imparatului in viata si contrinuiau cu
donatii banesti pentru constructiile civile si religioase. Se constituiau in asociatie la nivelul intregii provincii Dacia,
conucatorul suprem fiind Sacerdos Arae Augusti, fiind si presedintele Conciliumului celor 3 Dacii.
La al 3-lea nivel se aflau colegiile: asociatii cu caracter profesional ,religios sau funerar, constituit in
vederea ajutorarii membrilor lor. Colegiile profesionale ( Ex: colegiul mestesugurilor) erau organizate dupa model
militar in decurii si centurii , erau conduse de prefecti sau de magistrati si se puneau sub protectia unui cetatean
roman de baza al orasului , numit patron sau defensor.

ASEZARILE RURALE

Erau de doua categorii:- obste sateasca sau teritorial ( model autohton)

 -model roman:- pagi –padus- se aflau in apropierea coloniilor fiind dependente de
acestea
- vicus- vici- se aflau in afara teritoriilor coloniilor, fiind independente si
locuite de catre latini, peregrini si necetateni.
Mai erau si doua categorii de asezari rurale speciale:
-stationes:- oficii vamale, postale, de control
- canadae:- asezari rurale pe langa castrele romane, locuite de veterani , familii ale soldatilor ,
mestesugari si negustori