Monitorul

de poezie
Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 2, Numărul 21, iulie 2020, ISSN 2668-0440
Se distribuie gratuit.

Interviuri
cu poeţi
Poeţi
– In memoriam

Recorduri poetice
Resurse pentru globalizarea poeziei

Poezie de colecţie
 Monitorul de poezie

Editorial

Recorduri poetice

În cartea mea, Manifest pentru globalizarea poeziei, mă

iluzionez, fără să cercetez, că am stabilit un record, chiar şi aşa,
neoficial, cel al numărului de limbi străine în care a fost scrisă
vreodată vreo carte (în acest volum sunt 15!).
O altă provocare la care m-am gândit de curând a fost să scriu o
poezie lungă cât o carte, eventual cea mai lungă scrisă vreodată.
Îmi aduc aminte că în urmă cu ceva ani, pe timpul Cenaclului de
urgenţă, începusem să scriem un poem colectiv pe care-l visam
Cel mai lung poem de dragoste, dar proiectul ăsta nu a avut o
finalitate, din lipsă de entuziasm general.
De data asta, însă, am verificat şi aşa am descoperit că un român
a stabilit deja un record mondial. Se numeşte Florin Geanopol şi
a scris o poezie de 27.000 de strofe cu numele Scrisoare
umanităţii. La ea a lucrat între anii 1996-2012, cât timp a fost în
închisoare.
În lipsă de provocări am ajuns să fiu sedus de proză, dar tot
privesc cu nostalgie spre poezie şi mă întreb:
Resursele de prospeţime ale poeziei au secătuit sau mai pot da
senzaţii care să ne uimească?
Ce rost are, totuşi, să mai scriem poezii? Să dăm definiţii
sentimentelor care nu se pot exprima prin cuvinte?! A spus
cineva că poezia nu se scrie din cuvinte. Poate poeţii doar
dansează pe marginea cuvintelor, desenând toate poftele inimii
pe creuzetul eleganţei imaginaţiei.

Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie

1|Anul 2, numărul 21, iulie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist

ai vrut să dai gust mării

şi ai pus sare în cana cu ceai,
în albastrul înflorit sub aripile cocorilor,
în tainele sudului ai picurat stropi de liniște

în haos se insinuează tulpini de măceș,

stropi albi, inimi apuse

ies zilele din scoici una câte una,

au forma omului care se sărută cu marea,
valurile cuprinse de furie
au înghețat

Poezie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist de autorii: Maxim

Cioran, Constantin Sârghiuţă, Carmen-Maria Mecu, Ciobanu
Mihai, Gavril Iosif Sinai, Gabriela Gârlonţa, Ionuţ Calotă şi
Daniela Toma

2|Anul 2, numărul 21, iulie 2020

 Monitorul de poezie

Ce înseamnă Cenaclul MAXIMINIST?

*nu negăm niciun curent literar, dimpotrivă, folosim la „maxim”

orice resursă, orice beneficiu adus, de-a lungul timpului, poeziei,
orice inovaţie care a îmbunătăţit creaţia literară de-a lungul
istoriei ei
*căutăm „maximum” de efect al poeziei în „minimum” de text
*folosim intens figurile de stil, îndeosebi metaforele, dar şi
celelalte
*îmbogăţim poezia cu multă imaginaţie, chiar ficţiune, aducem
imagini cât mai proaspete, inedite, suprinzătoare
*cine simte la fel, este binevenit în cenaclu

3|Anul 2, numărul 21, iulie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

faţa nevăzută a luminii

sunt un divid
camera asta îmi ia vederea
şoseaua asta îmi îngheaţă venele
şi arterele
oraşului în depresie
stau în mine
ca într-o capcană
Uite! s-a trezit
maşina de spălat
îmi curăţă cuvintele
când iese întunericul
în şosete de lut
privesc un scaun gol
şi copacii înfoliaţi
şi lacăte de aplauze
fecundate
carcasa îmi trosneşte şi crapă
azi mă sălbăticesc
mai mult decât ieri
viruşii arată ca nişte flori
eu am murit deja pentru tine
în războiul
de la începutul lumilor

Anan de Amiranda

(din volumul de poeя∃zii, recent lansat, „Trista Ţară”)

4|Anul 2, numărul 21, iulie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Văd pretutindeni
sfârşitul.
Omul e iarăşi
gol şi
neputincios, cu
toată tehnica şi
metafizica lui.
Luna se
uită la
mine
ca un cal
mare şi galben
venit de la răsărit.
Şi nu-mi mai
pot lua de pe umeri
capul de rinocer.
Fiecare cuvânt
mă condamnă la neputinţă.

Octavian Soviany

5|Anul 2, numărul 21, iulie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Peste capul meu

suprapuse
pătratele negre ale nopții

rătăcirile unor gesturi

în mulțimea de oameni
o altă mulțime de oameni

pe străzi într-o mare pată de umbră

mici umbre

această tristețe a omului precum

norii aceia

Alexandru Ovidiu Vintilă

6|Anul 2, numărul 21, iulie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

despre lucruri

*
se poate să fi cărat cu mine peste tot aceste lucruri
ca și cum cineva mi le-ar fi cusut sub piele cu o sfoară,
iar ele s-au făcut oameni la față,
strigătul lor a ieșit din trup de o mie de ori
și tot de atâtea ori a dat buzna în aventura colțului din dreapta
și, parțial, a celui din stânga mesei,
exact la timp pentru descrierea sumară a agenției matrimoniale
din capătul străzii

*
din acest motiv înnobilez des capriciile hârtiei de ziar,
la felul următor, soldaților din flori le e poftă de înghețată cu
experiență și de paranteze virgine

*
desigur, e incomod să ai un castel adoptat de barbari
când, de obicei, ei vând reclame cu avânt propriu bucătarului-
şef
și rogojini melcilor cu nume de fete

*
trebuie să știi, însă, că dacă ai deja bagajele făcute,
mașina timpului te poate duce până la baba Sulfina,
dovada rămâne în poze

7|Anul 2, numărul 21, iulie 2020

 Monitorul de poezie

după un descântec de deochi

*
și știi care-i treaba cu verighetele astea?
sunt tot niște lucruri
legate cu aceeași sfoară de reducerile de vară
ca să se întâlnească goale în curtea castelului Bran
toate încuviinţează până la urmă...

Daniela Toma

8|Anul 2, numărul 21, iulie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

*
.în camera mea mică
nu mai e loc de nimic
stăpân e doar Marx
câinele ultimului meu bunic
.marea de aburi curge
prin oraşul pustiit
prin ferestrele moi /
şi noi suntem tot goi
.fiarele stau ascunse
în garaje minuscule
bătrânii elefanţi au ieşit
din veranda mea
şi au capturat
santinelele zilei
.s-a făcut linişte
sângele forează
în grinzile de metal
cineva goleşte seminţele
în cutia milei
eu mă caut pe mine /
printre şine /
în ruine
.singură tu
treci prin capul meu
ai luat un poem
şi ai făcut din el un zmeu
Ionuţ Calotă

9|Anul 2, numărul 21, iulie 2020

 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

*
logica e o mireasă
care se plimbă desculţă printr-un poligon de tragere

o altistă care îşi freacă mâinile

o gimnastă înfăşurată în dantel multicoloră

trupul ei trasează câteva sute de drumuri

*
în backstage
clezmer songs, subsoluri

*
dansul nu va fi îndeajuns poate nici frica
pendulând tăcerile biţii
sângele cântărilor psaltice
şerpuind ziduri ce plutesc pe dedesubturi
în locuri aglomerate
încercând să pozeze portretul unui dumnezeu
într-un scaun electric

Ioan Mateiciuc
(din volumul anchilopoetica, 2020)

10 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

E dimineaţă. Mă ascund într-un pepene verde.

Prevăzător, am rezemat o scară de cer.
Adie vîntul, pisica îşi trăieşte a noua viaţă,
clopotul trenului răsună pe viaduct. Un bărbat
crapă lemne, altul ascultă muzică. Demult,
ei au stors lapte din ţîţele de piatră ale lupoaicei.
E dimineaţă. Mă ascund într-un pepene verde.
El începe să crească. Devine uriaş.
Da! Îmi va fi sicriu. Pe coaja lui, cu
briceagul primit de la tata,
în copilărie, numele îmi scriu.

Costel Stancu

11 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

M-am născut rădăcină

într-un negru
asurzitor
în care trosnesc oase vechi
și se sfărâmă cenușa
țipătului primar −
lumea mea
rămâne închisă
în fereastra ochilor tăi
de după juisare –
apoi cineva pleacă
cineva rămâne
eu mă întorc
în negru –
să cânt.

Maria Vasilescu

12 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Fiți serioși
lumea nu se va sfârși mâine
vom cutreiera din nou prin păduri
ca prin acvarii colorate
vom săruta pietrele drumului
colinele lovite de somn
în după-amiezile însângerate ale mierlei
fiți serioși
copiii vor alerga din nou prin praful uliței
vor înălța zmeie roșii și verzi și albastre
și nimic
nimic
nimic
nu va distruge această tehnologie a speranței

Geo Galetaru

13 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Colecţia de metafore

Seria 17

„cuvintele ar muri dacă s-ar privi în oglindă” - Ioan Emil Hapca

„voi construi din poezii un schit

sub salcia cu părul despletit” - Ioan Vasiu

„lasă-mă să intru ca un ecou într-un hău

trage zăvorul și uită-mă în trupul tău.” - Mihaela Aionesei

„fluturi în stomac toată lumea are

doar ai mei sunt în genunchi
și își cer iertare.” - Liviu Balint

„vine vremea/ când femeile îşi taie părul/şi îmbracă haine albe
doar copiii/ ne scot din moarte /râzând” – Răducu Cezara

„dacă am ieși mai târziu

să ne plimbăm
printr-un parc de pe lună,
am vedea
cum apune pământul...” – Corina Dașoveanu

„dansează norii grei

vara din nou ne minte
scriu cu parfum de tei
când nu mai am cuvinte” – Ioan Vasiu

14 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Răscrucea mileniului

După ce un mileniu
va fi trecut,
se va mai găsi cineva
de la a cărui naștere,
de la a cărui moarte
sau luptă, sau victorie cu sinele,
să începem altul.

Ne lăudăm între noi

fără să ne dăm seama,
strângem bani pentru statui personale,
ca niște oglinzi pe pereți,
unde ghicește fiecare
cum să-și acopere cearcănele cu săruturi,
cum să fugă din sine,
cum să evadeze dintre coperțile cărții
sau cine știe ce alt tărâm negândit.

Unii se întorc cu spatele,

alții cu fața,
mulți înțepenesc între milenii,
zâmbesc să nu piardă ocazia,
zâmbesc și toată lumea va fi a lor,
dacă nu trec strada la timp,
dau unii peste alții,
zahărul îl vor lua din vers, din cafea,

15 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

din genunchi,
ca între stânci de cuarț,
ca într-o dimineață de vată de zahăr
zâmbesc, mâine poate fi mai rău.

Corbii vor să evolueze la starea de Poe;

cât timp nu sfidează,
sărăcia e un produs al lumii moderne,
precum glontele,
orice îți trece prin cap poate fi inventat,
într-o ciudată lege
a relativității interioare,
tot ce e în afara trenului în mișcare
nu contează,
în lupta dintre om și animal,
învinge omul,
în lupta dintre oameni,
învinge animalul.

Ne prezentăm la moarte sprayați,

te întorci câteva minute în timp
să-ți iei umbrela,
magnetismul dă cu imagini și ciulini
prin grâu cultivat
pe fiecare metru pătrat de oraș,
neexcelând prin adevăr,
trecutul e mai consistent,
poți face orice formă de cancer
contractând SIDA,
iar Dumnezeu e tot mai moral

16 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

dând dreptate deștepților

și bani proștilor,
la cote critice,
prostia fiind ridicată la rang
de inteligență.

Alergăm prin păduri cu tube de liniște,

și ne recunoaștem șefii,
aceștia fiind mai bronzați,
și ne cărăm în spinare,
ca pe maimuță,
dorința de a avea un loc sub soare,
învățăm să învingem
având încredere în echipa adversă,
ca ultim adevăr,
minciuna nu există.

Ca pe Lună,
ne iubim cu multe ceasuri la mână,
și povestim copiilor
că a fost odată mileniul
florii de nu-mă-uita,
când moartea umbla descălțată de orice,
norocul era adânc,
groapa de suprafață,
vorbeam târșit ca înțelepții,
trotuarele zilei treceau doar noaptea,
becuri aprinse ne erau ochii,
în culmea primăverii,
ne puteam alege orice anotimp,

17 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

urcam dealul cu scara,

la răscrucea înnoirii,
un nou mileniu arătându-ne
deja mii de satiri.

Victor Martin

18 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Zilele mele

Zilele mele au devenit subțiri

într-atât de subțiri
încât soarele și luna se lovesc adesea între ele
ca două tingiri agățate de-o grindă de cuhnie mișcate de vânt
la fel și nopțile, și amiezele, și diminețile
bunăoară, trenul meu nici nu apucă să plece bine că a și ajuns
din amantlâcul cu minutarele triste clipele se nasc deja putrede
eu le moșesc

zilele-mi sunt ca niște perdele de borangic

prin care vezi capătul înnodat al vieții
ele nu sunt decât profețiile dricarilor
ăștia sunt angajații cei mai patetici ai unor agenții de turism
doar că ei le zic firme de pompe funebre
ca să fenteze birurile, pesemne

când mă trezesc mă gândesc în ce piele să-mi îmbrac sufletul

de-aia cred unii cum c-aș fi tăbăcar
și ce înger să-mi asortez la acea piele
sunt singur cu porțelanurile mele care așteaptă oaspeți de
niciunde
uneori mai venea poștașul
apărea, cocoșat de atâtea vorbe cărate-n spinare
doar ca să-mi spună că nici azi nu are nimic pentru mine
nici eu, îi răspundeam

19 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

mă gândeam că vă scrie iubita, se scuza

habar n-avea că ea are șoldurile prelungi ale unei absențe
și n-ar fi încăput în nici un plic
iar iubirea nu se scrie, se urlă

și pentru asta nu e nevoie de poștaș

va veni ea însăși într-o zi la fel de subțire

ca să-și sprijine de inima mea săruturile toate
ca de un copac bântuit de coșmaruri cu sicrie
și apoi să rătăcească iarăși pe maidanele ființei
unde să întâlnească doar sângele meu uitat într-un altul.

Mihail Soare

20 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

În fiecare dimineață
îmi aștern inima pe butucul
din mijlocul ogrăzii,
îmbrățișez Drumul Dealului
cu umerii sprijiniți de albastru
și nu mă mai satur
decât atunci
când simt în sângele meu
fluidul drumlui curgând,
curgând,
albastru,
albastru
Amintirile copilăriei, o boală
căreia doctorii
nu i-au aflat leacul

Constantin Sîrghiuţă

din volumul în lucru, „Condorul, pasărea care mă doare”

21 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Sonet CX

Linie frântă, cerc, apoi, dilemă,

Cuprins, dar necuprins decât în parte,
O mângâiere vine din departe,
Toate acestea prinse într-o schemă.

Disjuncţii, preumblări, alte rapoarte,

Multele file prinse cu o clemă
De nemurire - partea sa boemă;
O mână moartă cui i se împarte?

Aceste sensuri cine să le ceară?

Un negru punct și virgula răzleaţă
Se regrupează către altă seară...

Destinul recusut cu albă aţă,

Cere acceptul, pentru-a câta oară?,
Să-i fie, totuşi, moartea, altă viaţă...

Tei George

22 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Între uși...* (sonet cu dus-întors)

În spațiul dintre uși, pe dinafară,

ne-am părăsit odăile închise
și-acum umblăm bezmetici, de-o să ni se
întâmple-o grozăvie ordinară -

a întâlnirii-n chipuri interzise,

cum n-au mai fost și-ndată or să piară,
ca trenurile-n ducere prin gară
ori visele trecute-n alte vise.

Și-ntr-un final, de viață-ntunecoasă,

când vom afla ce mult am fost de duși
și inima că-i ruptă, dacă-i scoasă

spre joaca păpușarilor-păpuși,

întoarce-ne-om din nou, la noi acasă,
unde-om afla, ce știm, că suntem uși…

Daniel Bratu

23 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Deasupra mea aleargă lupi

şi zvonuri.
Pe tarabele minţii
ne hrănesc dinţii lor otrăviţi.

Cheile gândului
legate în nisip
niciodată înţelese,
niciodată perechi,
niciodată eu
capabil să-ţi pun în palme taina ultimei iluzii.

Fiecare zi are alte ferestre

cu alte lumini şi cu alte drumuri.
Cu aceleaşi semne domoale
toamna prezice viitorul pe bucăţi de cer.

Crucile cimitirelor se vor aprinde,

iar morţii de afară vor fi
fericiţi.

Ion Oprişor

24 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Resurse pentru globalizarea poeziei

Căutându-mi trupul

de Adem Abdullahu

Dacă telefonul tău

nu mai sună
și
dacă încetez să-ți mai scriu scrisori
ia o ghirlandă
în mână și du-te
pretutindeni
să-mi cauţi tu trupul.

Traducere de Ionuţ Calotă

Adem Abdullahu locuiește în Republica Macedonia de Nord.

Este membru al Asociației Scriitorilor din Macedonia din 2016 și,
de asemenea, al Asociației Scriitorilor Albanezi din Macedonia. A
absolvit Facultatea de filozofie. A primit numeroase premii
literare şi activează ca editor al revistei pentru copii „Ulberi
Plus” de mai bine de 20 de ani și, de asemenea, ca traducător
din limba macedoneană și bulgară în limba albaneză. Este
directorul manifestărilor „Întâlnirile scriitorilor de poezie pentru
copii”. Publică începând cu anul 1993 atât poezie, cât şi nuvele,
teatru, fabule şi articole ştiinţifice. Poeziile sale au mai fost
traduse în ucraineană, bulgară, română, italiană și engleză.

25 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

nemirarea

le adun ca să le spulber
toate câte se petrec
şoapte şi frunze
în inima ta
într-o grădină
cu cerul deschis

Daniel Marian

26 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

când tăcerea sparge pieptul

și cântărește plămânii,
nu mai pot fi tăcut,
mă dispersez ȋn ţipete,

ȋmi desfiinţez ridurile,

ȋmi rup lacrimile sub
celulele de sânge ale ochiului
străin de mine,
schimb culoarea naturii
îmbrățişată de vântul
cu aripile sprijinite
pe solul ce se evaporă
ȋn infinitatea viselor
fără ȋnceput.

Ciobotaru Tudorel

27 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

luntrea mă plimbă printre insule

cobor pe cele locuite de copii veseli
desenând un soare din scoici mă dau în leagăn
ascult melodia de la carusel
mi-au crescut prelungiri - colier în jurul
gâtului cu perle zburdalnice
se face liniște
clipocit de apă
vâslele se mișcă singure
în fiecare undă se proiectează
amintiri
lângă mine ursulețul de pluș
cu labele umede și cartea cu scrisul
întinat
înaintez
gânduri
îngrămădite, nu-l duc pe unul la capăt că vin alte șapte, precum
capetele balaurului
înțelesuri tot mai mici - cuvinte risipite
litere puncte negre roi de muște zburând haotic până adorm

Adelina Constantin

28 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Balans cu legăturile în mine

Cuvântul meu cel întâlnit cu norii

n-are vreme să tacă
Se balansează legat sau liber
iubește respiră
aplaudă râde în hohote
se ceartă cu el în paradigme
plânge în revelație de eliberare de frică
se-mprietenește cu viața
apoi cu moartea
transpiră de emoție
visează vibrează
ocolește minciuna accentuând adevărul
Cuvântul meu cântă pe tonuri înalte
adâncimea trupului său

Carmen Popescu

29 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Poduri

Am colecția de ploi
impregnate în mine,
ca etichetele rochiilor prea scurte,
dăruite de mama, iubită în toate zilele,
care nu m-a certat niciodată destul,
doar mi-a ținut în palme privirea...
Între răsărit și apus
construim fără să știm, poduri,
pentru stivuit amintiri,
niște cărți mereu colorate
cu sângele nostru.
Toate ar intra într-un bagaj de mână,
în care oprisem câteva îmbrățișări,
câteva sărutări irosite,
să ne fie drumul ușor,
fără regrete și fără dor...

Constanța Popescu

30 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Vântul învață geografia până mâine

câteva așteptări recitesc pereții.
Orașul plânge pe dinăuntru și focul arde
dar căldură nu dă.O să-mi întreb mâinile
de ce tocmai acum când am nevoie de ele
prin oase trec îngeri cu mănuși albe.
Norii sunt tatuați cu mirese, tu pe-o stradă alăturată petreceai.
Gem fecioarele izbite de sărut, între ele o femeie
stă și acum în stația de autobus.
Vântul putrezește pe drumuri de împrumut. Cel ce merge
ori cel ce așteaptă să deschidă fluviul plecat în viitură.
Nimicul e femeie, bărbat ori fantezie,
de atâta așteptare
ultima cămașă mi s-a decolorat până la piele,
tăcerea s-a acrit, e târziu. Paznicul a blocat ușa.

Marilena Apostu

31 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

eu nu pot să scriu
bucuria
hohotul de râs
iubirea ca pe o romanță
nici culoarea roz nu o pot scrie
dar mă scriu pe mine
tristețea prin ochi de ceață
râsul prin toamna anilor
iubirea prin poverile cerului
negrul prin zăpada poeziei
prin sita celulelor mele
mă scriu
când pământul miroase a nori
și cerul mai plânge o ploaie
și îngerii cad în morminte
și noi
și noi

Erika Bloj

32 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

s-au uscat oamenii.

poți să-i sfărâmi între degete
ei nu vor ști.
vor continua să cheme taxiuri
în care vor adormi supravegheați
de contorul mecanic
ca o inimă muzicală a șoferului indiferent
la visele care se ucid între ele
pe bancheta din spate.

ne trezesc rănile.
ca și cum cineva și-ar înfige degetele în noi
să-l scoată pe dumnezeu dintre oase.

Violeta Pintea

33 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Un ochi pe față unul pe dos

o letargică liniște toarce

peste armăturile orașelor
ca o felină întoarsă
de la dezintoxicare
în cămășile de piatră
le tremură a teamă carnea
când prin găurile de aerisire
văd rădăcinile
strangulând liniile de tramvai
pasările de otel nu mai ară văzduhul
marea își limpezește ochii

cu andrele de lemn
Gaia tricotează știutului
haine de sărbătoare
își adună copiii
și îi repune în drepturi
fară să privească peste umăr

Mirela Piciu Orban

34 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Unde-s?

Unde s-a topit trupu-mi de fată

unde s-a năruit
în ce vale tristă la munte
în ce sens să-mi caut păr mărunțit
aș vrea să ajung din nou la cărare
să mă sprijin pe urletul mamei
când m-a pierdut și m-a regretat
alunec pe crengile sfărâmicioase
mă prind cu degetele de stâncării
îmi pocnesc ideile rele în cap

De ieșeam în acea vară trăiam la infinit

când m-au ciopârțit cu forcepsul
mult timp am mai clipit
rătăcesc azi mai mult în noul tărâm
dacă-n pădure trup de om nu există
doar două păsări cântă într-o parte și alta
a poienii cu margarete clopoței puieți brazi
prin pământul răscolit de mistreți ies trolii
pe covoare alunecoase de frunze
trăiesc precum muștele florilor
dintr-un zumzăit nenorocit
prin care întrevăd
mânătărci bureți pălăria-șarpelui

35 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

visul unei terori estivale este să mă dizolv

într-un izvor ce intră-n pământ fără minte
se duce să iasă mai jos ca dintr-un tumul
spirit din ce-a fost
nicio umbră în lipsă de raze
doar un nesfârșit clipocit

Paul Coculeanu

36 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

În hârjoana vântului

Ce-ți veni
de te-ai prins în hârjoana vântului?
cuvintele nu s-au supus întru totul
orizontului cuceritor
aparențele au lăsat cale liberă
călătorului afurisit de ghicitoare
fericit în neascultare copilul
redă orbului vederea căutată de o viață
dar armoniile se precipită
în toiul celui mai sincer bocet
și nu-s de-ajuns mezinele zori
să descrețească aripile cucului
dintr-o eroare mersul pe jos
începe la o vârstă fragedă
doar în reprizele amiezii
vorba de duh se-așterne
peste nevolniciile trupului
dintre imposibilii câștigători ales

Valeriu Valegvi

37 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

din adânc de privire

cineva a căzut în ochiul meu

drept
pare-mi-se când l-am privit ori
s-a apropiat în gene
de lumină tras
înlăuntru
picura estetic și-a alunecat
în inimă
țipătul unei lacrimi de fericire
nu se aude până departe

cu degetele în pleoapa de jos

strigă
nu mă căutați
am coborât într-o viață

Ottilia Ardeleanu

38 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

toamna a căzut din copac așa cum o face în fiecare an

iar tu cu spatele întors înspre mine ai privit-o duios
din neștire ai devenit și tu o toamnă din care
tot pleacă cineva sau
câte-o pasăre migratoare și de mine nici că-ți pasă...
ai uitat că sunt și eu un om iar tu
ai fost la fel ca și mine un om
ce-și udă mormântul mamei cu multe lacrimi
te rog nu-mi uda mormântul nici al meu și nici al mamei
și nu-mi ispiti vorba cu duhuri
nu-mi da nici vin și nici
nu-mi viola trupul prins între cele două
umbre ale toamnei
culege strugurii din vie și
aruncă boabele înspre infern
derutând zborul și pasărea ce și-a luat zborul din tine
sau las-o să ciugulească boabă cu boabă din sufletul tău
nici eu și nimeni nu va mai pleca din tine
și o să vezi că
din gestul tău se va naște un alt anotimp...

Alexandru Eusebiu Ciobanu

39 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Singurătate

Liniștea merge pe vârfuri.

O lacrimă sinucigașă face implozie,
De setea împărțirii la doi.

Pe timpanul meu,
Un greiere își ascute arcușul.
Râd în sinea mea:
„Mi se pregătește o serenadă”
Noaptea se zvârcolește
Căutându-și loc în primul rând.
Îmi pun masca.
Am rolul principal în piesa cu actori fără chip.

Cristina avid

40 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

separabil

iubesc piatra despărțită

în silabe de nisip
anevrismul scoarței pământului
într-un cub rubick
septicemia cuvintelor încarnate

Ramona Müller

41 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

Ochii tăi răsar în mine

lumina dimineții
nu o strivesc
cu gândul iau
pământul de pe cer
și ochii tăi
răsar în mine
cu-un sunet lung
de primăveri...

Constantin Vaciu

42 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poezie de colecţie

De la capăt

nu mai este mult până când îmi voi reteza părul,

voi îmbrăca haine vechi. voi citi la marginea apei.
despre iubire din scoarţă-n scoarţă sub coperta
bibliei. la apusul soarelui apele lacului vor topi
toate nuanţele de albastru şi roșu.

voi merge la odihnă cu luna galbenă

strălucind pe straiele sărăcăcioase.
în depărtare voi fi din ce în ce mai mică
până când voi atinge punctul
dinaintea unui basm feeric
cu căpcăuni.

Violeta Savu

(din vol. „Franjuri”, „Tracus Arte”, 2016)

43 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Poeţi – In memoriam

Unde s-au dus cuvintele?

Unde s-au dus cuvintele pe care le-am rostit,

Melodioasele vorbe de dragoste unde-au putut să dispară,
Şi unde-au pierit sibilinele şoapte de taină şi rugile mele,
Şi cuvintele care-mi purtară spre oameni durerile-adînci?
Unde s-au dus cuvintele cînd strigam: O, frumuseţe neasemuită!
Şi vorbele negre de ură adresate duşmanului -
Unde-au zburat cele de bucurie sălbatică - unde-s uimirile
Străvezii şi albastre ca zveltele flori de iris?
Unde s-au dus potolitele vorbe care-mi spuneau îndoiala şi
teama
Şi unde-i amarul reproş şi superbul cuvînt al trufiei
Şi vorba de laudă urmîndu-te ca o trenă de aur
Şi singuraticul da sau nu după mari şi-ndelungate ezitări?
Unde s-au dus cuvintele spuse, cu grai sau în gînd mie însumi
Şi unde-i pustiul delir din trecutele ceasuri de febră -
Şi ţipătul şi blestemul şi-nduioşarea şi tristul oftat
După care s-aşterne din nou fumuria tăcere?
Unde-au pierit toate-acestea şi altele-n şir fără număr?
Vîntul în zbor le-a purtat înălţîndu-se - vîntul le-a dus în azur,
Vîntul şi spicul omătului, vîntul şi cîntecul cucului
Sus în azur, în tăcutul azur.

A.E. Baconsky
Din volumul „Fiul risipitor” (1964)
(16 iunie 1925 – 4 martie 1977)

44 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Interviuri cu poeţi

„probabil că scriem - ca să nu murim în totalitate...” – Octavian

Soviany

omnule Soviany, sunteți unul dintre cei mai apreciați scriitori

contemporani, sunteți poet, eseist, critic, traducător și un
prozator de excepție – în care dintre aceste părți ale literaturii vă
regăsiți împlinit și pe care dintre acestea o preferați?

Probabil că fiecare dintre zonele pe care le amintiți mă

caracterizează într-o anumită măsură, fiecare corespunde cu o
părticică din mine. Până la patruzeci de ani am scris doar poezie.
Apoi am început să scriu teatru. La cincizeci de ani am început să
scriu proză. Cam tot pe atunci m-am apucat și de traduceri.
Fiecare vârstă are poate propriile-i cerințe interioare legate de
scris. Acum scriu cu precădere proză. Cât despre împliniri, e
prematur să vorbim… Sunt încă un scriitor în formare... Scrisul e
un fel de competiție cu tine însuți, al cărei rezultat îl afli cam
peste o sută de ani… O carte (de joc) pe care mizezi și despre
care afli (mă rog, e un fel de a vorbi) abia peste o sută de ani
dacă a fost câștigătoare sau nu. De asta, probabil că scriem - ca
să nu murim în totalitate...

Ați debutat cu poezie, dacă nu mă înșel, în revista Echinox, în 75,

apoi, în 83 v-a apărut primul volum de poezie, Ucenicia
bătrânului alchimist, care v-a și definit ca manierist, de altfel. Ați
fost un norocos pe care cenzura acelor vremuri l-a trecut cu
vederea? Cum au fost acei ani de început?

45 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Da, am fost un norocos, pentru că am fost unul dintre ultimii

autori care au beneficiat de un volum de debut individual.
Tocmai fuseseră inventate volumele de debut colective. Cartea
mea de început a stat mai bine de doi ani la editură, apoi a
trecut printr-un așa-zis concurs și în cele din urmă a apărut. Dar
după lungi tratative cu cenzura (deși aceasta fusese desființată
teoretic de Ceaușescu). A trebuit să renunț la o parte din poezii
(pentru că nu erau destul de „solare”, cum se spunea pe vremea
aceea), să introduc altele, dar din fericire am reușit să salvez
partea cea mai consistentă a cărții, ciclul Ucenicia bătrânului
alchimist. Apoi, până în 1992, n-am mai putut publica nimic.
Manuscrisul unui al doilea volum a zăcut ani buni la o editură
bucureșteană, iar oamenii de acolo m-au purtat cu vorba până
după 89, când mi s-a spus că textele mele se pierduseră.
Aparatnicii de pe vremea aceea nu te refuzau niciodată fățiș.
Obișnuiau să spună „Să mai vedem” sau „Deocamdată nu e
momentul.”

e atunci, de la volumul de debut și, să spunem, până în 2005,

când ați publicat Scrisori din arcadia, volum în care nu ați
schimbat numai formula dar, după cum afirma și criticul literar
Bogdan Crețu: „consemnează, totodată, o experiență-limită a
autorului, pe care acesta a știut să o convertească în poezie de
cea mai bună calitate”, cât de greu a fost drumul și ce sacrificii a
cerut străbaterea lui?

Nu a fost vorba de sacrificii. Am încercat, pe cât mi-a stat în

putință, să scriu niște cărți care să nu semene una cu cealaltă.
Formula o schimbasem mai de mult, într-un volum publicat la
Editura Pontica în 1994 și intitulat Turnul lui Casanova. Scrisorile
din Arcadia au fost rezultatul unei experiențe, poate cam

46 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

traumatizante în plan personal, dar benefice pentru poezia pe

care o scriam. O experiență care m-a ajutat să mă reinventez.
Orice scriitor trebuie să se reinventeze din când în când.

V-ați îndreptat ulterior și spre proză, spuneți că ați început să

scrieți absolut din întâmplare, cum a fost pentru dv această
trecere? Afirmați că Textele de la Monte Negro vă este cel mai
drag volum, de ce simțiți așa? V-ați gândit vreo clipă că există
posibilitatea ca publicul cititor să se schimbe tocmai pentru că
lectura acestei cărți nu este nicidecum una comodă și va trebui
să-l seduceți în alt mod, și de ce nu, chiar să-l contrariați? Este
acesta un roman poetic, domnule profesor? Spuneți-mi, vă rog, e
așa cum se spune că primul roman ar fi cel mai ușor de scris?

Am trecut la proză fără să știu că trec la proză, convins, când am

început Monte Negro, că scriam poezie. E o carte în care am pus
mult din trăirile mele, chiar dacă povestea este inventată în
întregime. De asta țin mai mult la ea decât la celelalte romane.
Desigur că publicul ei nu va fi același cu publicul căruia îi place,
să zicem, Casa din strada Sirenelor. Dar eu cred în inteligența
cititorului și sunt sigur că poate descoperi firul care să-l conducă
prin Monte Negro, fără să aibă nevoie de călăuză.

Da, cartea este un roman-poem, începe ca un poem și se

isprăvește ca un roman. E un text despre labirint și despre
ieșirea din labirint, așa că e firesc să aibă o compoziție mai…
labirintică.

Nu știu dacă există ceva ușor de scris. Cineva spunea că e greu

să faci până și dulceață… darmite romane sau poezii.

47 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Vă leagă de Nora Iuga (cea pe care eu o consider cea mai tânără

și cea mai frumoasă femeie de peste 80 de ani) o prietenie
trainică, una care durează de o eternitate, rezonați și în ceea ce
privește gusturile literare și știu, tot din ceea ce dv. povestiți, că
ea a avut o legătură cu Textele din Monte Negro...mă refer că
Nora descoperise într-un cimitir, pe o cruce, numele lui Kostas
...ne povestiți?

Am mai povestit asta de zeci de ori. Scriam Arhivele de la Monte

Negro și îi citisem câteva fragmente Norei. Ea a plecat după
aceea la Berlin și mi-a trimis de acolo o scrisoare, în care îmi
spunea că a descoperit într-un cimitir berlinez un nume: Kostas
Venetis, care i se părea că se potrivește cu atmosfera Arhivelor
și m-a sfătuit să-l introduc în roman. Am ascultat-o. Apoi Kostas
Venetis a devenit pentru mine, nu știu de ce, un fel de obsesie și
i-am inventat în cele din urmă o biografie.

Gândindu-mă acum, spre exemplu, numai la faptul că Arhivele

de la Monte Negro este, după cum se afirmă și după cum eu
însămi am dedus, un roman de o poezie ieșită din comun, „un
poem oniric și de narațiune alegorică în maniera cărților
apocaliptice din Veacul de Mijloc”, o colecție de coșmaruri, cu
personaje monstruoase, combinații desprinse din Kafka, cu o
descriere fără precedent a urâțeniei, a iadului chiar – de unde
această idee, acest mod de prelevare a suferinței, domnule
profesor?

Inconștientul fiecăruia dintre noi e plin de tot felul de monștri.

Dacă reușești să-i pui pe hârtie sunt într-o oarecare măsură
exorcizați. În Arhive e vorba despre monștrii mei personali, pe
care am încercat să-i omor scriindu-i. Cât despre modele,

48 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

probabil că cei care au făcut trimiteri la romanele alegorice ale

Evului Mediu nu au greșit.

Romanele Viața lui Kostas Venetis sau Moartea lui Siegfried au

avut mare succes, au devenit repede best-seller-uri și v-au plasat
în fruntea celor mai buni scriitori contemporani, apoi, spuneți dv:
„am scris Casa din Strada Sirenelor din plăcerea de a povesti,
poate și din pasiunea pentru umas”. V-au influențat stilul
scriitorii clasici ai literaturii universale, această aplecare spre
supranatural, spre întâmplări mistice, de unde vine? Să fie oare
pentru că nu vă lipsește gustul stridenței și al butaforiei, așa cum
spuneți într-un alt interviu? (deși eu știu că modul elaborat în
care realizați traducerile vorbește tocmai despre faptul că vă
lipsesc stridențele…)

Îmi place literatura fantastică și aș putea să înșir aici un întreg

pomelnic de autori care e posibil să mă fi influențat. Dar îmi
plăcea și să ascult poveștile de groază pe care le spuneau
câteodată, pe vremea copilăriei, prietenele bunicii mele, care
obișnuiau să vină la ea la taclale. Multe (desigur nu toate) din
povestiri depănate în casa de pe strada Sirenelor sunt povești
ascultate atunci, pe care n-am făcut decât să le cosmetizez cât
de cât.

Dacă doriți să numesc niște modele pe care mă străduiesc să le

urmez i-aș aminti pe Baudelaire și pe Flaubert, care au avut
amândoi cultul lucrului bine făcut. Romanele mele le sunt poate
tributare lui Dostoievski, Kafka (în Arhive), Joyce (în Moartea lui
Siegfried), decadenților francezi, lui Mateiu Caragiale, Eugen
Barbu, A. E. Baconsky.

49 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Când începe scrierea unei cărți, în mod normal, scriitorul cred că

se gândește cum să creeze acele legături care să producă viață și
care să-l țină tensionat pe cititor până la sfârșit și poate mult
după aceea. Spuneți-mi, vă rog, ce vă propuneți să realizați în
cărțile dv? Care e scopul pentru care scrieți? Există un plan după
care lucrați sau starea vă dictează acțiunea și tot ceea ce
urmează?

Firește, cărțile mele transmit un anume mesaj, dar nu e treaba

mea să vorbesc despre asta, descoperirea lui trebuie lăsată pe
seama cititorilor. Asta este în definitiv una dintre marile plăceri
ale lecturii. Un scriitor nu e un predicator. El nu trebuie să ofere
„adevăruri” pe tavă, ci să pună pe gânduri.

Nu-mi propun să realizez nimic în cărțile mele, realizarea e

cartea în sine.

Scriu pentru că vreau să fiu citit. Să declari că scrii doar pentru

tine e o ipocrizie. Scriitorul nu poate trăi fără „umbra” lui (cum îi
spunea critic celebru): cititorul.

Nu scriu, în general, după un plan. Iar dacă acesta există, e unul

foarte vag și mereu susceptibil de modificări.

Credeți că în momentul de față proza aspiră la poezie, se

prelungește una din cealaltă sau ar trebui să se întâmple într-o
mai mare sau mai mică măsură lucrul acesta? Ar putea avea și
proza propriile limite între care să înceapă și să se termine?

A existat o tendință de dinamitare a granițelor dintre genuri,

s-au scris romane care semănau cu niște poeme și poeme care
semănau cu niște romane. Dar dacă suntem atenți la ceea ce se

50 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

întâmplă în ultimul timp în proza mondială, constatăm că

romanul începe să se reîntoarcă, după o sumedenie de
experimente care l-au dus la limita lizibilității, din nou la
poveste. Publicul e sătul de cărți care se adresează doar criticilor
și cititorilor cu o cultură literară extrem de solidă. Iar scriitorii
probabil au simțit asta. Oricât ar strâmba unii din nas,
„rudimentarul” Dumas e mult mai citit decât subtila Nathalie
Sarraute.

Ați scris și teatru. Cum s-a produs acest moment, când ați
început să scrieți teatru? E mai greu de abordat acest gen literar
decât poezia și proza, ori oferă o mai largă marjă de exprimare,
ca să spun așa?

Am început să scriu teatru într-un moment când citeam de zor

dialogurile lui Platon și mi s-a năzărit că din ele s-ar putea
extrage subiectul unei piese de teatru. Așa că am scris
Strălucirea și suferințele filosofilor. Sigur că e mai greu, într-un
fel, de scris teatru (sau proză) decât poezie. O poezie se poate
face dintr-o respirație, e o probă de sprint, în timp ce o piesă de
teatru e o probă de fond

Au avut loc spectacole-lectură a acestor piese de teatru, unul

superb este cel al piesei Strălucirea și suferințele filosofilor, la
fostul Theatrum Mundi, în regia lui Victor Ioan Frunză. e ce
credeți că e foarte greu de pus în scenă un astfel de spectacol,
domnule profesor?

Nu mă întrebați pe mine. E o întrebare care ar trebui adresată

oamenilor de teatru. Poate că teatrul meu e mai mult unul de
lectură. Poate că n-am depus suficiente eforturi ca să mă fac

51 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

jucat. Lumea teatrelor e una destul de închisă și are probabil

„cheile” ei, pe care eu nu le cunosc și nu le dețin. Iar despre cele
câteva cărți de teatru pe care le-am publicat nu s-a scris nimic
sau aproape nimic. Și totul începuse atât de promițător… La
lansarea „filosofilor” vorbise Marin Sorescu, Valentin Silvestru a
publicat apoi în România literară o cronică elogioasă, a venit și
spectacolul-lectură de care vorbiți... Pe urmă lucrurile s-au
împotmolit, iar eu nu m-am dovedit în stare să le despotmolesc.

E foarte cunoscută apetența dv. pentru limba franceză,

traducerile din operele poeților francezi sunt cuprinse în
icționarul de rime. A fost greu să finalizați traducerea Florilor
răului, una dintre cele mai mari cărți de poezie ale lumii? Eu am
o bănuială că nu, pentru că în multe privințe empatizați cu
Baudelaire, și am în vedere aici atât forma perfectă, cât și ideea,
dar și faptul că amândoi evitați să fiți sonori la modul impulsiv,
nu știu câți dintre traducători urmăresc acest lucru și înțeleg că
stridențele, de orice natură ar fi ele, diminuează măreția
textului…

Când l-am tradus pe Baudelaire, am încercat să respect spiritul

în care au fost scrise Florile răului. N-am vrut ca versul
baudelairian să sune mai expresiv în traducerea mea decât este
în original, așa cum se întâmplă cu traducerile lui Arghezi, care
rămân niște minunate poeme argheziene.

Ați vrea să ne vorbiți și despre poemele cu tematică religioasă?

Cum au apărut acestea?

Sunt un om cu preocupări existențiale: filosofice, religioase,

chiar un credincios în felul meu, deși poate, pe ici pe colo,

52 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

înclinat către erezie, așa că nu e nimic neobișnuit în faptul că

am scris și o asemenea poezie. Și ar trebui să spun și că
experiența poetică e asemănătoare până la un punct cu
experiența religioasă, provocând acea înălțare sufletească care
te face să simți că lumea nu se reduce doar la aspectele sale
materiale. Nichita Stănescu afirma că orice poezie bună e o
poezie patriotică. Eu aș îndrăzni să afirm că orice poezie bună e
o cântare de preamărire.

Când scrieți vă gândiți la ceea ce o să urmeze după terminarea

cărții, la drumul pe care îl va avea aceasta sau vă canalizați
atenția doar la ceea ce așterneți pe hârtie?

Când scriu mă gândesc doar la ceea ce scriu. La celelalte mă

gândesc după… Mă gândesc de exemplu cine va citi cartea pe
care tocmai am terminat-o, pe cine ar putea să intereseze. Dar e
foarte greu de anticipat. Am constatat bunăoară că Moartea lui
Siegfried le-a plăcut liceenilor (a obținut premiul Lyceum
acordat de revista Observator cultural și un premiu similar la
Iași). Când îmi treceam în revistă posibilii cititori ai acestui
roman numai la liceeni nu mă gândisem… E o carte destul de
greu de citit, cu un subiect „nepopular” printre tineri și cu
personaje cu care e greu de crezut că un adolescent s-ar putea
identifica.

Vă simțiți mai aproape de oameni când scrieți? Vă imaginați

vreodată sau vă doriți ca atunci după ce vă citesc, cititorii dv să
spună: woow! ăsta da scriitor! e cel mai bun!

53 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Nu sunt atât de ipocrit încât să răspund nu. Cea mai mare

satisfacție a unui scriitor este să fie citit, apreciat și iubit de
cititori. Eu nu scriu doar pentru critici.

Ați avut vreodată sentimentul că dv sunteți cel care îi „citiți” pe

cititori, că le intuiți dorințele și stările și nu invers?

Sincer să fiu, nu știu ce simte cineva care îmi citește cărțile. Eu

nu le pot privi „din exterior.” Și ce ar putea dori altceva de la
mine cititorii decât să scriu bine și să nu le înșel așteptările?

omnule Soviany, sunteți născut în Brașov ca și mine, găsiți

schimbat total astăzi orașul față de anii 50-60, când tramvaiul
galben îl străbătea zilnic de la un capăt la celălalt, când casele
boierești nu fuseseră înlocuite cu hotelurile, când aerul boem era
peste tot, acei ani despre care vorbiți în cartea de memorii Am
fost un copil reușit?, în acest document al neuitării pe care l-ați
scris în 2018?

Da, Brașovul s-a schimbat mult, iar lumea despre care vorbesc în
acele amintiri a dispărut cu desăvârșire. Dar asta e în firea
lucrurilor. N-o să ne mai ducem cu tramvaiul galben de la Brașov
la Săcele, n-o să mai vedem filme rusești la Pacea sau Popular,
n-o să mai salivăm trecând pe lângă fosta fabrică de ciocolată
Dezrobirea… Vorba lui Baudelaire: orașele se schimbă mai
repede decât inima omului.

Ați fost un copil reușit, domnule Soviany? acă ați putea să

alegeți ceva și să schimbați în toată această curgere nemiloasă a
timpului ce ați alege?

54 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Cred că am fost mai curând un copil antipatic și din unele puncte

de vedere monstruos de precoce. Dar dacă aș putea să dau
timpul înapoi, nu m-aș întoarce la Brașov, ci în Clujul studenției
mele. Știu eu de ce…. Și ce mi-aș dori? Ca toată lumea: ceea ce
nu am avut…

Interviu realizat de DANIELA TOMA

55 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0
 Monitorul de poezie

Pagina redacţiei

Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii

pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe
care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”.

Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe

care îl monitorizăm cel mai frecvent:

https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/

Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât
de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei
reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia
universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor
cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le
puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a
revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie

Responsabilitatea juridică pentru conformitatea celor trimise

şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit
aceste materiale, conform art. 26 din Codul Penal.

Nu garantăm, însă, publicarea.

Vă mulţumim pentru lectură!

Director revistă: Ionuţ Calotă

MONITORUL DE POEZIE - ISSN 2668-0440

56 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 1 , i u l i e 2 0 2 0