BS”D

ROŞ HAŞANA 5769

Atunci când celebrăm începutul unui an nou, putem vorbi despre multe
lucruri… Putem vorbi despre câte maşini mai există în Bucureşti şi despre cum va
arăta oraşul nostru în anii următori, despre cât s-au mai mărit (sau nu) pensiile şi
salariul minim pe economie, despre cum va arăta sistemul de asigurări de sănătate
în 2020, despre unde ne vom trimite copiii la şcoală sau despre cum va evolua
procesul de pace din Israel…
Ba chiar există mai multe variante de discurs, în funcţie de tipul anului nou
pe care îl sărbătorim … Dacă anul nou pe care îl celebrăm este Roş Haşana, atunci
vorbim de obicei despre teşuva (pocăinţă), uitându-ne în urmă, şi despre înscriere în
Cartea Vieţii, privind înainte. Dacă anul nou este un nou an şcolar, atunci vorbim
despre olimpiade şi teze cu rezultate frumoase sau despre ce vom şti până la prima
vacanţă... Într-un an nou fiscal, vorbim despre bilanţuri şi situaţii, rapoarte şi
prezentări în Powerpoint, iar dacă avem de-a face cu anul nou cel sărbătorit pe 1
ianuarie, atunci ne gândim probabil la câte pahare de şampanie am băut şi câte
artificii mai sunt încă de ars... Însă aproape întotdeauna subiectul principal al
unui început de an nou este fie trecutul, fie viitorul. Am mai spus asta, cred, şi
anul trecut, şi sigur v-aţi mai gândit şi dumneavoastră...
În ritualurile şi tradiţiile iudaice însă, momentul prezentului, acum, se
regăseşte în aceste zile mai mult ca oricând... De la Tişa BeAv, în urmă cu o lună şi
jumătate şi până astăzi, în fiecare pericopă, în fiecare fragment din Tora pe care
l-am citit în sinagogi, apare cuvântul haiom, astăzi. Iar în cadrul sărbătorii pe care o
celebrăm astăzi, de Roş Haşana, atunci când mulţi se gândesc deja la viitor, o
celebră rugăciune numită chiar „Haiom” („Astăzi”), ne vorbeşte despre prezent în
fiecare verset. „Haiom teamţeinu. Amen. / Haiom tevarheinu. Amen.” „Astăzi,
dăruieşte-ne putere, astăzi binecuvântează-ne”, Îl rugăm pe Dumnezeu împreună.
Dar haideţi să ne gândim pentru doar câteva secunde la ce spunem... Acum,
acum vreau sănătate, Doamne, acum vreau binecuvântare. Acum începe un an nou
şi nu am timp să aştept până mâine. Astăzi este ziua în care vin înaintea Ta pentru
a primi toate bunătăţile din lume...

Roş Haşana este ziua în care celebrăm naşterea lumii, ziua în care, conform
tradiţiei iudaice, a fost creat Adam Harişon, primul om al lumii. În fapt, acum nu
este doar o sărbătoare evreiească, acum e ziua dumneavoastră de naştere, ziua de
naştere a oamenilor. Dacă ar fi să suflaţi acum în lumânări, ce dorinţă v-aţi pune?
Aţi cere înţelepciune pentru a discerne între bine şi rău? Aţi cere bogăţie pentru a
oferi şi altora din ea? Aţi cere poate iscusinţă şi rapiditate ca să prindeţi toate
trenurile în viaţă? Aţi cere pace, fericire, sănătate? Dacă aveţi ceva de cerut, o
rugăminte de formulat, o promisiune de făcut, acum e momentul! În fond, ce
Părinte îşi refuză copilul în ziua sa de naştere, haiom?... Ce Părinte ne poate refuza
cererile acum?

Pentru mine, puterea zilei de astăzi, puterea lui haiom, se reflectă cel mai bine
într-o poveste citită din sulurile de Tora (poate ca şi coincidenţă sau poate că nu) tot
de Roş Haşana. Cu siguranţă aţi auzit despre Akedat Iţhak, Sacrificarea lui Iţhak,
nu-i aşa? Ei bine, închideţi ochii câteva clipe şi imaginaţi-vă momentul: Avraham,
tatăl lui Iţhak, purtându-şi fiul către altarul unde urma să îl sacrifice. O zi pe drum,
apoi încă una şi încă una... Iar după o călătorie de trei zile, iată-l pe Avraham cu un
cuţit ridicat în mână, pe cale să îşi pună credinţa la încercare şi să ucidă în numele
ei. Stop cadru.
Imaginaţi-vă acum o a doua scenă. Un înger al lui Dumnezeu apare din
depărtări, cu intenţia de a-l opri pe Avraham. Pe măsură însă ce scena capătă
contur, nu pot să nu mă întreb: Oare ce s-ar fi întâmplat dacă îngerul întârzia, fie
chiar şi câteva secunde?
În urmă cu vreo doi ani, am primit răspunsul la această întrebare de la unul
din rabinii cu care am învăţat şi cred că merită să ascultăm cu toţii acest răspuns, să
îl ascultăm şi nu doar să îl auzim. Spunea rabinul meu: „De fapt, tocmai asta este
diferenţa: îngerii nu întârzie niciodată, numai oamenii o fac...”
 Fără îndoială, haiom, ziua de astăzi, vine să ne înveţe, ca oameni şi nu ca
îngeri, să nu întârziem. Ne spune nu doar să preţuim momentele pe care le avem şi
să le folosim cu înţelepciune, ci şi să ne gândim la fiecare clipă ca la una în care
putem schimba întreaga lume. Ne spune să ne gândim la cum putem gestiona
timpul pe care îl avem, zi de zi, pentru a fi mai buni şi mai drepţi.
Roş Haşana, ziua de naştere a întregii omeniri, ziua în care Îl reîncoronăm pe
Dumnezeu ca Rege al lumii, este momentul care ne spune să preţuim toate celelalte
momente din viaţa noastră. Este momentul în care avem ocazia să cerem tot ce
avem de trebuinţă pentru a deveni ceea ce am fost creaţi să fim... Să ne rugăm,
prieteni, lui Dumnezeu, unul faţă de altul şi fiecare în faţa propriei conştiinţe, să
dobândim înţelepciunea de a transforma pentru totdeauna ziua de astăzi într-o zi a
noilor începuturi. Să fim mai ataşaţi de identitatea noastră, de comunitatea şi
sinagoga noastră, de tradiţiile noastre, să facem alegeri bune şi să chibzuim atent
înainte de a face aceste alegeri.
Fie haiom, ziua de astăzi, acel moment în care ne hotărâm să fim bancherii
propriului nostru timp şi să îl investim cu isteţime. Fie haiom, ziua de astăzi,
începutul unor succese pe care să le construim cu mâinile şi minţile noastre şi de
care să ne bucurăm mereu. Fie haiom, ziua de astăzi, o zi a unor promisiuni care să
îşi găsească întotdeauna realizare. Şi fie haiom, ziua de astăzi, o zi în care Avinu
Malkeinu, Tatăl nostru şi Regele nostru, Cel care ne ţine de mână prin lumea aceasta
mare, Cel alături de Care suflăm în lumânări şi ne punem dorinţe la începuturile
noastre de an – fie El cu adevărat mândru de noi, de ce suntem şi ce facem şi ce
gândim...
Vă doresc tuturor un an bun şi dulce! Şana Tova Umetuka!

Prim Rabin
Şlomo Sorin Rosen

29.09.2008