EFA-Suport-PAM Elementar-2020-07-28 PDF

CERONAV
PRIMUL AJUTOR MEDICAL

ELEMENTAR
- SUPORT DE CURS -
Constanţa
Lucrarea este un material care a fost realizat de către Centrul Român
pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi
Navale – CERONAV, Constanţa. Ca urmare, reproducerea integrală
sau parţială, transmiterea sau stocarea în biblioteci a textelor şi
materialelor din prezenta broşură este interzisă fără acordul
CERONAV.
Titlul lucrării,
“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”
- Suport de curs -
Autor,
Expert consultant 1A, Constantin MIHALACHE
Expert consultant 1A, Elena BAMBOI
Coperta: Nicoleta HÂNCU
Adresa: CERONAV, str. Pescarilor nr. 69 bis, cod 900581 – Constanţa

Tel.: +40 241 639595
Fax: +40 241 631415
E-mail: romtc@romtc.ro
http://www.romtc.ro
PRINCIPII GENERALE DE ACTIUNE ALE
SALVATORULUI
- organizează locul accidentului;

- acţionează calm;
- evaluează situaţia;
- cheamă ajutoare;
Pentru fiecare accidentat evaluează:
- starea de conştientă: prezentă / absentă

- respiraţia: prezentă / absentă
- circulaţia sângelui: puls – prezent / absent
Apoi acţionezi:
A. Persoana lipsită de cunoştinţă:
- deschizi căile de acces ale aerului;

- dacă respiră şi are puls – o aşezi în poziţie laterală stabilă;
- dacă nu respiră şi nu are puls – începi manevrele de respiraţie artificială combinate cu cele de
circulaţie artificială;
B. Persoana prezintă hemoragie:
- opreşti sângerarea cu pansament compresiv;

- o aşezi în poziţia de prevenire a întreruperii circulaţiei sângelui.
C. Persoana are căile respiratorii blocate cu corpi străini:
- efectuezi manevre de evacuare a corpilor străini din gât.
D. Pentru fiecare accidentat:
- asigură suportul psihologic;

- transportă cu grijă şi numai dacă este necesar.
“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 1

LISTA VERIFICARILOR
ÎN CAZ DE URGENŢĂ
Primele minute după un accident sunt de multe ori hotărâtoare pentru supravieţuirea
accidentatului şi pentru limitarea urmărilor accidentului. Dacă direct la locul accidentului se
acordă corect primul ajutor, se previne agravarea situaţiei şi cresc şansele ca tratamentul medical
care va urma, să reuşească.
Primul ajutor este numele comun al tuturor acţiunilor salvatoare de viaţă pe care le aplici
la locul unui accident sau dacă cineva se îmbolnăveşte brusc. Scopul primului ajutor este ca,
până la sosirea ajutorului medical specializat să fie menţinute funcţiile vitale.
CU CÂT ŞTIU MAI MULŢI MEMBRI DE ECHIPAJ
SĂ ACORDE PRIMUL AJUTOR, CU ATĂT POT FI SALVATE MAI
MULTE VIEŢI !
PRIMELE MINUTE CRITICE
ACCIDENTAT ALARMĂ SALVARE
Când cineva încetează să mai respire, deja după trei, patru minute apare riscul unei
leziuni permanente a creierului. O sângerare puternică, cu încetarea circulaţiei poate pune în
pericol viaţa. De aceea trebuie luate măsuri imediat. Ajutorul tău în primele minute critice poate
salva o viaţă.

ORGANIZAREA ŞI ACŢIONAREA LA LOCUL
ACCIDENTULUI
Când sunt răniţi oameni, situaţia este de multe ori stresantă şi neplăcută. Este un mare
avantaj dacă ne vom purta calm şi metodic – vom inspira încredere.
Cu cât sunt mai multe persoane care ajută, rezultatul va fi mai bun, dacă ele cooperează.
Este important ca cineva să ia comanda. Aceasta va împiedica apariţia unei situaţii haotice şi
întârzierea ajutorului.
Situaţia concreta va hotărî cum să acţionezi în cazul unui accident şi în ce ordine să dai
ajutor. Trebuie să ţii cont de numărul accidentaţilor, tipul de răni, numărul persoanelor care
ajută, etc.
OBSERVĂ SITUAŢIA ÎN ANSAMBLU !
Dacă eşti printre primii care ajung la locul unui accident trebuie să observi care este
situaţia în ansamblu. Priveşte în jur pentru a verifica dacă locul este sigur.
ATENŢIONEAZĂ-I PE CEILALŢI !
Dacă un accidentat se află într-o situaţie care ameninţă viaţa, cu risc de foc, explozie, el
va trebui scos din zona de risc.
PRIMUL AJUTOR SALVATOR DE VIATA !

Când mai mulţi oameni sunt răniţi, trebuie să observi rapid cine are nevoie primul de
ajutor.
Fă-ţi o părere prin următoarele acţiuni:
PRIVEŞTE (uită-te),
ASCULTĂ (vorbeşte, ascultă),
SIMTE (atinge).
Primul ajutor:
-eliberează căile respiratorii;
-în caz de lipsă a cunoştinţei:
1. cu respiraţie şi puls prezente: plasează accidentatul în poziţie laterală stabilă;
2. cu stop cardio-respirator, începe manevrele de resuscitare cardiacă şi respiratorie.
- opreşte hemoragiile;
- evită întreruperea circulaţiei sângelui.
Gândeşte-te la faptul că accidentaţii care se fac auziţi prin ţipete, strigăte, nu sunt
întotdeauna cei care au nevoie primii de ajutor.
DĂ ALARMA - PRIN SISTEMUL GENERAL DE ALARMARE AL NAVEI !
CONTINUĂ AJUTORUL
Continuarea ajutorului implică:

- să descoperi rapid schimbări în starea accidentaţilor care necesită resuscitare respiratorie
şi circulatorie;
- să îţi creezi o imagine despre starea accidentaţilor;
- să poţi da un raport ofiţerului responsabil cu asistenţa medicală la bordul navei.
Fii gata să relatezi:
- ce s-a întâmplat;
- unde s-a produs accidentul;
- câte persoane sunt rănite;
- cum se simt răniţii;
- dacă cineva este prins sub o greutate.

STAREA DE INCONŞTIENŢĂ
În caz de inconştienţă, persoana nu reacţionează la atingere sau la adresare. Este

important să reţinem că există multe cauze de pierderea cunoştinţei, de exemplu vătămarea
creierului, otrăvire, prea mult alcool, etc.
Persoana fără cunoştinţă este total dependentă de ajutor. În acest caz trebuie întotdeauna
să acţionăm cu grijă şi atenţie.
Leşinul este o stare care din punctul de vedere al celui care ajută, poate fi considerat ca o
pierdere a cunoştinţei. O persoană leşinată se trezeşte de obicei rapid, dacă este întinsă cu
picioarele usor ridicate fata de restul corpului.
PRIVEŞTE – ASCULTĂ - SIMTE
Când găseşti o persoană care pare lipsită de viaţă este important să cercetezi ce s-a
întâmplat, pentru ca să poţi acorda ajutor în modul cel mai eficient. Un prim pas important
înainte de a ajuta este să te asiguri că nu te supui pe tine însuţi unui pericol vital. Priveşte în jur şi
controlează dacă locul este sigur!
NU ÎŢI RISCA NICIODATĂ PROPRIA VIAŢĂ !

PROTEJEAZĂ-TE !

CONTROLEAZĂ STAREA DE CONŞTIENŢĂ
Dacă este posibil lasă persoana în poziţia în care o găseşti.

Dacă accidentatul nu răspunde sau nu reacţionează este un semn de lipsă de cunoştinţă.
PRIVEŞTE !
Vezi dacă şi cum reacţionează accidentatul !
ASCULTĂ !
Ascultă dacă accidentatul răspunde!
SIMTE !
Simte dacă accidentatul reacţionează atunci când îl scuturi uşor!
Dacă accidentatul reacţionează la atingere sau adresare, nu şi-a pierdut cunoştinţa.
Rămâi lângă el / ea. Starea sa se poate înrăutăţi.
La nevoie cere ajutorul, dă alarma, cheamă ambulanţa.

PRIMUL AJUTOR ÎN CAZUL PIERDERII
CUNOŞTINŢEI
ATUNCI CÂND ACCIDENTATUL RESPIRĂ :
- aşează persoana în poziţia ,,laterală stabilă’’ – vezi imaginile;

- îndepărtează-i ochelarii – dacă are;
- descheie-i hainele prea strâmte şi ai grijă ca nici un obiect să nu-i provoace vătămări
prin apăsare;
- cheamă ajutorul!
Poziţia laterală stabilă (poziţia de siguranţă):

Aşează-te în genunchi pe o parte a accidentatului. Aşează-i braţul de lângă tine, îndoit în
unghi drept.
Aşează celălalt braţ al persoanei în unghi drept peste piept.
Apucă cu o mână de umărul de partea opusă a persoanei, iar cu cealaltă mână de

genunchiul opus.
Rulează persoana pe o parte către tine.

Îndoaie-i genunchiul de deasupra în unghi aproape drept.
Aşează-i mână de deasupra sub obraz.
Dacă este posibil, rămâi lângă persoana fără cunoştinţă. Roagă pe altcineva să dea
alarma. Încearcă să împiedici pierderea căldurii corpului, de exemplu prin învelirea cu o pătură
sau cu o haină.
DĂ ALARMA ! CERE SPRIJIN MEDICAL PRIN RADIO !

NU ABANDONA ACCIDENTATUL ! STAREA SE POATE INRĂUTĂŢI !
Poziţia de siguranţă este folosită în managementul victimelor inconştiente care respiră, au

semne de circulaţie sanguină şi nu prezintă leziuni ale coloanei vertebrale. Când o victimă
inconştientă este culcată în decubit dorsal şi respiră spontan căile respiratorii pot fi obstruate de
limbă, mucus sau vomă. Aceste probleme pot fi prevenite prin plasarea acesteia pe una din
părţile ei laterale. Scopul acestei poziţii este menţinerea liberă a căilor respiratorii, permiterea
monitorizării, respectarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale şi evitarea compresiilor
pe pachetele vasculonervoase.

RESPIRAŢIA
Corpul are nevoie de o aprovizionare continuă cu oxigen. O parte din oxigenul conţinut în
aer trece în sânge prin plămâni.
Apoi este transportat de sânge la diferitele organe din corp.
Sângele circulă în corp fiind pompat de inimă.
CĂI RESPIRATORII LIBERE
La persoana fără cunoştinţă toţi muşchii se relaxează inclusiv limba. Partea posterioară
limbii poate atunci să cadă uşor înapoi, blocând astfel căile respiratorii.
Mandibula şi limba astupă căile respiratorii.

Asta se întâmplă atunci când o persoană fără cunoştinţă este întinsă pe spate. De aceea
un accidentat trebuie întotdeauna ajutat cu eliberarea căilor respiratorii pentru a putea respira
singur. Atunci când tragem capul pe spate mandibula se ridică şi căile respiratorii se eliberează.
VERIFICAREA RESPIRAŢIEI
Aşează o mână pe frunte. Plasează apoi doua degete (inelarul şi mijlociul), pe partea
osoasă a bărbiei.
Ridică bărbia în sus. Trage cu atenţie capul pe spate.
Apleacă-te către accidentat, cu obrazul aproape de gura lui şi cu privirea îndreptată către
torace.
PRIVEŞTE.
Priveşte dacă peretele toracic anterior se ridică.
ASCULTĂ.
Ascultă dacă se aude respiraţia.
SIMTE.
Încearcă să simţi pe obrazul tău orice mişcare a aerului
provocată de inspiraţie şi de expiraţie.
Persoana care este lipsită de cunoştinţă şi nu respiră – STOP RESPIRATOR – are nevoie
de ajutor.
Ca să respire trebuie să începi ,,Respiraţia gură la gură”.
Dacă eşti singur: DĂ ÎNTÂI DOUĂ INSUFLATII, ÎNAINTE DE A CHEMA
AJUTORUL !
Dacă sunt mai mulţi oameni la locul accidentului, roagă pe unul dintre ei să anunţe
comanda în timp ce tu faci insuflatiile.
Pentru insuflatii se poate folosi masca sau balonul din trusa medicala aflata la bordul
navei.

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE STOP RESPIRATOR
- menţine căile respiratorii libere prin împingerea capului pe spate;
- curăţă cavitatea bucală de eventuali corpi străini;
- plasează două degete pe partea osoasă a bărbiei( sub menton),ridică bărbia pentru a deschide
la maxim căile aeriene;
- cu degetul mare şi arătătorul de la mâna pe care o ţii pe fruntea accidentatului, pensează-i
părţile moi ale nasului;
- inspiră normal, aşează-ţi buzele in jurul gurii accidentatului (cu protecţie) asigurând o bună
etanşeitate şi expiră constant;
- insufla încet timp de cca.o secundă .În timpul expirului urmăreşte cu privirea ridicarea
peretelui toracic şi menţinerea ridicată a acestuia timp de o sec,ca intr-o respiraţie normală;
- dacă toracele nu se ridică, trage capul persoanei mai spre spate, astupă nările mai bine şi
încearcă din nou;
- îndepărtează-ţi gura după ce ai insuflat aer. Ridică-ţi capul. În timp ce accidentatul expiră şi
toracele i se lasă în jos, pregăteşte-te pentru o nouă insuflare: trage aer în piept;

- continuă insuflările în ritmul în care respiri normal până când:
- persoana fără cunoştinţă începe din nou să respire;
- eşti înlocuit de cineva;
- nu mai ai putere;
- dacă gura este rănită şi este imposibil să sufli prin ea, astupă gura şi suflă prin nas;
- dacă persoana începe să respire, aşeaz-o în poziţie laterală stabilă.
NU ABANDONA ACCIDENTATUL ! STAREA SE POATE INRĂUTĂŢI !

CIRCULAŢIA SANGUINĂ
Sângele circulă în corp datorită efectului de pompă al inimii. Prin circulaţia sanguină
celulele sunt continuu alimentate cu oxigen şi produsele reziduale, de exemplu dioxidul de
carbon, sunt evacuate. Sângele este pompat cu mare presiune din jumătatea stângă a inimii către
toate părţile corpului ce cca. 70 ori/ min. după fiecare pompare urmează un val de presiune –
puls. Dacă inima se opreşte, toate organele vor fi vătămate de lipsa de oxigen. Organul cel mai
sensibil este creierul.
VERIFICAREA PULSULUI

Ţine cu o mână capul tras pe spate. Cu cealaltă mână controlează pulsul la nivel central
pe artera carotidă;
Aşează arătătorul şi degetul mijlociu pe laringe.
Alunecă cu degetul în jos şi puţin lateral până la adâncitura de lângă muşchiul oblic al
gâtului.
Controlează dacă există puls timp de zece secunde.
Dacă nu simţi puls trebuie să porneşti de la premiza că inima s-a oprit.
Pulsul se verifică cu degetul arătător şi mijlociu, nu cu degetul mare;
La nivel periferic pulsul se evaluează pe artera radială în zona articulaţiei pumnului la
baza degetului mare, cu trei degete.
PULSUL
- este perceput prin comprimarea unei artere pe plan osos;
- oferă informaţii asupra ritmului cardiac;
- prin pereţii arteriali se propagă unda pulsului.
TENSIUNEA (presiunea) ARTERIALĂ
Presiunea sub care circulă sângele prin artere (măsurată de obicei la braţ).
Presiunea sistolică = presiune maximă normală = 100 / 140 mmHg.
Presiunea diastolică = presiune minimă normală = 60 – 80 mmHg.

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE STOP CARDIAC
Dacă găseşti o persoană în stare de inconştienţă, în stop respirator cât şi în stop cardiac,
trebuie să faci atât respiraţie artificială cât şi masaj cardiac.
Masajul cardiac extern este manevra cea mai simplă de învăţat şi de executat şi este
capabilă nu numai să pompeze sângele în sistemul circulator în perioada absenţei contracţiilor
spontane cardiace, dar are şi calitatea ca prin excitarea musculaturii inimii şi a terminaţiilor
nervoase implicate să provoace reluarea activităţii sale.
Inima este amplasată sub stern puţin mai spre partea din stânga a pieptului. Ea ajunge
până la marginea arcului costal dar nu până la marginea de jos a sternului (apendicele xifoid).
1. Localizează sternul prin aşezarea 2. Urmează apoi linia arcului

costală a degetului mijlociu şi a degetului pe marginea de jos a coastelor.
arătător în sus.
3. Plasează degetul mijlociu în adâncitura 4. Aşează arătătorul lângă degetul

unde ultima coastă întâlneşte sternul. mijlociu.

5. Aşează cealaltă mână cu podul palmei 6. Aşează prima mână deasupra. Ţine
(oasele carpiene) pe stern, mai sus de degetele în hiperextensie, pentru a nu
cele două degete. apăsa pe coaste.
7. Apleacă-ţi corpul în faţă, astfel încât umerii să se afle deasupra locului de compresie.
Apasă cu braţele drepte, fără a îndoi coatele. Apasă sternul cu o presiune de 4 cm (copii pana
la varsta de un an) si 5 cm (adult). Între compresii toracele trebuie să revină la normal, fără a
pierde contactul mâinilor cu sternul. Compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale ca
intervale de timp.

Atunci când apăsăm în jos sternul, presiunea în cavitatea toracică creşte. Ca urmare sângele
este pompat în corp, circulând între altele şi prin creier.
SALVAREA INIMĂ-PLĂMÂNI
Alternează 30 compresii cu 2 insuflatii de aer. Menţine un ritm regulat şi nu face manevre

bruste. Continuă cu o nouă serie de 30 compresii - 2 insuflaţii, s.a.m.d. fără întrerupere între
serii, intr-un ritm de 100 de compresii pe minut si o apasare de 5 cm.
Este important să treci rapid de la compresii la insuflări.
In cazul persoanelor inecate in apa, resuscitarea incepe cu 5 insuflatii urmate de 30 de
compresii, dupa care se continua cu o nouă serie de 30 compresii - 2 insuflaţii, s.a.m.d. fără
întrerupere între serii, intr-un ritm de 100 de compresii pe minut si o apasare de 5 cm.
ATENŢIE !
Când renunţăm la efectuarea manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie:
- dacă accidentatul respiră şi are puls;
- dacă este preluat de personal medical;
- salvatorul este epuizat fizic;
- manevrele de resuscitare se efectuează 3-4 ore pentru accidentaţii care au stat mult timp
la temperaturi scăzute.

Începerea rapidă a salvării inimă-plămâni = cresc şansele de supravieţuire de 2-3 ori în
comparaţie cu acele cazuri când nu se face nimic până la sosirea ajutorului medical specializat.
De aceea este important ca manevrele de salvare să fie cunoscute de toţi navigatorii.
SUPORT VITAL DE BAZĂ LA ADULT
Suportul vital de bază la adult( S.V.B), reprezintă menţinerea libertăţii căilor aeriene,
suportul ventilaţiei şi circulaţiei fără ajutorul vreunui echipament cu excepţia dispozitivelor de
protecţie.
ALGORITM S.V.B
EVALUIAZĂ
STAREA DE CONŞTIENŢĂ
STRIGĂ DUPĂ AJUTOR
DESCHIDE
CĂILE
AERIENE
ABSENŢA
VENTILAŢIILOR
NORMALE
DĂ
ALARMA!
112; 9I1

30
COMPRESIUNI
TORACICE
2VENTILAŢII
30 COMPRESII
OBSTRUCTIA CU CORPI
STRĂINI A CĂILOR AERIENE
Pasajul respirator poate fi blocat de corpi străini: ne ,,înecăm”. Când un adult se îneacă de
cele mai multe ori este vorba de o bucăţică de mâncare care a intrat pe trahee în loc de esofag.
Acest lucru se poate întâmpla oricui.
Atât timp cât persoana este responsivă, ea poate de cele mai multe ori să tuşească. Este
cel mai bun mod de a disloca corpul străin din trahee. Dacă persoana respectivă prezintă semne
de obstrucţie severă, este nevoie de ajutor imediat.
Semne care arată ca un corp străin s-a înţepenit pe căile respiratorii:
- persoana în cauză duce mână la gât;
- nu poate să respire, încearcă să tragă aer în piept;
- nu poate să vorbească;
- nu poate să tuşească;
- duce umerii în sus;
- este cuprinsă de panică.
ALGORITM DE INTERVENŢIE IN CAZ DE OCSCA LA ADULT

1 Dacă victima prezintă semne de obstrucţie uşoară a căilor aeriene:
- Se încurajează victima să tuşească, fără a mai face altceva.
2 Dacă victima prezintă semne de obstrucţie severă a căilor aeriene şi este conştientă:
- Se aplică până la 5 lovituri la nivelul toracelui posterior ,după cum urmează:
- Plasează-te lateral si uşor în spatele accidentatului
- Sprijină cu o mână pieptul victimei, înclin-o uşor spre înainte,astfel încât,atunci când

corpul străin va fi dislocat,să se deplaseze. mai degrabă spre cavitatea bucală decât să alunece
mai jos pe căile aeriene.
- Cu podul palmei celeilalte mâini aplică până la 5 lovituri interscapulovertebrale.
- După fiecare lovitură se verifică dacă a fost înlăturat obstacolul.
Dacă după cele 3 lovituri intre omoplaţi corpul străin nu a fost înlăturat, se efectuează 5
comprimări abdominale, astfel.:
- plasează-te în spatele ei cu braţele în jurul părţii superioare abdomenului .
- apleacă persoana în faţă;
- plasează pumnul între ombilic şi apendicele xifoid ,
- apucă încheietura pumnului cu cealaltă mână şi apasă înăuntru şi în sus. Aceasta va
produce o creştere a presiunii din plămâni care poate să disloce obstacolul.
Modul în care se ţin mâinile (manevra Heimlich), atunci când dai primul ajutor unei
persoane care s-a înecat cu ceva.
Câteodată este nevoie de mai multe apăsări pentru a disloca obiectul înţepenit.
Dacă obiectul nu poate fi dislocat şi persoana nu respiră şi îşi pierde cunoştinţa, încearcă
să-i insufli aer pe lângă obstacol prin respiraţia gură la gură.

4 Dacă obstrucţia nu a fost înlăturată se alternează 5 compresii abdominale cu 5 lovituri
interscapulare.
5. Dacă victima devine inconştientă:

- aşează victima la sol
- alertează imediat sistemul medical de urgenţă
- începe SVB direct cu aplicarea compresiilor toracice chiar dacă pulsul este prezent.
Chiar şi în cazul rezolvării cu succes a OCSCA, sunt posibile complicaţii ulterioare,fiind

necesară evaluarea medicală.
HEMORAGIA
Sângele este pompat de către inimă în artere. Acestea se ramifică treptat până la vasele
capilare din diferite organe şi ţesuturi. De acolo, sângele trece prin vene înapoi la inimă.
CLASIFICARE
Hemoragii externe
După vasul afectat:
- hemoragia prin lezarea unei artere – sângele de culoare roşu aprins ţâşneşte din rană în
ritmul pulsului;
- hemoragia prin lezarea unei vene – un flux continuu de sânge de culoare roşu închis;
- hemoragia capilară – o mică scurgere de sânge la suprafaţa rănii, care de regulă
încetează singură.
Hemoragii interne:
- (ex în cavitatea abdominală).
Hemoragii interne exteriorizate printr-un organ:
- (epistaxisul, otoragia, hematemeza, hemoftizia, aturia, melena).
Hemoragii mari, mortale:
½ din cantitatea totală de sânge.
Hemoragii mijlocii:
1/3 din cantitatea totală de sânge.
Hemoragii mici:
până la 500 – 600 ml. de sânge.

INTRERUPEREA CIRCULATIEI SÂNGELUI
Atunci când circulaţia sanguină nu acoperă nevoia de oxigen a corpului vorbim de o

circulaţie sanguină nesatisfăcătoare. Este o stare gravă care poate să afecteze rapid şansele de
supravieţuire ale accidentatului. De aceea tot ajutorul trebuie acordat cât mai rapid.
PRIVEŞTE, ASCULTĂ, SIMTE !
Transpiraţie rece; paloare; lipsa de putere; nelinişte; sete intensă; respiraţie rapidă,
superficială; puls accelerat.

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE HEMORAGIE
Manevre de hemostază provizorie:

- întinde accidentatul pe orizontală cu faţa în sus;
- ridică în sus partea sângerândă a corpului astfel încât alimentarea cu sânge să fie
micşorată;
- opreşte sângerarea prin aplicarea unui pansament compresiv;
- dacă hemoragia nu se opreşte continuă cu comprimarea vasului prin care curge sângele;
- în cazul în care nu se poate menţine comprimat vasul, un timp îndelungat, se aplică
garoul (notează la vedere ora şi data aplicării acestuia).
Tratament pentru hemoragia internă:

- fără lichide;
- aşează accidentatul în poziţia de prevenire a întreruperii circulaţiei sanguine;
- aşează accidentatul în stare de inconştientă într-o poziţie laterală stabilă;
- transportă de urgenţă accidentatul la cabinetul medical;
- cere sprijin medical prin radio.
AUTOPROTECŢIE
Sângele poate să constituie o cale de contaminare pentru anumite boli (hepatita, s.i.d.a.).
Salvatorul va evita contactul cu sângele accidentatului prin folosirea mănuşilor
impermeabile sau prin introducerea mâinii într-o pungă de plastic. De asemenea se poate evita
contactul cu sângele accidentatului prin aplicarea unui strat gros de ţesătură pe zona sângerândă
peste care se înfăşoară pansamentul.

RĂNILE
Date de bază
Pielea protejează împotriva mediului înconjurător; este organ senzorial şi are rol în
reglarea temperaturii corpului.
Pielea are mai multe straturi: epiderma, derma, strat subcutanat.
Rănile sunt leziuni ale pielii şi mucoaselor. Leziunile pot afecta şi alte ţesuturi, de ex.
nervi, muşchi, tendoane, vase de sânge, etc.
Gravitatea unei răni depinde de locul ei pe corp, de adâncimea şi natura ei.
Aflând cum s-a produs rana pot fi direct evaluate unele riscuri.

Tăieturile sau rănile adânci implică riscul de leziuni ale nervilor şi tendoanelor. Acestea
se pot manifesta prin înţepături, amorţire şi simţ tactil scăzut. Partea vătămată a corpului poate fi
greu de mişcat.
În cazul unei asemenea leziuni, trebuie controlat simţul tactil şi capacitatea de mişcare.
Înţepăturile, muşcăturile şi zgârieturile se pot infecta uşor. Îngrijirea atentă a rănii poate
micşora acest risc. Aceste răni prezintă un risc crescut de infecţie cu tetanos.
În cazul rănilor unor părţi deosebit de sensibile ale corpului, este nevoie de îngrijire
medicală pentru a împiedica lezarea funcţionalităţii regiunii respective şi pentru a micşora riscul
unor cicatricea inestetice.

Este vorba de leziuni ale mâinilor, labelor picioarelor, la braţe, la picioare, la nivelul
organelor genitale şi al anusului.
Reguli generale ale primului ajutor medical în caz de rănire:
- stabilim locul rănii;
- examinăm rana (marginile şi fundul plăgii);
- oprim sângerarea în funcţie de intensitatea şi locul hemoragiei;
- curăţăm şi spălam plaga (cu apa oxigenata);
- antiseptizăm rana (cu rivanol, betadina sau solutie de cloramina) şi zona din jurul plagii
(cu alcool iodat, alcool sanitar);
- comprese sterile;
- pansăm - înfăşurăm pansamentul cu mişcări uşoare lente, faşa se ţine în mâna dreaptă şi
se rulează cu această mână. Pansamentul se rulează de la stânga la dreapta şi dacă este vorba de o
extremitate, se porneşte de la partea subţire spre partea groasă. Fiecare tură de faşă trebuie să
acopere jumătate din cea dinaintea ei.
Se începe pansamentul de la o distanţă de 10 – 15 cm. de rană şi după ce s-a trecut de
aceasta, încă 10 – 15 cm. Pansamentul trebuie să fie destul de strâns pentru a nu se mişca însă în
acelaşi timp, nu foarte strâns pentru a nu jena circulaţia sângelui în zona respectivă. Felul şi
lăţimea pansamentului variază în funcţie de zona care trebuie pansată.
Înfăşarea unui deget. Înfăşarea feselor de pansat.

Înfăşarea capului în formă de nod.
Bandajarea ochilor.

PRIMUL AJUTOR
LIPOTIMIE (LEŞIN), SINCOPĂ, INSOLAŢIE
Lipotimia (leşinul) – pierderea bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
Cauze:
- emoţii puternice;
- oboseala prelungită;
- insomnii;
- consecinţa unei insolaţii, hemoragii, etc.
Simptome:
Senzaţia de slăbiciune; ameţeala; senzaţie de urechi înfundate ce poate duce la pierderea
sensibilităţii şi a cunoştinţei.
Primul ajutor :
- culcă bolnavul la orizontală cu capul ceva mai jos decât trunchiul;
- deschide fereastra sau scoate pacientul la aer;
- stropeşte cu apă rece, dă-i să miroasă soluţii puternic volatile;
-- dacă şi-a revenit rămâne culcat încă 15 min.
Sincopa
Pierderea bruscă şi totală a cunoştinţei.
Este asemănătoare cu lipotimia sub aspectul semnelor exterioare.
Spre deosebire de lipotimie, pulsul devine aritmic, foarte slab şi poate dispărea.
Cauze: lovituri în zonele reflexogene (gât, bărbie, plex abdominal, testicule, boli
cardiace, hemoragii, etc.).
Primul ajutor este acelaşi ca şi pentru leşin, după care însă bolnavul are nevoie de
asistenţă medicală.
Insolaţia
Accident produs de acţiunea directă şi prelungită a razelor solare asupra capului şi cefei.
Este favorizată de lipsa de adaptare la soare, efort şi debilitate fizică.

Semne:
Bolnavul se plânge de dureri mari de cap, ameţeli, dureri în dreptul inimii, senzaţia
imperioasă de a urina, urechile sunt înfundate, ceafa devine rigidă, apar tulburări ale ritmului
pulsului.
Primul ajutor:
Culcă victima la umbră, cu gâtul eliberat de strânsoarea cămăşii, cravatei.
Aplică apă rece sau gheată pe frunte şi pe cap.
Dă-i să bea ceaiuri şi cafele tari.
Nu uita !
- Băuturile reci ca şi alcoolul, consumate sub dogoarea razelor puternice ale
soarelui de vară, favorizează apariţia insolaţiei.
- Căldura poate deveni o problemă pentru marinarii aflaţi pe nave în zonele
tropicale. Cantitatea de lichid pierdut prin transpiraţie poate fi foarte mare.
LEZIUNI LA NIVELUL EXTREMITATILOR

OSTEO – MUSCULARE
ENTORSA, LUXATIA, FRACTURA
TRAUMATISME LA NIVELUL ARTICULAŢIILOR

ENTORSA:
- sensibilitate şi durere la mişcare;
- funcţionalitate scăzută;
- inflamare.
O încheietură este stabilizată de ligamente. Acestea pot să se alungească sau să se
rupă dacă sunt supuse unor presiuni mari, şi afectează cel mai des încheieturile picioarelor.
Primul ajutor
Plasează partea accidentată mai sus decât corpul. Dacă este posibil, răceşte încheietura
afectată (ex. cu o pungă de gheaţă).
Susţine cu un pansament ! Pune în repaos articulaţia !
LUXAŢIA :
- sensibilitate şi durere la mişcare;
- impotenta functionala;
- umflare (edem);
- schimbarea formei (poziţie nefirească);
- este o leziune în care nu mai există contact normal între suprafeţele oaselor în
încheietură.

FRACTURA
Fracturile sunt leziuni ce apar în urma acţiunii unui traumatism puternic asupra osului,
constând în întreruperea totala sau parţiala a continuităţii acestuia.
METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC ÎN CAZUL SUSPICIONARII
UNEI FRACTURI ESTE EFECTUAREA RADIOGRAFIEI
Semne de probabilitate:
-sensibilitate şi durere la mişcare;
-; impotenta functionala
- umflare, tumefiere;
- schimbarea formei, poziţie nefirească;
- mişcare nenaturală.
O fractură nu implică numai o vătămare a osului propriu-zis, ci şi a părţilor moi din jur.
În cazul unei fracturi, pierderea de sânge poate fi masivă.
Gândeşte-te la riscul întreruperii circulaţiei sanguine.
Vătămarea părţilor moi are consecinţe asupra vindecării fracturii.
Este foarte important să se evite mişcări inutile ale membrului fracturat, pentru a nu
înrăutăţi o leziune. Accidentatul încearcă de cele mai multe ori, singur, să adopte poziţia cea mai
puţin dureroasă.
La o fractură închisă, pielea este nevătămată.
Primul ajutor la o fractură închisă: se imobilizează.
Imobilizarea se poate face cu atele (lemn, plastic, sârmă, carton, etc.)

Atelele trebuie să cuprindă focarul de fractură şi ambele articulaţii ale osului fracturat.
La o fractura deschisă, pielea este lezată. Există o deschidere către exterior, cu risc de
infecţie. O asemenea rană trebuie întotdeauna să fie acoperită cu pansament.

Primul ajutor în caz de fractură deschisă:
- se acoperă rana;
- se opreşte sângerarea;
- se imobilizează.
Primul ajutor în caz de leziune a unei extremităţi:
Se poate folosi material textil: eşarfe, triunghiuri de pânză.

Acest tip de imobilizare se foloseşte pentru fracturile de braţ, în care trunchiul este folosit
ca atelă, iar pentru un membru inferior fracturat este folosit ca atelă membrul inferior sănătos.
Susţine extremitatea vătămată într-o poziţie cât se poate de nedureroasă.
Aplică pansament peste rană la fracturile deschise.
Trebuie să previi întreruperea circulaţiei sanguine.
ARSURI

Atunci când un ţesut este supus unei temperaturi ridicate, apare o leziune locală a
acesteia. Vasele de sânge din jur se dilată şi apare o înroşire, inflamare şi creşterea temperaturii.
Pierderea de lichide în cazul arsurilor poate fi mare. Riscul infectării unei răni produse
prin arsură este de asemenea mare.
Gravitatea unei arsuri depinde de suprafaţa afectata şi profunzimea arsurii.
Arsurile
După suprafaţă
Cat la ………..%
Regula………..de…………9%
a) suprafaţa totală
b) corpul are faţa anterioară şi posterioară de aceea se vor împărţi la 2.

Adâncimea unei leziuni depinde de:
- temperatura agentului cauzal;
- timpul de expunere;
- grosimea pielii – copiii şi persoanele în vârstă au pielea mai subţire;
- concentraţia substanţei, în cazul arsurilor chimice.
Arsurile pot fi împărţite în:

Leziunea parţiala a pielii, unde numai ţesutul superior al pielii este vătămat. în cazul
leziunii celei mai superficiale, doar ţesutul cornos este vătămat. Pielea s-a înroşit (gradul I).
Leziunea se vindecă după câteva zile şi nu rămân cicatrici.
La o leziune mai adâncă, este caracteristică formarea băşicilor - flictenele (gradul II). O
cauză obişnuită este arsura cu apă fierbinte. Imediat apare durerea. Arsura poate pătrunde şi mai
adânc în straturile pielii.
Leziunea în profunzime, când, toate straturile pielii sunt afectate (gradul III). Este
provocată de multe ori de foc, substanţe chimice şi curent electric, dacă acesta trece prin corp.
Leziunile care afectează toate straturile pielii dau întotdeauna cicatrice.
Primul ajutor în caz de arsuri:

- răceşte cu apa rece timp de aprox. 15 -20 min. Continuă şi mai mult dacă ajută. Apa
rece împiedică arsura să pătrundă în adâncime şi micşorează durerile;
- în cazul în care hainele iau foc – stinge focul cu apă sau înăbuşă cu o pătură sau cu o
haină - ţine minte că este bine să acoperi cu pătura de la cap la picioare;
- în cazul arsurilor chimice spală abundent pielea cu apă, pentru a a îndepărta cât mai
mult din substanţa chimică;
- nu îndepărta îmbrăcămintea de pe corpul accidentatului, decât dacă aceasta fumegă sau
este îmbibată cu substanţe chimice.
Ia legătura cu personalul medical pentru:

Zonele înroşite sau cu băşici care sunt la fel de mari sau mai mari decât palma
accidentatului (cca.1% din suprafaţa corpului).
Arsuri mai mici decât palma, dar care afectează zone deosebit de sensibile, în special faţa,
gâtul, peste încheieturi, mâinile, labele picioarelor, în jurul anusului şi al organelor genitale.
Arsurile care afectează pielea în întregime.
Toate arsurile cauzate de electricitate.
Dacă arsura acoperă o suprafaţă mai mare decât braţul accidentatului (cca. 10%
din suprafaţa corpului) sau dacă accidentatul şi-a pierdut cunoştinţa, transportă victima la
spital.
În cazul arsurilor superficiale:

- răceşte cu apă rece zona arsă până la dispariţia durerii;
- spală pielea din jur cu apă sterilizată şi săpun;
- acoperă cu un pansament protector.
NU – aplicaţi pe zona arsă: ulei, zaţ de cafea, oţet, etc.

În cazul arsurilor electrice – întrerupe curentul !
- îndepărtează accidentatul de obiectul care l-a curentat, fără să-l atingi !
ATENŢIE LA AUTOPROTECŢIE !
Arsurile electrice la nivelul pielii sunt de multe ori combinate cu leziuni interne.

Electrocuţia este deseori însoţită de stop cardiac şi respirator ceea ce implică de urgenţă
reanimarea cardiacă şi respiratorie.
Poartă-te calm în faţa accidentatului.
Scoaterea victimei de sub influenţa curentului electric:

- întrerupe curentul – dacă nu este posibil scoate victima de sub influenţa curentului
trăgând-o de haine, dacă acestea nu sunt ude;
- îndepărtează cablul electric aflat sub tensiune folosind materiale rău conducătoare de
electricitate: lemn uscat, plastic, etc.;
- acoperă rana cu pansament sau altă pânză curată – vei preveni întreruperea circulaţiei
sanguine!
- persoanele care au fost electrocutate se transportă obligatoriu la spital.

DEGERĂTURI
Leziunile provocate de frig, se aseamănă până la un anumit punct cu leziunile existente
în arsuri.
Cauze:
Expunerea îndelungată la temperaturi în jur de 0 º C, cu umezeală şi vânt.
Expunerea îndelungată la temperaturi negative, fără umezeală şi vânt.
Tipuri de degerături:
- superficiale care se limitează la piele;
- profunde care depăşesc pielea şi afectează ţesuturile profunde (muşchi, oase, tendoane,
nervi, vase de sânge).
Semne
1. Degerături superficiale: -furnicături în zona afectată;
-durere medie;
-piele cu pete albe, mobilă, pe ţesuturile profunde;
-articulaţii cu mobilitate păstrată.
2. Degerături profunde: -piele albă, tare, rece, nedureroasă, imobilă faţă de
structurile profunde;
-articulaţii cu mobilitate pierdută.
Primul ajutor
În cazul degerăturilor superficiale se poate acţiona pe loc, pielea degerată se încălzeşte
prin punerea ei în contact cu pielea care are temperatura normală, mâinile se pun la subsuoară,
bărbia şi urechile se aşează în palme, picioarele se aşează lângă abdomenul salvatorului.
Contactul cu pielea caldă se menţine până când pielea afectată îşi recapătă culoarea
normală.

NU ! – frecaţi cu gheaţă sau zăpadă;
NU ! – aplicaţi loţiuni;
NU ! – aşezaţi zona afectată lângă o sursă de căldură.
În cazul degerăturilor profunde:

- scoţi accidentatul din zona cu temperatură scăzută şi îl duci la adăpost; dai
accidentatului băuturi calde şi nealcoolizate;
- înfăşori accidentatul în haine călduroase; nu intervii pe zona degerată;
- transporţi accidentatul cât mai rapid la spital.
În cazul în care ,,reîncălzirea” se face prea brutal, bolnavul intră într-o stare de şoc
manifestată prin frison, crampe musculare, somnolenţa până la leşin, putând deceda în câteva
ore.

ÎNECUL
Accident produs de apa prin asfixie.

Cauze:
- epuizare : -fizică;
-psihică;
- hidrocuţia – lovire cu apa (contactul); - diferenţa de temperatură între apă şi corp.
Consecinţe:
Căile respiratorii sunt inundate cu apă.
Se produce stop respirator, apoi, cardiac.
Şansele de salvare sunt de 95% când scufundarea victimei s-a produs de 1min., scăzând
la 75% după 3 min., la 25% după 6 min. şi la numai 3% după 8 min.
Primul ajutor:
Evacuarea apei din plămâni:
1. victima răsturnată cu faţa în jos este prinsă de salvator pe la spate de abdomen, cu
mâinile făcute chingă, ridicată de la sol şi scuturată pentru ca apa să se scurgă în afară;
2. dacă respiră, victima este culcată apoi pe sol, cu abdomenul în jos şi cu capul aşezat pe
o parte;
3. nu uita – curăţă fundul gurii şi al nasului de eventualii corpi străini (nisip, alge, etc.)
Dacă victima nu respiră se aşează în poziţia cunoscută pentru efectuarea manevrelor de

resuscitare.

ACCIDENTE PROVOCATE DE
SUBSTANŢE CHIMICE
- INTOXICAŢIILE -
Navele transportă pe lângă încărcătură, substanţe care sunt potenţial toxice.
Substanţele toxice pot afecta organismul pe diferite căi:

- prin plămâni: ca urmare a inhalării acestora;
- prin gură şi sistemul digestiv, dacă sunt ingerate;
- în urma contactului cu pielea;
- în urma contactului cu ochii.
Consideraţi orice substanţă chimică ca fiind toxică până la proba contrarie !

Oricare ar fi cauza intoxicării, tratamentul trebuie să fie prompt, în acest mod
evitându-se complicaţiile.
PREVENIREA INTOXICAŢIILOR
Amintiţi-vă: este mai bine să previi decât să tratezi !
Un rol important în prevenirea accidentelor care provoacă intoxicaţii îl joacă cunoaşterea
de către membrii echipajului a riscurilor la care sunt supuşi în anumite situaţii, a măsurilor care
trebuie luate în cazul producerii accidentelor, precum şi cunoaşterea semnelor convenţionale care
însoţesc etichetele mărfurilor transportate.
Pentru manevrarea anumitor încărcături periculoase se vor folosi haine de protecţie
adecvate, iar dacă este cazul, aparate de oxigen (cu sistem de aer comprimat şi mască). Toate
acestea se află la bordul navei în spaţii special amenajate, uşor accesibile. În apropierea acestora
sunt amenajate spaţii speciale, precum duşuri şi alte facilităţi de acest gen.
În eventualitatea unor scurgeri de gaze sau a emanaţiilor de vapori şi fum – nu uitaţi
detectoarele de gaz.
Spaţiile în care s-au detectat vapori sau gaze toxice vor fi ventilate şi se va utiliza un
detector de gaz înainte de a pătrunde în aceste spaţii.
Spaţiile în care sunt detectate mărfuri periculoase vor fi decontaminate.
Mărfurile periculoase nu se vor depozita în apropiere de alte mărfuri (în special
alimente).

TRANSPORTUL ACCIDENTAŢILOR
Reguli generale:
- în cazul accidentării mai multor persoane, transportul se face în ordinea urgenţei;
- vor fi transportate în poziţie orizontală, persoanele care au pierdut mult sânge şi care
sunt suspecte de fracturi ale coloanei vertebrale sau ale bazinului;
- pe timpul transportului vor fi supravegheate continuu respiraţia şi circulaţia sângelui,
continuându-se sau instituindu-se măsuri de prim ajutor;
- dacă este rece, accidentaţii vor fi acoperiţi cu pături, haine, iar dacă este cald li se vor
proteja capul şi faţa de acţiunea directă a razelor solare;
- accidentaţii cu fracturi ale coloanei vertebrale sau bazinului nu vor fi transportaţi decât
pe targa rigidă;
- transportul trebuie să evite cât mai mult zdruncinăturile.
Transportul fără targă al accidentaţilor

PRIMUL AJUTOR PSIHOLOGIC
În caz de accidente, ajutorul medical trebuie să fie însoţit în permanenţă de ajutor

psihologic.
În momentul accidentului, victima poate intra în stare de şoc, dominată fiind de
sentimente şi gânduri contradictorii:
- eu sunt vinovat ?
- sunt grav rănit ?
- voi ajunge la spital ?
- mă poate ajuta cineva ?
- mai este cineva rănit ?
- ce vor spune cei de acasă ?
Suportul psihologic acordat accidentatului, de la început, previne riscul deteriorării

circulaţiei sanguine.
Accidentatul: - durere; Salvatorul: - cunoştinţe;

- teamă; - iniţiativă;
- nesiguranţă; - siguranţă;
- vinovăţie; - sprijin;
- isterie. - calm.
Controlează situaţia, nu intra în panică, păstrează-ţi autocontrolul !

Fii apropiat, dă căldură umană, şi siguranţă !
Rămâi lângă accidentat, comunică permanent cu el, încurajează-l !

ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
Anatomia studiază forma şi structura organismului.

Fiziologia studiază funcţiile diverselor organe.
Structura studiază organismul de la cel mai mic element al său astfel:
CELULA este o membrană care conţine un nucleu şi un lichid numit citoplasmă. Este
materie vie care respiră, se hrăneşte, elimină deşeuri, este specializată.
ŢESUTUL este un ansamblu de celule de acelaşi fel (epitelial, osos, etc.).
ORGANUL este un ansamblu de ţesuturi diferite.
SISTEMUL este un ansamblu de ţesuturi cu o anumită funcţie (muscular, nervos,
endocrin).
APARATUL este un ansamblu de organe şi ţesuturi diferite care colaborează pentru
îndeplinirea unei anumite funcţii (circulator, digestiv, respirator, uro-genital).
ANATOMIE TOPOGRAFICĂ
SISTEMUL SISTEMUL SISTEMUL

OSOS MUSCULAR ENDOCRIN
(208 oase) (680 muşchi) (Glande)
frontal, temporale masticatori şi cei care hipofiza, epifiza,
CAP parietale,occipital, faţa dau expresie feţei glandele salivare
(14 oase cu maxilarele)
coloana vertebrală sterno-cleido-mastoidian, tiroida,
GÂT
(7 vertebre cervicale) muşchii feţei paratiroidele
coloana vertebrală Intercostali, pectorali, -
SUPERIOR (12 vertebre toracice, marele trapez (spate)
(torace) 12 perechi de coaste
TRUNCHIUL şi osul stern)
coloana vertebrală diafragmul, abdominal, pancreas, ficat,
MIJLOCIU
(5 vertebre lombare) marele dorsal splina,
(abdomen)
suprarenalele
UMĂR clavicula, omoplat deltoidul -
BRAŢ humerus biceps, triceps -
MEMBRE COT articulaţie -
SUPERIORE ANTEBRAŢ cubitus şi radius flexori, extensori -
INCH. 8 oase carpiene - -
MÂNA

5 metacarpiene (palma - -
MÂNA
şi falangele degetelor)
articulaţia - -
ŞOLD
coxofemurală
femur biceps femural (post.) -
COAPSA şi cvadriceps femural
MEMBRE
(ant.), muşchii aductori
INFERIOARE
GENUNCHI articulaţie cu rotulă - -
tibia (frontal), tibial (ant.) şi triceps -
GAMBA
peroneu sural (posterior)
GLEZNA maleola (int./ext.) - -
calcaneu, 5 tarsiene, - -
PICIOR
5 metatarsiene, falange.
APARATUL CIRCULATOR
Are rolul de a transporta oxigenul şi hrana (elementele simple rezultate în urma digestiei)
în organism şi de a aduce la plămâni pentru a fi eliminat bioxidul de carbon rezultat arderilor la
nivel celular. Se compune din inimă şi vase de sânge (artere, vene, capilare).
Sângele
55% plasma , 45% hematii, (eritrocite), leucocite, trombocite.
Sângele arterial: roşu aprins, oxigenat, efervescent, curge în jeturi, sens de ducere.
Sângele venos: violaceu, conţine bioxid de carbon, curge lin, continuu, sens de
întoarcere.
Inima
Partea stângă – sânge arterial: sângele oxigenat de la plămâni intră în atriul drept (sus),
trece în ventriculul stâng (jos) de unde este pompat în organism prin artera aortă, artere şi
capilare.
Partea dreaptă – sângele venos colectat de venele care intră în atriul drept (sus) trece în
ventriculul drept (jos) de unde este pompat spre plămâni.
PULS - numărul de bătăi ale inimii pe minut (normal 70-80 în repaos).
Funcţionarea inimii-sistola (contracţia) auriculelor = 0,1 s, urmată de sistola (contracţia)
ventriculelor = 0,3s când sângele este împins ritmic şi diastola (pauza, relaxarea) = 0,4 s.
TENSIUNEA ARTERIALĂ este presiunea măsurată în mm COL. HG, în timpul
sistolei (maximă) şi a diastolei (minimă). Valori normale pentru TA sistolică = 115-140 şi
pentru TA diastolică = 75-90.

Vasele de sânge
Se clasifică în artere şi vene după felul sângelui transportat.
De la inimă sângele pleacă prin artera aortă şi se distribuie prin artere (carotide,
subclaviculare, humerale, cubitală, iliacă, femurală, etc.), ateriole şi capilare.
Sângele venos se colectează din capilare în venule, vene şi intră în inimă prin venele cave
(superioară şi inferioară).
APARATUL RESPIRATOR
Are rolul de a asigura schimbul de gaze între organism şi mediul exterior.
Se compune din căile aeriene (nas, laringe, trahee, bronhii) şi plămâni, bronhiole până la
alveole.
Plămânii fac actul respirator prin cele două mişcări egale: inspir şi expir într-un ritm de
16-20 resp. pe minut.
SISTEMUL NERVOS
Sistemul central şi sistemul periferic (al vieţii de relaţie şi vegetativ).
Se compune din creierul mare (cu cele două emisfere: st /dr.), creierul mic, bulbul
cefalorahidian, şi din măduva spinării (situată în interiorul coloanei vertebrale în canalul
medular) de unde pleacă rădăcinile nervoase şi (la membre) nervii periferici.
APARATUL DIGESTIV
Se compune din cavitatea bucală, faringe, esofag, stomac, duoden, intestinul subţire,
intestinul gros, rect şi anus.
Asigură digestia prin prelucrarea mecanică şi chimică a alimentelor, transformarea
acestora în elemente foarte simple şi absorbţia lor în vederea hrănirii ţesuturilor.
APARATUL URINAR
Asigură filtrarea sângelui şi se compune din rinichi, vezică urinară, uretra, prostata şi
organul sexual.

BIBLIOGRAFIE:
Dr.Constantin Mihalache – Acordarea primului ajutor medical şi supravegherea medicală la

bordul navelor. Editura Europolis 2003.
Dr.Constantin Mihalache - Elemente principale în acordarea primului ajutor medical. Editura

Europolis 2002.
Curs de igienă şi prim ajutor, Bucureşti, 1977.
Internaţional Medical Guide for ships. World Health Organization 2008.
Practical First Aid, The British Red Croos, 1990.
Prim ajutor, manual. Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, 1997.
Convenţia S.T.C.W. 95 - Secţiunea A\ VI\ 1-3.
Ghid medical de prim ajutor - Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România 2004.
Dr. Andrei Firica, Culegere de lecţii - Primul ajutor – Bucureşti, 1981.
Manual pentru formator - Primul ajutor - Societatea Naţională de Cruce Roşie.
Dr. Constantin Mihalache, Acordarea primului ajutor medical şi respectarea normelor de igienă
la bordul navelor, Constanţa, 1993.
International Maritime Dangerous Code [-M.S.A.G].-1965.
Safety of life at Sea [SOLAS-1974] cap 3, reg 19.

CUPRINS:
Pagina
1. Să ştii să acorzi corect primul ajutor medical……………………………………. 1
2. Importanţa primului ajutor medical……………………………………………… 2
3. Organizarea şi acţionarea la locul accidentului………………………………….. 3
4. Starea de inconştienţă…………………………………………………………….. 5
5. Primul ajutor în cazul pierderii cunoştinţei……………………………………..... 8
6. Respiraţia………………………………………………………………………… 10
7. Primul ajutor în caz de stop respirator…………………………………………… 12
8. Circulaţia sanguină……………………………………………………………….. 14
9. Primul ajutor medical în caz de stop cardiac…………………………………….. 16
10. Resuscitarea cardio-respiratorie………………………………………………… 18
11. Corpi stăini în gât………………………………………………………………. 20
12. Hemoragia………………………………………………………………………. 22
13. Primul ajutor în caz de hemoragie………………………………………………. 24
14. Rănile…………………………………………………………………………… 25
15. Primul ajutor în lipotimie (leşin), sincopa, insolaţia……………………………. 30
16. Leziuni la nivelul extremităţilor oasteo-musculare (entorsa, luxaţia, fractura)… 32
17. Arsuri…………………………………………………………………………… 35
18. Degerături………………………………………………………………………. 39
19. Înec……………………………………………………………………………… 41
20. Accidente provocate de substanţe chimice – intoxicaţiile……………………… 42
21. Transportul accidentaţilor………………………………………………………. 43
22. Primul ajutor psihologic………………………………………………………… 45
23. Anatomie şi fiziologie…………………………………………………………. 46
Bibliografie………………………………………………………………………….. 49
Cuprins………………………………………………………………………….. 50

EFA-Suport-PAM Elementar-2020-07-28 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EFA-Suport-PAM Elementar-2020-07-28 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CERONAV

PRIMUL AJUTOR MEDICAL

Coperta: Nicoleta HÂNCU

Adresa: CERONAV, str. Pescarilor nr. 69 bis, cod 900581 – Constanţa

- organizează locul accidentului;

Pentru fiecare accidentat evaluează:

- starea de conştientă: prezentă / absentă

A. Persoana lipsită de cunoştinţă:

- deschizi căile de acces ale aerului;

B. Persoana prezintă hemoragie:

- opreşti sângerarea cu pansament compresiv;

C. Persoana are căile respiratorii blocate cu corpi străini:

- efectuezi manevre de evacuare a corpilor străini din gât.

D. Pentru fiecare accidentat:

- asigură suportul psihologic;

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 1

CU CÂT ŞTIU MAI MULŢI MEMBRI DE ECHIPAJ

SĂ ACORDE PRIMUL AJUTOR, CU ATĂT POT FI SALVATE MAI

PRIMELE MINUTE CRITICE

ACCIDENTAT ALARMĂ SALVARE

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 2

PRIMUL AJUTOR SALVATOR DE VIATA !

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 3

DĂ ALARMA - PRIN SISTEMUL GENERAL DE ALARMARE AL NAVEI !

Continuarea ajutorului implică:

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 4

În caz de inconştienţă, persoana nu reacţionează la atingere sau la adresare. Este

PRIVEŞTE – ASCULTĂ - SIMTE

NU ÎŢI RISCA NICIODATĂ PROPRIA VIAŢĂ !

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 5

Dacă este posibil lasă persoana în poziţia în care o găseşti.

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 6

La nevoie cere ajutorul, dă alarma, cheamă ambulanţa.

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 7

ATUNCI CÂND ACCIDENTATUL RESPIRĂ :

- aşează persoana în poziţia ,,laterală stabilă’’ – vezi imaginile;

Poziţia laterală stabilă (poziţia de siguranţă):

Apucă cu o mână de umărul de partea opusă a persoanei, iar cu cealaltă mână de

Rulează persoana pe o parte către tine.

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 8

DĂ ALARMA ! CERE SPRIJIN MEDICAL PRIN RADIO !

Poziţia de siguranţă este folosită în managementul victimelor inconştiente care respiră, au

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 9

CĂI RESPIRATORII LIBERE

Mandibula şi limba astupă căile respiratorii.

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 10

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 11

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 12

NU ABANDONA ACCIDENTATUL ! STAREA SE POATE INRĂUTĂŢI !

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 13

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 14

TENSIUNEA (presiunea) ARTERIALĂ

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 15

1. Localizează sternul prin aşezarea 2. Urmează apoi linia arcului

3. Plasează degetul mijlociu în adâncitura 4. Aşează arătătorul lângă degetul

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 16

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 17

Alternează 30 compresii cu 2 insuflatii de aer. Menţine un ritm regulat şi nu face manevre

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 18

SUPORT VITAL DE BAZĂ LA ADULT

STRIGĂ DUPĂ AJUTOR

“PRIMUL AJUTOR MEDICAL ELEMENTAR”- Suport de curs - Pagina: 19

ALGORITM DE INTERVENŢIE IN CAZ DE OCSCA LA ADULT