Sunteți pe pagina 1din 2

TEXTUL EPISTOLAR

Textul epistolar (scrisoarea) este o formă de comunicare la distanță caracterizată, în


primul rând, prin existența unor clișee de limbaj, referitoare la dată și loc, la formula
de adresare și cea de încheiere, la semnătura emițătorului, prin care se fixează relația
dintre emițător și receptor.

Structura textului epistolar:

 Data și locul elaborării;


 Formula de adresare, aflată în relație de simetrie cu formula de încheiere;
 Textul propriu-zis, compus din trei paragrafe: primul paragraf conține
prezentarea scopului, al doilea paragraf conține dezvoltarea ideii exprimate în
primul paragraf, al treilea paragraf conține formulele prin care emițătorul
pregătește încheierea;
 Semnătura emițătorului și un eventual post-scriptum.

Textele epistolare sunt de două feluri:

1. Amicale/familiale – aceste scrisori se adresează prietenilor și membrilor


familiei și se caracterizează prin prezența următoarelor trăsături:
a. formula de adresare specifică (Dragă X);
b. formula de încheiere (Cu drag, Cu prietenie);
c. Mărci lexico-gramaticale ale subiectivității;
d. Încărcătură emoțională;
e. Mesaj direct, natural, spontan, ton confesiv;
f. Libertate de exprimare și de utilizare a registrelor limbii.
2. Oficiale – transmise între instituții sau între persoane și instituții și se
caracterizează prin următoarele trăsături:
a. Formula de adresare specifică (Stimate Domnule Director);
b. Formula de încheiere simetrică (Cu stimă, Cu respect);
c. Exprimare obiectivă, impersonală;
d. Utilizarea pronumelor de politețe și a formulelor de reverență;
e. Lipsa încărcăturii afective;
f. Utilizarea registrului standard sau, cel mult, a registrului neologic.