PROIECT DE PROGRAMĂ PENTRU OPȚIONAL

(pentru modulul al III –lea al cursului de formare profesională

„Jocul didactic în școala incluzivă”)

Denumirea opționalului: Jocul – bucuria copiilor

Tipul: interdisciplinar
Bibliografie:

Antonovici, Ș.; Neațu, P., Jocuri și activități alese, București: Editura Aramis, 2008;
Barbu, H.; Popescu. E.; Șerban, F., Activități de joc și recreativ-distractive, București: E.D.P., 1993;
Buda, A.; Frâncu, B. A., Jocuri didactice și exerciții distractive: culegere pentru clasa I, București:
E.D.P., 1970;
Marolicaru, Mariana; Boros-Balint, Iuliana; Gherțoiu, Dan Mihai, Jocuri dinamice pentru copii mici
și copii mari, Cluj-Napoca: Risoprint, 2008;
Todea, Septimiu Florian, Jocurile de mișcare, București: Ed. Fundației ”România de mâine”, 2002;
Tomșa, Gheorghe, Psihopedagogie preșcolară și școlară, București: Revista ”Învățământul preșcolar”,
2005

Argument
În activitatea de fiecare zi a copilului, jocul ocupă locul preferat. Jucându-se, el își satisface
nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare și de a se transpune în diferite situații
care îl apropie de realitatea înconjurătoare.
Folosirea jocului didactic în procesul instructiv-educativ, în școala incluzivă, determină elevii
să învețe cu plăcere, să devină interesați de activitatea ce se desfășoară; elevii timizi devin volubili,
mai curajoși, capătă mai multă încredere în capacitățile lor, elevii cu CES deprind mai multă siguranță
și tenacitate în elaborarea răspunsurilor. Datorită conținutului și formei de desfășurare, jocurile
didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei, dezvoltând spiritul de
echipă, de într-ajutorare și de muncă organizată. Prin joc, copiii reușesc să se integreze în climatul
socio-afectiv al mediului în care se desfășoară procesul de învățare, uită de diferențele etnice,
religioase, sociale etc. Faptul că între ei se creează o stare de competiție, îi determină să-și amplifice
dorința de cunoaștere. Jocul didactic îi conduce pe copii la descoperirea unor adevăruri prin eforturi
care, datorită formei atractive, par mult mai mici. Jocul are rolul de a dinamiza gândirea, imaginația,
creativitatea copiilor, precum și viața afectivă, oferindu-le un randament sporit de învățare. Copiii
participă activ la propria lor formare, achiziționând cunoștințe, formându-și aptitudini și
comportamente, îmbogățindu-și universul gnoseologic.
Jocul didactic rămâne cea mai sigură cale de acces spre sufletul copiilor, spre minunata lor
lume de gânduri și vise. Pentru copii, aproape orice activitate este joc. ”Jocul este munca, este binele,
este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să
respire și, în consecință, să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce
este copil, nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale.” (Claparede)
Îmbinarea judicioasă a elementelor de joc cu cele de învățare constituie un mijloc important de
pregătire psihologică a elevilor în școala incluzivă. În clasă, educaţia incluzivă este un mod de educaţie
1
adaptat şi individualizat, în funcţie de nevoile tuturor copiilor în cadrul grupurilor şi grupelor
echivalente ca vârstă, în care se regăsesc copii cu nevoi speciale, capacităţi şi nivele de competenţă
foarte diferite. Utilizând prin joc eeducaţia incluzivă oferim suport copiilor cu dificultăţi de învăţare,
indiferent de originea lor socială sau de tulburările pe care le prezintă, acceptaţi în învățământul de
masă, alături de colegii lor fără probleme medicale, emoționale, lingvistice, sociale,etc.
Jocul este, în esență, o modalitate de investigație și de cunoaștere a lumii reale, ”o preînvățare”
(Vâgotski, Piaget, Wallon), ”un spațiu de satisfacere a dorinței firești de manifestare a independenței”
(Freud), ”un mijloc de comunicare” (Bateson). Implicarea copiilor în joc este deplină; ei își antrenează
spontan și voluntar toate potențialitățile fizice, intelectuale, afective, jocul reprezentând astfel un
”mijloc de realizare a sinelui” ( Claparede) și de ”formare a eu-ului” (Chateau).
Jocul didactic interdisciplinar îmbină sarcini didactice din domenii de cunoaștere diverse, într-o
structură unitară, axată pe învățare. Jocul imprimă activității didactice un caracter dinamic și atrăgător,
induce o stare de bucurie și de destindere care previne monotonia și oboseala, fortificând energiile
intelectuale și fizice ale elevilor.

Competențe specifice și activități de învățare

Competențe specifice Activități de învățare

1. Dezvoltarea capacităților perceptive și - jocuri și tehnici de exprimare senzorial-

reprezentative ale copiilor emoțională la copiii cu CES
- jocuri de completare a desenelor la copiii cu
probleme lingvistice
2. Dezvoltarea operativității gândirii, a - exerciții de identificare a unor elemente date la
activităților rezolutive și de înțelegere copiii cu deficiențe de vedere
- exerciții de comparație a două sau mai multe
obiecte, la copiii cu strabism
- exerciții de asociere în baza unui criteriu logic,
la copiii cu probleme de concentrare
- exerciții de operare concretă cu scheme mentale
elaborate anterior, la copiii supradotați
3. Dezvoltarea potențialului lingvistic al copiilor - exerciții de exprimare emoțională spontană la
copiii cu probleme emoționale
- tehnici de fantezie la copiii creativi
- exerciții de creare de povești la copiii cu
imaginație bogată
4. Antrenarea conduitelor prosociale și de - jocuri pentru depășirea inhibițiilor și a blocajelor
socializare emoționale, la copiii timizi
- exerciții de empatie, la copiii mai puțin sociabili
- jocuri de întrajutorare și de colegialitate, la
liderii de grup
5. Dezvoltarea simultană a deprinderilor motrice - jocuri de mișcare la copiii cu probleme motrice
de bază, a calităților motrice, precum și a
însușirilor și deprinderilor moral-volitive

Conținuturi:
2
● Jocuri de intercunoaștere
● Jocuri senzoriale (auditive, vizuale, motorii, tactile)
● Jocuri de atenție, jocuri de memorie, jocuri de gândire
● Jocuri de dezvoltare a limbajului, jocuri de imaginație, jocuri de creație
● Jocuri de observare a mediului social, jocuri cu reguli transmise prin tradiție, jocuri protocolare
● Jocuri de mișcare

Sugestii metodologice:
● Strategii didactice
”Copiii au nevoie să se joace pentru a-și dezvolta abilitățile cognitive și motorii și pentru a
învăța despre lumea socială și locul lor în ea.” (Frost și Jacobs)
Rolul jocului în dezvoltarea copilului este foarte mare, ajutând la:
- coordonarea mișcărilor mâinilor, picioarelor și ale corpului, contribuind astfel la dezvoltarea lui
fizică;
- perfecționarea pronunției, îmbogățirea vocabularului și a expresivității vorbirii;
- dezvoltarea imaginației și creativității;
- educarea unor trăsături de voință și caracter (curajul, perseverența, sinceritatea, stăpânirea de sine,
independența);
- exersarea unor deprinderi de comportare în societate;
- dezvoltarea capacității de a duce la bun sfârșit activitatea începută, contribuind la dezvoltarea voinței;
- dezvoltarea motivației.
Fiecare copil trăiește în timpul jocului cu impresia că se joacă de-a ce vrea el sau că efectuează
un lucru din proprie inițiativă, dar, în realitate, învățătorul este acela care:
- organizează și conduce sistematic jocurile copiilor;
- îi pune pe copii în situația de a transfigura imaginativ aspecte ale vieții sociale cunoscute de ei;
- familiarizează copiii cu acțiunile de joc mai dificile, complexe;
- stimulează cooperarea dintre copii;
- creează situații-problemă pe care copiii le rezolvă într-o manieră creativă.
Învățătorul va sugera elevilor teme de joc legate de ceea ce au învățat la activitățile precedente
(Comunicare în limba română, Matematică și explorarea mediului, Arte vizuale și activități practice,
Muzică și mișcare).
Jocurile pentru copii vor corespunde intereselor, posibilităților personale, ritmului propriu,
rezistenței la efort, copiilor de sex, etnie, religie, categorie socială diferită și se vor desfășura cu
intervenția redusă a învățătorului. Ele urmăresc activizarea copiilor, trezind interesul pentru cunoaștere
și acțiune liberă, independentă, cu diverse materiale și jucării.
Spațiul pentru jocuri va susține activitatea ludică a elevilor, putând fi sectorizat pe domenii
diferite, pentru a se respecta cerințele de individualizare a educației, după cum spațiul comun pentru
jocuri le oferă copiilor ocazia de a se întâlni în activitate cu ceilalți, prin comunicare, cooperare,
colaborare, respect, negociere, acceptare, prietenie.
Eficienţa jocului didactic de echipă depinde, în mare măsură, într-o școală incluzivă, de
respectarea cerințelor metodice specifice: conținutul jocului, sarcina didactică, regulile jocului,
acțiunea de joc. Atracția copiilor pentru joc se leagă direct de rezolvarea sarcinii didactice, care apare
sub forma unei probleme de gândire, de recunoaştere, denumire, descriere, reconstituire, comparaţie,
ghicire. Regulile jocului îndeplinesc o funcţie reglatoare asupra relaţiilor reciproce dintre copii și sunt
condiţionate de conţinutul şi sarcinile fiecărui joc. Jocul didactic se încheie cu un anumit rezultat care

3
arată gradul în care copilul şi-a format priceperea de a găsi răspunsul potrivit și de a da răspunsuri
verbale prompte.
În suita de metode și tehnici didactice, jocul didactic în școala incluzivă ocupă cel mai
important loc, prin influenţa pe care o exercită asupra celor mai profunde laturi ale personalităţii
copiilor.   

● Modalități de evaluare
Evaluarea se va realiza prin metode moderne, precum: observarea sistematică a
comportamentelor de învățare, proiectul, autoevaluarea.
Procesul de evaluare valorifică astfel achizițiile copiilor, stimulând dezvoltarea de valori și
atitudini în diferite contexte, adaptate particularităților individuale și de vârstă ale elevilor și prin
raportarea la competențele specifice.
Progresul fiecărui copil va fi urmărit, încurajat şi valorizat în întreaga activitate de
predare-învăţare-evaluare. Rezultatele elevilor vor fi înregistrate, comunicate şi discutate cu părinţii.