Sunteți pe pagina 1din 11

EUROPA VESTICĂ

În cadrul Europe Vestice se pot diferenţia două subregiuni distincte: Europa Vestică
continentală şi Europa Vestică insulară.

EUROPA VESTICĂ INSULARĂ


Principala trăsătură a regiunii este marea fragmentare teritorială, insulelor majore
Anglia şi Irlanda adăugându-li-se alte 1 000 insule grupate în mici arhipelaguri precum:
Shetland, Orkney, Hebride, Man, Feroe, etc.
În insulele britanice relieful este dominat de munţii şi podişurile joase, intens erodate
şi peneplenizate. Fragmentarea tectonică este excesivă în Anglia de sud-est.
Pe depozitele sedimentare mezozoice şi neogene apare un relief de cueste, platforme
structurale şi câmpii vălurite.
O notă comună întregii regiuni o conferă modelarea glaciară intensă, acţiunea calotelor
lăsând drept mărturie blocurile eratice, cuvetele de subsăpare, valurile de morene, văile cu
profil transversal sub forma de U, devenite ulterior, prin inundarea de către apa oceanului,
fiorduri.
Localizarea insulelor în Oceanul Atlantic, în fâşia de influenţă a Curentului Golfului,
determină o răspândire generalizată a climei oceanice umede. Amplitudinile termice anuale
sunt reduse, temperaturi negative înregistrându-se iarna în Scoţia şi Irlanda.
Râurile sunt scurte, dense, bogate în debite, cu oscilaţii de nivel nesemnificative -
Shannon (350 km - în Irlanda), Severn (335 km), Tamisa (333 km), Ouse, Trent, Tess,Tweed.
În cuvetele glaciare, între morene şi în depresiuni tectonice apar lacuri: Loch Ness,
Loch Oih, Loch Neagh ( 400 km2 - în Irlanda).
Vegetaţia caracteristică în Arhipelagul Britanic este cea de păduri (pini, mesteceni - în
nord, stejar - în sud) şi landa (iarba neagră, afin). În câmpiile umede apar turbăriile. Fauna
este săracă separarea insulelor de continent având loc înainte de diversificarea speciilor din
postglaciar. Sunt prezente vulpea, căprioara, viezurele, iepurele.
Solurile aparţin predominant podzolurilor şi solurilor brune, solurilor gleice,
lacoviştilor şi solurile turboase.
Resursele sunt reprezentate îndeosebi prin cărbuni cu bazine localizate în Munţii
Penini, Ţara Galilor. Exista mari zăcăminte de turba în Irlanda.

1
Importante cantităţi de petrol şi gaze naturale sunt extrase în Marea Nordului. Se
exploatează minereu de fier cu 30% concentraţie – producţii reduse.
Terenuri agricole sunt extinse ca suprafaţă dar au un indice de utilizare restricţionat de
climatul umed şi răcoros. Ca urmare a defrişărilor din secolele trecute, pădurile ocupă
suprafeţe limitate (4% în Anglia).
Populaţia Europei insulare este de aproximativ 65 milioane locuitori, iar densitate
medie de peste 150 locuitori/km2. Valori ridicate sunt în Anglia (230 loc/km 2), mult mai
scăzute în Irlanda (55 loc/km2).
În Marea Britanie structura etnică, multă vreme compactă, este influenţată de
amestecul cu imigranţii proveniţi din fostele sale colonii.
Regiunea este puternic urbanizată, veritabile sisteme urbane fiind edificate începând
din feudalism pe locul unor vechi castre romane (Londra, York).
Un salt major în dezvoltarea oraşelor apare odată cu revoluţia industrială când exodul
rural se amplifică paralel cu creşterea populaţiei urbane pe seama sporului natural propriu
specific perioadei exploziei demografice.
În Irlanda predomina oraşele mici situate îndeosebi pe litoral (vechi porturi pescăreşti).
Aglomerări urbane importante sunt: Londra - 10 milioane locuitori, Leeds - Bradford,
Birmingham, Liverpool, Manchester, Shefield. Ele alcătuiesc un megalopolis cu peste 35
milioane de oameni.
Baza economiei rămâne industria fiind dezvoltate toate ramurile: energetică (termo,
hidro, nucleară), metalurgică feroasă şi neferoasă - Sheffield, Port Talbot, Birmingham,
construcţii de maşini - Londra, Manchester, Nottingham, Liverpool, Coventry (nave, avioane,
automobile, electronică, optică, maşini unelte), chimică (petrochimică, clorosodică, acid
sulfuric), textilă (cu prelucrarea lânii în est - Leeds, Bradford şi a bumbacului în vest -
Liverpool, Manchester), alimentară (prelucrarea peştelui, carne, lactate).
Agricultura deţine o pondere redusă în PIB datorită: condiţiilor climatice şi de sol
restrictive, importului de produse alimentare ieftine din fostele colonii, populaţiei agricole
reduse (2% în Marea Britanie).
Domină net creşterea animalelor (70% în Marea Britanie, 75% în Irlanda. Se cresc în
principal ovine şi bovine.
Cultura plantelor este mai extinsă în sudul Angliei unde se cultivă grâu, orz, ovăz,
cartof, sfeclă de zahăr.
Turismul valorifica obiectivele antropice din marile oraşe (Londra, Glasgow,
Edinburgh, Manchester, Liverpool, Cardiff) şi elemente ale peisajului (munţi, lacuri, fiorduri,

2
ape termale). Climatul oceanic cu insolaţie redusă nu favorizează însă turismul estival şi, cu
excepţia Scoţiei, nici turismul hivernal, durata zăpezii fiind limitată.
Transporturile sunt asigurate de o reţea densă de autostrăzi, căi ferate, aeroporturi.
Este foarte dezvoltat transportul maritim, britanicii având mari tradiţii în domeniu.
Principalele porturi sunt: Londra, Liverpool, Portsmouth, Southampton, Cardiff, Dublin, etc.
Comerţul îşi are rădăcinile în schimbul de mărfuri dintre metropola şi colonii.
Se caracterizează printr-un import masiv de minereuri, fructe, cereale, carne şi pe exportul de
tehnologie, produse industriale, conserve de peşte. Ca parteneri apropiaţi se înscriu ţările din
UE, ţările din Commonwealth, SUA, etc.

Diferenţieri regionale:

Irlanda :
Este caracterizată printr-un relief domol - munţi joşi (1041 m altitudine maximă), podiş
aplatizat şi câmpie cu mlaştini şi turbării.
Precipitaţiile sunt abundente, iar temperaturile sunt moderate.
Densitatea populaţiei este redusa (55 loc/km2).
Oraşele sunt mici, mai importante fiind: Dublin (cca. 500 000 locuitori), Belfast (cca.
300 000 locuitori), Cork, Galway, Monaghan.
Agricultura se bazează pe creşterea animalelor (ovine şi bovine), o mare parte din
producţia obţinută fiind valorificată prin export.
Dintre ramurile industriale se evidenţiază construcţiile de maşini, informatica, industria
textilă şi alimentară. Turismul este bine dezvoltat (peste 5 - 6 milioane vizitatori anual).

Scoţia :
Se caracterizează prin marea extindere a reliefului montan, cu morfologie glaciară tipică.
Vegetaţia specifică este cea de turbării, lande şi foioase de talie mică (adaptată vânturilor
puternice, ploilor abundente) ; păşunile şi fâneţele ocupă suprafeţe extinse.
Densitatea populaţiei este redusă. Oraşele sunt mici, cele mai importante fiind
metropolele Glasgow şi Edinburgh, urmate de Dundee, Aberdeen, Inverness.
Din punct de vedere economic, se remarcă industria metalurgică, chimică, textilă,
alimentară. Agricultura este axată pe creşterea animalelor, iar turismul valorifică în principal
obiectivele antropice (cultural-istorice).

3
Anglia Centrală :
Are un peisaj variat, cu o catenă muntoasă centrală (Munţii Penini), podişuri şi câmpii
periferice. Râurile au un debit ridicat datorita climatului oceanic umed.
Densitate populaţiei este ridicată.
Oraşele mari şi mijlocii sunt numeroase, existând tendinţa de formare a unui megalopolis:
Liverpool - Manchester - Leeds. În acest areal densitatea oraşelor este foarte mare:
Blackburn, Bradford, Bolton, York, Sheffield, Nottingham, Derby etc. Cel mai mare oraş din
regiune este Birmingham (1 milion locuitori).
Economie este bine dezvoltată: industrie diversificată, agricultura axează pe creşterea
animalelor, turism cultural si recreativ, reţea de transport densă. Resursele naturale sunt
exploatate intensiv: fier, cărburi, petrol şi gaze - în Marea Nordului.

Anglia de Sud:
Prezintă un peisaj colinar şi de câmpie în est şi centru, munţi joşi în vest. Reţeaua
hidrografică este densă; ape minerale şi termale - Bath.
Vegetaţia naturală este înlocuită practic de terenurile agricole - cultura plantelor. Este
bine dezvoltată şi creşterea animalelor (ovine, bovine).
Are o densitate mare a populaţiei, mai ales în aria metropolitana londoneză (numeroase
oraşe mici în jurul Londrei: Oxford, Reading, Luton, Croydon, Greenwich etc.).
Există numeroase orase şi în zona de ţărm, multe dintre acestea importante porturi:
Dover, Brighton, Portsmouth, Southampton, Bournemouth, Exeter, Plymouth etc.
Londra se detaşează ca principalul centru industrial, comercial, cultural şi turistic al
întregii regiuni.

Ţara Galilor:

Relieful regiunii aparţine cutărilor caledonice, având culmi intens şlefuite.


Se remarcă un podiş central şi coline de joasă altitudine spre extremităţi - Podişul Wales,
Munţii Cambrian. Altitudinea maximă este de doar 1085 m - Vf. Snowdon.
Climatul oceanic se caracterizează prin precipitaţiile bogate - peste 2000 mm anual.
Aşezările sunt mici, regiunea fiind mai slab dezvoltată urban şi economic.
Se remarcă oraşele: Cardiff, Swansea.

4
EUROPA VESTICĂ CONTINENTALĂ
Reprezintă una dintre regiunile geografice tipice ale Uniunii Europene, având cea mai
pregnantă individualitate geografică.
Limitele sale urmează elemente ale cadrului natural de maximă relevanţă peisagistică
şi anume: la est - culoarele tectonice ale Rhinului şi Rhonului, la sud - Marea Mediterană şi
versantul nordic al Pirineilor, spre vest Oceanul Atlantic iar spre nord - Marea Nordului.
Morfologic, arhitectura peisajului este grefată pe structuri litologice: masive hercinice
vechi şi câmpii recente.
Masivul Central Francez (altitudinea medie aprox. 700 m) este unitatea morfologica
de referinţă a regiunii atât prin suprafaţa extinsă cât şi prin structura mozaicată: formaţiuni
cristaline, vulcanice şi sedimentare. Relieful carstic apare în sud şi sud-vest – Podişul
Causses, prezentând forme specifice - doline, lapiezuri, chei. Partea nord-vestica a podişului
are aspect de podiş – Limousin. Marginea estică şi sud-estică este abruptă şi faliată: culmile –
Munţii Lyonnais, Munţii Ceveni (1754 m). Formele construite de vulcanismul pliocen şi
cuaternar – Puy de Sancy (1886 m), Cantal (1859 m) - în Masivul Central Francez, reprezintă
părţile cele mai înalte ale întregului lanţ hercinic european (cu excepţia Munţilor Ural aflaţi la
extremitatea estică a continentului).
O altă unitate reprezentativă este Bazinul Parizian, o vastă depresiune tectonică
colmatată (argilele, pietrişurile, nisipurile sunt frecvente în partea centrală a unităţii).
Periferic, în zonele calcaroase apar cueste.
La poalele Pirineilor, lanţ muntos ce separă Europa Vestică de Peninsula Iberică, se
află Bazinul Acvitaniei, constituit din roci mezozoice în nord şi terţiare în sud (suprapus
vechiului canal dintre Atlantic şi Mediterană, cu celebrul afloriment de la Villefranche). În
rocile mezozoice (calcare, gresii) sunt sculptate peşteri, chei, cueste şi depresiuni. Apar, de
asemenea, largi piemonturi iar în sud-vest se extinde Câmpia Landelor, mlăştinoasă şi cu
numeroase dune de nisip.
Partea nord-vestică a regiunii se suprapune Podişului Armorican, format din trei
compartimente: Breton (Monts d'Arres - 384 m), Normand (cu: Dealurile Avaloir - 417 m;
Colinele Normandiei - 385 m; Colinele Perche – 309 m ) şi Colinele Gatine (285 m -
altitudine maximă).
În nord-vest se dezvoltă Podişul Ardeni (694 m) alcătuit din structuri hercinice, uşor
ondulate, cu depozite carbonifere importante şi un carst semnificativ (Han sur Lesse).

5
Partea nordică coincide cu prelungirea spre vest a Câmpiei Germano-Polone cu o serie
de forme mai ridicate Podişul Brabant, Podisul Limburg.
Câmpia Olandei este în general submersă, terenurile răpite marii prin lucrări
hidrotehnice unice în lume (polderele) fiind cele mai extinse din Europa.
Clima este temperat oceanică. Acest climat - umed, ceţos, cu amplitudini termice
sezoniere reduse - este influenţat de imediata vecinătate a Oceanului Atlantic, direcţia
principală, cvasipermanentă a vânturilor fiind dinspre vest.
Extremitatea sud-estică prezintă o climă mediteraneană (sudul Masivului Central şi
estul Bazinului Acvitaniei). În Masivul Central altitudinea determină o evidentă etajare
climatică (până la etaj subalpin cu zăpadă în sezonul rece al anului).
Hidrografia asigură resurse de apa suficiente regiunii, fiind tributară Oceanului
Atlantic (Garonne, Dordogne, Sena, Loire), Mării Mediterane (Rhon) şi Marii Nordului
(Rhin). Reţeaua hidrografică este densă datorită climatului umed (excepţie face colţul sud -
estic, mai arid), alimentarea dominantă este pluvială (excepţie fluviile Rhin şi Rhon în
sectoarele superioare, alpine). Oscilaţiile de debite sunt reduse.
Vegetaţia naturală este compusă, predominant, din păduri de foioase, încadrate
domeniului fagului. La altitudini de peste 1 000 m în Pirinei, Masivul Central sau Pădurea
Neagră se dezvoltă pădurile de conifere temperate.
În zonele joase ale Belgiei şi Olandei precum şi în sud-vestul Franţei apare vegetaţia
de landă alcătuită din iarbă neagră.
Partea sudică relevă o vegetaţie mediteraneană tipică.
Solurile larg răspândite sunt: lateritice în sud-est sub climatul şi vegetaţia
mediteraneană, molisolurile în Bazinul Acvitaniei, argiluvisoluri în Bazinul Parisului,
podişurile Ardeni şi Armorican, nisipoase, gleice şi lacoviştile în Câmpia Belgiei şi Olandei.
Resursele naturale sunt relativ variate dar departe de a satisface cantitativ şi calitativ
cererea unei industrii deosebit de dezvoltate.
Combustibili clasici, sub forma gazelor naturale, deţine, în primul rând Olanda, în
zăcămintele din Marea Nordului.
Petrolul se exploatează în aceeaşi zonă a Marii Nordului dar şi în bazinul Acvitaniei
sau Bazinul Parizian.
Cărbuni superiori se extrag în Podişul Ardeni la Charleroi, Namur. Costurile ridicate şi
avantajul comparativ oferit de importuri a dus la închiderea multor exploatări.

6
Minereul de fier, cu un conţinut redus în metal (20-30 %) se exploatează în Lorena, iar
bauxită în sudul Franţei, la Baux sau Brignoles. Franţa mai posedă resurse de sare, potasiu,
sulf, uraniu.
Deşi cu o suprafaţă relativ restrânsă (circa 620.000 km 2), regiunea vestică are o
populaţie numeroasă (peste 85 mil. locuitori). Rezultă o densitate a populaţiei cu mult
superioară mediei continentale (peste 130 loc/km 2). Belgia şi Olanda au densităţi foarte mari
ale populaţiei (peste 335 loc/km2, respectiv 385 loc/km2) ceea ce le situează pe primele locuri
în Europa. Densităţi mari întâlnim în Bazinul Parizian, în aglomeraţia Rotterdam -
Amsterdam, centrul Belgiei.
Regiunea are un peisaj rural vizibil transformat. Aşezările rurale au fie un aspect
concentrat, de tip urban, dotate cu toate elementele de infrastructură, fie risipit - ferme - în
Masivul Central sau Ardeni.
În sud şi centru întâlnim oraşe antice (Nimes, Beziers, Valence), în nord ele sunt mai
tinere, medievale. Predomină populaţia urbană concentrată în diferite categorii de aşezări
urbane: oraşe-cetăţi (Paris, Lyon, Anvers, Brugge), oraşe-târguri medievale (Strasbourg,
Liege, Amsterdam), oraşe mai recente, dezvoltate în perioada revoluţiei industriale
(Rotterdam, Haga, Nantes, Lille).
Metropole de referinţă sunt: Paris, Bruxelles, Amsterdam. Pe lângă acestea, centre
polarizatoare majore sunt: Strasbourg, Lyon, Nantes, St. Etienne, Bordeaux, Toulouse.
Oraşele porturi - la Atlantic, Marea Nordului şi Mediterană se înscriu prin funcţiile şi
potenţialul lor economic între centrele urbane de referinţă mondială: Rotterdam, Nantes,
Bordeaux, Marsilia, Toulon.
Importanţă mare au şi oraşele turistice localizate în zona montană periferică
(Grenoble, Lourdes, Aix-les-Thermes, Vichy) şi pe litoralul mediteranean (Cannes, Nice,
Monte Carlo, St. Tropez).
Economia Europei Vestice a fost influenţată în dezvoltarea sa de următorii factori
favorabili: revoluţia industrială timpurie; deţinerea unor imperii coloniale; largă faţadă
maritimă; nucleu iniţial al UE.
Agricultura, ramura economică de mare tradiţie, este modernă, variată, intensivă,
specializată.
Franţa ocupă locul I în Europa în producţia agricolă (31 % teren arabil, 24% păşuni şi
fâneţe, 3% vii şi livezi).
Culturi intense acoperă suprafeţele din Bazinul Parisului, Alsacia, Lorena.

7
Se remarcă cele de grâu, porumb, sfecla de zahăr, orez (delta Rhonului), legumicultura
(văile Senei, Loirei, Garonnei).
Viticultura se practica în sud şi est (Lanquedoc, Camarque, Champagne, Alsacia).
Pomicultura se extinde în vest şi nord (Normandia, Bretagne, Lorena) dar şi în zona
mediteraneană unde se cultivă plante de climă caldă producători de citrice.
Creşterea animalelor bazată pe specii selecţionate (Blonda de Acvitania, Holstein - la
bovine) şi tehnologii moderne se practica în nord, centru şi vest.
Porcinele se grefează zonelor cerealiere iar ovinele suprafeţelor cu păşuni din Masivul
Central, Pirinei, Alpi.
În Olanda şi Belgia, 70% din producţia agricolă este de origine animalieră.
Culturile reflectă adaptarea la climatul oceanic mai răcoros: grâu, secară, orz, ovăz,
sfeclă de zahăr, in, legume, floricultura.
Industria este modernă, diversificată, competitivă.
Cea energetică este bazată în Franţa pe hidrocentrale, centrale nucleare (peste 75 %
din necesar - Marcoule, Chinon), utilizarea forţei mareelor (Rance), solare (Odeillo).
În Olanda primează termoenergia obţinută din cărbunii bazinului Limburg şi gaze
naturale, iar în Belgia energia rezultată din valorificarea cărbunilor din Podişul Ardei şi cea
nucleară (peste 65 %).
Metalurgia feroasă - Franţa (Thionville, Valenciennes, Fos), Belgia (Charleroi, Liege),
Olanda (în porturi) - valorifică minereul de fier din Lorena şi din import.
Metalele neferoase (aluminiu, cupru, zinc) se obţin în Franţa (lângă sursele de
hidroenergie Lannemezan-Pirinei; Ugine-Alpi), în Belgia şi Olanda în porturi (Anvers,
Rotterdam).
Industria constructoare de maşini produce: nave (Rotterdam, Amsterdam, Anvers,
Bordeaux, Marseille, Toulon), avioane (Toulouse - Airbus), autovehicule (Rouen, Rennes,
Caen, Lyon), material rulant, electronică (Eindhoven).
Industria chimică bazată îndeosebi pe materie primă importată este dezvoltate în
principalele porturi - Marseille, Toulon, Nantes, Anvers, Rotterdam dar şi la Toulouse, Lyon
sau Paris (petrochimie, acid sulfuric, cauciuc sintetic, îngrăşăminte, farmaceutică).
Industria textilă s-a specializat în prelucrarea bumbacului din import, dar şi a lânii sau
inului. Centre recunoscute sunt Anvers - Belgia , Breda - Olanda, Roubaix, Lille - Franţa.
Industria alimentară este foarte bine dezvoltată, multe dintre produsele obţinute fiind
renumite in toata lumea ( vinuri, brânzeturi – Franţa; cacao – Olanda ).
Căile de transport au o densitate si diversitate mare.

8
Transporturile rutiere dispun de o reţea modernă de autostrăzi (culoarul Rhinului,
Rhonului – axa de comunicare nord - sud ). Tunelul pe sub Canalul Mânecii uneşte Europa
vestică continentală cu cea insulară (Arhipelagul britanic).
Căile ferate se evidenţiază atât prin densitate cât şi prin modernitate, cu trenuri de
mare viteză.
Numeroase fluvii sunt folosite pentru transporturi (Rhin, Schelde, Meuse, Loire,
Sena), iar pe litoral s-au dezvoltat mari porturi (Anvers, Gent, Rotterdam, Amsterdam, Le
Havre, Nantes, Marseille).
Turismul este o ramură în plină dezvoltare pe plan mondial.
Franţa primeşte aproape 50 mil. turişti anual, fiind dezvoltate toate tipurile de turism -
recreativ, curativ, cultural.
Principalele oraşe hoteliere sunt Paris, Lyon, Lourdes, iar între regiunile cu mare
atractivitate turistică se remarcă: Alpii, Pirinei, litoralul mediteranean şi atlantic, Paris,
Strasbourg, Valea Loirei, Masivul Central.
În Belgia şi Olanda tipul de turism predominant este cel cultural.
Comerţul reflectă interacţiunile de ordin economic, dar şi politic sau social ale regiunii
studiate cu alte regiuni ale lumii.
Se importă: combustibili, minereuri, textile, celuloză, maşini şi utilaje.
Se exportă: maşini şi utilaje, electronice, automobile, avioane, maşini agricole,
produse agricole, produse ale industriei chimice etc. Principalii parteneri sunt statele Uniunii
Europene, Rusia, China, America Latină, SUA, statele arabe exportatoare de petrol etc.

Diferenţieri regionale:

Podişul Armorican include provinciile Normandia şi Bretagne din vestul Franţei.


Regiunea are un rural tradiţional, oraşe mici şi mijlocii localizate periferic: Tours,
Le Mans, Angers, Rennes, Cherbourg, Brest.
Principalul centru polarizator este Nantes, amplasat în estuarul fluviului Loara, la
vărsarea in Oceanul Atlantic.

9
Bazinul Parizian se suprapune morfologic unei vaste depresiuni delimitată la vest de
Masivul Armorican iar la est de Munţii Vosgi.
Populaţia este numeroasa, iar densitatea ridicata. Reţeaua urbană este polarizată de
Paris (peste 10 milioane locuitori împreună cu suburbiile). Oraşe importante sunt şi: Reims,
Troyes, Orleans, Rouen, Le Havre (important port la vărsarea râului Sena în Marea Mânecii).

Ţările de Jos au un peisaj monoton, determinat de relieful jos, de câmpie şi podişuri


scunde - Câmpia Belgiei şi Olandei, Podişul Brabant, Podişul Limburg.
Există numeroase oraşe organizate în reţele polarizate: Amsterdam, Rotterdam,
Anvers, Bruxelles, Liege.
Industria este diversificată şi performantă – metalurgie, construcţii de maşini,
electronică, chimică, alimentară, etc.
Agricultura intensivă se bazează pe creşterea animalelor (bovine, ovine), dar există
tradiţie şi în cultura cartofului şi horticultură.
Căile de transport sunt dense şi moderne asigurând o legătură rapidă între toate oraşele
regiunii şi zonele învecinate. Transportul fluviatil şi maritim are o mare tradiţie. Importante
porturi sunt: Rotterdam, Amsterdam, Anvers, Ostende.

Podişul Ardeni reuneşte teritorii ale Belgiei de sud şi Franţei de nord sub forma unui
platou extins de până la 600 m altitudine, cu un climat oceanic umed şi o hidrografie densă,
tributară Meusei şi Scheldei.
Principale sunt oraşe sunt: Charleroi, Namur, Arras şi Lille.

Alsacia coincide cu provincia istorică omonimă, situată în estul Franţei.


Relieful său este diversificat - Munţii Vosgi, Câmpia Alsaciei, Valea Rhinului (graben
tectonic).
Versanţii sunt acoperiţi cu dense şi extinse păduri de foioase etajate iar culoarele
văilor cu viţă de vie, pomi fructiferi şi fâneţe.
Oraşele au funcţii mixte - Strasbourg, Mulhouse, Colmar, Belfort.

10
Masivul Central Francez dispune de resurse minerale diverse - uraniu, sulf, potasiu,
ape termale şi minerale. Centrul de polarizare regională este oraşului Clermont Ferrand.
Regiunea are un potenţial turistic ridicat - recreativ (Cheile Tarnului, conurile şi
craterele vulcanice din partea centrală a masivului) şi curativ (apele minerale şi termale de la
Vichy, Lamalou les Bains).

Acvitania se interpune geografic între Masivul Central şi culmea Pirineilor de-a lungul
fostului braţ de legătura dintre Mediterană şi Atlantic.
Este străbătută de râul Garonne.
Regiunea este intens populată, principalele oraşe fiind Bordeaux şi Toulouse.

Litoralul mediteranean prezintă un peisaj extrem de pitoresc datorită reliefului variat


- munte (sectorul sudic al Alpilor Maritimi), podiş, câmpie litorală, Delta Rhonului.
Densitatea populaţiei este ridicată.
Există centre urbane cu funcţii economice complexe: Perpignan, Beziers, Nimes,
Avignon, Aix-en-Provence, Toulon.
Centrul polarizator şi cel mai mare oraş al regiunii este Marsilia.
Turismul litoral are mare tradiţie. Se evidenţiează renumitele staţiuni: St. Tropez , St.
Raphael, St. Maxime, Cannes, Antibes, Nice, Monte Carlo, etc.

11