Sunteți pe pagina 1din 6

EUROPA ESTICĂ

Europa Estică se caracterizează printr-o extindere latitudinală şi longitudinală foarte


mare. Include Rusia Europeană, Ucraina şi Belarus.
Se desfăşoară între Oceanul Arctic (cu mările aferente - Albă, Barents, Peciora) - la
nord, Marea Neagră şi Munţii Caucaz - la sud, Munţii Ural - la est şi culoarul Nistru-Dvina
de Vest la vest.
Relieful este reprezentat de Câmpia Europei de Est, dezvoltată integral în cadrul
regiunii pe direcţia nord-sud, de podişuri cu altitudini reduse - Volîno-Podolic, Smolensk,
Valdai, Volgăi - situate în vestul unităţii, şi de Munţii Ural, amplasaţi periferic, reprezentând
o limită precisă în raport cu Asia şi o fâşie de convergenţă regională a fluxurilor economice.
Clima se remarcă prin continentalismul accentuat, datorat influenţei anticiclonului
siberian şi prin zonarea fenomenelor de la nord la sud, de la climatul rece, subpolar, pe
litoralul arctic, la cel temperat continental propriu-zis în centru şi subtropical în Pen. Crimeea.
În colţul sud-estic, caspic, al unităţii se află polul continental al aridităţii.
Reţeaua hidrografică este bine organizată şi cu o descărcare divergentă: spre nord
spre Marea Albă - Onega, Dvina de Nord, Mezen; Marea Peciora - Peciora; spre nord-vest
spre Marea Baltică - Dvina de Vest, iar spre sud spre Marea Caspică - Volga, Ural şi spre
Marea Neagră - Nipru, Nistru (Marea Azov - Don).
În această regiune se află cel mai mare fluviu european, ca debit şi lungime, Volga şi
lacuri tectono-glaciare de mari dimensiuni - Ladoga şi Onega.
Vegetaţia prezintă o evidentă zonalitate latitudinală, omogenitatea reliefului asigurând
treceri lente de la un tip de vegetaţie la altul.
Litoralul nordic este dominat de elementele tundrei şi silvotundrei, urmate, spre sud,
de o largă fâşie a pădurilor de conifere (taigaua). În partea central-sudică vegetaţia este una
de silvostepă şi stepă, cu predominanţa asociaţiilor de graminee.
Fauna urmează aceeaşi zonare latitudinală detaşându-se zona rece (urs alb, vulpe
polară) cea forestieră (elan, urs, cerb, hermelină, zibelină) şi cea de stepă (rozătoare, iepure,
dropie, antilopă saiga).
Învelişul pedogeografic este reprezentat de permafrost în extremul nord, spodosoluri
(soluri acide, podzoluri, soluri gleice) în taiga, molisoluri, cernoziomuri, cernoziom levigat,
soluri nisipoase sau halomorfe în stepă şi silvostepă.

1
Resursele naturale sunt foarte bogate şi variate. Se remarcă mari resurse energetice:
petrol (în Povolje - „Baku II", Caucaz. Câmpia Peciora, Marea Caspică), gaze naturale (între
Volga şi Ura1, Ucraina), cărbuni (Donbas, Ural, Peciora, Bazinul Moscovei), potenţial
hidroenergetic pe Volga, Nipru, Don.
În regiune sunt cantonate cele mai mari rezerve de fier din lume (Kursk, Krivoi Rog,
Magnitogorsk, Kerci), neferoase (plumb, zinc, cupru, aur, argint, bauxită în Munţii Ural),
fosforite şi apatite (Peninsula Kola, Ural), lemn (in taiga).
Populaţia acestei regiuni este de aproximativ 170 milioane locuitori, reprezentând ¼
din populaţia totală a Europei (la nivelul anului 2005: partea europeană a Rusiei - cca. 108
milioane locuitori, Ucraina - 48,7 milioane locuitori şi Belarus - 10 milioane locuitori).
Densitatea medie este de 36 locuitori/km2, mult sub media europeană, apărând
diferenţieri între partea nordică (1-10 loc/km 2) şi cea centrală (20-50 loc./km 2) sau sud--
vestică. În sud-est şi nord se identifică areale foarte slab populate (sub 1 loc/km 2), iar în sud-
vest (Podişul Volino-Podolic, Câmpia Niprului) peste 100 loc/km2.
Structura etnică este mozaicată: ruşi, ucrainenei, bieloruşi.
Aşezările urbane concentrează majoritatea populaţiei. Unele dintre acestea au
vechime feudală (Moscova, Kiev, Tula, Gorki, Perm, Samara), altele au apărut mai recent -
Sankt Peteresburg - sec. XVIII, oraşele din Ural - în sec. XIX şi XX etc.. Au funcţii
complexe, îndeosebi industriale, comerciale, turistice, administrativ-culturale. Predomină
oraşele mari şi mijlocii.
Economia valorifică resursele naturale şi umane dar reflectă şi impactul sistemului
politic şi al strategiilor de dezvoltare ale regimului comunist.
Distantele foarte mari reprezintă o frână în dezvoltarea sistemului economic
centralizat.
Industria s-a reorientat pe ramurile cele mai productive şi competitive cum ar fi
industria extractivă a petrolului şi gazelor naturale intens solicitate la export. Exploatarea
cărbunilor vizează alimentarea industriei termoenergetice.
Industria metalurgică are vechi tradiţii în Ural, Ucraina de sud, bazinul Moscovei, iar
industria constructoare de maşini în centrele din Ural, Moscova şi marile oraşe (inclusiv
porturi). Industria chimică produce îngrăşăminte, mase plastice, cauciuc (Moscova, Sankt
Petersburg, Kiev, Ural).
Industria alimentară prelucrează materii prime de origine vegetală sau animală ale
regiunii producând zahăr (din sfecla), ulei, conserve de carne, legume sau peşte, brânzeturi,
lactate, alcool (celebra votcă obţinută din secară).

2
Industria textilă valorifică lână, inul, cânepa, bumbacul producând confecţii, tricotaje,
postavuri.
Agricultura a fost puternic influenţată de vechea centralizare a pământului şi a
mijloacelor de producţie. Are încă un caracter extensiv, etapa actuală semnificând începutul
constituirii fermelor, a proprietăţilor mijlocii. Mecanizarea este redusă, chimizarea
insuficientă, tehnologiile slab productive.
Agricultura este mixtă, dar relieful cu altitudini scăzute impulsionează cultura
plantelor (grâu, floarea soarelui etc.). În Belarus este creşterea animalelor este preponderentă,
dar dintr-un motiv foarte grav şi cu urmări catastrofale pe o lunga perioadă de timp -
accidentul nuclear de la Cernobîl - Ucraina a contaminat radioactiv o mare parte a terenurilor
arabile.
Producţiile agricole nu acoperă necesarul de grâu şi carne ale populaţiei, Rusia
apelând la importuri masive (deşi alături de Ucraina este una din cele mai mari producătoare
de cereale).
Transporturile se caracterizează prin dezvoltarea tuturor tipurilor la un nivel mediu de
eficienţă şi prin densitatea redusă a căilor de transport datorită vastităţii spaţiului deservit. Se
remarcă linia ferată transcontinentală transsiberiană ce pleacă din Moscova spre Vladivostok.
Sunt bine dezvoltate transporturile aeriene, Rusia fiind una dintre cele 4 ţări cu mare
tradiţie în construcţia aparatelor de zbor, alături de SUA, Anglia şi Franţa.
Transportul fluviatil este dezvoltat pe Volga şi canalele desprinse din aceasta.
Transportul maritim se realizează pe Marea Neagră, Marea Baltică, Marea Caspică,
Marea Barents.
Comerţul. Se exportă: minereuri, petrol, gaze, cărbuni, cherestea şi se importă:
produse alimentare, bunuri de consum, maşini şi utilaje.
Ca parteneri privilegiaţi la export sunt fostele republici ale URSS, statele din UE, iar la
import, pe lângă acestea, SUA, Japonia, China etc.

3
Diferenţieri regionale:

Regiunea Kola-Peciora:
Include Peninsula Kola, Podişul Kareliei şi partea nordică a Câmpiei Ruse.
Este slab populată dar are o economie variată - industrie extractivă, metalurgică,
constructoare de maşini, prelucrarea lemnului şi agricultură bazată pe creşterea animalelor
pentru lapte. Vegetaţia specifică este cea de tundră, silvotrunda şi taiga.
Principalul centru urban-industrial este metropola Sankt Petersburg - port la Marea
Baltică. Alte centre importante sunt Murmansk - port la Marea Barents, Severodvinsk şi
Arhanghelsk - porturi la Marea Albă. Mai spre est, în Colinele Nordice se remarcă oraşul
Sîktîvkar.

Belarus:
Se desfăşoară în vestul Europei de Est.
Relieful specific este cel de câmpii şi podişuri joase (relieful glaciar este reprezentat
de coline morenaice). Climatul este unul temperat continental de tranziţie.
Economia se bazează pe industria constructoare de maşini. Industria alimentară este de
asemenea bine dezvoltată.
Agricultura a fost puternic afectată în urma accidentului nuclear de la Cernobîl. Se
remarcă creşterea bovinelor şi porcinelor. Se cultivă cereale, plante furajere, tehnice, adaptate
climatului răcoros.
Centru polarizator principal este capitala Minsk.
Oraşe importante sunt şi: Vitebsk, Moghilev, Brest.

Câmpia Moscovei:
Are o mare extindere teritorială şi constituie nucleul social, cultural, economic al
Rusiei. Densitate populaţiei este ridicată - peste 100 loc/km2 .
Centrul polarizator este capitala Moscova - metropolă cu peste 10 milioane locuitori.
Resursele importante de cărbune (Bazinul Moscovei) si minereu de fier (Kursk) au
impulsionat dezvoltarea metalurgiei şi industriei constructoare de maşini (Moscova, Kursk,
Belgorod, Tula). Acestea sunt în prim plan, dar majoritatea ramurilor industriale îşi fac simţită
prezenţa în regiune: energetică, chimică, textilă, alimentară, materiale de construcţii etc.
Se practică o agricultură mixtă remarcându-se în special creşterea bovinelor,
pomicultura, cultura legumelor, cartofilor şi grâului.

4
Reţeaua de căi de comunicaţii este bine dezvoltată, asigurând legăturile între
principalele oraşe ale regiunii: Nijni Novgorod, Reazan, Voronej, Kaluga, Iaroslavl, Vladimir.

Regiunea Volga-Ural:
Reprezintă o câmpie tipică, extinsă între marele fluviu Volga şi Munţii Ural.
Terenuri fertile sunt cultivate în principal cu cereale şi plante tehnice. Secundar se
practică creşterea animalelor.
Bogatele resurse de petrol şi gaze (Baku II) au permis dezvoltarea industriei chimice -
petrochimie, îngrăşăminte chimice. Sunt bine dezvoltate şi metalurgia, industria constructoare
de maşini.
Principalele centre polarizatoare sunt : Volgograd, Saratov, Samara.

Regiunea Nistru-Don:
Este o regiune suprapusă parţii centrale a Ucrainei, înglobând Podişului Volîno-
Podolic şi Câmpiei Niprului.
Este o regiune bine dezvoltată economic.
Se remarcă industria extractivă (cărbuni - Donbas, minereu fier - Krivoi Rog),
metalurgia, industria constructoare de maşini.
Agricultura este mixtă: cereale, plante furajere, sfecla de zahăr şi creşterea animalelor.
Cel mai important centru urban-industrial, administrativ-politic şi cultural este Kiev
-capitala Ucrainei.
Oraşe polarizatoare sunt şi: Harkov, Doneţk, Dnepropetrovsk, Rostov pe Don.

Regiunea pontico-caspică:
Se extinde în sudul Ucrainei şi Rusiei, fiind limitată spre sud-vest de Marea Neagră -
Azov, spre sud-est de Marea Caspică, spre sud de Munţii Caucaz, iar spre nord de marile
fluvii Volga (nord, nord-est) şi Don (nord, nord-vest). Acestei regiuni este ataşată şi Peninsula
Crimeea.
Altitudinile scăzute imprimă nota definitorie a reliefului (Câmpia Mării Negre,
Depresiunea Kuma-Manici, Câmpia Precaspică), excepţie făcând peninsula Crimeea unde
apar Munţii Crimeii (1 545 m altitudine maximă). Se remarcă si zone de podiş, dar cu
suprafeţe restrânse - Stavropol.
Densitatea populaţiei este mai mare în nordul Mării Negre. Oraşe importante sunt:
Krasnodar, Novorossiisk, Kerci, Ialta, Sevastopol etc.

5
Economia este diversificată.
Se remarcă industria constructoare de maşini (nave, maşini agricole) şi exploatările de
petrol şi gaze naturale - inclusiv pe platforma continentală a Mării Negre.
Agricultura, favorizată şi de climatul mai cald este bazată pe cultura plantelor:
cereale, viticultură, pomicultură, legume etc.
Turismul deţine un potenţial natural bogat mai ales în Peninsula Crimeea - pentru
turism litoral şi în Munţii Caucaz - pentru turism montan.

Uralul:
Reprezintă o regiune foarte extinsă - peste 2000 km, suprapusă în întregime lanţului
montan omonim.
Relieful este diversificat şi pitoresc: glaciar în nord, carstic în centru, puternic
peneplenizat în sud.
Vegetaţie se evidenţiază prin extinsele păduri de conifere, spre nord odată cu răcirea
climei desfăşurându-se silvotundra şi tundra.
Este o regiune industrială, complexă - metalurgie, construcţii de maşini,
electrotehnică, chimică, prelucrarea lemnului, dezvoltarea economică fiind impulsionată de
resursele naturale bogate.
Agricultura este slab dezvoltată, fiind bazată pe creşterea animalelor.
În nord oraşele sunt mici si puţin numeroase: Peciora, Vorkuta (dincolo de Cercul
Polar de Nord).
Centre polarizatoare principale sunt oraşele: Perm, Ufa, Orenburg.
Pe versantul estic - asiatic se remarcă: Ekaterinburg, Celiabinsk, Magnitogorsk.