ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL

IN
INGRIJIREA PACIENTULUI
CU
ANGINA PECTORALA

1
MOTTO
CEEA CE-L FACE PE OM MAI MAREDECÂT SIMPLA LUI VIAŢĂ, ESTE
DRAGOSTEAPENTRU VIAŢA CELORLALŢI”
L.F. CELINE

2
 CUPRINS

SCURT ISTORIC
CAPITOLUL I- ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR
1.1 Anatomia
1.2 Fiziologia

CAPITOLUL II – ANGINA PECTORALA

2.1 Definitie
2.2 Clasificare
2.3 Investigatii
2.4 Tratament

CAPITOLUL III ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU

ANGINA PECTORALA
3.1 ROLUL PROPRIU
3.1.1 Asigurarea conditiilor de spitalizare
3.1.2 Rolul asistentului medical in examinarea clinica a pacientului
3.1.3 Supravegherea pacientului
3.1.4 Rolul asistentului medical in alimentatia pacientului
3.1.5 Rolul asistentului medical in educatia sanitara a pacientilor

3.2 ROLUL DELEGAT

3.2.1 Rolul asistentului medical in examinarea paraclinica
3.2.2 Rolul asistentului medical in administrarea medicamentelor

3.3 DESCRIEREA A DOUA TEHNICI

3.3.1 Masurarea tensiunii arteriale
3.3.2 Masurarea pulsului

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ

Caz nr I
Caz nr II

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

3
 SCURT ISTORIC

Suferintele coronariene pun in pericol viata bolnavului atat prin consecintele lor cat si
prin rasunetul resimtit de intregul organism.
Definitia Anginei pectoral data de Herbedem in anul 1768: este o tulburare functionala
manifestandu-se printr-o durere obisnuita retrosternala constrictive si angoasanta, provocata
cel mai adesea de mers si rapid calmata prin oprire sau nitroglicerina.
Supravegherea nevoilor pacientilor si al complicatiilor legate de boala si tratament necesita
recunoasterea si interventia prompta, cunoasterea temeinica a medicamentelor, a procedurilor si
manoperelor medicale necesare, munca in echipa poate salva viata bolnavilor.

4
 CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIO-VASCULAR

1.1 Anatomia
Inima

POZITIA INIMII IN CORP

Inima, organul central al aparatului cardiovascular, este situată în mediastin –  între cei doi
plămâni. Are forma unei piramide triunghiulare, cu axul îndreptat oblic în jos, la stânga şi
înainte,astfel, 1/3 din inimă este situată la dreapta şi 2/3 la stânga planului mediosagital al
corpului.
Inima prezintă o faţă convexă, sternocostală, şi o faţă plană, diafragmatică, cele două feţe
unindu-se printr-o margine mai ascuţită, marginea dreaptă. Marginea stângă, rotunjită, vine
înraport cu plămânul stâng. Greutatea inimii este de 250-300 g.
Pe suprafaţa inimii se găsesc o serie de şanţuri: două interventriculare şi două atrioventriculare,
numite şi şanţuri coronare, între atrii şi ventricule.
  Configurația internă a inimii prezintă o structură tetracamerală,fiind împarțită în 4
cavități:2 atrii și 2 ventricule, ce sunt separate între ele prin septurile înterventricular si
înteratrial.
a)Atriile au formă cubică, o capacitate mai mică decât a ventriculelor, pereţii mai subţiri
şi prezintă câte o prelungire, numite ,,urechiuşe”. La nivelul atriului drept se găsesc orificiul
venei cave superioare, orificiul venei cave inferioare, orificiul sinusului coronar, orificiul

5
urechiuşei drepte și orificiul atrioventricular drept, prevăzut cu valva tricuspidă. La nivelul
atriului stâng sunt  patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare, orificiul de deschidere
al urechiuşei stângi şiorificiul atrioventricular prevăzut cu valva bicuspidă (mitrală). 
b) Ventriculele au o formă piramidală triunghiulară, cu baza spre orificiul atrioventricular.
Pereţii lor nu sunt netezi, ci prezintă, pe faţa internă, trabecule. La baza ventriculilor se află
orificiile atrioventriculare , drept şi stâng, fiecare prevăzut cu valva atrioventriculară şi orificiile
arteriale prin care ventri culul stâng comunică cu aorta, iar cel drept, cu trunchiul pulmonar.
Fiecareorificiu arterial este prevăzut cu  trei valvule semilunare sau sigmoide, care au aspect
de ,,cuib de rândunică”. Cele două ventricule sunt separate prin septul înterventricular.
Inima este alcătuită  din trei tunici: 
-Endocardul sau tunica internă:că ptuseste interiorul inimii, iar pliurile sale formează  aparatele
valvulare.
-Miocardul sau muschiul cardiac: tunica mijlocie, fiind alcătuit din miocardul propriu-zis sau
miocardul contractil și din țesutul specific sau excitoconductor.
- Pericardul:tunica externă a inimii, o seroasă care cuprinde, ca și pleura, doua foi: una
viscerală  (epicard), ce acopera miocardul și alta parietală, care vine în contact cu organele din
vecinătate.Între cele două foi se află cavitatea pericardică
 Arborele vascular
Arborele vascular este format din artere, vase prin care sâgele circulă dinspre inimă spre
ţesuturi şi organe, capilare, vase cu calibru foarte mic, la nivelul cărora se fac schimburile între
sânge şi diferitele ţesuturi, şi vene, prin care sângele este readus la inimă.
Arterele şi venele au în structura pereţilor lor trei tunici suprapuse, care, de la exterior
spreinterior, sunt: adventicea, media şi intima.
  Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie, cele mai mici fiind arteriolele (în
unelecazuri, metarteriolele), care se continuă cu capilarele.
Marea şi mica circulaţie
 În alcătuirea arborelui vascular se disting două teritorii de circulaţie: circulaţia mare-sistemică,
şi circulaţia mică- pulmonară.
 Circulaţia mică

6
  Circulaţia pulmonară începe în ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare,
caretransportă spre plămân sânge cu CO2.
  Trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare, care duc sângele cu CO2
sprereţeaua capilară din jurul alveolelor, unde îl cedează alveolelor care îl elimină prin
expiraţie.Sângele cu O2 este colectat de venele pulmonare, câte două pentru fiecare plămân.
Cele patru vene pulmonare sfârşesc în atriul stâng.
 Circulaţia mare
  Circulaţia sistemică începe în ventriculul stâng, prin artera aortă care transportă sângele
cuO2 şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe. De la nivelul acestora, sângele încărcat cu
CO2 este preluat de ce le două vene cave care îl duc în atriul drept.
1.2. Fiziologia aparatului cardio-vascular
Aparatul cardiovascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism. Prin aceasta
seîndeplinesc două funcţii majore:
 1. distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism;
2. colectarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi excretaţi.
 A)Revoluţia cardiacă fiziologică
Trecerea sângelui din atrii în ventriculi şi apoi în arborele vascular împreună cu fenomenelecare
determină şi însotesc această deplasare de sânge, poarta numele de revoluţie ardiacă.Revoluţia
cardiacă durează 0,8 secunde şi cuprinde contract ia atriilor sau sistola atrială, caredurează
 0,1 secunde ; contracţia ventriculilor sau sistola ventriculară, care durează 0,3secunde ;
relaxarea (repausul) întregii inimi, sau diastola generală, care durează 0,4 secunde.
B) Proprietăţile fiziologice ale miocardului
-automatismul, adică posibilitatea de a-şi crea singur stimuli excitatori ;
- excitabilitatea,care este o proprietate generală a materiei vii ;
- conductibilitatea, proprietatea de a conduce stimulul;
- contractilitatea, proprietatea de a raspunde la excitaţie prin contracţie.
Automatismul și conductibilitatea se datorează țesutului specific și explică activitatearitmică,
regulată a inimii. Împreună formează proprietaţile fundamentale ale miocardului care stau
la baza activitaţii inimii.
Tesutul nodal (sistemul de conducere) are proprietatea de a genera impulsuri
care, propagându-se în tot miocardul, determină intrarea lui in contracţie. Această proprietate

7
poartănumele de automatism. În inimă sunt mai mulţi centri de automatism care intra în
acţiune într-o anumită ordine. În condiţii fiziologice normale, inima se contract  sub actiunea
influxurilor (unda de excitaţie) generate de nodulul Keith-Flack, cu o frecvenţă de 70 -80 ontracţ
ii/minut.
 C)Manifestări care însoţesc ciclul cardiac
1. Manifestări acustice. Semnele exterioare ale activitaţii inimii sunt zgomotele
cardiace, produse de modificarea vitezei de curgere a sângelui, vibraţiile consecutive ale
valvelor atrioventriculare si sigmoidiene.
In mod obisnuit se disting două  zgomote cardiace principale:
- zgomotul I (zgomot sistolic) produs de închiderea valvelor atrio-ventriculare.
- zgomotul II (zgomot diastolic) produs de închiderea valvelor sigmoide aortice și pulmonare.
2. Manifestări mecanice.
Cele mai evidente manifestări ale activității cardiace în timpul unei revoluții cardiace suntcele
mecanice care se exteriorizează prin şocul apexian ce se palpează în spaţiul V intercostal stâng.
Este datorat contactului pe care vârful inimii il stabileşte în timpul sistolei cu pereteletoracic.
3.Manifestări electrice.
In timpul se produc biocurenți care pot fi înregistraţi cu aparate speciale.Înregistrarea
modificărilor de potenţial electric care însoţeesc activitatea miocardului se numește  
electrocardiogramă. Graficul obţinut ne dă informaţii valoroase despre felul în care se
desfăsoară revoluţia cardiacă.
D) Circulaţia arterială
 Arterele sunt vase prin care sângele iese din inimă și au următoarele proprietăţi funcţionale:
 -elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lăsa destinse când creşte
presiuneasângelui şi de a reveni la calibrul iniţial când presiunea a scăzut la valori mai mici.
- contractilitatea este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcat diametrul lumenului
princontractarea / relaxarea muşchilor netezi din peretele lor.
- presiunea arterială
-sângele circulă în vase sub o anumită presiune, care
depăşeşte presiunea atmosferică cu 120 mm Hg în timpul sistolei ventriculare stângi (presiune a
rterialămaximă sau sistolică) şi cu 80 mmHg în timpul diastolei (presiune arterială minimă sau
diastolică)

8
  Factorii determinanţi ai presiunii arteriale sunt:
 •Debitul cardiac. Presiunea arterială variază proporţional cu acesta.
 •Rezistenţa periferică reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin
vase.
• Volumul sanguin (volemia) variază concordant cu variaţia l ichidelor extracelulare. În
scăderi ale volumului  acestora, scade şi volemia şi se produce o diminuare a presiunii
arteriale(hipotensiune); în creşteri ale volumului, creşte volemia şi se produce o creştere a
presiunii arteriale (hipertensiune).
•Elasticitatea contribuie la amortizarea tensiunii arteriale în sistolă şi la menţinerea ei
îndiastolă. Scade cu vârsta.

CAPITOLUL II
ANGINA PECTORALA
2.1 Definitie
Angina pectoral este un sindrom clinic care tratează o suferințămiocardică determinată de un
dezechilibru între necesitatea de oxigen amușchiului inimii și aportul coronarian.
Se caracterizează prin crize dureroase paroxistice localizate de celemai multe ori înapoia
sternului cu iradiere, în cazurile tipice în umarul stângbrațul și antebrațul stăng până la ultimele
degete.
Criza dureroasă apare după:
 efort;
 emoții;
 mese copioase.
Durează două-trei minute până la maxim zece minute și disparespontan sau la
administrarea de nitroglicerină

9
2.2 Clasificare
Clasa I: activitatea obisnuita nu produce angina, dar ea poate sa apara la efort intens, rapid si
prelungit;
Clasa II: angina apare la urcatul rapid al scarilor sau la mers rapid. Exista o limitare usoara a
activitatilor obisnuite;
Clasa III: angina apare la urcatul scarilor in conditii normale sau la mers obisnuit. Exista o
limitare marcata a activitatilor obisnuite;
Clasa IV: angina apare si in repaus, bolnavul neputand efectua nici o activitate fara ca aceasta
sa-i produca durere.
Forme clinice ale anginei pectorale
• Angina pectorala de novo – este o angina pectorala de efort sau repaus, cu debut sub o luna, dar mai
frecvent sub doua saptamani, ce precede un infarct miocardic acut;

• Angina pectorala cronica stabila;

• Angina pectorala agravata – este forma de angina care si-a modificat caracterele in ultimele zile sau
saptamani; accesele dureroase sunt mai frecvente si mai intense, apar si in repaus si cedeaza mai greu la
administrarea de nitroglicerina sublingual;

10
• Angina pectorala nocturna – apare predominant sau exclusiv noaptea, sau in primele ore ale diminetii
(in jurul orei 2-3) si care trezeste din somn;

• Angina pectorala de repaus – apare in repaus;

• Angina pectorala postinfarct – apare in primele doua saptamani de la un infarct miocardic si are o
semnificatie relativ severa;

• Angina pectorala Prinzmetal – apare de obicei in repaus, e mai intensa si mai prelungita si se insoteste
de supradenivelarea segmentului ST pe EKG;

• Angina pectorala instabila – se refera la o angina cronica cu accese dureroase nelegate de conditii
speciale de aparitie si care raspund greu la tratament;

• Angina pectorala atipica – defineste posibile forme de angina ale caror caracteristici principale difera
de angina tipica, mai ales in ceea ce priveste localizarea, caracterul senzatiei dureroase etc.

2.3 Investigatii
Inaintea inceperii investigatiilor paraclinice trebuie efectuat un examen clinic al cordului
si vaselor, examen care este de competenta medicului cardiolog. Semnele generale (precum
cianoza, adica culoarea vinata sau paloarea) sau semnele vitale (frecventa cardiaca sau
tensiunea arteriala) sint importante si pot conduce la anumite investigatii specifice
Tensiunea, desi limitele tensiunii arteriale (TA) sint largi, o tensiune sistolica <90 mmHg
sau > 140 mmHg si o tensiune diastolica > 90 mmHg impun o evaluare clinica suplimentara si
supraveghere chiar si la pacientii asimptomatici.
Pulsul- este o expansiune ritmica sincrona cu bataile inimii si se percepe cand se
comprima o artera pe un plan rezistent

11
 Radiografia toracica  furnizeaza informatii referitoare la dimensiunea cordului, circulatia
pulmonara (cu semne caracteristice sugestive atit pentru hipertensiunea pulmonara arteriala,
cit si pentru hipertensiunea venoasa pulmonara), afectiunile pulmonare primare si anomaliile
aortei.
Electrocardiograma (ECG)- ofera informatii asupra ritmului cardiac, evidentiaza
tulburarile de conducere (blocurile atrioventriculare sau blocurile de ramura), tulburarile de
ritm (extrasistolele, fibrilatia atriala, alte aritmii supraventriculare sau
ventriculare).Electrocardiografia este indispensabila in diagnosticul, localizarea si stadializarea
infarctului de miocard. Electrocardiograma efectuata in momentul acuzarii unei dureri toracice
poate afirma sau infirma prezenta anginei pectorale. Anumite modificari ale
electrocardiogramei indica prezenta cardiopatiei ischemice sau a hipertrofiei ventriculare stingi.
Testul de efort  se poate efectua la bicicleta ergometrica sau la covorul rulant. Acest test
este indicat in urmatoarele situatii: diagnosticul cardiopatiei ischemice la persoane cu
simptome sugestive sau cu multipli factori de risc cardiovascular, aprecierea performantei
cardiace si a severitatii afectarii functionale la bolnavi postinfarct miocardic
Tehnica Holter- monitorizarea ambulatorie a electrocardiogramei aprecierea
potentialelor ventriculare tardive prin tehnica electrocardiografica cu semnal amplificat,
aprecierea variabilitatii frecventei cardiace. Acestea pot fi recomandate doar de medicul
specialist in urma unui control.
Cateterismul cardiac reprezinta investigatii invazive, adica presupun introducerea, pe
cale arteriala, a unei sonde-cateter care este ghidata (sub control radiologic) pina la nivelul
cordului. Metoda permite masurarea presiunilor din cavitatile inimii, de la nivelul vaselor
pulmonare, determinarea saturatiei in oxigen si a debitului cardiac. Datele sint esentiale in
evaluarea, monitorizarea si tratamentul socului, al insuficientei cardiace severe, a infarctului
miocardic acut, insuficientei respiratorii",
Aparatul cardiovascularpoate fi explorat radiologic prin angiocardiografie,aortografie,
arteriografie și flebografie.
Angiocardiografie:introducerea unei substanțede contrast, pe cale I.V.,substanța care se
urmărește în interiorul vaselor și acavităților inimii.Materiale necesare:soluție concentrată de
iod,sedative(fenobarbital),romergan sau alte substanțe antialergie.
Pregătirea pacientului:
- în ziua precedentă examenului, se administrează sedative, carese repetă dimineața
examenului împreună cu un alt medicamentantialergic;
-se efectuează testarea sensibilității fața de iod;

12
-dacă nu apar simptome de intoleranță la iod, se injectează I.V.substanțe de contrast, rapid, în
decurs de câteva secunde (cantitatea desubtanță de injectat este calculată de medic, în funcție
de greutateacorporală a bolnavului.
Aortografie:introducerea de substanță de contrast prin cateter sauprin puncție, intraaortic,
pentru evidențierea aortei.Pregătirea pacientului se face ca mai sus.
Arteriografie periferică: introducerea substanței de contrast prininjecție intraarterială pentru
evidențierea arterei periferice. Pregătirea șitestarea pacientului la iod se fac la fel ca în celelalte
situații.
Flebografie:introducerea I.V., cu seringa automată de presiune a 20-30 ml de substanță de
contrast, de concentrație redusă (pentru a nu seleza pereții vasului).Radiografiile se execută cu
viteza de 24 imagini pe secundă(radiocinematografie)
2.4 Tratament
Tratamentul anginei pectorale are trei componente principale: regimul igieno-dietetic, tratamentul
medicamentos si terapia de revascularizare:

Tratamentul igieno-dietetic

Consta in informarea pacientului si reducerea factorilor de risc cardiovasculari:

- se interzice fumatul;
-se trateaza corespunzator hipertensiunea arteriala;
- se adopta un regim alimentar hipolipidic (sarac in grasimi);;
-se recomanda scaderea in greutate;
-se corecteaza valorile glicemiei, daca angina este asociata cu diabet zaharat;
-se recomanda exercitii fizice regulate.
Tratamentul medicamentos

Se utilizeaza mai multe clase de substante:

• Nitratii – se folosesc pentru tratamentul accesului anginos si pentru prevenirea acceselor repetate

• Beta-blocantele

- reduc frecventa cardiaca si contractilitatea;

- cresc durata diastolei;
- amelioreaza timpul de perfuzie coronara;
- reduc constrictia coronarelor la efort.
• Blocantele canalelor de calciu

- produc relaxarea celulelor musculare vasculare;

- scad contractilitatea miocardica;
- produc dilatatie arteriala;
- produc vasodilatatie coronariana;
- scad frecventa cardiaca.

13
Eficienta tratamentului medicamentos se apreciaza prin scaderea frecventei, duratei si
intensitatii acceselor anginoase.
Terapia de revascularizare
Are ca obiective:
- reducerea simptomelor;
- reducerea ischemiei;
- reducerea posibilitatii aparitiei altor evenimente coronariene;
- prezervarea functiei ventricului stang;
- cresterea sperantei de viata.
Cele mai folosite terapii de revascularizare sunt:
• Chirurgia de by-pass coronarian – consta in anastomoza unui grefon (grefa) venos intre artera
aorta ascendenta si una sau mai multe artere coronare stenotice (ingustate) sub nivelul
stenozei (ingustarii).
• Angioplastia coronara – se foloseste o sonda ghid (care este plasata la nivelul coronarei care
trebuie dilatata), prin lumenul careia se introduce o sonda de dilatare cu balon, care se plaseaza
la nivelul leziunii ce va fi dilatata.

CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA
PACIENTILOR CU ANGINA PECTORALA
3.1 ROLUL PROPRIU
3.1.1 Asigurarea conditiilor de spitalizare
Îngrijirea bolnavilor cu Angina pectorala pretinde din partea asistentului un volum mare
de cunoştinţe profesionale, aptitudini tehnice şi un nivel înalt de conştiinciozitate.
Bolnavul - în cadrul unităţii de cardiologie - va fi amplasat într-o cameră luminoasă, bine
încălzită, cu un sistem ireproşabil de ventilaţie, asigurându-i o linişte perfectă. Se va asigura
repausul absolut la pat.
Bolnavului îi trebuie creat un mediu psihologic favorabil, în realizarea acestuia asistentul
are un rol principal. El trebuie să inspire bolnavului încredere în tratament şi însănătoşire.
Vizitele lungi şi obositoare din partea aparţinătorilor, încărcarea bolnavului cu grijile familiale şi
ale locului de muncă trebuie evitate

14
 În convalescenţă, pacientul trebuie instruit asupra modului său de viaţă după externare,
privind: prepararea alimentelor permise, restricţiile impuse, odihna la pat şi ce eforturi poate
executa.
3.1.2 Rolul asistentului medical în examinarea clinică a pacientului
Foaia de observatie sta la baza examinarii clinice a bolnavului. Cu ajutorul ei se stabileste
diagnosticul pacientului, ca fiind un document de o deosebita valoare din punctele de vedere
clinic, stiintific si juridic.
Asistenta medicala are rol de a asigura o stare de confort, buna dispozitie , siguranta si
totodata va linisti bolnavul in legatura cu boala sa.
Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea si examinarea
clinică a bolnavului. Participarea acesteia este o datorie, o obligate profesionala. Ajutand
medicul si bolnavul, asistenta creaza un climat favorabil pentru relatia medic–pacient–
asistenta.
Obtinerea informatilor referitoare la datele generale si la anamneza se foloseste metoda
– interogatoriului – dialogul dintre medic si bolnav. Deoarece in acest dialog se face apel la
memoria bolnavului, totalitatea datelor si simptomelor culese cu ajutorul interogatorului
poarta numele de ANAMNEZA . Luarea unei anamneze corecte si constiincioase reprezinta
primul pas pentru diagnosticul oricarei boli, iar in unele cazuri informatiile culese constituie
baza diagnosticului.
Sarcinile asistentului medical în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical sunt
următoarele:

 pregătirea psihică a pacientului;

 adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
 dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului;
 aducerea pacientului în poziţiile adecvate examinărilor;
 asigurarea iluminaţiei necesare la examinările cavităţilor naturale;
 deservirea medicului cu instrumente;
 ferirea pacientului de traumatisme şi de răceală;
 aşezarea pacientului în pat după examinare şi facerea patului.
 Ajutând medical şi pacientul în examenul clinic, asistentul contribuie la crearea unui climat
favorabil pentru relaţia medic-bolnav.
 Simptomele majore care au determinat internarea (o senzaţie de constricţie , dureri,
sau greutate în piept, durerea poate fi răspândita la piept spre partea interioara a
brațul stâng, gâtului, maxilarului, greaţă sau senzaţie de rău…)
 Caracterul tulburarilor: de exemplu durerea , de cand dureaza, daca se amplifica,
daca este continua sau intermitenta.
 Modul de debut: brusc sau lent
 Existenta altor tulburari pot pune in evidenta, de exemplu starea de deshidratare din

15
 cauza lipsei de hidratare,ceanoza care determina afectiuni respiratorii
 Examene medicale anterioare si tratamente aplicate deja
 Antecedente personale prin care se intelege trecutul bolnavului de la nastere pana la
boala actuala.
 Conditii de viata si de munca de asemenea sunt precizate
 Antecedentele heredocolaterale adica obtinerea informatiilor despre sanatate si
bolile parintilor,bunicilor
 Trebuie precizata existenta unor boli infectioase sau a eventualelor intocsicatii,
existenta diabetului, hepatitei, HIV, sifilis sau a eventualelor alergii la
medicamente.Importante sunt si tulburarile din sfera genitala: tulburari menstruale,
nasteri,avorturi.
 Date generale; nume, sex, profesie,locul nasterii si domiciliul, data spitalizarii, nr.pat
si salon
 Examinarea generala.In cadrul examenului general al bolnavului, pentru obtinerea
informatiilor necesare, se folosesc metode de investigatie clasica ( metode fizice) :
inspectia, palparea,percutia,auscultatia
După terminarea examinării clinice, pacientul va fi aşezat în pat, în poziţia preferată de el,
dacă specificul bolii nu impune o alta poziţie.
Validarea datelor este procesul de confirmare şi verificare a veridicităţii informaţiilor
obţinute.
3.1.3 Supravegherea pacientului
Supravegherea pacientului este una din sarcinile cele mai importante ale asistentului
medical. Asistentul medical trebuie să fie bine pregatit pentru îngrijirea tuturor pacienţilor.
El are sub supraveghere permanentă pacienţii, urmărind toate complicaţiile şi accidentele
posibile ale bolii de bază şi ale tratamentului aplicat, pe care trebuie să le cunoască în toate
amănuntele şi să le recunoască în caz de nevoie. Observaţia medicului este discontinuă,
intermitentă; el vede pacientul numai la vizite sau cu ocazia aplicării unor tratamente, în
restul zilei, pacientul se găseşte sub supravegherea asistentului, care trebuie să culeagă
toate datele relativ la starea generală şi la evoluţia bolii sale.
Asistentul trebuie să raporteze medicului tot ce observă în cursul zilei la pacient,
însa, pentru ca informaţiile lui să fie într-adevăr complete şi valoroase, el trebuie să ştie să
facă observaţii sistematice, metodice şi să cunoască ce anume trebuie să observe.
Asistentul, stând în permanenţă la patul pacientului, va urmări:
1. Comportamentul pacientului.
2. Funcţiile vitale şi vegetative ale organismului.
3. Apariţia unor manifestări patologice

16
 Astfel, alături de urmărirea obişnuită a pacientului: temperatura, pulsul, respiraţia,
tensiunea arterială etc, trebuie acordată o importanţă deosebită comportamentului
bolnavilor tineri, întrucât procesul septic poate fi însoţit de mişcări dezordonate şi
manifestări psihice. Asistentul trebuie să se obişnuiască ca, în cursul oricărei munci, să ţină
sub supraveghere pacienţii
Tensiunea arterial trebuie determinate frecvent la pacientul cu HTA pe tot parcursul
spitalizarii pentru a surprinde şi a trata prompt eventualele instabilităţi hemodinamice în
cadrul cărora se poate înregistra fie (mai des) hipotensiune arterială fie (mai rar)
hipertensiune arterială.
Monitorizarea electrocardiografică pentru aritmii trebuie începută imediat la pacienţii
suspectaţi sau diagnosticaţi cu HTA.. Monitorizarea ECG pentru aritmie poate fi continuată în
funcţie de riscul pacientului şi de echipamentul disponibil.
3.1.4 Rolul asistentului medical în alimentaţia pacientului
Regimul dietetic are un mare rol în planul de tratament. El trebuie să fie întotdeauna
individualizată, în funcţie de boală şi pacient. Din aceste motive, dieta se va prescrie la
fiecare boală în parte.
Regimul dietetic al pacienţilor trebuie astfel alcătuit, încât să satisfacă, atât
necesităţile cantitative, cât şi pe cele calitative ale organismului.
Aportul de substanţe alimentare trebuie asigurat pe baza necesităţilor reale de calorii. În caz
că nu se asigură cantitatea necesară de alimente, organismul recurge la rezervele proprii
tisulare. Necesităţile calorice la pacientul în repaus absolut la pat se apreciază în jurul cifrei
de 25 calorii/kilocorp
Alimentaţia pacientului trebuie să fie hiposodată, mixtă, echilibrată, moderat
hipercalorică, bogată în proteine şi vitamine.
Dacă, însă, se instalează semnele insuficienţei cardiace, alimentaţia trebuie să fie
hiposodată. În caz de cointeresare hepatică sau renală, regimul alimentar trebuie adaptat
nevoilor situaţiei noi, ceea ce asistentul va discuta de la caz la caz atât cu dieteticiana, cât şi
cu pacientul. În acest caz valoarea calorică a alimentelor se va calcula raportată la greutatea
ideală a corpului. Regimul în primele zile de tratament se va menţine hipocaloric şi va fi
îmbogăţit numai în măsura în care se ameliorează starea pacientului. Alimentaţia trebuie să
fie săracă în ioni de sodiu, pentru a împiedica reţinerea apei în organism
Restrictia severa de sare nu este necesara, este suficienta limitarea aportului prin
cateva gesturi simple:
 Eliminarea adaosului suplimentar de sare in alimente sau la gatit
 Evitarea alimentelor gata preparate si a produselor fast-food
 Evitarea mezelurilor, branzeturilor fermentate

17
  Eliminarea sosurilor sarate
 Eliminarea produselor afumate, uscate sau marinate din carne sau peste
 Evitarea conservelor si muraturilor
 Eliminarea snackurilor, semintelor si fructelor oleaginoase sarate (de ex. alune)
 Inlocuirea sarii de bucatarie cu alte condimente sau ierburi aromate
Probabilitatea de a avea hipertensiune cu sensibilitate la sare este crescuta la obezi,
hipertensivii extremi (tensiune peste 180/110 mm Hg), diabetici, persoanele in varsta si cele
cu afectiuni renale.
Dieta adecvata are si alte avantaje: controlul greutatii prin dieta, mai ales daca sunteti
supraponderali, poate sa reduca la randul sau complicatiile hipertensiunii si poate sa ii tina
valorile in limite acceptabile. Fiecare factor in sine poate influenta modul in care tensiunea
evolueaza
3.1.5 Rolul asistentului medical în educaţia sanitară
Educaţia pentru sănătate este o preocupare de maximă importanţă a medicinii omului
sănătos care constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitară al diferitelor grupuri de
populaţie, precum şi mijloacelor şi procedeelor educativ-sanitare necesare formării unui
comportortament.
Mergeti regulat la medic la interval de timp pe care vi le indica acesta
Respectatiindicatiile in ceeea ce priveste dieta si exercitiul fizic
Luati-va medicamentele asa cum v-au fost prescrise
In cazul in care in urma medicatiei nu va simtiti bine comunicati acest lucru medicului care va
ajusta tratamentul
Un tratament correct al Anginei pectorale inseamna valori controlate ale TA, in acest fel
evitandu-se aparitia complicatiilor

3.2 ROLUL DELEGAT

3.2.1 Rolul asistentului medical în explorarea paraclinică
1.INVESTIGATII PARACLINICE NEINVAZIVE

 EKG : 1/3 din bolnavi au un traseu normal intercritic

Modificari sugestice pt dg:
- subdenivelarea segmentului ST, unde T negative

 EKG DE EFFORT: Aceste teste sunt folosite pt obiectivarea ischemiei

miocardice.
Se foloseste cicloergometrul, covorul rulant, pt realizarea unui efort gradat. Testul se
efectueaza cu pacientul in cinditii bazale(san u fie sub influenta unor medicamente sau a

18
alcolului
Testul se termina daca:
- apare o subdenivelare de ST peste 2 mm, chiar la frecvente cardiace mici,
-apare angina
- sau scade TA s
- apar disritmii
- dispnee sau epuizare
- se realizeaza obiectivul maximal sau submaximal -frecventa maximala pt
neantrenati -205-(0.41xvarsta in ani), fr submaximala este 85-90% din fr maximala
-la cererea expresa a pacientului

 ECO Cardiac: se observa modificari de cinetica regionala, crt ishemiei miocardice

 ECO Transesofagiana; permite aprecierea Dopppler a fluxului sanguin prin trunchiul
arterei coronare stangi sau prin prortiunea proximala a ACD
 EXPLORARI IZOTOPICE:- sintigrafia pe perfuzie miocardica cu Thali-201 efectuata la
effort da cea mai buna identificare a ishemiei miocardice.-defectul de captare
miocardica reprezinta zona neperfuzata (necroza sau cicatrice), sau slab perfuzata
(ischemie miocardica acuta
o :- sintigrafia pe perfuzie miocardica cu TC-99-Sesta
MIBI-ofera o imagine mai buna decat thaliul
 EXAMENE BIOCHIMICE; -enzimele miocardice-normale
 anomalii ale metabolismului lipidic
 glicemie
 Rx standard ofera date privind dimensiunule si silueta inimii, precum si functia VS
(staza venoasa pulmonara)
2.INVESTIGATII INVAZIVE:
ARTERIOGRAFIA CORONARIANA: presupune injectarea unei substante de contrast (3-10ml)
in fiecare din cele 2 coronare principale si inregistrarea imaginilor in mai multe proiectii. Se
stabilesc astfel existenta stenozelor coronariene, localizarea, numarul, grd, tipul, lung
stenozei lungimea si eventualele calcificari, circulatia colaterala, anevrisme, etc.
Datele coronarografiei sunt de regula completate cu cele obtinute prin caterism cardiac stg
si ventriculografie stg
Indicatiilo explorarii invasive;
-AP( angina pectoral) cu simptome severe (cls III si IV)
-A. instabila
- Pacienti cu dureri repetate , sugestive pt AP( angina pectoral) dar la care investigatiile
neinvazive nu sunt concludente
- AP tardiva sau precoce post IMA

19
- pacientii valvular peste 50 de ani cu sau fara angina dar cu modificari suggestive pe EKG pt
o ischemie
- pacientii cu disfunctie VS daca se considera de origine ischemica.

3.2.2 Rolul asistentului medical in administrarea medicamentelor

Tratamentul anginei pectorale este stabilit impreuna cu medicul curant, luandu-se in
calcul toleranta la medicament, alte boli asociate si efectele adverse. Nitratii raman de prima
intentie in tratamentul crizei anginei pectorale, forma de admninistrare cea mai frecventa
ramane cea sublinguala. Cea mai frecventa reactie adversa a acestora este cefaleea, data de
vasodilatatia realizata nu doar la nivel periferic ci si central (cerebral).
In cazul administrarii de lunga durata se folosesc in diverse combinatii urmatoarele
medicamente:
- Aspirina, reduce agregarea plachetelor sangvine, facilitand curgerea sangelui prin arterele
ingustate de procese aterosclerotice sau fibrotice.

- Beta-blocante, agenti actioneaza prin blocarea efectelor sistemului nervos simpatic asupra
inimii, determinand scaderea frecventei cardiace si prin urmarea nevoia de oxigen a inimii.
Se folosesc beta-blocante su afinitate pentru receptorii cardiaci precum: Metoprolol (doza
orala este de 50-200 mg/zi, in functie de statusul cardiac), Atenolol (comprimate de 100 mg
in doza unica sau fractionata), Propranolol ( se incepe cu doze mici care se cresc progresiv
pana la obtinerea raspunsului terapeutic dorit. In general se administreaza 10-40 mg de 3-4
ori/zi)
- Blocante de calciu, efectele lor sunt date in functie de tipul de medicament ales:
Verapamilul si Diltiazemul scad frecventa cardiaca si forta de contractie a inimii, reducand
astfel consumul miocardului de oxigen, iar Dihidropiridinele fac predominant
coronarodilatatie pe vasele normale. Diltiazemul se administreaza sub forma unui
comprimat de 60 mg inaintea meselor principale, in cazuri mai grave doza/zi poate ajunge la
360mg. Un alt calciu blocant utilizat este Verapamilul, ce poate fi administrat la adulti in
doze de 40-80 mg de 3-4 ori/zi. Blocantii de calciu raman insa de prima intentie in angina
Prinzmetal, pentru ca prin reducerea intrarii calciului in celula musculara neteda din
coronare, se previne spasmul.
- Statine (Simvastatin, Pravastatin, Atorvastatin), folosite in cazul unor valori ridicate ale
colesterolului sau LDH-ului. Atunci cand dieta si exercitiile fizice nu reusesc se poate apela la
aceasta forma de reducere a colesterolului. Statinele sunt relativ sigure pentru majoritatea
pacinetilor, insa sunt contraindicate la gravide si la cei suferind de boli hepatice cronice. O
alta clasa hipolipemianta este cea a fibratilor (Bezafibrat, Fenofibrat, Ciprofibrat), sunt
medicamente de a-2-a intentie in tratamentul hipolipemiant, Fibratii sunt indicati atunci

20
cand statinele nu sunt tolerate sau exista contraindicatii pentru folosirea lor.
3.3 DESCRIEREA A DOUA TEHNICI
3.3.1 Masurarea tensiunii arteriale
Tensiunea arterială – presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor
arteriali.
Factorii determinanţi: debitul cardiac, forţa de contracţie a inimii, elasticitatea şi
calibrul vaselor, vâscozitatea sângelui.
Tensiunea arterială:
- sistolică (tensiune arterială maximă) = 140 mm Hg – forţa de contracţie a inimii va fi mai
mare în sistolă;
- diastolică (tensiune arterială minimă) = 80 mm Hg – forţa de contracţie a inimii va fi mai
mică în diastolă.
Tensiunea diferenţială (de importanţă diagnostică) - diferenţa dintre T.A. maximă şi T.A.
minimă.
Valorile tensiunii arteriale variază în funcţie de: tonusul neurovegetativ, starea glandelor
endocrine, starea vaselor, volumul sângelui circulant şi al urinei.
Scop: descoperirea modificărilor morfofuncţionale ale inimii şi vaselor.
Materiale necesare:
- tavă de instrumente medicale;
- tensiometru cu mercur (Riva-Rocci) sau sfigmomanometru;
- stetoscop biauricular;
- creion, pix, stilou (cu culoare albastră);
- foaie de temperatură;
- tampon de vată cu alcool.
Etape de execuţie:
a) Pregătirea materialelor:
Adunarea şi transportul materialelor necesare la locul examenului.
Verificarea stării de funcţionare a instrumentelor şi aparatelor.
b) Pregătirea bolnavului (psihică, fizică):
Bolnavul este informat asupra scopului investigaţiei.
Se explică măsurile necesare pentru o măsurare corectă: 15 minute repaus înainte de
măsurare; efectuarea măsurării se face după cel puţin 3 ore de la servirea mesei.
c) Execuţia tehnicii propriu-zisă:
I. Cu aparatul Riva-Rocci
Spălarea mâinilor.
Se aşază manometrul (cel cu mercur) pe noptieră, într-o poziţie fără vizibilitate pentru
bolnav.
Se aplică strâns manşeta pe braţul sprijinit şi în extensie.
Se fixează cu mâna stângă membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea
inferioară a manşetei şi olivele în urechi.

Măsurarea tensiunii arteriale

21
 Cu mâna dreaptă se pompează aer în manşeta pneumatică cu para de cauciuc, până la
dispariţia zgomotelor pulsatile.
Privind manometrul, se decomprimă progresiv aerul din manşetă cu ajutorul ventilului
pompei de aer, până când se aude zgomotul pulsului şi se observă gradaţia din momentul dat
de zgomotul trecerii primei unde pulsatile.
Se memorează valoarea tensională – tensiunea maximă – indicată de manometru.
Se continuă decomprimarea, ascultând zgomotele pulsului şi urmărind gradaţiile
manometrului până la dispariţia ultimei unde pulsatile.
Se memorează a doua valoare tensională – tensiunea minimă – indicată de manometru.
Se îndepărtează manşeta de pe braţ.
II. Cu aparatul Pachon
Se execută cu aceeaşi succesiune de timpi.
Citirea valorilo T.A. se face pe cadranul manometrului Pachon.
d) Reorganizarea locului de muncă:
Se aşază tensiometrul şi stetoscopul pe tava medicală.
Se aşază bolnavul în poziţie comodă.
Spălarea mâinilor.
Se dezinfectează membrana stetoscopului cu tampoane de vată cu alcool.
Se aşază aparatul în dulapul pentru instrumente si materiale medicale.
e) Notarea cifrică:
În carnetul propriu se notează cifric valorile tensiunii măsurate, numele şi prenumele
bolnavului, salonul, data.
f) Notarea grafică
Se notează grafic în foaia de temperatură cu culoare albastră (creion, pix, stilou), haşurat.
Se socoteşte pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură o unitate coloană de Hg.
Deasupra liniei groase se notează tensiunea arterială maximă, iar tensiunea arterială minimă
dedesubt.
g) Interpretarea rezultatelor
Valorile normale şi patologice ale T.A. în funcţie de vârstă.
De reţinut:      -     Manşeta va fi bine fixată pe braţul pacientului
        Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea.
        Măsurarea va fi precedată de liniştirea pacientului.
        În caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a scoate manşeta de pe braţul pacientului.
        Se pot face măsurători comparative la ambele braţe.
Valori normale

 Adulti: 115-140 / 70-80 mmHg

 Copii: 91-110 / 60-65 mmHg
 Nou-nascuti: 65-80 / 40-50 mmHg
 Valori peste cele normale - hipertensiune.HTA
 Valori sub cele normale - hipotensiune. hTA

3.3.2.Măsurarea și notarea pulsului

Definiție:Pulsul arterial reprezintă expansiunea ritmică a arterelor comprimatepe un plan

22
osos.
Scop:evaluarea funcției cardio-vasculare.
Locuri de măsurare:oricare arteră accesibilă palpitării și carepoate fi comprimată pe un plan
osos (artera radială, femurală, humerală,carotidă, temporală, pedioasă).
Materiale necesare:
-ceas cu secundar sau cronometru;
-culoare roșie;
-foaie de temperatură.
Pregătirea psihică și fizică a bolnavului:
- se anunță bolnavul că i se va măsura pulsul;
- se explică bolnavului modul de măsurare; o stare emotivăcreată de necunoscuți
poate modifica valorile pulsului;
- bolnavul se menține în stare de repaus fizic și psihic 5-10 mincu brațul sprijinit,
pentru relaxarea mușchilor antebrațului.
Executarea tehnicii:
- spălarea pe mâini cu apă și săpun;
- se reperează șanțul radial pe extremitatea distală aantebrațului, în continuarea
policelui se fixează degetele palpatoare petraiectul arterei și cu ajutorul policelui se
îmbrățișează antebrațul la acestnivel
- se exercită o ușoară presiune asupra peretelui arterial cu vârfuldegetelor (index,
mediu, inelar) de la mână dreaptă și se percepzvâcniturile pline ale pulsului
- se numară zvâcniturile percepute urmărind secundarul ceasuluitimp de un minut.
Notarea grafică în foaia de temperatură:
- pentru fiecare linie subțire orizontală a foii de temperatură sesocotesc 4 pulsații;
- unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie pentruobținerea curbei .
Interpretarea frecvenței pulsului:
Frecvența pulsului variază fiziologic după vârstă, emoții și efort

23
Variațiile fiziologice ale frecvenței pulsului:
puls tahicardic :
- în ortostatism;
- efort fizic și psihic;
- emoții puternice;
- în cursul digestiei;
puls bradicardic :
- în decubit;
- în stare de repaus;
- liniște psihică.
Variații patologice ale calităților pulsului:

 frecvența : puls tahicardic (mai rapid) și puls bradicardic (mairar);

 ritmicitatea : puls ritmic și aritmic;
 amplitudinea : puls cu amplitudine mică (filiform) și puls cuamplitudine mare;
 volum : puls dur și puls moale.Frecvența pulsului crește paralel cu temperatura: la
1grad crește cu8-10 pulsații pe minut.

CAPITOLUL IV

24
 STUDIU DE CAZ

Caz nr I
Date stabile:
Nume:T
Prenume:Radu
Vârstă: 69 ani
Sex:masculin
Data nașterii: 24.03.1944
Naționalitate:român
Stare civilă:căsătorit
Ocupație:pensionar
Domiciliul:com. Bod, jud. Brasov
Condiții de viață și de muncă:locuiește împreună cu soția într-o casă compusă din 4 camere,
confortabilă, condiții salubre.
Antecedente medicale:
heredo-colaterale: tatăl-HTA
mama-decedată
 personale:HTA, gastrită cronică
Date variabile:
Motivele internării:
Pacientul s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență Brasov la
data de 18.02.2020, cu următoarele manifestări:
-durere retrosternală și precordială;
-dispnee;
-iradierea durerii în membrul superior stâng.
Istoricul bolii:
Bolnavul cunoscut hipertensiv de aproape 7 ani, cu tratament neglijat, cu antecedente de
gastrită cronică prezintă un stres emoțional în timpul serii rezultând cu o durere violentă
retrosternală ce iradiază în membrul superior stâng, motiv pentru care solicită serviciul de
urgență.Fiind supus examinărilor clinice și paraclinice (EKG) se decide internarea în secția de
Cardiologie a Spitalului Județean de Urgență Brasov
Diagnostic medical:ANGINA PECTORALĂ

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

25
 SURSE DE GRAD
NEVOIA MANIFESTĂRI DE PROBLEMA DE
DIFICULTATE DE
FUNDAMENTALĂ DEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ
DIFICULTATE
1. A RESPIRA ŞI A TA – Consum excesiv de Respiratia deficitara
AVEA O BUNĂ 159/99mmHg, cafea/tutun- si circulatie
CIRCULAŢIE P- 120/min, Anxietate- inadecvata
Dependent
palpitaţii Nervozitate-
Dispnee de efort

2. A BEA ŞI A hipolipidic, Hipertensiune Alterarea nutriţiei

MÂNCA hipoglucidic și arterială grad I
Dependent
hiposodat

3. A ELIMINA
4. A SE MIŞCA ŞI A -intoleranță la
 TA = 159/99mmHg Dificultate in unele
AVEA O BUNĂ efort Dependent
. miscari
POSTURĂ
5. A DORMI ŞI A SE Cefalee,occipitala, Afectiunea  Alterarea calității și
ODIHNI palpitatii, tinitus cantității somnului
6. A SE ÎMBRĂCA
ŞI A SE DEZBRĂCA
7. A MENŢINE
TEMPERATURA
CORPULUI ÎN
LIMITE NORMALE
8. A FI CURAT,
ÎNGRIJIT, DE A
PROTEJA
TEGUMENTELE ŞI
MUCOASELE
9. A EVITA -amețeli, tinitus Risc de accidentare
TA = 159/99mmHg. Dependent
PERICOLE
10. A COMUNICA
11. A ACŢIONA
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI
12. A SE REALIZA Anxietate, Starea de boală Nesatisfacereanevoii
iritabilitate,   de a se realiza
nervozitate
13. A SE RECREEA
14. A ÎNVĂŢA CUM
SĂ-ŞI PĂSTREZE
SĂNĂTATEA

Obiective INTERVENŢII Evaluare

26
 Diagnostic Autonome Delegate
de nursing
Respiratie Pacientul Psihoterapie. Crearea mediului Oxigenoterapie. Adm. in decurs de
deficitara sa prezinte ambiant (schimbarea lenjeriei de pat demedicație la indicația 1h, pacientul
din cauza o respirație și de corp,aerisirea și umidificarea medicului: bronhodilatatoare are o
durerii în limite salonului.Așezarea pacientului într-o și antialgice respiratie
retrosternale normale in poziție care favorizează normal
manifestata decurs de respirația(poziție semișezând). R = 17 r/min
prin dispnee, 1 h.R =17 Monitorizarea funcțiilor vitale (R)
R= 14r/min. r/min

Dificultatea În decurs Psihoterapie. Creare amediului Adm. medicație la indicația Pacientul are
de dormi și de12 h ambiant(schimbarea lenjeriei de pat medicului: Algocalmin 1f un somn
a se odihni pacientul și de corp, aerisirea camerei). IM.Xanax 0,5 1tb  odihnitor în
datorită să aibă un Învățăm pacientul tehnici de relaxare decurs de 8
durerii somn și il ajutăm să adopte o poziție h
manifestată odihnitor antalgică. Oferim pacientului o cană
prin din punct cu ceai de tei sau lapte
insomnie de vedere cald.Monitorizarea funcțiilor
cantitativ și vitale(P, R, T.A., T).
calitativ.
 Alterarea Pacientul s Psihoterapie. Crearea mediului Administrare de tratament la Pacientul se
integrității ă-și ambiant(schimbarea lenjeriei de pat , indicația medicului: poate
fizice și recapete aerisirea camerei).Repaus la Algocalmin 1f IM mobiliza
psihice independen pat.Prevenirea escarelor(schimbarea fără ajutor în
datorită ța de de poziție se face la 2-3 ore la nevoie decurs de 2
durerii mișcare în mai des, evitarea cutelor lenjeriei de zile
manifestată decurs de 2 pat șirenunțarea lenjeriei decorp,
prin zile scuturarea patului zilnic sau ori de
limitarea câte orieste nevoie,
mișcărilor. favorizareacirculației prin
masaj).Ajutăm pacientul să-și
satisfacă nevoile fiziologice (bazinet)
și toaleta zilnică.Monitorizarea
funcțiilor vitale(P, R, T.A., T).

Evaluare finala

Pacientul T. Radu în vârstă de 69 ani se internează pe secţia de cardiologie în data de

18.02.2020 cu următoarele manifestări de dependenţă: -durere retrosternală și precordială;-dispnee;-
iradierea durerii în membrul superior stâng.

În urma examenului clinic şi paraclinic s-a stabilit diagnosticul de Angina pectorala.

Datele culese au fost analizate şi interpretate definindu-se problemele de dependenţă,
diagnosticele de îngrijire şi obiectivele. În urma intervenţiilor proprii şi delegate, a tratamentului
şi a regimului alimentar, obiectivele au fost îndeplinite iar  problemele de dependenţă rezolvate

27
Pe durata spitalizării pacientul nu a avut nici o complicaţie iar în data de 22.02.2020 pacientul este
externat, prezentând o stare generală bună.

Pacientul s-a externat cu următoarele recomandări:

- repaus fizic şi intelectual

- să-şi reia treptat activitatea fizică
- să respecte regimul alimentar, baza va fi din glucide uşor digerabile, cu vitamine si proteine
suficiente , cu o cantitate moderata de grăsimi, acestea mai mult de origine vegetala.
- va continua tratamentul prescris pentru evitarea recidivelor sau a complicaţiilor;
-evitarea eforturilor fizice susţinute şi reechilibrarea raportului dintre activitate şi odihnă
- evitarea stresului psihic, a stărilor conflictuale, a surmenajului intelectual
Verific dacă pacientul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit noile cunoştinţe

CAZ II

Date stabile:

Nume:V
Prenume:Adrian
Vârstă: 60 ani
Sex:masculin
Data nașterii:16.05.1953
Naționalitate:română
Stare civilă:căsătorit
Ocupație:pensionar
Domiciliul: Brasov
Condiții de viață și de muncă:locuiește împreună cu soția într-un apartament compus din 3 camere,
confortabil, condiții salubre.
Antecedente medicale:
-heredo-colaterale:tatăl – decedat (ulcer);
mama – astm bronșic
- personale:neagă.
Date variabile:
Motivele internării:
Pacientul s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență Brasov la data de
10.02.2020 cu următoarele manifestări:durere violentă restrosternală;iradierea durerii în membrul
superior stâng;dispnee;transpirații reci.
Istoricul bolii:
Bolnav fumător, obez, prezintă în cursul dimineții de 11.02.2020 dureri retrosternale și precordiale în
urma unui stres emoțional.Fiind supus examinărilor clinice și paraclinice (EKG) s-a decis internarea în
secția de Cardiologie a Spitalului Județean de Urgență Brasov pentru aplicarea tratamentului
corespunzător.
Diagnostic medical:
ANGINA PECTORALĂ

28
GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

SURSE DE
NEVOIA MANIFESTĂRI DE PROBLEMA DE GRAD
DIFICULTATE
FUNDAMENTALĂ DEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DE DIFICULTATE
1. A RESPIRA ŞI A TA 159/88 Anxietate- Respiratia
AVEA O BUNĂ mmHg, Nervozitate- deficitara si
CIRCULAŢIE P- 57 b/min, circulatie
Dependent
Bradicardie inadecvata

2. A BEA ŞI A MÂNCA hipolipidic, Hipertensiune Alterarea

hipoglucidic și arterială grad I nutriţiei
Dependent
hiposodat

3. A ELIMINA
4. A SE MIŞCA ŞI A -intoleranță la
 TA = 159/99mmHg Dificultate in
AVEA O BUNĂ efort Dependent
. unele miscari
POSTURĂ
5. A DORMI ŞI A SE
ODIHNI
6. A SE ÎMBRĂCA ŞI A
SE DEZBRĂCA
7. A MENŢINE
TEMPERATURA
CORPULUI ÎN LIMITE
NORMALE
8. A FI CURAT,
ÎNGRIJIT, DE A
PROTEJA
TEGUMENTELE ŞI
MUCOASELE
9. A EVITA PERICOLE
10. A COMUNICA
11. A ACŢIONA
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI
12. A SE REALIZA Anxietate, Starea de boală Nesatisfacerea
  nevoii de a
se realiza
13. A SE RECREEA
14. A ÎNVĂŢA CUM
SĂ-ŞI PĂSTREZE
SĂNĂTATEA

29
 Obiective INTERVENŢII Evaluare

Diagnostic Autonome Delegate

de nursing

Circulație În decurs Psihoterapie. Crearea mediului Adm. medicației la Pacientul

deficitară de 30min ambiant (schimbarea lenjeriei de pat indicația medicului: prezintă un
din cauza pacientul și de corp, aerisirea și umidificarea bronhodilatatoare. ritm cardiac
alterării să prezinte salonului).Măsurarea și notarea normal în
pereților un ritm zilnică a funcțiilor vitale (P, T.A., decurs de 30
arteriali cardiac în R. T).Efectuarea de masaj șimișcări min.P = 65
manifestată limite pasive și active ale membrelor pentru p/min
prin normale.P a favoriza circulația
bradicardie. = 68 p/min
P = 57 p/min
Anxietate În decurs Psihoterapie susținută.Educație Adiminstrare de tratament Pacientul
din cauza de 24 pentru sănătate privind boala atât la indicatia este
necunoașter hpacientul bolnavului cât și familiei medicului:Xanax 1tb s informat
ii să fie acestuia.Stimulez dorința de asupra
prognosticul informat cunoaștere și motivez importanța bolii în
ui bolii asupra acumulării de noi cunoștințe.Corectez decurs de 20
regimului deprinderile dăunătătoare sănătății. h
de viață și Educ pacientul să aibă o viață
de ordonată, echilibrată.
alimentație
care
trebuie
respectate

Disconfort in decurs Psihoterapie. Crearea mediului Adm. de medicație la Pacientul nu

din cauza de 2h ambiant (schimbarea lenjeriei de pat indicația mai prezintă
alterării pacientul și de corp, aerisireași umidificarea medicului:Nitroglicerină 1 dureri în
mușchiului să numai salonului).Asigurarea repausului fizic tb sublingual decurs de 30
cardiac prezinte al bolnavului în perioada dureroasă. min.
manifestată dureri Ajutarea pacientului pentru a
prin dureri adoptao poziție
retrosternal antalgică.Monitorizarea funcțiilor
e vitale(T.A., R., P., T.).

Evaluare finala

30
Pacientul V. Adrian în vârstă de 60 ani se internează pe secţia de cardiologie în data de
10.02.2020 cu următoarele manifestări de dependenţă: durere violentă restrosternală;iradierea
durerii în membrul superior stâng; dispnee; transpirații reci.
În urma examenului clinic şi paraclinic s-a stabilit diagnosticul de Angina pectorala.
Datele culese au fost analizate şi interpretate definindu-se problemele de dependenţă,
diagnosticele de îngrijire şi obiectivele. În urma intervenţiilor proprii şi
delegate, a tratamentului şi a regimului alimentar, obiectivele au fost
îndeplinite iar  problemele de dependenţă rezolvate
Pe durata spitalizării pacientul nu a avut nici o complicaţie iar în data de 14.02.2020
pacientul este externat, prezentând o stare generală bună.
Pacientul s-a externat cu următoarele recomandări:
- repaus fizic şi intelectual
- să-şi reia treptat activitatea fizică
- să respecte regimul alimentar, baza va fi din glucide uşor digerabile, cu vitamine si proteine
suficiente , cu o cantitate moderata de grăsimi, acestea mai mult de origine vegetala.
- va continua tratamentul prescris pentru evitarea recidivelor sau a complicaţiilor;
-evitarea eforturilor fizice susţinute şi reechilibrarea raportului dintre activitate şi odihnă
- evitarea stresului psihic, a stărilor conflictuale, a surmenajului intelectual
Verific dacă pacientul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit noile cunoştinţe

31
 Bibliografie
Lucreția Titircă :  Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate deasistenți medicali Editura Viața
Medicală Romanească 2008
Lucreția Titircă: Urgențele MedicoChirurgicaleSinteze Editura Medicală2011
Mogoș Gheorghe :Compediu de anatomie și fiziologie a omului
GHERASIM L.– Progrese în Cardiologie – Editura. InfoMedica, - Bucureşti, 2002
GHERASIM L. - Medicină internă, Bolile cadriovasculare, volumul II, Editura medicală, 1996
MOZEŞ C. - Cartea Asistentului medical (Tehnica îngrijirii bolnavului). Editura medicală,
Bucureşti, 1999
ROGOZEA L. , OGLINDĂ T. şi colab. – Tehnica îngrijirii omului bonav şi sănătos Editura
Romprint, Braşov, 2002
PAPILIAN V. – Atlas de anatomia omului. Editura medicală, Bucureşti, 1992.

32