Iuda 1

(1:1) Iuda, sclav al lui Cristos Isus şi frate al lui Iacov, către cei care au fost chemaţi, care sunt
iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi în siguranţă de Isus Cristos:
(1:2) să aveţi din abundenţă îndurarea, pacea şi dragostea!
(1:3) Iubiţilor, în timp ce doream să vă scriu despre salvarea pe care o împărtăşim împreună,
am găsit că este necesar să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care le-a fost
dată sfinţilor o dată pentru totdeauna,
(1:4) pentru că s-au strecurat între voi unii oameni lipsiţi de evlavie (a căror condamnare a
fost scrisă cu mult înainte), care au transformat harul lui Dumnezeu în desfrânare şi care-L
resping pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos.
(1:5) Vreau să vă amintesc – deşi voi ştiţi toate acestea – că Domnul Şi-a salvat o dată pentru
totdeauna poporul din Egipt; după aceea i-a distrus pe cei care n-au crezut,
(1:6) la fel şi pe îngerii care n-au stat în sfera lor de autoritate şi şi-au părăsit locuinţa – ei sunt
legaţi cu lanţuri veşnice, în întunericul de jos, pentru ziua cea mare a judecăţii –
(1:7) la fel şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile din jur, care, ca ele, au comis imoralitate şi s-au
angajat în homosexualitate. Ele sunt un exemplu de pedeapsă printr-un foc veşnic.
(1:8) Tot aşa şi aceşti visători îşi pângăresc trupurile, resping autoritatea şi insultă fiinţele
glorioase de sus.
(1:9) Însă nici arhanghelul Mihail, când s-a luptat cu Diavolul pentru trupul lui Moise, n-a
îndrăznit să-l acuze folosind cuvinte insultătoare, ci a zis numai: „Domnul să te mustre!”
(1:10) Dar aceştia insultă ceea ce nu înţeleg şi sunt distruşi prin lucrurile pe care le cunosc
prin instinct – ca animalele sălbatice.
(1:11) Vai de ei, pentru că ei au urmat calea lui Cain! De dragul câştigului s-au dăruit înşelării
lui Balaam şi au fost distruşi prin acelaşi fel de împotrivire ca a lui Core!
(1:12) Ei sunt ca nişte pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, mâncând împreună fără
ruşine; nori fără apă purtaţi de vânt; pomi care nici toamna târziu nu au rod, care au fost
dezrădăcinaţi şi sunt cu totul morţi;
(1:13) valuri sălbatice ale mării, făcând ca faptele lor neruşinate să spumege; stele care
rătăcesc, pentru care este păstrat totdeauna întunericul cel mai adânc.
(1:14) Tot despre aceasta a profeţit şi Enoh, al şaptelea de la Adam, spunând: „Iată, Domnul
vine cu zece mii dintre sfinţii Lui,
(1:15) ca să-i judece pe toţi şi ca să-i mustre pe toţi pentru toate faptele pe care le-au făcut în
vieţile lor lipsite de evlavie şi pentru toate cuvintele aspre pe care păcătoşii lipsiţi de evlavie
le-au spus împotriva Lui.”
(1:16) Ei sunt bombănitori, îi blamează pe toţi, îşi urmează poftele, gura lor spune cuvinte
lăudăroase, îi flatează pe toţi în propriul avantaj.
(1:17) Însă voi, iubiţilor, amintiţi-vă lucrurile spuse mai înainte de apostolii Domnului nostru
Isus Cristos.
(1:18) Ei v-au spus că în timpul de pe urmă vor veni batjocoritori care îşi vor urma poftele lor
lipsite de evlavie.
(1:19) Ei sunt aceia care fac dezbinări, sunt lumeşti, nu au Duhul.
(1:20) Însă voi, fraţi iubiţi, zidiţi-vă pe credinţa voastră cea sfântă, rugaţi-vă prin puterea
Duhului Sfânt,
(1:21) păstraţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus
Cristos, care duce la viaţă veşnică!
(1:22) Arătaţi îndurare faţă de cei care au îndoieli,
(1:23) pe alţii salvaţi-i smulgându-i din foc, iar altora arătaţi-le îndurare îmbinată cu
reverenţă, dar urâţi chiar şi hainele mânjite de poftele lor păcătoase!
(1:24) Ale Celui care poate să vă păzească de cădere şi să vă facă să staţi fără pată şi bucuroşi
în prezenţa gloriei Lui,
(1:25) a singurului Dumnezeu, Salvatorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, ale Lui să
fie gloria, măreţia, puterea şi autoritatea, dinainte de începerea timpului, acum şi pentru
totdeauna! Amin!