CAPITOLUL II

MĂSURAREA STĂRII DE SĂNĂTATE PE BAZA DATELOR

DEMOGRAFICE.

Demografia medicală are ca principală componentă, nu teoriile

despre populaţii, ci statistica demografică, care furnizează date pentru
evaluarea stării de sănătate a populaţiilor şi gestionarea serviciilor de
sănatate.
Mai precis, statistica demografică studiază populaţiile sub
aspectul numărului (volumului), structurii, distribuţiei teritoriale,
precum şi din punct de vedere al dinamicii ei naturale şi migratorii
(mecanice).
Pentru caracterizarea fenomenelor demografice (procese
biologico-sociale complexe), statistica demografică utilizează metode
cantitative şi metode calitative şi are caracter pur descriptiv.

Sursele de informaţii utilizate în statistica demografică medicală

sunt reprezentate de:
- recensământul populaţiei, singura formă de cercetare
exhaustivă (măsurarea unor caracteristicii la nivelul întregii populaţii).
- statistica stării civile, - înregistrarea naşterilor, căsătoriilor,
deceselor, divorţurilor, şi a caracteristicilor acestora; (oficiule de stare
civilă)
- înregistrarea venirilor şi plecărilor dintr-o zonă; (biroul de
evidenţa populaţiei);
- anchete demografice care se realizează în scopul de a
aprofunda aspecte de structură şi dinamică care nu pot fi evidenţiate prin
sursele de mai sus.

Noţiunile fundamentale ale demografiei sunt reprezentate de:

- evenimentul demografic care reprezintă cazul
observat purtător de informaţie demografică (născutul viu, decesul);
- fenomenul demografic, care reprezintă totalitatea
evenimentelor demografice de acelaşi tip care apar într-o populaţie într-o
unitate de timp (natalitate, mortalitate, migrare);
- indicatorul demografic, exprimă valorile absolute ale
evenimentelor observate într-o populaţie, într-un interval de timp,
- indicele demografic reprezintă raportul care măsoară
aceste fenomene. Indicii intensivi reprezintă toate măsurătorile obişnuite
ce exprimă frecvenţa de apariţie a unui fenomen într-o populaţie şi într-o
perioadă de timp dată.

Formulele generale de exprimare a indicilor:

- ratele = (număr de evenimente / număr populaţie medie) x 100
sau x 1 000, etc.

64
 - probabilităţile = (număr de evenimente / număr populaţie
existentă iniţial) x 100 sau x 1 000, etc. Această populaţie este populaţia
expusă iniţial la risc, nu mai este o populaţie medie.

Forma de calculare şi exprimare a indicilor trebuie să asigure un

caracter rezonabil al valorilor rezultate şi în funcţie de frecvenţă cu care
un fenomen se manifestă într-o populaţie, indicatorii se pot prezenta sub
formă de procente (%), promile (‰) sau mai mult.

Deoarece singurul studiu exhaustiv este reprezentat de

recensământ, datele pe care le obţinem cu privire la starea de sănătate a
populaţiei se realizează prin investigarea de eşantioane reprezentative.
De aceea, atunci când prezentăm rezultatele obţinute ele trebuie să fie
însoţite şi de valorile calculate ale intervalului de încredere (I.C.).

După cum s-a amintit, din punct de vedere medical, fenomenele

demografice sunt studiate din punct de vedere al:

I. STATICII (statica populaţiilor)şi

II. DINAMICII (dinamica) grupurilor populaţionale.

Dinamica are două componente care descriu mişcare

unei populaţii:
- mecanică, care cuprinde:
- mobilitatea migratorie;
- mobilitatea socio-profesională.
- naturală, care studiază caracteristicile fenomenului de
reproducere într-o populaţie.

STRUCTURI - DEFINIŢII.

Abordând studiului demografiei trebuie realizat în cadrul unei

priviri generale asupra definiţiilor structurilor interne ale acesteia,
componente utilizate în metodologia măsurării şi interpretării stării de
sănătate a grupărilor populaţionale.

Populaţia (umană): “grup de persoane constituit în raport cu o

caracteristică oarecare”.

Populaţia statistică: “colectivitate de unităţi statistice, în sens

abstract, în care acţionează legi statistice”.

Eveniment demografic: “unităţi statistice în demografie

reprezentând cazul de naştere, deces, căsătorie, divorţ”.

65
 Fenomen demografic:” reprezintă o masă de evenimente
demografice”.

Cohorta: “noţiunea de cohortă reprezintă totalitatea persoanelor

care în demersul unui anumit interval de timp au trăit unul şi acelaşi
eveniment demografic (naşterea, căsătoria, etc.).

Generaţia: “cohortă specială cuprinzând persoanele născute în

acelaşi interval de timp(de obicei un an), este deci cohorta celor care au
trăit împreună evenimentul de naştere”.

Rată: ”indicator statistic care măsoară frecvenţa unui eveniment

în raport cu o populaţie statistică din care provine evenimentul respectiv”.

Vârsta; “caracteristică demografică fundamentală având formă

de variabilă continuă, cuprinzând timpul scurs de la naşterea unei
persoane până la un anumit moment de observare”.

Structura (repartiţia) populaţiei: “repartiţia statistică în grupe

sau clase a unei populaţii în funcţie de diferitele ei caracteristici
demografice, culturale şi socio-economice (structura populaţiei dupa sex,
vârste, medii, nivel de instruire, venit, etc.)”.

Mişcarea naturală a populaţiei: “schimbările survenite în

numărul şi structura populaţiei numai ca urmare a naşterilor, deceselor,
căsătoriilor şi divorţurilor”.

Mişcare migratoare: constă în “transformările suferite în

numărul şi structura populaţiei ca urmare a schimbărilor domiciliului
permanent (a statusului rezidenţial)”.

Piramida vârstelor: “este o reprezentare grafică specială a

repartiţiei populaţiei pe vârste constând din două histograme, una pentru
populaţia masculină iar cealaltă pentru populaţia feminină, dispuse pe
axa ordonatelor ca bază (numărul populaţiei de fiecare vârstă sau grupă
de vârstă) şi pe axa absciselor perpendicular (valorile vârstei; cu ajutorul
ei se pot aprecia efectele unor fenomene ca: deficitul de naşteri din
timpul războiului, pierderile datorită războiului, efectele procesului de
îmbătrânire demografică, de reîntinerire demografică, ale migratiei, etc.)

Îmbătrânirea demografică: “proces demografic care constă în

creşterea proporţiei populaţiei vârstnice şi în scăderea proporţiei
populaţiei tinere... proces caracteristic tuturor populaţiilor din ţările
dezvoltate, asociat unei anumite faze a tranziţiei demografice.”

Populaţie (economic) inactivă: “populaţie ce cuprinde persoane

care nu exercită o activitate aducătoare de venituri şi care în majoritatea
66
cazurilor se află sub limită de muncă (copii, tineri) sau peste limită de
muncă (bătrânii)”.

Populaţie stabilă: “populaţie teoretică în care acţionează o lege

neschimbată a mortalităţii şi un model neschimbat de fertilitate.

Populaţie staţionară: “populaţie stabilă în care ritmul creşterii

naţionale este egal cu zero”.

Rata (indice) intrinsecă a creşterii naturale: “indicator constant

de creştere naturală într-o populaţie stabilă (indicele lui Lotka).”

II.1. Metode generale de studiu aplicate în demografie.

Orice fenomen legat de starea de sănătate a unei populaţii poate

fi analizat în două moduri generale:
- într-un an calendaristic = analiza transversală;
- pe cohortă = analiză longitudinală. Cohorta reprezintă
totalitatea persoanelor care au suferit acelaşi eveniment în
aceeaşi perioadă de timp. Generaţia este o cohortă al cărui
eveniment comun este naşterea.

I. Transversal
- pe orizontală (modificări ce apar în timp la populaţii din
generaţii diferite dar luând în consideraţie aceeaşi grupă de vârstă). Pune
în evidenţă istoria naturală a generaţiilor;
- pe verticală (modificări ce apar în acelaşi an la persoane de
vârste diferite). Pune în evidenţă efectul de vârstă.

II. Longitudinal (persoane de aceeaşi vârstă în timp).

- studiul poate fi făcut:
I. prospectiv
- avantaje:
- calitatea foarte bună a datelor;
- se ţine cont de istoria naturală a generaţiei
respective.
- dezavantaje:
- durată mare;
- dificil de realizat, costisitor.
II. retrospectiv
- avantaje:
- uşor de efectuat;
- costă puţin.
- dezavantaje:
- nu e foarte fidel;
- se pierd cazuri de observare.

67
 Graficul LEXIS.
În cazul anumitor fenomene, pentru analiza corectă a acestora,
este necesar să se elimine erorile de interpretare prin raportarea datelor
nu numai la intervalului calendaristic în care au fost observate
(înregistrate) ci şi la vârsta şi generaţia de origine a subiecţilor investigaţi.

Acest mod de analiză se impune din două motive:

- fiecare generaţie are propriile particularităţi, modificări care nu
pot fi surprinse de indicii curenţi;
- sunt evenimente care se produc în alt interval calendaristic
decât în cel la care se raportează ceea ce face ca rezultatul obţinut să nu
reflecte exact fenomenul.
Cel mai bun exemplu îl constituie studiul mortalităţii infantile sau
juvenile, indicatorul cel mai sensibil al stării de sănătate (considerat ca
marker de O.M.S. OSCE şi CE) caz în care unele decese 0 – 1 an
înregistrate pe parcursul unui an calendaristic (2002) să provină din
rândul nou născuţilor din anul anterior (2001).
Pentru o realiza o analiză corectă este utilizat graficul Lexis
(după numele celui care l-a conceput) care este o diagramă specială ce
permite dublu reperaj în timp (de fapt e triplu, înregistrând: anul
calendaristic, vârsta şi generaţia). Diagrama este construită în sistem
cartezian (cuprinde numai cadranul I) prezintă atât pe abscisă şi pe
ordonată scale de interval egale de timp în ani. Pe ordonată sunt marcaţi
anii aniversari iar pe abscisă anii calendaristici. Perpendicularele ridicate
din aceste puncte formează, prin întretăiere o reţea. Pe această reţea se
poate marca linia vieţii unui nou născut sau culoarul vieţii unei generaţii
sub forma unor linii sau benzi diagonale.

II.2. Statica populaţiei

Numărul populaţiei (volumul).

Este o valoare absolută care poate fi „de moment” (la 1 iulie)
sau „de interval”, calculându-se diferit dacă avem de-a face cu o
populaţie închisă (se ia în consideraţie doar natalitatea şi mortalitatea)
sau deschisă (se consideră şi migraţia).

Poate fi:
- determinat (înregistrat): prin recensământ:
2002 1992 2002 în
Număr % Număr % % faţă
de 1992
Populaţie 21698181 100,0 22810035 100,0 95,8
totală
România

68
 - calculat: determinat pe o perioadă oarecare pentru care nu
există date şi pentru care există două metode:

a) Numărul estimat – se porneşte de la datele unui

recensământ adăugându-se numărul de intrări şi scăzându-se numărul
de ieşiri i. Se pot aplica două tehnici:
- interpolării: se iau datele a două recensăminte
succesive, se face diferenţa între ele, se împarte la
numărul de ani calendaristici şi se obţine creşterea sau
scăderea anuală. Apoi, pentru un anumit an numărul
populaţiei se află adăugând / scăzând creşterea /
scăderea anuală x numărul de ani din cifra unuia dintre
recensăminte.
- extrapolării: la fel, însă se va prelungi estimarea după
ultimul recensământ, adăugând numărul respectiv de ani.

b) Numărul proiectat: utilizează diferite tehnici pornind de la

structura pe grupe de vârstă, modelul de evoluţie al mortalităţii, natalităţii
şi fertilităţii.

Densitatea populatiei.

Densitate (definiţie generală): “raportul dintre numărul (după

Vladimir Trebici) de locuitori şi suprafaţa terenului unde trăiesc”.
Densitatea
Judeţe populaţiei
(locuitori/kmp)
ROMÂNIA 91,0
Alba 61,4
Arad 59,5
Argeş 95,8
Bacău 107,0
Bihor 79,6
Bistriţa - Năsăud 58,3
Botoşani 91,1
Braşov 109,7
Brăila 78,5
Buzău 81,1
Caraş – Severin 39,1
Călăraşi 63,8
Cluj 105,4
Constanţa 101,1
Covasna 59,9
Dâmboviţa 133,5
Dolj 99,1
Galaţi 138,7
Giurgiu 84,5
Gorj 69,2
Harghita 49,1
Hunedoara 69,0
Ialomiţa 66,6
Iaşi 149,6

69
 Ilfov 189,6
Maramureş 81,0
Mehedinţi 62,1
Mureş 86,4
Neamţ 94,5
Olt 89,2
Prahova 175,8
Satu Mare 83,5
Sălaj 64,3
Sibiu 77,7
Suceava 80,8
Teleorman 75,5
Timiş 77,9
Tulcea 30,4
Vaslui 85,7
Vâlcea 71,7
Vrancea 80,4
Municipiul
Bucureşti 8074,6
Sursa: Raport date preliminare recensământ 2002
Potenţial de populaţie: - “indice al accesibilităţii populaţiei faţă
de un punct al unei unităţi teritoriale sau al nivelului de influenţă asupra
unei populaţii”.
Indice de concentrare: - “măsură a inegalităţii repartiţiei
teritoriale a populaţiei”.
Dispersia populaţiei - exprimă “ponderea de răspândire a
locuitorilor pe tipuri de centre populate sau structuri administrativ-
teritoriale”.

Structura populaţiei.
Pe medii:

Numărul populaţiei
Judeţe
TOTAL URBAN RURAL
ROMÂNIA 21698181 11436736 10261445
Alba 382999 220011 162988
Arad 461730 234016 227714
Argeş 653903 297034 356869
Bacău 708751 327419 381332
Bihor 600223 287398 312825
Bistriţa - Năsăud 312325 113260 199065
Botoşani 454023 166461 287562
Braşov 588366 435159 153207
Brăila 373897 239700 134197
Buzău 494982 191352 303630
Caraş – Severin 333396 182964 150432
Călăraşi 324629 120231 204398
Cluj 703269 472650 230619
Constanţa 715172 502048 213124
Covasna 222274 111700 110574
Dâmboviţa 541326 159021 382305
Dolj 734823 368516 366307
Galaţi 619522 351820 267702

70
 Giurgiu 298022 88756 209266
Gorj 387407 162620 224787
Harghita 326020 143885 182135
Hunedoara 487115 369873 117242
Ialomiţa 296486 115478 181008
Iaşi 819044 388642 430402
Ilfov 300109 30548 269561
Maramureş 510688 268472 242216
Mehedinţi 306118 141297 164821
Mureş 579862 282839 297023
Neamţ 557084 204054 353030
Olt 490276 186840 303436
Prahova 829224 420005 409219
Satu Mare 369096 162503 206593
Sălaj 248407 98657 149750
Sibiu 422224 277717 144507
Suceava 690941 230084 460857
Teleorman 436926 140205 296721
Timiş 677744 407606 270138
Tulcea 258639 123556 135083
Vaslui 455550 178953 276597
Vâlcea 413570 161755 251815
Vrancea 390268 149880 240388
Municipiul
Bucureşti 1921751 1921751 -

Pe sexe:
2002 1992 2002 în %
Număr % Număr % faţă de
1992
POPULAŢIE 21698181 100,0 22810035 100,0 95,8
TOTALĂ
MASCULIN 10581350 48,8 11213763 49,2 94,4
FEMININ 11116831 51,2 11596272 50,8 95,9

Numărul populaţiei la 1 iulie (milioane locuitori) pe sexe grupe de

vârstă şi medii:

           1994 1995 1996 1997 1998

1993
Total 22,8 22,7 22,7 22,6 22,5 22,5
Pe sexe
Masculin 11,2 11,1 11, 11,1 11,0 11,0
Feminin 11,6 11,6 11,6 11,5 11,5 11,5
Pe grupe de varsta
0-14 ani 4,9 4,8 4,6 4,5 4,4 4,3
15-59 ani 14,1 14,0 14,1 14,1 14,1 14,1
60 ani si peste 3,8 3,9 4,0 4,0 4,0 4,1

71
Pe medii
Urban 12,4 12,4 12,5 12,4 12,4 12,3
Rural 10,4 10,3 10,2 10,2 10,1 10,2

Studiul demografic se realizează şi pentru categorii socio –

profesionale, nivele de instruire precum şi alte elemente care pot fi utile
în analiza şi interpretarea stării de sănătate a colectivităţilor.

72
Anexa nr.
PRINCIPALELE FENOMENE DEMOGRAFICE IN ROMANIA IN ANII

DEMOGRAFIE               
1970 1980 1989 1990 1995 1997 1998 1999
AN
Populatia Romaniei
1 la 1 iulie (mii 20253 22201 23152 23207 22681 22546 22503 22458
locuitori)
Nascuti vii 427034 398904 369544 314746 236640 236891 237297 234600
2
-la 1ooo locuitori- 21.1 18.0 16.0 13.6 10.4 10.5 10.5 10.4
Fertilitatea generala
3 (nascuti vii la 1000 81.2 74.8 66.3 56.2 41.1 40.6 40.6 40.2
femei 15-49 ani)
Gravide nou luate
4 460509 390851 333015 215998 194920 199563 189690 183223
in evidenta*
Avorturi (Total)* 292409 413093 193084 992265 502840 347126 271496 259888
5
- la 1ooo nascuti vii- 684.7 1035.6 522.5 3152.6 2124.9 1465.3 1144.1 1107.8
Decedatii 193255 231876 247306 247086 271672 279315 269166 265194
6
-la 1ooo locuitori- 9.5 10.4 10.7 10.6 12.0 12.4 12.0 11.8
Sporul natural al
233779 167028 122238 67660 -35032 -42424 -31869 -30594
7 populatiei
-la 1ooo locuitori- 11.6 7.6 5.3 3.0 -1.6 -1.9 -1.5 -1.4
Decedati sub un an 21110 11691 9940 8471 5027 5209 4868 4360
8
- la 1ooo nascuti vii- 49.4 29.3 26.9 26.9 21.2 22.0 20.5 18.6
Decese prin risc
183 83 82 82 54 48 53 54
9 obstetrical
- la 1ooo nascuti vii- 0.43 0.21 0.22 0.26 0.23 0.20 0.22 0.23
Decese prin avort 314 446 545 180 59 50 43 44
10
- la 1ooo nascuti vii- 0.74 1.12 1.48 0.57 0.25 0.21 0.18 0.19
Nascuti morti 5728 3518 2821 2231 1472 1483 1514 1459
11 - la 1ooo nascuti
13.2 8.7 7.6 7.0 6.2 6.2 6.3 6.2
vii+morti-
Casatorii 145531 182671 177943 192652 153943 147105 145303 140014
12
-la 1ooo locuitori- 7.2 8.2 7.7 8.3 6.8 6.5 6.5 6.2
Divorturi 7865 34130 36008 32966 34906 34752 39985 34408
13
-la 1ooo locuitori- 0.39 1.54 1.56 1.42 1.54 1.54 1.78 1.53

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

Datele apartin C.C.S.S.D.M.

73
 II.3. Dinamica populaţiei.

Dinamica populaţiei cuprinde două aspecte:

1. mişcarea (dinamica) naturală:

- natalitatea;
- mortalitatea.

2. mişcarea (dinamica) mecanică: schimbarea

domiciliului:
- emigrarea;
- imigrarea.
Reproducerea populaţiei se datorează jocului între natalitate şi
mortalitate.
Demografii au încercat să alcătuiască diferite modele care să le
permită posibilitatea de a prevedea evoluţia. Două modele sunt mai
cunoscute:
- Modelul populaţiei stabilite (LOTKA) consideră indicele de
natalitate constant, indicele de mortalitate constant iar migraţia
nulă; astfel, ritmul de creştere al populaţiei respective va fi
constant.
- Modelul populaţiei staţionare consideră indicele de natalitate
= cu indicele de mortalitate generală iar migraţia nulă; ritmul de
creştere va fi nul.
Aceste modele permit prin compararea cu modelul real să se
stabilească cuantumul aportului natalităţii, fertilităţii şi mortalităţii la
îmbătrânirea populaţiei.

Studiul demografic relevă modificările care survin în numărul şi

structura populaţiei ca urmare a următoarelor evenimente şi fenomene
demografice:

Eveniment Fenomen
1. Naşterea Natalitatea
2. Decesul Mortalitatea
3. Schimbarea domiciliului Migraţia

1. Mişcarea naturală.

Mişcarea naturală, (numită în sens larg şi reproducerea

populaţiei), are două componente:
II.3.1. Reproducerea populaţiei (în sens restrâns
înţelegând natalitatea şi fertilitatea populaţiei);

II.3.2. Mortalitatea populaţiei.

74
 II.3.1. Reproducerea populaţiei.

Prin reproducerea populaţiei se înţelege acel fenomen

demografic prin care se asigură reînnoirea acesteia prin aportul de nou-
născuţi vii.
Acest proces este condiţionat de factorii biologici, sociali,
economici, politici, socio-culturali, medicali.

Evenimentele demografice şi noţiunile cu ajutorul cărora se

analizează fenomenul de reproducere al populaţiei:
1. născutul viu;
2. născutul mort;
3. avortul;
4. produsul de concepţie;
5. naşterea;
6. rangul naşterii;
7. intervalul protogenezic;
8. rangul născutului;
9. intervalul intergenezic.

Fenomenele demografice:
- care favorizează reproducerea umană:
- natalitatea;
- fertilitatea generală şi specifică pe vârste;
- fecunditatea;
- nupţialitatea.
- care defavorizează reproducerea umană:
- contracepţia;
- avorturile;
- divorţialitatea
Natalitatea.
Reprezintă frecvenţa, exprimată în promile, a născuţilor vii într-o
populaţie, în interval de un an calendaristic.
Natalitatea se măsoară cu ajutorul indicelui brut de natalitate
care exprimă raportul dintre numărul născuţilor vii şi numărul mediu de
locuitori a perioadei considerate:
n = N / P x 1000.
Avantajul acestui indice este dat de disponibilitatea datelor şi
simplitatea calculului.
Dezavantajul constă în dependenţa faţă de structura populaţiei.
Pentru a corecta acest neajuns în compararea diferitelor populaţii (sau a
aceleiaşi populaţii în dinamică) se utilizează metoda de standardizare a
structurilor.
Natalitatea este considerat indicatorul cel mai mobil al
fenomenului de mişcare naturală a populaţiei. Ea se poate studia şi în

75
profil teritorial sau pe medii, pe categorii socio-profesionale, economice,
culturale sau religioase.

Fertilitatea populaţiei.

Evoluţia natalităţii depinde foarte mult de modificarea fertilităţii,

prin fertilitate generală înţelegând frecvenţa născuţilor vii din populaţia
feminină de vârstă fertilă (15-49ani), exprimată în promile.
Acest tip de studiu are avantajul de a exprima mai corect puterea
de reproducere a unei populaţii feminine ţinând cont de structura pe sexe
şi pe vârstă a populaţiei.
Analiza fertilităţii poate fi abordată:
- transversal (analiza fertilităţii pe parcursul unui an
calendaristic);
- longitudinal: prospectivă sau retrospectiv.

Indicatorii utilizaţi în măsura fertilităţii:

1. fertilitatea generală (rfg):

nr. nascuti vii in anul " a"

rfg  x 1000
nr. femei varsta fertila din anul " a"

2. fertilitatea specifică pe grupe de vârstă (rfs).

nr. nascuti vii din femei de varsta " x" , in anul " a"
rfs  x 1000
nr. femei de varsta " x" din anul " a"
sau:
rfs =
n Nx x 1000
n Pxf

3. descendenţă la 1000 de femei (df) se exprimă prin suma

fertilităţilor specifice pe grupe de vârstă de înmulţit cu 1000
49
df  
x  15
Nx x 1000
n
Pxf
n

4. rata totală a fertilităţii (descendenţă medie finală) Rtf

exprimă numărul mediu de copii ce revin pentru fiecare femeie
pe parcursul întregii perioade fertile.

49
Nx / 1000
Rtf  
x  15
n
n Pxf
Rata totală a fertilităţii permite o interpretare comparativă corectă
a fenomenului între diferite zone geografice, inclusiv populaţii diferite.
76
 Alţi indicatori utilizaţi în analiza natalităţii sunt:

5. fertilitatea conjugală se calculează pe baza datelor

recensămintelor, utilizându-se procedeul de interpolare între
recensăminte.
6. indicele sezonier al nou născuţilor (exprimă variaţiile
sezoniere ale natalităţii);
7. indicele mediu de naştere pentru fiecare căsătorie;
8. indicele de dispersie al fertilităţii (idf):
rata fertilitatii nelegitime
idf  x 100
rata fertilitatii maritale (legitime)
9. rangul naşterii (rangul nou născutului) reprezintă a câta
naştere este pentru femeia dintr-o anumită grupă de vârstă
fertilă. Se poate calcula o rată globală dar este important să
se calculeze rangul născutului viu sau mort care se poate
calcula fie global fie prin rate specifice (mai corect) pe grupe
de vârstă fertilă a femeii.

INDICII DE REPRODUCERE permit o apreciere sintetică a

fenomenului şi exprimă forţa de reproducere a populaţiei.

Aceşti indicii sunt:

1. indicele de reproducere brută;
2. indicele de reproducere netă.

1. Indicele brut de reproducere reprezintă numărul mediu de

fetiţe pe care le-ar naşte o generaţie de femei care nu ar fi supusă
riscului mortalităţii (de la naştere până la 50 de ani) şi care ar avea la
fiecare vârstă (cuprinsă între 15-49 ani) fertilitatea specifică observată în
perioada considerată.
Indicele de reproducere brută reprezintă numărului mediu de
fetiţe pe care le-a realizat în cursul vieţii fertile (15-49 ani) o femeie dintr-
o anumită generaţie şi care urmează să asigure, mai departe,
reproducerea populaţiei.

2. indicele de reproducere netă se bazează în plus pe luarea în

calcul a mortalităţii femeilor între vârstele cuprinse între 15-49 ani.
Aceşti indicatori pot fi unitari, subunitari sau supraunitari şi arată
câte fetiţe lasă după sine o femeie care a parcurs perioada fertilă
demografică, fete care să continue reproducerea în generaţia următoare.

Indici indirecţi ai reproducerii umane:

77
 1. rata de nupţialitate;
2. rata de divorţialitate;
3. vârsta medie la prima căsătorie.
4. intervalul protogenezic;
5. intervalul intergenezic;
6. rata de fecunditate. Acest indicator sugerează potenţialul de
reproducere a mesei de femei la vârstă fertilă, arătând câte sarcini apar
în cursul unui an calendaristic, raportat la 1000 de femei de vârstă fertilă.

Factorii care influenţează natalitatea:

- cauze medicale;
- cauze fiziologice;
- nupţialitatea, divorţialitatea, uniunile consensuale
juvenile;
- influenţa mediului socio-cultural;
- utilizarea mijloacelor pentru limitarea naşterilor, avortul
şi contracepţia.

II.3.2. Mortalitatea.

Reprezintă a doua latură (componenta negativă) naturală a

mişcării populaţiei, fiind fenomenul demografic ce exprimă volumul
(frecvenţa) deceselor într-o populaţie într-o perioadă de timp.
Evenimentul demografic înregistrat este decesul.
Studiul mortalităţii este important deoarece prin indicatorii săi
permite:
- măsurarea şi evaluarea stării de sănătate a populaţiei;
- identificarea problemelor de sănătate.
Sursele de informaţie:
- certificatul medical constatator al decesului;
- statistica oficiului de stare civilă.
Analiza morbidităţii se realizează:
- transversal, într-o unitate de timp; este mai puţin exactă
dar este uşor de realizat.
- longitudinal, (prospectiv sau retrospectiv), analiză care
se realizează pe cohorte sau generaţii.

Indicatori utilizaţi în măsurarea mortalităţii:

1. Rata de mortalitate generală - Rbm (indicele brut de
mortalitate), exprimă numărul de decese într-o populaţie într-un an
calendaristic.

nr. decese intr - un an calendaristic

Rbm  x 1000
populatia medie

78
 2. Mortalitatea specifică Rspm (ratele specifice de mortalitate),
exprimă frecvenţa deceselor în subpopulaţii şi se calculează pentru sexe,
grupe de vârstă, medii de rezidenţă, cauze medicale de deces. Este
raportul dintre numărul de decese dintr-o anumită categorie raportat la
populaţia corespunzătoare şi se exprimă în promile.

nr. decese avand un anumit specific (ex. sex, varsta)

Rspm  x 1000
total populatie avand caracterisica respectiva (sex, varsta)

3. Mortalitatea proporţională (letalitatea), reprezintă ponderea

deceselor de o anumită categorie din numărul total de decese.
Letalitatea ca indicator de structură se poate utiliza sub două
aspecte:

a. letalitatea specifică pe grupe de vârstă şi reprezintă

frecvenţa deceselor la o anumită grupă de vârstă din totalul
deceselor (de toate vârstele);

b. letalitatea specifică pe cauze, care calculează frecvenţa

deceselor printr-o anumită bală din totalul deceselor.

Din calculul letalităţii pe toate cauzele de deces rezultă structura

mortalităţii pe cauze. Pe baza acestor date se pot încadra populaţiile
studiate în cele trei tipuri distincte de modele (tipologii) de morbiditate:
- tipul evoluat, caracteristic ţărilor dezvoltate.
- tipul intermediar, caracteristic ţărilor în tranziţie;
- tipul primar caracteristic ţărilor în curs de dezvoltare.

4. Indicele de fatalitate pe cauze. Arată frecvenţa deceselor

bolnavilor de o anumită boală faţă de totalul celor care s-au îmbolnăvit de
boala respectivă (cazuri noi).

5. Rata standardizată a mortalităţii.

În vederea comparării corecte a nivelurilor mortalităţii înregistrate
în mai multe populaţii diferite, adică a eliminării influenţei pe care o are
structura diferită pe grupe de vârstă a populaţiei asupra mortalităţii, se
utilizează procedeul de normalizare sau standardizare a mortalităţii.
Există două tehnici clasice:
a. metoda directă (metoda populaţiei standard);
b. metoda indirectă (metoda mortalităţii standard); se recomandă
a fi utilizat pentru populaţiile cu volum mic.

6. Raportul standardizat al mortalităţii, este raportul dintre

numărul de decese observate şi numărul de decese aşteptate.

79
 7. Durata medie de viaţă (speranţa de viaţă la naştere), permite
o apreciere mai bună a nivelului mortalităţii, implicit al stării de sănătate.
Este un indicator sintetic al morbidităţii şi al stării de sănătate şi exprimă
numărul mediu de ani pe care o persoană poate spera să-i trăiască în
condiţiile modelului de mortalitate pe grupe de vârstă a populaţiei căreia
aparţine persoana, pentru anul respectiv.
Acesta este un indicator probabilistic care se regăseşte în
tabelele de mortalitate.
Cu ajutorul tabelei de mortalitate se mai pot calcula şi alţi
indicatori care permit măsurarea, analiza şi compararea mortalităţii:
a. numărul de supravieţuitori;
b. probabilitatea de deces;
c. probabilitatea de supravieţuire.
d. speranţa de viaţă la anumite vârste.

Aplicaţie practică.
Pe baza indicatorilor din tabelul alăturat să se calculeze şi
interpreteze indicii prezentaţi mai sus:

JUDET 1989 1999

233427 224580
ROMANIA 04 22
ALBA 438352 400209
CONSTAN
TA 720928 744502
TULCEA 283792 264490
M.BUCUR 221112 198006
ESTI 2 0

Număr absolut decese înregistrate:

JUDET 1989 1999

24730 26519
ROMANIA 3 4
ALBA 4665 4835
BOTOSANI 5177 5724
CONSTANT
A 6565 7374
IASI 6763 8084
TULCEA 2997 3163
M.BUCURES
TI 24593 22160
80
Mortalitatea după principalele grupe de cauze medicale de deces valori
absolute

Nr.   Cauzele de deces 1989 1999

crt. TOTAL DECESE 247306 265194
1 Tuberculoza 1285 2152
Boli infectioase si parazitare
2 1414 1084
(fara TBC)
3 Tumori 32775 39677
Boli endocrine de nutrit.si
4 metabol.bolile singelui si ale 2240 2066
organelor hematopoietice
Tulburari mentale si de
comportament,bolile sistemului
5 3803 3097
nervos si ale organelor de simt
(fara bolile cardio vasculare)
6 Boli ale aparatului circulator 142988 165511
- Boli cerebro-vasculare 38998 54245
- Hipertensiune arteriala 19341 14840
- Infarctul acut al miocard. 10487 21044
- Alte cardiopatii ischemice 30294 36591
7 Boli ale aparatului respirator 24462 16716
- Pneumonia 9813 7518
- Boli cr. pulmonare obstructive 6907 7457
8 Boli ale aparatului digestiv 12388 14702
9 Boli ale organelor genito-urin. 3680 2601
Complicatii ale sarcinii, nasterii
10 626 98
si lauziei
Boli ale pielii si tesutului
subcutanat,boli ale sistemului
11 331 132
osteo-muscular si ale tesutului
conj.
12 Anomalii congenitale 2545 1064
13 Cauze ale mortalitatii perin. 1423 1392
14 Cauze rau definite 61 272
15 Accidente,otraviri,traumatisme 17285 14467

81
 II.3.3. Mortalitatea infantilă.

Mortalitatea infantilă este fenomenul generat de volumul

deceselor înregistrate în primul an de viaţă, într-o anumită colectivitate şi
într-un anumit interval de timp. Se iau în calcul numai nou născuţii vii
(conform standardelor definite) care decedează inclusiv în preziua
aniversării vârstei de 1 an.
Este indicator sintetic important în analiza stării de sănătate a
populaţiei (prin determinanţii ei) şi este un marker recunoscut în
evaluarea calităţii vieţii.
Măsurarea şi analiza mortalităţii infantile se realizează prin
utilizarea unui set de indici şi metode.
Indici utilizaţi în evaluarea mortalităţii infantile:

1. indicele (rata brută) mortalităţii infantile = Rmi:

nr. decese 0 - 1an din anul 2000

Rmi  x1000
nr.total nascuti vii in acelasi teritoriu si interval de timp

Reprezintă proporţia deceselor sub un an raportat la numărul de

născuţi vii în aceiaşi perioadă.

Mortalitatea infantilă poate fi studiată pe subgrupe de vârstă

până la vârsta de un an, pe medii pe sexe şi se raportează la mia de
născuţi vii:

2. indicele (rata) mortalităţii infantile specifice pe sexe

Rmisex:
nr. decese 0 - 1an de sex masculi
Rmisex 
nr.total nascuti vii in acelasi teritoriu
de sex feminin sau masculin
3. indicele (rata) mortalităţii infantile specifice pe mediu
(urban, rural) Rmim:

nr. decese 0 - 1an de sex din urban sau rural

Rmim  x1000
nr.total nascuti vii in acelasi teritoriu si interval de timp
4. indicele (rata) mortalităţii infantile specifice pe cauze
Rmisp:

nr. decese 0 - 1an de o anumit cauza

Rmisp  x1000
nr.total nascuti vii in acelasi teritoriu si interval de timp
5. indicele (rata) mortalităţii infantile pe subgrupe de
vârstă.:
82
 nr. decese in intrevalul 0 - 6 zile
5.1. RMneonatala precoce  x 1000
total nascuti vii
nr. decese in intrevalul 7 - 27 zile
5.2. RMneonatala taardiva  x 1000
total nascuti vii

nr. decese in intrevalul 0 - 27 zile

5.3. RMneonatala  x 1000
total nascuti vii

nr. decese in intrevalul28 - 364 zile

5.4. RMpostneonatala  x 1000
total nascuti vii

nr. nascuti moti  nr. decese 0 - 6 zile

5.5. RMperinatala  x 1000
total nascuti vii
6. Mortinatalitatea exprimă proporţia născuţilor morţi raportat la
totalul de născuţi (vii plus morţi).

8. Mortalitatea primei copilării (pentru grupa de vârstă 1-4 ani),

reprezintă frecvenţa în promile a deceselor la vârsta 1-4 ani din totalul de
populaţie de aceiaşi vârstă.

6. Mortalitatea maternă, reprezintă raportul dintre numărul

deceselor femeilor în timpul şi din cauza sarcinii, lehuziei şi
numărul de născuţi vii, raport exprimat în promile.

Analiza mortalităţii infantile numai pe baza ratelor prezentate mai

sus nu exprimă pe deplin fenomenul deoarece numărul de decese dintr-
un an calendaristic poate cuprinde şi nou născuţi din anul calendaristic
anterior dar se raportează la nou născuţii dintr-un an calendaristic curent,
în care se face studiul.
Practic numărul de decese înregistrate într-un an calendaristic
reprezintă suma nou născuţilor decedaţi, dar născuţi în anul anterior şi a
nou născuţilor decedaţi şi născuţi în cursul anului calendaristic la care se
raportează studiul. Nu trebuie uitat că anumiţi nou născuţi în cursul anului
în studiu pot deceda pe parcursul anului calendaristic următor. De aceea
utilizarea graficului Lexis este deosebit de utilă pentru a evalua corect
fenomenul pentru fiecare generaţie.

În analiza ratelor astfel obţinute trebuie să se:

- calculeze valoarea intervalelor de încredere;
- aplice analiza prin metoda standardizării (pentru a se elimina
influenţele aduse de structura pe grupe de vârstă a populaţiei
feminine de vârstă fertilă precum şi a structurii pe grupe de
ranguri a nou născuţilor, care variază de la o colectivitate la
alte);
83
 Fiind un fenomen cu determinism multifactorial şi recunoscut ca
problematică medico socială, investigarea fenomenului presupune
abordarea cercetării determinismului prin metode analitice de măsurare a
asociaţiei şi corelaţiei atât a cauzalităţii cât şi a rezultatelor intervenţiilor.
Tehnicile le prezentăm în capitolele următoare.

Aplicaţie practică.
Pe baza indicatorilor din tabelul alăturat să se calculeze şi
interpreteze indicii prezentaţi mai sus:

Populaţie legală:

JUDET 1989 1999

233427 224580
ROMANIA 04 22
ALBA 438352 400209
CONSTAN
TA 720928 744502
TULCEA 283792 264490
M.BUCUR 221112 198006
ESTI 2 0

Principalii indicatori demografici:

DEMOGRAFIE               
1989 1999
AN
Populatia Romaniei
1 la 1 iulie (mii 23342 22458
locuitori)
Nascuti vii 369544 234600
2
-la 1ooo locuitori-
Fertilitatea generala
3 (nascuti vii la 1000 66.3 40.2
femei 15-49 ani)
Gravide nou luate in
4 333015 183223
evidenta*
Avorturi (Total)* 193084 259888
5
- la 1ooo nascuti vii-
Decedatii 247306 265194
6
-la 1ooo locuitori-
7 Sporul natural al 122238 -30594
populatiei
84
 -la 1ooo locuitori-
Decedati sub un an 9940 4360
8
- la 1ooo nascuti vii-
Decese prin risc
82 54
9 obstetrical
- la 1ooo nascuti vii-
Decese prin avort 545 44
10
- la 1ooo nascuti vii-
Nascuti morti 2821 1459
11 - la 1ooo nascuti
vii+morti-
Casatorii 177943 140014
12
-la 1ooo locuitori-
Divorturi 36008 34408
13
-la 1ooo locuitori-

II.3.4. Migraţia populaţiilor

Prin mişcarea migratorie se înţelege deplasarea geografică a

populaţiei, însoţită de schimbarea definitivă a domiciliului stabil între două
unităţi administrativ-teritoriale distinct definite.
Migrarea poate să fie:
- intenţională;
- internă.
Are două componente:
- emigrarea; părăsirea definitivă a unui domiciliu;
- imigrarea; stabilirea definitivă la un alt domiciliu.
Pentru evaluarea globală a acestui fenomen se utilizează
următorii indicatori:
1. Indicele de imigrare, reprezintă numărul de locuitori instalaţi
definitiv într-o regiune administrativă pe parcursul unui an, raportat la
numărul mediu de locuitori.
2. indicele de emigrare.
3. Indicele sporului migrator (care poate fi pozitiv sau negativ).
4. Sporul total al populaţiei reprezintă suma algebrică dintre
sporul (deficitul) natural al populaţiei şi sporul (deficitul) migrator.
Mişcarea migratorie exercită importante repercursiuni asupra stării de
sănătate prin:

85
 - modificări ale profilului morbidităţii;
- manifestarea “sindromului de adaptare”;
- modificarea stilului de viaţă;
- modificarea mediului natural şi social;
- modificarea comportamentului demografic;
- schimbarea statusului socio-profesional;
- modificarea nivelului de cultură sanitară şi accesibilitatea la
servicii de sănătate;
- modificarea structurii familiei;
- modificarea raportului dintre generaţii.

Aceşti indicatori, care măsoară fenomenul de migraţie, sunt

importanţi deoarece pot sugera modificări importante în modelul stării de
sănătate specific unei populaţii la un moment dat.

86
 II.4. Studiul mortalităţii prin metoda standardizării.

Utilizarea indicatorilor bruţi în caracterizarea şi compararea

fenomenelor de interes medical prezintă dezavantajul că nu elimină
influenţa pe care o exercită structura specifică fiecărei colectivităţi (pe
grupe de vârstă, pe sexe, etc.) asupra nivelului fenomenului.
Pentru a putea compara nivelele fenomenelor în diferite
colectivităţi se utilizează tehnici care permit elaborarea unor indicatori
care să elimine influenţele specificate mai sus.
Tehnica cea mai utilizată este reprezentată de metoda de
standardizare a structurilor care se poate aplica, funcţie de
particularităţile populaţiei şi caracteristicile fenomenului, sub forma
metodei directe (metoda populaţiei standard) fie sub forma metodei
indirecte (metoda fenomenului standard).
Pentru o mai bună înţelegere a acestor tehnici vom utiliza ca
fenomen de referinţă mortalitatea.

Principiul metodelor de standardizare.

1. Metoda standardizării directe (metoda populaţiei standard). Se

porneşte de la selectarea unei populaţii de bază, de referinţă (reală
sau ipotetică), care va constitui populaţia standard, cu o structură
proprie şi diferită de a populaţiilor care sunt cercetate. Acestei
populaţii de referinţă (standard) i se aplică valorile calculate ale
mortalităţii specifice pentru fiecare colectivitate în parte (se
calculează rata brută de deces – RBD – pentru fiecare colectivitate în
parte). Rezultă ratele standardizate ale fenomenului pentru fiecare
comunitate în parte (RDMDx), rate care exprimă frecvenţele
aşteptate ale evenimentelor (nivelul fenomenului) în situaţia în care
fiecare colectivitate ar avea aceeaşi structură (identică cu populaţia
standard, de referinţă). Aceste rate se compară între ele prin
raportare directă exprimând cu cât este mai mică mortalitatea reală
într-o colectivitate faţă de altă colectivitate. Se calculează rata
comparativă a mortalităţii (RCM) pentru fiecare colectivitate în parte
(şi se compară direct valorile calculate) cu ajutorul formulei mediei
aritmetice dintre RBM (rata brută de mortalitate) şi RDMD.

1.1. se calculează ratele brute de deces pentru fiecare grupă de

vârstă a fiecărei colectivităţi, separat, după formula:

nr. decese x 1000

nr. populatie

1.2. se calculează rata de deces ajustată prin metoda directă

(RDMD);

87
 1.3. se aplică ratele calculate la punctul 1.1. structurilor populaţiei
standard, atât pe grupe de vârstă cât şi pe total. Rezultă
numărul de decese aşteptate (care ar apărea) în populaţia
standard. Numărul de decese aşteptate (calculate) permit
calcularea RDMD pentru fiecare populaţie studiată.

1.4. Se compară nivelurile RDMD între cele două populaţii cu

ajutorul raportului:
RDMDA / RDMDB .

1.5. Se calculează rata comparativă a morbidităţii (RCM) ca fiind

media aritmetică între RBM şi RDMD, pentru fiecare
colectivitate şi se compară rezultatele obţinute:
(RBM +RDMD) / 2

2. Metoda standardizării indirecte (rata de deces ajustată prin metoda

indirectă, metoda mortalităţii standard). Se porneşte de la alegerea
modelului standard de mortalitate specifică pe grupe de vârstă (ex.
Mortalitatea specifică pe grupe de vârstă ale regiunii, ţării, etc.).
Modelul standard se aplică, pentru fiecare grupă de vârstă, la
structura reală a fiecărei populaţii investigate. Rezultă frecvenţa
aşteptată a mortalităţii în fiecare populaţie studiată în contextul în
care aceasta s-ar supune modelului standard de mortalitate.
Acest tip de analiză se utilizează în situaţia în care fenomenul este
studiat în populaţii cu efective mici.

Algoritmul metodei indirecte:

2.1. Se calculează ratele specifice pe grupe de vârstă pentru
populaţiile standard.

2.2. Se aplică aceste rate (standard) la populaţiile studiate şi se

obţine numărul de decese aşteptate (rata deceselor
aşteptate - RDA):
RDA = nr. Decese aşteptate / volumul pop. X 1000

2.3. Se calculează ratele de deces prin metoda indirectă (RDMI):

RDMI = RDStandard / RDAx x RBDx
şi se compară prin raportare directă nivelul mortalităţii între cele două
comunităţi:
RDMIA / RDMIB
2.4. Calcularea factorului de comparabilitate locală (FCL):

FCLx = RDS / RDAX

care poate lua valori mai mari sau mai mici decât “1” şi care se
compară între populaţiile reale.
2.5. Calculul raportului standardizat de mortalitate:
88
 nr.decese observate in populatia x
 RSMx
nr. de decese asteptate in populatia x

şi se compară.

Exemplu de studiu.

Observaţie: în acest exerciţiu populaţia standard va fi constituită

(este teoretic permis) din suma celor două populaţii supuse studiului
comparativ al mortalităţii prin metoda standardizării.

Sunt propuse pentru a fi studiate două comunităţi reprezentând

populaţiile din două localităţi distincte care au un volum şi o structură
diferită a populaţiei. Sunt cunoscute şi datele absolute a deceselor pe
grupe de vârstă, fapt ce permite calculul ratelor specifice a deceselor:

LOCALITATEA A LOCALITATEA B
Grupa Populaţia Decese Rate Populaţia Decese Rate
de specifice specifice
vârsta (%o) (%o)
Copii 20.000 160 8 50.000 500 10
Adulţi 30.000 330 11 30.000 360 12
Vârstnici 50.000 750 15 20.000 320 16
Total 100.000 1240 12.40 100.000 1180 11.80

Din calculul ratelor brute de deces reiese că nivelul mortalităţii

din localitatea A (cu o populaţie mai vârstnică) este mai mare, de 12.40
%o, decât nivelul mortalităţii din localitatea B de 11.80 % o.
Făcând raportul dintre RBDA / RBDB (12.40 / 11.80 = 1.05) rezultă
că în localitatea A mortalitatea este cu 5% mai mare decât în
comunitatea B.

Calcularea ratei de deces prin metoda directă (RDMD).

După cum am specificat vom utiliza ca populaţie standard suma

populaţiilor din cele două localităţi luate în studiu. Utilizând ratele de
deces specifice pe grupe de vârstă calculate anterior pentru fiecare
localitate, le aplicăm populaţiei standard şi obţinem numărul absolut de
decese aşteptate, pe grupe de vârstă (separat pentru fiecare localitate) şi
prin însumare numărul total de decese aşteptate pentru fiecare localitate.

89
 Populaţia standard Localitatea A Localitatea B
(A+B)
Grupa de Nr. Rate Decese Rate Decese
vârstă populaţie specifice aşteptate specifice aşteptate
Copii 70.000 8 560 10 700
Adulţi 60.000 11 660 12 720
Vârstnici 70.000 15 1050 16 1120
total 200.000 11.35 2.270 12.70 2.540
Se poate constata că RDMD A (11.35 %o) este mai mică decât
RDMDB (12.7 %0), adică fenomenul de morbiditate măsurat prin metoda
standardizării directe este mai ridicat în populaţia din localitatea B contrar
impresiei generate din analiza ratelor brute.

Raportul dintre RDMDA / RDMDB are valoarea de 0.89, valoare

care se poate exprima ca 89% şi demonstrează că dacă se elimină
influenţa structurii pe grupe de vârstă mortalitatea din localitatea A este
mai mică cu 11% decât mortalitatea din localitatea B.

Rata comparativă a mortalităţii (RCM), ca medie aritmetică

între RBM şi RDMD:

RCMA = (12.40 + 11.35) : 2 = 11.87;

RCMB = (11.80 + 12.70) : 2 = 12.25.

Şi prin calculul ratelor comparative a mortalităţii se evidenţiază o

mortalitate mai crescută decât nivelul aşteptat (sperat sau considerat
“normal”) în localitatea B.

Calcularea ratei de deces prin metoda indirectă (RDMI)

Se utilizează ca populaţie standard suma populaţiilor din cele
două localităţi şi calculăm ratele specifice de deces pe grupe de vârstă şi
suma deceselor şi suma deceselor pe aceleaşi grupe de vârstă

Populaţia standard Localitatea A Localitatea

B
Vârsta populaţi deces Rate populaţia populaţia
a e specific
e
Copii 70.000 660 9.43 20.000 50.000
Adulţi 60.000 690 11.50 30.000 30.000
Vârstnic 70.000 1.070 15.29 50.000 20.000
i
total 200.000 2.420 12.10 100.000 100.000

90
 Se aplică ratele specifice de deces ale populaţiei standard la
populaţiile A şi B şi se calculează numărul de decese aşteptate,
conform tabelului de mai jos.

Populaţia standard Localitatea A Localitatea B

Vârsta Rata Nr. Decese Nr. Decese
specifică populaţie aşteptate populaţie aşteptate
Copii 9.43 20.000 188.6 50.000 476.6
Adulţi 11.50 30.000 345 30.000 345
Vârstnici 15.29 50.000 764.4 20.000 305.8
total 12.10 100.000 1.298 100.000 1.122.4

Pe baza acestor date se calculează ratele de deces aşteptate

pentru fiecare localitate în parte (RDA X):

RDAA = (1.298 / 100.000) x 1.000 = 12.98%

RDAB = (1.122.4 / 100.000) x 1.000 = 11.22%

Etapa următoare este reprezentată de calculul ratelor de deces

prin metoda indirectă (RDMI) conform formulei:

RDMI = (RDStandard / RDAşteptată) x RBDX.

RDMIA = (12.10 / 12.98) X 12.40 = 11.56%

RDMIB = (12.10 / 11.22) X 11.80 = 12.72 %

Comparând raportul valorilor obţinute, 11.56 / 12.72 = 0.909, care

poate fi exprimat sub formă procentuală ca 90.9% se poate afirma că
mortalitatea din localitatea A este mai mică cu 9.1% decât în
comunitatea B

Factorul de comparabilitate locală (FCL) se calculează

utilizând prima parte din formula RDMI (RDStandard / RdAşteptată):

FCLA = 12.10 / 12.98 = 0.93, valoare care este mai mică

decât 1 (93% < 100%)

FCLB = 12.10 / 11.22 = 1.08, valoare care este mai mare

decât 1.

Aceste valori calculate, permit să se afirme că în localitatea A

există o proporţie mai mare de persoane vârstnice decât populaţia
standard.
91
 Raportul standardizat de mortalitate (RSM) are valoarea
rezultată din formula:

RSMx = nr. decese observatex / nr. decese aşteptatex

RSMA = 1240 / 1298 = 0.955 (95.5%)

RSMB = 1180 / 1122.4 = 1.051 (105%),

valori ce permit să se afirme că în localitatea A s-au înregistrat cu 4.5%

decese mai puţine decât cele aşteptate iar în localitatea B s-au înregistrat
cu 5.1% mai multe decese decât cele aşteptate.

92
 CAPITOLUL III

STUDIUL MORBIDITĂŢII.

Morbiditatea (indicator negativ de măsurare a stării de sănătate)

este fenomenul de masă al îmbolnăvirilor apărute într-o populaţie definită
într-o perioadă de timp specificată

În ceea ce priveşte evaluarea frecvenţei îmbolnăvirilor,

specialistul sănătate publică îşi propune următoarele obiective:

1. descrierea distribuţiei bolilor sau a factorilor de risc în

populaţie.
1.1. descrierea distribuţiei bolilor sau a factorilor de risc
în populaţiile umane.
1.2. descrierea distribuţiei bolilor funcţie de
caracteristicile indivizilor care alcătuiesc grupul
populaţional.
1.3. descrierea distribuţiei spaţiale (teritoriale) a bolilor.

2. explicarea etiologiei bolilor şi a cauzelor nivelului incidenţei

acestora în colectivităţi.

3. predicţia în legătură cu numărul probabil al bolilor într-o

populaţie şi cu caracterul distribuţiei bolilor în acea populaţie.

Una din dificultăţile subliniate de epidemiologi este tocmai aceea

de a defini starea de normalitate sau anormalitate, criteriile de diagnostic
putându-se schimba cu rapiditate.
Evaluarea stării de sănătate prin evaluarea frecvenţei
îmbolnăvirilor se efectuează pe populaţii numite la risc, adică alcătuită din
indivizi susceptibili de a dezvolta boala. Populaţia la risc poate fi stabilită
cu ajutorul datelor demografice sau a datelor de mediu.
Măsurarea frecvenţei îmbolnăvirilor printr-o anumită boală se
realizează cu ajutorul a două categorii de indici (rate) reprezentaţi de
incidenţă şi prevalenţă.
Dacă prevalenţa măsoară numărul de cazuri dintr-o populaţie
definită, la un moment dat în timp, incidenţa reprezintă numărul de cazuri
noi care apar într-o perioadă dată într-o anumită populaţie.
Incidenţa şi prevalenţa sunt două moduri distincte de apreciere a
frecvenţei bolii în populaţie.

93
 III.1. Incidenţa.

Reprezintă numărul de cazuri noi care apar într-o perioadă (într-

un interval de timp) într-o populaţie definită.
Se poate afirma că incidenţa estimează viteza de propagare a
unei boli în populaţie, implicit nivelul de receptivitate (predispoziţie) a
populaţiei la boala respectivă.
Măsurarea incidenţei se poate realiza în mai multe moduri:
1. Indicele incidenţei (indicele brut de incidenţă, incidenţa
totală), reprezintă raportul dintre numărul total de cazuri noi, raportate la
populaţia medie:
It = (bn/N) x 1000.

2. Indicele de incidenţă specifică se calculează ca mai sus dar

se efectuiază distinct pentru cauze, sex, vârstă, ocupaţie, apartenenţă la
o etnie.
Pe baza incidenţei specifice se poate stabili structura incidenţei
morbidităţii (pe clase de boli).

3. Rata de incidenţă (densitatea de incidenţă) se calculează

după formula:

I = Nr. de persoane care se îmbolnăvesc în perioada specificată ______________ x 10 n

Suma duratei de timp în care fiecare persoană din populaţia dată este la risc

Trebuie specificat că rata incidenţei de persoană timp trebuie să:

- includă întodeauna o unitate de timp;
- timpul la risc este acel interval de timp în care persoana
observată nu se îmbolnăveşte.
- numitorul reprezintă suma tuturor perioadelor fără boală
în perioada de observaţie.
Acest mod de calcul este foarte precis dacă :
- dimensiunea populaţiei este stabilă;
- rata incidenţei este joasă.

4. Incidenţa cumulaţivă (rata de atac), apreciază riscul de a

face boala şi reprezintă promilele cazurilor noi de boală din populaţia
iniţială:

Ci = Numărul de persoane care se îmbolnăvesc într-o perioadă specificată_______

Nr. persoanelor care nu sunt bolnave din total populaţie la risc la începutul perioadei

Dacă perioada de observaţie este egal cu durata vieţi, atunci rata

incidenţei cumulative este similară cu conceptul de "risc letal", fiind
utilizat la calculul duratei de viaţă.
Acest indicator dacă se calculează specific pe grupe de vârstă şi
pe cauze, permite o comparare a riscurilor de boală la diferite populaţii.

94
 Dacă cazul nou observat este decesul de o anumită cauză, ne
găsim în faţa ratei cumulative de mortalitate sau mai simplu a riscului de
mortalitate.

5. Rata de mortalitate (rata de fatalitate), estimează gradul de

gravitate a unei boli şi se defineşte ca pocentul de cazuri dintr-o boală
sau situaţie specifică care sunt fatale într-o perioadă de timp determinată.

Rf = Nr. de decese determinate de o boală într-o perioadă de timp x 10

Nr de cazuri de boală diagnosticate în aceiaşi perioadă

Morbiditatea generala (cazuri noi de îmbolnăvire) pe clase de

boli, în România in anii.
Cazuri noi (în mii)

Clase de
1970 1980 1990 1995 1996 1997 1998 1999
boli
Total cazuri 1468 1678 1708 1655 1701 1612 1508 1405
noi (în mii) 1 8 7 5 4 0 1 1
Boli
infectioase si 1039 1214 659 846 687 713 766 675
parazitare
Tumori 24 29 43 37 37 35 33 35
Boli
endocrine de
87 130 82 122 118 117 126 128
nutritie si
metab.
Boli singe si
org.
82 106 112 114 103 118 123 120
hematopoieti
ce
Tulburari
103 121 174 152 138 136 119 101
mentale
Boli sistem
nervos si 920 1003 1125 901 847 795 779 722
organe simt
Boli
266 274 385 513 511 494 428 409
ap.circulator
Boli
6792 7387 6699 7439 8060 7160 6913 6584
ap.respirator
Boli ap.
3624 4621 4348 3287 3519 3738 3004 2849
digestiv
Boli organe 369 428 595 726 698 674 685 622
genito-
95
 urinare
Complicatii
ale
62 49 370 78 71 66 43 33
sarcinii,nast
erii si lauziei
Boli de piele
si tesut 755 821 972 983 896 847 857 734
subcutanat
Boli sistem
osteo- 269 329 575 777 768 714 701 615
muscular
Anomalii
3 3 3 3 3 3 3 3
congenit.
Boli orig.in
perioada 2 2 7 2 2 2 2 1
perinatala
Stari rau
... ... 165 68 72 70 86 67
definite
Traumatism
284 273 772 508 484 438 413 353
e, otraviri

III.2. Prevalenţa.

Defineşte nivelul amplitudinii unei boli (numărul de cazuri) într-o

populaţie definită, la un moment dat, luând în calcul atât cazurile noi cât i
cele deja existente.
Prevalenţa se exprimă prin rate de prevalenţă. O rată se
calculează prin împărţirea numărului de cazuri la numărul corespunzător
de persoane care compun populaţia la risc şi se exprimă la 10 n.

rP = Nr. de persoane cu boala sau condiţia respectivă la timpul dat x 10 n

Nr. de persoane din populaţia la risc la timpul specificat

Se poate calcula:
1.Prevalenţa de moment (a punctului); când datele au fost
culese pentru un anumit moment.
2. Prevalenţa de perioadă; este mai greu de calculat. Exprimă
numărul total de persoane care au prezentat boala (starea) studiată,
raportat la nr total de persoane care compun populaţia la risc (la mijlocul
perioadei de studiu).
3. Prevalenţa globală, care raportează numărul cazurilor noi şi
vechi la numărul de persoane examinate.
4. Prevalenţa specifică, pe medii, sexe, grupe de vârstă,
afecţiuni sau grupe de afecţiuni.

Factorii care pot influenţa prevalenţa:

96
 - gravitatea bolii;
- durata bolii;
- numărul de cazuri noi.

In practică există patru tipuri de morbiditate:

1. morbiditatea diagnosticată reprezintă cazurile diagnosticate
prin tehnicile cunoscute în perioada respectivă.
2. morbiditate diagnosticabilă reprezentată de cazurile
existente în populaţie, dar tehnicile disponibile nu permit diagnosticarea.
3. morbiditatea resimţită exprimă îmbolnăvirile resimţite în
populaţie
4. morbiditatea reală, corespunde numărului total de cazuri de
îmbolnăvire (stare) din populaţie, fiind constant mai mare decât
morbiditatea cunoscută. tendinţa firească este de a încerca să
cunoaştem morbiditatea reală.

În afara indicatorilor de frecvenţă (incidenţa şi prevalenţa) în

practică se mai utilizează în studiul morbidităţii şi indicatori de structură:
- morbiditatea spitalizată;
- morbiditatea individuală;
- incapacitatea de activitate;
- măsurarea factorilor.

Exemple:

- morbiditatea spitalizată;
-
Structura pe clase de boli a bolnavilor externaţi în România
(număr bolnavi ieşiţi din spital pe cauze la % din total):

Clase de boli 1974 1980 1985 1989 1990 1991 1997 1998 1999
TOTAL 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0
Boli infecţioase
7.9 7.0 6.1 7.6 6.7 6.1 5.7 5.5 5.5
şi parazitare
Tumori 2.5 3.1 3.5 4.9 4.3 4.5 5.5 5.9 6.0
Boli endocrine
de nutriţie şi 1.1 1.7 1.8 1.8 1.8 1.8 2.3 2.7 2.8
metab.
Boli sânge şi
org. 0.3 0.4 0.5 0.5 0.4 0.4 0.5 0.5 0.6
hematopoietice
Tulburări
4.1 5.0 5.1 5.8 5.2 5.0 6.0 6.1 5.9
mentale
Boli sistem
nervos si 3.9 4.7 4.9 5.2 4.7 4.7 5.1 5.3 5.3
organe simt
97
Boli ap.
7.3 9.9 10.4 10.4 10.8 10.5 12.0 12.3 12.5
circulator
Boli ap.
14.2 17.1 17.5 16.1 15.7 15.0 16.1 15.5 16.7
respirator
Boli ap. digestiv 11.8 12.4 12.4 11.5 11.7 11.7 12.1 12.2 11.7
Boli organe
6.5 7.5 8.2 8.0 7.8 7.8 8.5 8.4 8.4
genito-urinare
Complicaţii ale
sarcinii naşterii 20.0 15.3 12.4 10.2 11.6 13.6 9.4 9.0 8.5
si lăuziei
Boli de piele si
ţesut 2.2 2.4 2.7 2.8 2.8 2.7 2.2 2.1 2.1
subcutanat
Boli sistem
3.3 4.3 5.0 5.4 5.6 5.3 5.2 5.1 5.1
osteo-muscular
Anomalii
0.4 0.4 0.5 0.6 0.5 0.6 0.6 0.6 0.6
congenitale
Boli în perioada
0.9 1.2 1.2 1.4 1.3 1.3 1.2 1.2 1.2
perinatală
Stări rău
8.1 0.7 0.9 1.0 1.2 1.2 0.7 0.7 0.7
definite
Traumatisme,
5.5 6.9 6.9 6.8 7.9 7.8 7.0 6.8 6.6
otrăviri

În ceea ce priveşte morbiditatea spitalizată trebuie subliniat că,

deşi beneficiază de o bază de date accesibilă, ea nu poate evidenţia
decât vârful icebergului şi nu reflectă situaţia din populaţia studiată.

Incapacitatea de activitate.

Incapacitatea temporara de munca după principalele cauze in

România (Nr. zile concedii medicale plătite in mi):

Clase de boli 1970 1980 1990 1995 1996 1997 1998 1999
TOTAL (în mii) 25939 34873 36314 24494 24304 18344 14396 11022
98
Accidente 2747 5092 5808 3389 3317 2580 1933 1477
Bolile aparatului
4566 5887 4923 3483 4050 2716 2075 1819
respirator
Bolile aparatului
3889 4495 4621 3212 3023 2255 1825 1290
digestiv
Bolile
sistemului 1982 2976 3679 3112 3236 2425 1919 1488
osteo-articular
Bolile genito-
1603 2667 2920 1304 2400 929 768 573
urinare
Bolile aparatului
1728 2412 2515 1821 1747 1400 1141 860
circulator
Bolile
infecţioase si 3171 2256 2598 1379 1182 975 717 551
parazitare
Complicaţiile
sarcinii, naşterii 1502 2100 1652 565 547 461 397 309
şi lăuziei
Tulburări
mentale şi 2407 3172 2333 1486 1463 1162 951 639
nevroze
Bolile
sistemului
545 1823 2007 1326 1281 976 763 463
nervos si
organe de simt
Bolile pielii şi
ţesutului celular 882 1259 1550 903 840 626 489 353
subcutanat
Tumori 353 577 654 383 376 317 269 198

Analiza mai aprofundată a morbidităţii se poate realiza şi prin

măsurarea efectelor imediate sau în timp a afecţiunilor. In acest sens
este utilă definirea, măsurarea şi analiza fenomenelor de deficienţă,
incapacitate şi handicap:

Deficienţă (reducerea capacităţii); orice anormalitate sau

pierdere a unei structuri sau funcţii psihologice, fiziologice sau anatomice.

Incapacitate: orice limitare sau pierdere a capacităţii de a

efectua o activitate în felul şi în limitele considerate normale pentru o
fiinţă umană (rezultă din reducerea capacităţii determinată de boală).

Handicap: un dezavantaj pentru o persoană, care rezultă dintr-o

incapacitate sau o reducere a capacităţii, dezavantaj care limitează sau

99
împiedică îndeplinirea de către acea persoană a unui rol care este
normal (în funcţie de vârstă, sex, factori sociali sau culturali)

Aplicaţie practică: pe baza indicatorilor prezentaţi mai sus

precum şi din Anuarul Statistic calculaţi şi analizaţi principalii indici ai
fenomene de morbiditate.

100