Virtute

- povesti cu talc -



autor Sergiu Rus

Intr-o zi, discipolii unui calugar batran, tineri fiind si lipsiti de experienta in cele duhovnicesti,
vorbeau despre cum parintele lor primeste in ultima vreme in chilia sa doar oamnei bogati si, mai
mult decat atat, sta cu ei de vorba ore indelungate.

Acestia incepeau sa se indoiasca de intelepciunea batranului crezand in mod eronat ca saracia

trebuie sa fie o virtute si bogatia un pacat.

Stand ei la umbra vorbeau despre calugar ca si cum acesta s-a schimbat in rau...cuprinsi de ispita
barfelor nici macar nu au observat ca batranul era langa ei ascultandu-i zambind si dezamagit putin
incepu vorbeasca: 

"- Dragii mei"...acestia rusinati in cale afara nu puteau nici macar sa-l priveasca ...

"- Am ascultat cu atentie ceea ce vorbeati si cu parere de rau va spun ca nu aveti dreptate.
Aparentele v-au inselat amarnic."...

Cum se insera si incepea sa se faca umbra...batranul le spuse..

"- PE UNII BANUL NU-I SCHIMBA CU NIMIC, LA FEL CUM SI UMBRA STEJARULUI
MATURA CURTEA BISERICII FARA SA MISTE O FRUNZA."...