FR
La diaspora palestinienne
En 2008 on célébré le soixantième anniversaire de la
naissance d'Israël, désignant toujours pas l'état
palestinien. Les palestiniens forment la première
communauté de réfugiés au monde devant les irakiens,
devant les afghans, alors où vivent ces palestiniens et
quelles sont leurs chances de concrétiser leur droit au
retour? Les palestiniens forment un peuple d'environ
10 millions de personnes dispersées à travers le
monde. Ils vivaient avant au Proche-Orient, d'abord au
Cisjordanie où ils sont 2 millions et demi, dans la
bande de Gaza 1 400 000 personnes et en Israël où ils
représentent 20% de la population du pays, ils sont 1
400 000 et ils ont la nationalité israélienne. Hors de la
Palestine historique 3 millions de palestiniens vivent
en Jordanie, ils seraient 400 milles au Liban, 400
milles en Syrie, 600 milles dans les autres états arabes
et hors du Moyen Orient ils seraient plus de 200 milles
en Europe et 240 milles aux États-Unis, soit au total
près de la moitié de la population palestinienne qui
dispose du statut de réfugié. Alors, pourquoi ces
différences de statut? Pour comprendre il faut rappeler
le rôle joué par des événements historiques
déterminants. Premier événement c'est la guerre de
1948 qui a fait suite au plan de partage de la Palestine.
En novembre 1947, c'est-à-dire peu de temps après la
Shoah, une résolution de l'ONU partage la Palestine
qui est alors sous mandat britannique en deux
territoires: l'un arabe, l'autre juif. Ce plan est accepté
par les juifs mais refusées par les arabes de Palestine et
quand l'état d'Israël est proclamé en 1948, les pays
arabes voisins entre en guerre contre l'état hébreu mais
ils sont vaincus. Le résultat - le tout jeune état israélien
accroît son territoire par rapport à ce qui était prévu
dans le plan de partage de '47 et surtout où environ 700
mille palestiniens se sont enfuis à cause de la guerre ou
parce qu'ils ont été expulsés. Ils se réfugient alors au
Liban, en Syrie, en Trans-Jordanie mais aussi en
Cisjordanie et dans la bande de Gaza, sous contrôle
arabe. Pour prendre en charge les populations
palestiniennes, une agence des Nations Unies a créé en
'48 l'UNRWA. Cette agence leur apport une aide en
matière de santé, d'éducation et de services sociaux et
RO
Diaspora palestiniană
În 2008 s-a sărbătorit cea de-a șaizecea aniversare
de la nașterea Israelului, nefiind încă desemnat
statul palestinian. Palestinienii formează prima
comunitate de refugiați din lume înaintea
irakienilor, înaintea afganilor, așadar unde trăiesc
acești palestinieni și care sunt șansele lor de a-și
obține dreptul de întoarcere? Palestinienii sunt un
popor de aproximativ 10 milioane de oameni
împrăștiați în întreaga lume. Ei trăiau înainte în
Orientul Mijlociu, inițial în Cisiordania, unde sunt 2
milioane și jumătate, 1.400.000 de oameni în Fâșia
Gaza și 1.400.000 în Israel, unde reprezintă 20%
din populația țării, și au naționalitate israeliană. În
afara Palestinei istorice, 3 milioane de palestinieni
trăiesc în Iordania, 400 de mii în Liban, 400 de mii
în Siria, 600 de mii în celelalte state arabe și în
afara Orientului Mijlociu, ar fi peste 200 de mii în
Europa și 240 de mii în Statele Unite, însemnând
aproape jumătate din populația palestiniană care are
statut de refugiat. Deci, de unde aceste diferențe de
statut? Pentru a înțelege este necesar să reamintim
rolul jucat de evenimentele istorice decisive. Primul
eveniment este războiul din 1948 care a urmat
planul de împărțire a Palestinei. În noiembrie 1947,
adică la scurt timp după Shoah, o rezoluție ONU
împarte Palestina, care se afla sub mandat britanic,
în două teritorii: unul arab, celălalt evreu. Acest
plan a fost acceptat de evrei, dar refuzat de arabii
Palestinei, iar când statul Israel a fost proclamat în
1948, țările arabe vecine au pornit la război
împotriva statului ebraic, dar au fost învinși.
Rezultatul - tânărul stat israelian își crește teritoriul
în comparație cu ceea ce era planificat în planul de
partaj din '47, și mai ales acolo unde aproximativ
700 de mii de palestinieni au fugit din cauza
războiului sau pentru că au fost expulzați. Ei s-au
refugiat mai apoi în Liban, Siria, Trans-Iordania,
dar și în Cisiordania și Fâșia Gaza, sub control arab.
Pentru a avea grijă de populațiile palestiniene, o
agenție a Organizației Națiunilor Unite a creat
UNRWA în '48. Această agenție le oferă ajutor în
domeniul sănătății, educației și serviciilor sociale,
selon l'UNRWA seul les palestiniens qui habitaient sur
le territoire de la Palestine mandataire et perdus leurs
maisons et leurs moyens de subsistance à cause du
conflit de '48 sont considérés comme réfugiés et ce
statut s'applique aussi à leurs descendants. Le second
événement qui joue un rôle majeur dans la dispersion
des palestiniens c'est la guerre des six jours en '67.
Cette guerre est claire remporté là encore par Israël
grâce à ses voisins arabes et a conduit à l'annexion de
nouveaux territoires par Israël (le Golan, la
Cisjordanie, Gaza), qui a provoqué un nouvel exode de
quelque 400 mille palestiniens dont la moitié vers la
Jordanie. Donc deux guerre à vingt ans d'écart ont
dispersé les palestiniens dans la région et cette
dispersion est accrue par les migrations à caractère
économique, car de nombreux palestiniens n'ont pas
sur place de perspectives d'emplois et donc ils partent
travailler à l'étranger notamment dans les pays
pétroliers du Moyen Orient là où en est-on aujourd'hui.
En fait on ne peut pas parler des palestiniens de la
diaspora comme d'un tout car leurs statuts et leurs
conditions de vie sont tout à fait variables. Regardons
deux exemples: en Jordanie où ils sont le plus
nombreux et ensuite au Liban. Les palestiniens vivent
principalement dans le nord et dans les camps de
réfugiés que vous voyez ici. Sur 6 millions de
jordaniens, près de la moitié, sont d'origine
palestinienne et parmi ces palestiniens il y a d'abord
les réfugiés '48. Il y a aussi les palestiniens qui
résidaient en Cisjordanie lorsque ce territoire était
partie intégrante du royaume jordanien entre 1950 et
1960, et ces palestiniens sont alors devenus citoyens
jordaniens. Puis, le pays a accueilli quelque 400 mille
palestiniens qui travaillaient dans l'industrie pétrolière
au Koweït et qui y furent expulsés lorsque que Arafat a
pris la décision de soutenir l'invasion du Koweït par
Saddam Hussein pour rappel que l'Irak soutenait
financièrement l'Organisation de libération de la
Palestine. Alors, aujourd'hui la plupart des palestiniens
de Jordanie possède la citoyenneté du pays. En outre
les mariages entre jordaniens et palestiniens sont plus
nombreux que dans les autres pays de la région et dans
l'ensemble les jordano-palestiniens sont bien intégrés
dans la société d'autant que le niveau de formation leur
permet de jouer un rôle important dans l'économie du
pays notamment dans le secteur bancaire. Cette
iar în conformitate cu UNRWA, numai palestinienii
care au trăit pe teritoriul Palestinei mandatorii și și-
au pierdut casele și mijloacele de trai din cauza
conflictului din '48 sunt considerați refugiați, acest
statut aplicându-se și descendenților lor. Al doilea
eveniment care joacă un rol major în dispersia
palestinienilor este războiul de șase zile din '67.
Acest război este din nou câștigat de Israel datorită
vecinilor săi arabi, și a condus la anexarea de noi
teritorii de către Israel (regiunea Golan, Cisiordania,
Gaza) care au provocat un nou exod de aproximativ
400 de mii de palestinieni, jumătate dintre ei
migrând în Iordania. Așadar, două războaie la
douăzeci de ani distanță au împrăștiat palestinienii
în regiune și această dispersie este crescută prin
migrația economică, deoarece mulți palestinieni nu
au perspective de angajare la fața locului și, prin
urmare, pleacă la muncă în străinătate, în special în
țările petroliere din Orientul Mijlociu unde se află
astăzi. De fapt, nu putem vorbi despre palestinienii
diasporei în ansamblu, deoarece statuturile și
condițiile lor de viață sunt destul de variabile. Să
analizăm două exemple: în Iordania, unde sunt cele
mai numeroase și apoi în Liban. Palestinienii trăiesc
în principal în nord și în lagărele de refugiați pe
care le vedeți aici. Din 6 milioane de iordanieni,
aproape jumătate sunt de origine palestiniană, iar
printre acești palestinieni se află mai întâi refugiații
'48. De asemenea sunt și palestinienii care au locuit
în Cisiordania, când acest teritoriu a fost parte
integrantă din regatul iordanian între 1950 și 1960,
iar acești palestinieni au devenit apoi cetățeni
iordanieni. Apoi, țara a acceptat aproximativ 400 de
mii de palestinieni care au lucrat în industria
petrolieră din Kuweit și care au fost expulzați atunci
când Arafat a luat decizia de a sprijini invazia
Kuweitului de către Saddam Hussein, pentru a
aduce aminte că Irakul a susținut financiar
Organizația de Eliberare a Palestinei. Așadar, astăzi
majoritatea palestinienilor din Iordania au cetățenia
țării. În plus, căsătoriile dintre iordanieni și
palestinieni sunt mai numeroase decât în celelalte
țări din regiune și, per ansamblu, iordano-
palestinienii sunt bine integrați în societate cu atât
mai mult cu cât nivelul de educație le permite să
joace un rol important în economia țării, în special
communauté palestinienne a aussi été un facteur
d'instabilité politique. En 1970, lorsque Hussein de
Jordanie signe un plan de rapprochement avec Israël,
certaines factions palestiniennes appelle à le renverser
et en réaction le régime jordanien lance une offensive
contre les commandos palestiniens présents dans les
camps de réfugiés c'est cela qu'on appelait "Septembre
Noir" et qui a fait entre 10 000 et 150 000 morts
(surtout des civils) et conduit à l'expulsion de l' O.L.P.,
basée en Jordanie et qui est parti vers le Liban. Et bien,
justement regardons maintenant le cas du Liban où la
situation des palestiniens est beaucoup plus difficile.
Le Liban abrite des réfugiés surtout issus de la
première guerre israélo-arabe de 1948, la moitié
d'entre eux réside dans ses 12 camps que l'on voit sur
la carte, à l'origine c'étaient des tentes de toiles puisque
en '48 les palestiniens prévoyaient un retour rapide
dans le pays. Les tentes ont été progressivement
remplacés par des petits baraquements, puis par des
maisons de faible hauteur à cause des contraintes de
construction imposée par la loi libanaise. À cela
s'ajoute une quinzaine de camps de réfugiés qui ne
sont pas reconnus par l'UNRWA mais dans lesquels
l'organisation intervient tout de même et c'est le cas du
camp de Sabra, détruit pendant la guerre civile
libanaise et reconstruit ensuite de façon sommaire.
Certains camps ressemblent aujourd'hui à de véritables
bidonvilles, car la loi libanaise interdit aux palestiniens
d'acquérir une propriété en dehors des camps. Elle
restreint aussi leur accès aux services sociaux au
marché du travail; le résultat: 400 mille palestiniens du
Liban vivent aujourd'hui sous le seuil de pauvreté. En
fait, les autorités libanaises considèrent toujours les
palestiniens comme des réfugiés avec un statut
transitoire, les camps sont perçus comme un facteur
d'instabilité et ils ont souvent servi de base arrière aux
opérations militaires contre Israël, et puis les
palestiniens ont été largement partie prenante dans la
guerre civile libanaise entre 1975 et 1995. Plus
récemment, un certains camps comme Nahr el-Bahred
ont été investis par des mouvements islamistes
radicaux et à partir de là, des djihadistes de diverses
nationalités ont lancé au printemps 2007 une offensive
contre l'armée libanaise avant d'être vaincu
militairement au bout de plusieurs mois de combats, et
les 3002 réfugiés palestiniens qui vivaient là ont dû
în sectorul bancar. Această comunitate palestiniană
a fost și un factor de instabilitate politică. În 1970,
când Hussein din Iordania a semnat un plan de
apropiere cu Israelul, anumite facțiuni palestiniene
au fost chemate să-l răstoarne și drept reacție,
regimul iordanian a lansat o ofensivă împotriva
comandanților palestinieni prezenți în lagărele de
refugiați, aceasta este ceea ce s-a numit "Septembrie
Negru", care a ucis între 10.000 și 150.000 (în mare
parte civili) și a dus la expulzarea OLP, având
sediul în Iordania și care s-a mutat în Liban. Ei
bine, să vedem acum cazul Libanului, unde situația
palestinienilor este mult mai dificilă. Libanul
adăpostește refugiați în special în urma primului
război arabo-israelian din 1948, jumătate dintre ei
locuind în cele 12 tabere ale sale, pe care le vedeți
pe hartă; inițial erau corturi de pânză pentru că din
'48 Palestinienii au prevăzut o revenire rapidă în
țară. Corturile au fost înlocuite treptat de mici c
barăci, apoi de case cu înălțime mică din cauza
constrângerilor de construcție impuse de legea
libaneză. În plus, există aproximativ cincisprezece
tabere de refugiați care nu sunt recunoscute de
UNRWA, dar în care organizația intervine încă,
cum este cazul taberei Sabra, distrusă în timpul
războiului civil libanez și reconstruită mai târziu.
Unele tabere seamănă astăzi cu adevărate mahalale,
deoarece legea libaneză interzice palestinienilor să
dobândească proprietăți în afara taberelor. De
asemenea, restricționează accesul acestora la
serviciile sociale pe piața muncii; rezultatul: 400 de
mii de palestinieni din Liban trăiesc astăzi sub
pragul sărăciei. De fapt, autoritățile libaneze încă îi
consideră refugiați pe palestinieni, cu statut de
tranziție, taberele fiind percepute ca un factor de
instabilitate și au servit adesea ca bază pentru
operațiuni militare împotriva Israelului, iar atunci
palestinienii au fost în mare parteți în războiul civil
libanez dintre 1975 și 1995. Mai recent, anumite
tabere precum Nahr el-Bahred au fost investite de
mișcări islamice radicale, iar de atunci, jihadiștii de
diferite naționalități au lansat în primăvara anului
2007 o ofensivă împotriva armatei libaneze, înainte
de a fi învinsă din punct de vedere militar după
câteva luni de luptă, iar cei 3002 de refugiați
palestinieni care locuiau acolo au trebuit să fie
être déplacées, principalement vers le camp de
Baddaoui. Donc, pour les palestiniens se combinent
l'absence de statut juridique, l'aggravation des
conditions de vie, l'instrumentalisation du religieux à
des fins politiques, dont un nombre croissant d'entre
eux cherchent à émigrer notamment vers l'Europe ou
les États-Unis où certains exercent des métiers tout à
fait qualifiés, mais pas question pour autant d'écarter
l'idée de rentrer en Palestine surtout si un état
palestinien voit le jour. Alors l'idée est entretenue par
certains dirigeants palestiniens mais aussi par les états
arabes, ce qui vient à être justifié leur faible
application pour améliorer le quotidien des populations
palestiniennes qu'ils accueillent. Le soutien arabe à la
cause palestinienne est avant tout financier, parfois
diplomatique mais c'est tout; pour le reste il est plus
vocal que réel et depuis longtemps instrumentalisée à
des fins politiques. En fait il ne s'agit pas de vraiment
pro-palestiniens avaient surtout anti-israéliens. En fait,
la perspective du retour est peu vraisemblable à
l'avenus de 2 millions de réfugiés palestiniens
bouleverserait l'équilibre démographique entre Israël et
les territoires palestiniens et puis les autres par un tel
retour impliquerait qu'Israël reconnaît sa part de
responsabilités dans l'exode des palestiniens '48 ce qui
est tout de même fort peu vraisemblable.
strămutați, în principal în tabăra Baddaoui.
Așadar, pentru palestinieni se combină absența
statutului juridic, agravarea condițiilor de viață,
instrumentalizarea religiei pentru scopuri politice,
dintre care un număr tot mai mare de oameni caută
să emigreze în special în Europa sau în Statele
Unite, unde unii exercită anumite meserii destul de
calificate, dar nu exclud ideea de a se întoarce în
Palestina, mai ales dacă se naște un stat palestinian.
Deci ideea este menținută de către unii lideri
palestinieni, dar și de statele arabe, ceea ce tcomai
justifică aplicarea lor slabă în vederea îmbunătățirii
traiului de zi cu zi a populațiilor palestiniene pe
care o primesc. Sprijinul arab pentru cauza
palestiniană este mai presus de orice, financiar,
uneori diplomatic, dar doar atât; pentru restul este
mai mult speculativ decât real și folosit de mult
timp în scopuri politice. De fapt, aceștia nu sunt
întocmai pro-palestinieni, ci mai de grabă anti-
israelieni. De fapt, perspectiva de revenire a 2
milioane de refugiați palestinieni este puțin
probabilă deoarece ar deranja echilibrul demografic
dintre Israel și teritoriile palestiniene, iar ceilalți
printr-o astfel de întoarcere ar presupune că Israel
își recunoaște partea de responsabilități în exodul
palestinienilor din '48, ceea ce este la fel de puțin
probabil.