Clonarea

1
 Clonarea

Clonarea reprezintă procesul de a creea o copie identică genetic a unui original. Clona în
sensul biologic reprezintă un organism multicelular care posedă exact aceleași gene cu un alt
organism viu.
Clonarea umană reprezintă creearea unei copii genetice a unui om care există
deja.Termenul este folosit pentru clonarea umană artificială, făcută în laborator și nu cea naturală
–gemenii, tripleții monozigoti.Clonarea presupune lipsa aportului genetic masculin la
concepție.Clona poate aparține genetic unui bărbat sau unei femei în viață.Contactul sexual

2
dintre cele doua sexe nu mai este necesar, fertilizarea ne mai fiind făcuta de către un
spermatozoid.Pentru clonare poate fi folosită orice celulă adultă din corpul uman. Este necesar
un ovul de la care s-a înlăturat nucleul și în care se introduce nucleul unei celule adulte din
corpul uman, alta decât un ovul.Prin anumite tehnici care se vor aplica ovulului acum fertilizat
acesta va începe să se dividă precum într-o concepție normală cu un spermatozoid. Zigotul nou
format va fi implantat în uterul unei mame purtătoare.Clona sau copia genetică care se va naște
va prezenta fenotipul (aspectul fizic, caracteristicele comportamentale, fiziologice si biochimice)
precum și genotipul (totalitatea factorilor ereditari-genele) celui care a donat celula adultă și nu a
donatoarei ovului sau a mameipurtatoare.

Există trei tipuri de clonare:

Clonarea embrionară. Reprezintă o tehnica medicală care produce gemeni monozigoți(identici) sau
tripleți. Aceasta duplică procesul pe care natura îl folosește pentru a produce gemeni sau tripleți.
Clonarea ADN-ului adult (clonarea reproductivă). Aceasta tehnică intenționează să producă duplicate
ale unui animal existent. A fost folosită pentru a clona oi și alte mamifere.ADN-ul dintr-un ovul este înlaturat și
înlocuit cu ADN-ul matur dintr-o celulă adultă. Apoi ovulul fertilizat denumit acum pre-ambrion este implantat
în uter și permite dezvoltarea unui nou animal sau om.
Clonarea terapeutică (clonarea biochimică). Este o procedura ale cărei stadii inițiale sunt identice cu
clonarea de ADN adult. Totuși celulele stem sunt prelevate de pe embrioni pentru a produce țesuturi sau un
întreg organ pentru transplantul înapoi la persoana care a donat ADN-ul.Plecând de la ADN-ul bolnavului
putem obține un embrion-clona care nu mai este apoi introdus într-un uter, ci este utilizat drept cultura de celule
stem (celulele stem fiind nediferențiate,capabile să formeze orice tip de țesut, constituind astfel materialul ideal
pentru refacerea tesuturilor necrozate). Unica soluție pentru refacerea numărului de celule pierdute de către
organismul bolnavului, ,,cărămizi" care nu se mai regenerează, pare a fi înlocuirea cu celulele stem. Se speră că
ele vor putea fi ,,învățate" să formeze țesuturi de un anumit tip. Mai mult, pornind de la celulele pacientului, prin
clonare se va elimina pericolul respingerii materialului transplantat, acesta fiind în mod natural acceptat de către
organism.1
Clonarea are loc prin una din următoarele 2 tehnici:

1 https://www.scribd.com

3
 Scindarea embrionului este similară procesului natural care generează gemenii identici –
celulele embrionare sunt separate într-un stadiu foarte timpuriu de dezvoltare, pentru a obţine
una sau mai multe clone.
Înlocuirea nucleară are loc prin extragerea nucleului unei celule (partea care conține
cromozomii, adică suportul informației genetice - a nu se confunda suportul cu informaţia, este
ca şi cum ai spune că o hârtie este totuna cu informaţia scrisă pe ea) de la o persoană și punerea
lui într-un ovocit, al cărui nucleu a fost înlăturat, în prealabil. Pseudo-zigotul este apoi stimulat
să se dividă, astfel începând creșterea unui embrion.
Tehnologia înlocuirii nucleare poate fi folosită pentru obţinerea unei clone de la o
persoană de orice vârstă (embrion, fetus sau adult) și există posibilitatea obţinerii mai multor
clone decât prin scindarea embrionului. Acesta este procesul care a fost folosit pentru a o obţine
pe oaia Dolly.
Ideea clonării terapeutice în scopul extragerii celulelor stem și dezvoltării țesuturilor
pentru transplanturi este extrem de controversată și de puțin înțeleasă și este lăsată spre explicare
și justificare oamenilor de știință și politicienilor.
Din nefericire, în jurul clonării terapeutice s-a țesut o adevărată „legendă” și mulți
pacienți, ca de exemplu cei care suferă de Parkinson, au fost convinși să creadă că ar putea
beneficia de tratamentele bazate pe celulele embrionare stem. Nu este deloc sigur că dezvoltarea
tehnicilor de cercetare pe celule stem embrionare folosind tehnica înlocuirii nucleare (clonării)
va aduce beneficii medicale vreodată; în tot cazul, după rezultatele de până acum, este practic
imposibil ca acest lucru să se întâmple înainte de mulți ani de dezvoltare și cercetare
fundamentală, dacă se va întâmpla, vreodată.

Preocupări etice și sociale privind clonarea terapeutică umană

Faptul că un program de cercetare aduce beneficii nu înseamnă că îl și justifică. Scopul

nu scuză mijloacele. În acest caz, permiterea dezvoltării embrionilor umani clonali și a tehnicilor

4
de clonare, chiar și pentru un scop „bun” înseamnă acceptarea clonării umane, chiar dacă „doar”
a embrionilor umani.
Preocuparea se leagă de faptul că aceasta netezește calea pentru cei care doresc clonarea
reproductivă. În acest moment, este aproape universală condamnarea celor care pretind a obţine,
sau a celor care încearcă să obţină, oameni clonați. Cu toate acestea, permițând dezvoltarea și
perfecționarea tehnicilor de clonare, se va ajunge la perfecționarea și acceptarea clonării umane.
Dacă aplicarea tehnicilor de clonare terapeutică ar deveni o posibilitate reală, opinia publică este
posibil să fie „îmblânzită” și clonarea umană va avea șanse mai mari de a fi permisă, în special în
țările cu control și reglementări mai slabe asupra tratamentelor și cercetării infertilității.
Acestea toate cresc preocuparea față de evaluarea eficacității, valorii și necesității acestui
tip de cercetare. Odată începută, chiar dacă au fost identificate surse alternative de celule stem,
dovedite ca fiind chiar mult mai folositoare decât embrionii, se va încheia oare această cercetare
pe embrioni clonali? Cum ar putea fi revizuite și aplicate aceste măsuri restrictive? Cine va
decide? Pe ce baze etice? Cum ar putea fi prevenit abuzul/folosirea greșită la nivel internațional?
Mai este nevoie doar de un progres minor pentru atingerea tuturor condițiilor necesare pentru
realizarea clonării reproductive, chiar dacă aceasta nu a fost niciodată intenția cercetării
originale.
Folosirea embrionilor pentru cercetare a condus mereu la preocupări privind
experimentele ilicite la care se poate ajunge. În  final este posibil ca, odată ce tehnicile de clonare
se vor perfecționa, să existe persoane sau organizații care să ignore controalele internaționale și
care să recurgă la clonarea umană reproductivă. Singura modalitate sigură de a preveni acest
lucru este oprirea clonării embrionilor umani.
Unii ar putea să nu fie de acord cu oferirea unui statut și unei protecții legale embrionului
uman. Dar indiferent că primește sau nu drepturi înainte de naștere, embrionul ar trebui tratat,
conform legilor civile și codurilor medicale și științifice, cu respect chiar și în țările cele mai
liberale. Încercările de legiferare la nivel european arată faptul că multe alte țări susțin aceeași
protecție, în scopul prevenirii cercetării abuzive asupra embrionilor umani. Credem că este o
responsabilitate morală să nu facem rău acestei vieți umane și să o protejăm.
Folosirea embrionilor umani în cercetările pentru clonarea terapeutică ridică două
probleme etice. În primul rând, ea ar necesita distrugerea unui număr mare de embrioni umani.
Chiar dacă unii nu consideră că embrionul are drept la viață până la a 14-a zi după concepție

5
(momentul în care se fixează în mucoasa uterină), obţinerea intenționată de embrioni umani
clonali asupra cărora se vor face cercetări și apoi vor fi distruși la 14 zile este ne-etică. Numărul
embrionilor umani distruși va crește chiar mai mult, dacă procesul de transfer nuclear va fi
introdus pentru obţinerea de embrioni umani, din care apoi vor fi extrase celulele stem.
În al doilea rând, un embrion va fi intenționat obţinut pentru a deveni sau pentru a
produce „piese de schimb”, în loc de scopurile reproductive asociate cu procrearea. Credem că
există o diferență morală relevantă între apariţia unui embrion pentru scopul procreării și
producerea unui embrion fără acest scop. Cercetarea pe celule stem embrionare duce la tratarea
embrionilor ca simple „instrumente” în obținerea de cunoștințe și beneficii pentru alții, fără
respectul sau grija cuvenite pentru embrion ca fiinţă omenească în creştere. După cum am spus
mai devreme, nu toate metodele de a atinge un scop sunt morale sau justificabile.
Această preocupare privind folosirea embrionilor ca instrument este motivul pentru care
toate țările europene, cu excepția Marii Britanii (la data realizării acestui material), interzic
obţinerea embrionilor doar pentru scopuri de cercetare.
Tehnica transferului nuclear a fost propusă și ca metodă de depășire a bolilor umane
mitocondriale. Există însă îngrijorări etice, sociale și de siguranță privind această aplicație. Cu
toate că un mic număr de oameni vor avea beneficii, acest proces nu doar că va crea riscuri
semnificative pentru vlăstar, dar copilul rezultat va avea 3 părinți genetici (2 mame și un tată).
Ba mai mult, aceasta ar fi o formă de inginerie genetică, ce trebuie descurajată. Este inacceptabil
din punct de vedere etic să obţii intenționat un copil cu 3 părinți genetici, în special când unul nu
va fi niciodată cunoscut și în lumina faptului că nu este pe deplin înțeles ce efecte au genele
mitocondriale asupra dezvoltării și identității individului. Nouă ni se pare nerezonabil să
dezvoltăm o tehnologie periculoasă și imprevizibilă pentru un număr mic de oameni care își
doresc un copil care, genetic, nu le aparține decât parțial.2

 Argumentele eticii creștine împotriva clonării umane

Atunci când trebuie să se pronunțe asupra corectitudinii unui anumit aspect, eticianul
creștin trebuie să țină seama de perspectiva pe care o oferă Biblia și învățătura creștină, în
general, vizavi de chestiunea supusă atenției sale. Așa stând lucrurile, vom arăta, în cele ce

2 https://www.provitabucuresti.ro/bioetica/clonarea-umana

6
urmează, că ideea clonării umane contravine în mod direct voii lui Dumnezeu, exprimată în
Sfintele Scripturi.
În primul rând, după cum au observat deja mulți cercetători și eticieni, clonarea umană
înseamnă o veritabilă  joacă de-a Dumnezeu.Statutul omului este acela de creatură, prin urmare el
nu trebuie să-și asume prerogativele de creator, nici măcar de co-creator, alături de Dumnezeu,
așa cum s-a sugerat uneori.El este chemat să se îngrijească de restul creației, nu să „stăpânească
umanitatea, nici chiar codul genetic în sine.”
Clonarea umană este greșită și din cauza faptului că ea presupune prelucrarea embrionilor umani,
care, în cea mai mare parte a lor, vor fi distruși în urma întregii procedure: „la sfârșitul
tratamentului rămân embrioni nefolosiți, iar procesul de clonare presupune distrugerea unora
dintre embrioni.”Considerăm ca viața începe să existe imediat după fecundarea ovulului, prin
urmare a accepta metoda clonării umane înseamnă să acceptăm curmarea unor vieți nevinovate,
chiar dacă aceasta se află într-o fază incipentă de dezvoltare.Există apărători ai clonării care au
folosit ca argument exemplul fertilizării in vitro; astfel, J.Wilson își apără punctual de vedere
afirmând că, dacă este adevărat că prin clonare „se încalcă voia lui Dumnezeu, întrucât se
creează un copil într-o maniera care nu depinde de unirea sexuală, același lucru se întâmplă și cu
fertilizarea în vitro”.Despre aceasta, Wilson spune că a fost privită cu suspiciune la început, dar
că astăzi ea este acceptată, în general.Fără a intra în domeniul fertilizării in vitro, foarte complex
la rândul lui, vom afirma doar că argumentul lui Wilson nu este valid, întrucât forma ei actuală,
ferilizarea in vitro presupune, și ea, distrugerea embrionilor purtători de viață umană.
În al treilea rând, clonarea atentează la sacralitatea vieții umane, care presupune
protejarea vieții în forma pe care a intenționat-o Dumnezeu. Clonarea alterează caracterul unic al
fiecărei persoane. M. Wahome arăta că „multiplicarea unei ființe umane este împotriva demnității
bazice a unicității noastre în ochii lui Dumnezeu; ea încalcă caracterul unic al darului vieții, pe
care Dumnezeu l-a dat fiecăruia dintre noi.“ Însă clonarea constituie un afront la sacralitatea vieții
umane și prin faptul că pervertește modalitatea pe care a rânduit-o Dumnezeu pentru înmulțirea
rasei umane. N. Geisler vorbește chiar despre „negarea sacralității sexului, pe care Dumnezeu l-a
creat, l-a sfințit și l-a poruncit În procesul natural , stabilit de Dumnezeu, pentru înmulțirea
umană, părinții acceptă să aibă un copil, însă ei acceptă, totodată, ca acesta să fie unic,
special.Tocmai de aceea, „clonarea este, în mod inerent, despotică, întrucât ea caută să creeze
copii după chipul unui individ, precum și să le stabilească viitorul după bunul plac al individului.“

7
 Nu în ultimul rând, clonarea umană este greșită din punct de vedere etic și din cauza
faptului că, intenționat sau nu, ea reduce viața umană la un obiect, de  vreme ce „ființa umană
clonată nu va mai fi produsul dragostei, ci al procedurilor științifice.“ Levinson și Reiss surprind
bine această problemă atunci când afirmă că „un aspect mai important al producerii de ființe
umane îl constituie transformarea lor în obiecte, punându-le într-o poziție de subordonare fară de
cel care le selectează/le proiectează, o poziție care corespunde aceleia a unui obiect. În atari
condiții, creșterea clonelor în vederea prelevării de organe, sau vânzarea embrionilor clonari s-ar
putea să nu pară o problemă imorală,  putând fi practicată, în consecință.3

Bibliografie

3 https://www.academia.edu/9722485/Clonarea_umană_o_abordare_etică

8
1. https://www.scribd.com
2. https://www.provitabucuresti.ro/bioetica/clonarea-umana
3. https://www.academia.edu/9722485/Clonarea_umană_o_abordare_etică