definește prin naratorul subiectiv si narațiunea la persoana I dar și prin mărcile lexico-gramaticale specifice, precum cele verbale: „mă îmbarcai”, „mărturisesc„ și pronominale: „mă”, „ne”. Personajul-narator povestește la persoana I și prezintă faptele doar din punctul său de vedere, ceea ce dă discursului subiectivitate.
Există o axare pe aspectele psihice, pe
interioritatea personajului, ce analizează detaliat marea care „fierbe”, lăsându-ne impresia că îi creează o stare de neliniște teribilă neștiind la ce să se aștepte.
Oferind o perspectivă individuala, un
asemenea narator nu este credibil, astfel încât cititorul nu poate avea certitudini în privința celorlalte personaje.