Carbonizate flori, noian de negru...

Sicrie negre, arse, de metal,

Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...

Intr-o gradina publica, tacuta,

Pe un nebun l-am auzit racnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vant si-orice speranta e pierduta.

Prin targu-nvaluit de saracie

Am intalnit un popa, un soldat...
De-acum pe carti voi adormit uitat,
Pierdut intr-o provincie pustie.

De-acum, au si pornit pe lumea eronata

Ecouri de revolta si de jale;
Tot mai citesti probleme sociale...
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitata?