BĂTĂLIA CRĂCIUNULUI 1916 ȘI URMĂRILE SALE.

ASPECTE ALE MENTALULUI

PROF. IONUȚ BERCARU
ȘCOALA GIMNAZIALĂ URECHEȘTI

Căderea Bucureștiului la 6 decembrie 1916 a

avut consecințe strategice majore pentru armatele
aliate ruso-române. A urmat o retragere generală în
așteptarea sprijinului militar masiv din partea rușilor,
cu defecțiuni grave ale Marelui Cartier* român și
negocieri de pe poziții de forță din partea
comandamentului rus.
Linia de apărare de pe Ialomița – Cricov (11
decembrie) a fost rapid depășită de armatele Puterilor
Centrale aflate în plin avânt. Comandamentul român
dorea o linie de apărare mult mai solidă pe
aliniamentul Carpați (muntele Furu)-Racovițeni ( valea
Câlnăului) – Rmnicu –Sărat (valea Râmnicului) – Viziru
– Dunăre. Pe 16 decembrie inamicul era deja în contact
cu armatele româno-ruse, iar pe 22 decembrie a
început atacul general cu 17 divizii.
 Bătălia Crăciunului/Weihnachtsschlacht, s-a
desfășurat între 22-27 decembrie 1916 și a avut ca
momente decisive cucerirea cotei 417 de la Racovițeni
care era apărată de ruși pe 25 decembrie și ocuparea
orașului Râmnicu Sărat de către germani pe 27
decembrie.
În Bătălia Crăciunului s-au confruntat din partea
Puterilor Centrale soldați germani din Armata IX - Erich
von Falkenhayn, pe direcția Buzău-Râmnicu Sărat, cu
Grupul Krafft (alpin) în joncțiune cu austro-ungarii din
Grupul Gerock în zona de munte, și cu Grupul Morgen pe
linia șoselei Buzău-Râmnic-Focșani, în total 10 divizii.
Spre SE, pe direcția Slobozia – Brăila, se aflau germanii
din Grupul Kühne, cu 7 divizii,din care, 2 divizii bulgare și
 1 turcă din Armata de Dunăre - August von Mackensen.

În fața celor 17 divizii din Puterile Centrale se

aflau soldații români din Armata a II-a – general
Alexandru Averescu, din Grupul Râmnic și Grupul
Vrancea-Oituz, având în flancul stâng soldații ruși din
corpurile IV, VIII și IV Siberian, pe aliniamentul
Racovițeni - Zoița - Bălăceanu -Filipești - Viziru - Dunăre.

*Statul Major General

Edmund Glaise-Horstenau, Österreich-Ungarns letzter Krieg 1914 –
1918. Vol. 5: Das Kriegsjahr 1916  ; 2 ; Beil, Verl. der Militärwiss.
Mitteilungen, Wien, 1932 , în https://ro.wikipedia.org/wiki/B
%C4%83t%C4%83lia_de_la_R%C3%A2mnicu_S
%C4%83rat_(1916)#/media/File:1916_-
_Actiunile_militare_de_pe_aliniamentul_Ramnicu_Sarat_Viziru_ha
rta_austro-ungara.png;
 Grupul Râmnic- general Artur Vătoianu, între
apa Slănicului și Racovițeni, era dispus cu Divizia 3
Infanterie, comandată de colonelul Alexandru
Mărgineanu, în sectorul satul Măgura-dealul
Marghiloman, avînd detașamente la Nereju, Furu Mare
și vîrful Petrei; Divizia 1 Infanterie, comandată de
generalul Dumitru Strătilescu, în sectorul dealul
Marghiloman, Valea Sălciei, Pardoși; Divizia 6 Infanterie,
comandată de generalul Nicolae Arghirescu, în sectorul
Pardoși-Racovițeni; Divizia 7 Infanterie, comandată de
colonelul Grigore Bunescu și Divizia 12 Infanterie,
comandată de generalul Traian Găiseanu, în rezervă.
Grupul Oituz-Vrancea era dispus în
sectorul Valea Slănicului- Valea Zăbalei, cu Divizia 15
Infanterie între vârful Șandor și vârful Clăbucul și Brigada
7 Mixtă de la vârful Clăbucul pînă la vârful Furu. 2
Pe frontul dintre Filipești-Făurei și Dunăre a
intrat în luptă și un detașament de ”automobile
blindate” britanice ce probabil au participat la
distrugerea câmpurilor petrolifere românești,

2
Dabija, Gheorghe, General Armata română în răsboiul mondial
(1916-1918), vol.III, Tipografia „Lupta” N. Stroilă, București, 1934;
 operațiune coordonată de colonelul britanic G.
Griffith.3
Linia de apărare Râmnicu Sărat – Viziru -
Dunăre a fost privită în mod diferit de cele două
armate ale Antantei: pentru români ar fi trebuit să fie o
linie greu de străpuns, pentru ruși, doar o etapă a
retragerii pe linia Siretului. Două episoade relatate de
Constantin Kirițescu4 sunt relevante.
După stăpungerea liniei Cricovului la 25
decembrie, la Râmnicu Sărat au ajuns cavaleriștii ruși
comandați de generalul Keller (3 divizii), care au cerut
răgaz de două-trei zile să-și potcovească caii!
Primul–ministru Ionel Brătianu l-ar fi interpelat
pe general:” Oare cavaleria germană care, de când a
pătruns în țară pe la Jiu, e în marșuri de aproape o
lună, și-a repotcovit caii? ”5

3
Kirițescu, Constantin, Istoria Războiului Pentru Întregirea Patriei,
vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989 pag. 520,
pag. 528; valoarea distrugerilor autoprovocate, sonde, rezervoare,
rafinării din județele Dâmbovița, Prahova, Buzău, a fost estimată în
1922, de o comisie mixtă anglo-franco-română la 9.980.527 lire
sterline, cf. ibidem;
4
idem, pag. 526-528;
5
Idem., pag. 522
 În timpul retragerii generale de pe linia
Râmnicu Sărat – Viziru, începută pe 28 decembrie,
generalii Averescu și Vătoianu au cerut Marelui Cartier
Român să găsească cavaleriștilor ruși din diviziile
Zamurskaia, Tuzemna și Usurisskaia, puse sub
comanda unică a generalului Krimov, ce ar fi trebuit să
lupte sub comanda Armatei a II-a române, să le
găsească alt rost, ”deoarece prin retrageri
intempestive și dezordonate infuețează în rău trupele
române.”6
Imaginea soldatului rus aliat impresiona
profund pe contemporani, un avocat din Râmnicu
Sărat cu velietăți literare, Victor Dimitriu, lăsând o
descriere plastică: „Peste podul apei Râmnicului, trec,
în zori, spre front, regimente întregi de cavaleriști din
imensa armată a țarului, înalți și mustăcioși, cu căciuli
mari și cisme largi, cu iatagane curbate, cu suliți și
lănci nesfârșite, cerchezi fioroși și georgieni frumoși, cu
chipuri delicate de femei, ostași din Caucaz, de pe
țărmurile Caspicei și din Urali, tătari smoliți, cu trupuri
îndesate și cu ochi oblici, sotnii de cazaci de Don, toți

6
Idem., pag. 528;
 sălbatecii izbelor singuratice, pe care i-au crescut Taras
Bulba și Stenka Razim – trec fără încetare, pe cai uriași,
lucioși și sprinteni, ca într-o grandioasă paradă
fantastică…”.  7
Imaginea soldatului rus apare, ca laitmotiv, în
mai toate mărturiile din epocă, și ale elitei și ale
românului simplu, în două ipostaze diferite, ambele
marcate de mitologia istorică a rusului dominator,
uriaș, puternic dar și laș, mojic, bețiv, hoț și violator.
Conștiința românească l-a perceput și descris
ca atare și după momentul 1877-1878 din
considerente politice, prin contactul direct ca aliat în
1916-1917 și drept ”hoarda bolșevică” împotriva căreia
românii au acționat ca ”element civilizator” între 1918-
1920.
Mitolologia rusului ”barbar” a fost înrădăcinată
de propaganda românescă interbelică pe un sol fertil,
bine „lucrat” de acțiunile rusului aliat și apoi ale rusului
bolșevizat în retragere din 1917-1918, continuate cu

7
Dimitriu, Victor, Râmnicul sub ocupație, în Moșescu, Octavian,
Râmnicul Sărat.Călăuză, Institutul de Arte Grafice Ed. Mărvan,
1931, ediția Marafet, C, Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2009, pag. 53-57;
 succes de soldatul sovietic din Al Doilea Război
Mondial.
Retragerea prilejuiește râmnicenilor să
constate și fața întunecată a soldaților ruși, puțin
dispuși să respecte avutul, demnitatea sau viața
civililor aliați : ”Se varsă vinurile din crame și pivnițe, pe
drumuri și prin șanțuri, se varsp țuica și spirtul, avutul
nenorociților băștinați, pălmuiți, fără vină, de soartă,
se varsă, fără cruțare, până și apa de colonia și tincture
de iod și eterul, căci tovarășul moscovit bea de stinge
pământul … țipă femeile fugărite de cazaci beți, urlă
copiii înfricoșați de spaima mamelor, iar panica
cuprinde tot mai mult orașul gîtuit de groaza
dușmanului de la porți și din cetate”8
Caporalul Mihăilescu din servicul sanitar al
Diviziei a 13-a îl întâlnește pe soldatul rus mai întâi prin
satele, gările, conacele din zona Argeș - Buzău din
timpul marii retrageri spre Moldova : ”deși aveam ceas
la mine însă nu-l scoteam de la vestă de teama
rușilor”; ” Mă trezesc într-un scandal provocat de cțiva

8
Dimitriu, Victor, idem;
 ruși beți … bătând pe cârciumăreasă că nu le dă
băutură.”; ”rușii ne întrecuse la fugă”. 9
Cavaleristul rus trece ca la paradă pe drumul
Gura Caliței – Lacul lui Baban – Dealul Lung – Tinoasa
spre fontul de pe Râmnic de la Dumitrești, pentru ca
după trei zile (27 -30 decembrie 1916) să se
întoarcă”înalți și eleganți … cu sulițe lungi, ținute ca la
paradă”10, fără semne evidente ale confruntărilor pe
care ar fi trebuit să le aibă.

11

Podul peste Râmnicul Sărat, poarta dinspre

Buzău a orașului

9
Mihăilescu, Vasile, Ai văzut un rege plângând, cititorule?,ediția
Adafini, Mihail, Adafini Mihai Liviu, Editura A.T.U., Sibiu, 2015;
10
Mărturie Nicolae V. Bălan, în
11
https://chirac.files.wordpress.com/2011/12/brucke-light.jpg;
 Victor Dimitriu este și martorul exodului
populației civile spre Moldova: ” Trec refugiații,
pribegii, dezrădăcinații cu picioarele umflate și mâinile
degerate, trec mereu, o defilare întunecată de umbre și
epave omenești …spre ținuturile Modovei, spre Iașii
voievozilor de odinioară, adăpostul din umbră a
uriașului nostru nenoroc…orașul este plin de refugiați
ca o cetate asediată … o mulțime imensă, împiestrițată
și aiurită, ostași, femei, copii, o apocaliptică hoardă de
troglodiți , purtând din loc în loc, în spinare, singura
rămășiță de avere târâtă în pribegie, o sărmană și
jalnică legătură de boarfe”12
Rușii aveau însă propriile ordine, încă din 16
decembrie transmitând regelui Ferdinand un raport ce
indica faptul că armata lor se va retrage pe linia
Siretului, singura capabilă, în opinia lor, să reziste
germanilor.13 Rezistența de pe Râmnic devenea și
pentru armata română una de etapă, urmărindu-se
regruparea pe linia Cașin –muntele Clăbuc –Purcelești
(com. Bolotești la N de Odobești, în contact cu linia

12
Dimitriu, Victor,idem;
13
Kirițescu, Constantin, Istoria Războiului Pentru Întregirea Patriei,
vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989, pag, 527;
 rusească de pe Siret, rezistență ce ar fi trebuit să
devină definitivă.14
Același pod de fier peste Râmnic, construit în
1865-1866 și strămutat la Dumitrești în 1925, este
martorul intrării germanilor în oraș : ”Pe 27 decembrie,
la ora 16,00, trupele germane au pătruns în oraş prin
cele trei bariere din sud, în timpul luptelor oraşul fiind
bombardat (daune – Palatul Administrativ şi de
Justiţie, Teatrul Comunal, Şcoala Primară Nr. 3”15.
Confruntările ”de întârziere” pentru unii,
decisive pentru alții, au lăsat urme adânci în trupurile
popoarelor combatante, în rândul populației civile din
zonă, în mentalul colectiv și în țărâna Curburii
Carpaților și a Dunării.

14
Ibidem;
15
Nicolescu, V., Marafet, C., Un colţ de Ţară Românească, Ed. Rafet,
2008, pag. 118;
 16

Convoi de refugiați din Muntenia – o înmormântare

17

16
https://www.facebook.com/484006888320517/photos/a.549978
445056694/674921619229042/?type=3&theater;
17
http://www.monitorulvn.ro/articole/galerie-foto-eroii-uita-i-din-
primul-razboi-mondial-99-de-ani-de-la-batalia-de-
craciun_2_70859356.html;
 Distrugerile provocate orașului Râmnicu Sărat
sunt vizibile într-o fotografie aeriană de epocă,
realizată de flota aeriană germană ce folosea constant
aeroplanele pentru recunoaștere și bombardament,
inclusiv în Bătălia Crăciunului.

18

Imaginea este analizată de Răzvan Theo Chirac, un

exemplar cercetător, geograf, istoric, fotograf și publicist
pasionat de renașterea culturală a zonei Râmnicu Sărat: ”
Fotografia cuprinde o treime din oraşul de acum
(aproape) un veac, de la Gimnaziul de Băieţi (în stânga)
până la Biserica „Sf. Parascheva” (în dreapta), pe direcţia
sud-nord. Pe direcţia vest-est, cadrul cuprinde aproape
întreaga întindere a oraşului, de la râul Râmnic până la
Bulevardul Matei Basarab. În partea de sus se vede

18
https://chirac.files.wordpress.com/2014/02/rc3a2mnic-aer-
watermark.jpg;
 vechiul pod peste Râmnic, aflat în dreptul Străzii Pieţei, iar
în extremitatea de jos, în stânga, Arestul Preventiv,
temuta închisoare politică de mai târziu. Se disting foarte
bine străzile tăiate la finele veacului anterior (XIX):
Bulevardul Prefecturii (azi Ion Mihalache), Strada
Domnească, Strada Gheorghiţă Lupescu şi Strada
Drăgăicii. Bulevardul Matei Basarab (cel mai lung) e
paralel cu marginea de jos a cadrului. La răscrucea cu
Strada Domnească se observă o casă existentă şi astăzi.
(…) Pe locul unde se află azi cel mai mare magazin
universal (Kaufland) se găsea Regimentul de Infanterie 49,
ai cărui soldaţi s-au jertfit în luptele de la curbura
Carpaţilor.”19

O fotografie a aviaței germane surprinde mai apoi și

gara Focșaniul ocupat de trupele germane.

Primele aeroplane germane au apărut la Focșani pe

18 dec. 1916/1 ian. 1917, ia ocupația germană a durat
între 25 dec.1916/8 ian.1917 – 10 nov./24 nov. 1918. 20

19
Ibidem;
20
Dimitrescu, I., M., Însemnări cu privire la orașul Focșani, Institutul
de Arte Grafice „Bucovina”, București, 1931, ediția Neagu, Costică,
Editura Terra, Focșani, 2013, pag.80;
 Au urmat lungile zile ale ocupației numite de Victor
Dumitriu ”zile de sânge și durere!”22, formularea intrată în
șabloanele descriptive din lucrările istoricilor și literaților
locali și dindiscursurile festive prilejuite de diferite
ceremonii de comemorare a eroilor .

O imagine nefardată a realităților crude din

timpul retragerii armatei și populației civile spre
Moldova din iarna anului 1916 o oferă memoriile
pănceanului Vasile Mihăilescu, mobilizat între 1916-

21
Dîrdală, Florin, Marian în
https://monitoruldevrancea.ro/2019/02/22/galerie-foto-o-
calatorie-de-neuitat-in-istoria-focsaniului-cladiri-superbe-in-
fotografii-din-arhivele-nationale-vrancea;
22
Dimitriu,Victor, idem;
 1918 la Ambulanța Diviziei a 13-a, Coloana de
Brancadieri, Compania a 3-a sanitară, memorii
publicate de cercetătorii vrânceni Mihail și Mihai Liviu
Adafini.23

23
Mihăilescu, Vasile, Ai văzut un rege plângând, cititorule?,ediția
Adafini, Mihail, Adafini Mihai Liviu, Editura A.T.U., Sibiu, 2015;
sus24 25

Însemările sale, aproape zilnice, de o sinceritate

dezarmantă, surprind starea jalnică fizică și morală a
soldaților și a populației civile în perioada retragerii
precipitate spre Moldova.
Între 27 octombrie și 7 decembrie 1916 (7 nov. – 20
dec.), caporalul Mihăilescu și camarazii săi ajung de lângă
Râmnicu Vâlcea la Panciu, într-o fugă continuuă, amenințați
deopotrivă de dușmani, de aliații ruși în degringoladă dar și
de proprii comandanți, incapabili să-i organizeze dar
preocupați de pedepsirea eventualelor dezertări. Drumurile
24
Copii pe străzile Focșaniului 1916- 1918
https://www.facebook.com/484006888320517/photos/a.5168729
85033907/1974971519224039/?type=3&theater;
25
Prizonieri români capturați la Predeal –oct. 1916, în drum spre
Sibiu
https://www.facebook.com/484006888320517/photos/a.4998020
10074338/1950714868316371/?type=3&theater;
și cărările, podurile și vadurile, locuințele și cârciumile,
conacele și gările, orașele și satele sunt descrise prin ochii
soldatului dezdănăjduit, hăituit, flămând și bolnav într-un
mod dureros de real.
Vă oferim mai multe pasaje din descrierea retragerii
spre Moldova, din caietele sale intitulate ”Din peripețiile
prin care a trecut subsemnatul cu ambulanța Diviziei a 13-a
din care făceam parte, Caporal Mihăilescu, Panciu. Amintiri
din Campania Anilor 1916-1918 – cîteva date simple” 26:
”( … )Seara inamicul ajunge în apropierea nostră.
Aruncă rachete, ce o mai fi și astea?, îmi zic eu, căci nu mai
văzusem așa ceva! (… ) În Vărzaru m-am întristat văzând
cum soldații luau crucile de pe mormintele din cimitir și le
ardeau pentru a se încălzi. (…) Mergem încontinuu, noroi
mare, noi împingeam la ambulanță, sdrobiți de oboseală, ud
până la pele, piciorele ude, căci nu mai aveam decât opincile
ce mi s-au dat la Galați și erau aprope rupte, bocanci n-
aveam (…) după 12 ziua ajungem în satul Melciou, aici se
vede că armata care a trecut înaintea noastră a stricat ceva
pe aici, căci ne bestema mocancele zicând că mai bine să vie
giarmanu (...) Ajungem în Pitești într-o seară pe la ora 6.( ...)
26
Am folosit normele ortografice actuale, păstrând unele forme
arhaice ale limbii folosite de autor.
Aci era o jale mare: aeroplanele inamice făcuse ravaje mari,
au făcut multe victime omenești( … )ajungem la Bălești-
Sârbi(… )Ordin să curățim școala pentru primenirea răniților.
Aici găsim o bibliotecă frumoasă și se zice că e donată de
doamna Cantacuzino (…) vreme urâtă, ud până la pele, mă
uit la cer și rog pe Dumnezeu să trimeată ceva asupra mea; o
bombă un trăznet, cea crede El, pentru ca să sfârșesc odată
mizeria asta ( …) comuna Costești, județul Buzau( …) adorm
cu capul pe masă ( nu știu cât o fi ora, căci deși aveam ceas la
mine însă nu-l scoteam de la vestă de teama rușilor). Mă
trezesc într-un scandal provocat de cțiva ruși beți (…) bătând
pe cârciumăreasă că nu le dă băutură (…) aflu că pe aici se
fac tranșee de către ruși pentru apărarea Buzăului și că toți
rușii aveau băutură la ei, luată de prin Buzău( …) la sosire
domnul căpitan Lazaride ne amenință cu cravașa.( …)
comuna Țintești( …) în zorii zilei plecăm peste câmpii, căci pe
șosea nu era posibil din cauza rușilor (…)rușii ne întrecuse la
fugă (…) eram detașat la convoiul vitelor(…) ajung lângă
Râmnic, în comuna Dărâmați. Vârâm vitele într-o curte la o
clae cu fân, ne mai blestema femeia casei (…)Trecem un pod
lung și intrăm în Râmnic(…)Pe la 2 post-meridian suntem la
Focșani, camaradul meu se duce la părinți, iar eu mă duc la
fostul meu patron( …) fiind cu hainele rupte, opincile fără
tălpi, se vedeau degetele, căciulă ruptă pe cap, barba nerasă
de 2 luni, pot spune că m-am infiorat de mine când m-am
uitat în oglindă.( …) Viu în dosul gării Mărășești (…)la vederea
mea i se face milă și plânge, văzându-mă în halul în care
eram (… )la intrare în Panciu (…) e o Brigadă a 7-a micstă și
ne prinde și ne duce pe frontul de la Soveja(…) orice mi s-ar
întâpmla mâine nu vreu să știu; numai în noptea astasă scap
să pot să mă curăț nițel de păduchi (…) nepotul Ghiță
întreabă pe mama: cine e ăsta? …27
Un alt contemporan, funcționar public, om de cultură
și publicist din Focșani, I. M. Dimitrescu 28, surprinde într-o
singură frază, plastică și reală deopotrivă, durerea, mândria
rezistenței și speranța, starea județului Putna după
retragerea germanilor la 10/24 noiembrie 1918 din Focșani: ”
Județul, palancă, un mare mutilat de războiu, plin de răni și
sdrențe, dar zeificat de glorie!”.

27
Mihăilescu, Vasile, Ai văzut un rege plângând, cititorule?,ediția
Adafini, Mihail, Adafini Mihai Liviu, Editura A.T.U., Sibiu, 2015, pp.
50-59;
28
Dimitrescu, I., M., Însemnări cu privire la orașul Focșani, Institutul
de Arte Grafice „Bucovina”, București, 1931, ediția Neagu, Costică,
Editura Terra, Focșani, 2013, pag.80;
 Împăratul Wilhelm al II-lea și gen. Von Mackensen la
Focșani, 1917; Stradă din Focșani în timpul ocupației,
1917;

29
https://www.facebook.com/focsani.vechi/photos/a.980229038657691/1
489775647703025/?type=1&theater ;
 30

31

30

https://www.facebook.com/focsani.vechi/photos/a.980229038657691/16
86532774693977/?type=1&theater;
31
Generali von Morgen și von Mackensen pe peronul gării Focșani, 22 mai
1917;
https://www.facebook.com/focsani.vechi/photos/a.980229038657691/18
33283416685578/?type=1&theater;
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

32
Grup de țărani, femei și copii, fotagrafiați în anii războiului lângă o gară;
https://www.facebook.com/484006888320517/photos/a.5499784450566
94/544618942259311/?type=3&theater;