Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET"

FACULTATEA DE MANAGEMENT
Specializarea: CONTABILITATE SI INFORMATICA
DE GESTIUNE

PROIECT CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ

Student:

2010
1
UNIVERSITATEA „SPIRU HARET"
FACULTATEA DE MANAGEMENT
Specializarea: CONTABILITATE SI INFORMATICA
DE GESTIUNE

PROIECT CONTABILITATE
CONTABILITATEA STOCURILOR DE MĂRFURI LA S.C.
MAXIMAL S.R.L.

Student:

2010
Cuprins:

Introducere.......................................................................................................................................

Capitolul 1 – Studiul cadrului juridic organizațional și funcțional............................................


1.1 Studiul cadrului juridic.............................................................................................................
1.2 Structura organizațională și funcțională.................................................................................
1.3 Funcția financiar-contabilă și compartimentul financiar contabil.......................................

Capitolul 2 – Contabilitatea mărfurilor la SC Maximal SRL.....................................................


2.1 Definitie și clasificare.................................................................................................................
2.2 Evaluarea și reevaluarea mărfurilor.......................................................................................
2.3 Contabilitatea operațiunilor privind recepția mărfurilor.....................................................
2.3.1 Recepția mărfurilor de la furnizor........................................................................................
2.4 Contabilitatea vânzării de mărfuri..........................................................................................
2.5 Contabilitatea mărfurilor în curs de aprovizionare...............................................................
2.6 Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea mărfurilor.....................................................

Capitolul 3 Concluzii.......................................................................................................................

Bibliografie.......................................................................................................................................

Introducere

3
Prezenta lucrare se doreşte a fi o imagine fidelă atât teoretică cât şi
practică a contabilităţii stocurilor de mărfuri. A fost elaborată luând în
considerare experienţa concretă, cu greutăţile inerente de procurare a
datelor de la S.C. Maximal S.R.L, ţinând seama de elementele de noutate
intervenite în gestiunea şi contabilitatea stocurilor de mărfuri din această
societate. Lucrarea „Contabilitatea stocurilor de mărfuri ” este structurată pe
trei capitole, fiecare capitol dezvoltându-se pe subcapitole, după cum
urmează.
În primul capitol a fost prezentat cadrul juridic organizațional și
funcțional al societății, începând prin a evidenția tipul organizației și anume
că întreprinderea este constituită ca o societate cu răspundere limitată. Tot
aici au fost prezentate caracteristicile unei societăți cu răspundere limtată și
modul de funcționare a acesteia conform Legii societăților comerciale. Tot în
cadrul acestui capitol este prezentată structura organizațională și
funcțională, făcând referire la mordul de organizare a întreprinderii, obiectul de
activitate care conform CAEN se încadrează în cod CAEN 4471 „Comerț cu
amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate”. În structura
funcțională a entității sunt delimitate funcțiile de bază ale acesteia și anume
funcția de cercetare-dezvoltare, comercială, financiar-contabilă, și de
personal. Pentru fiecare din aceste funcții a fost evidențiat rolul acestora în
cadrul întreprinderii, funcția financiar-contabilă fiind caracterizată si tratată
într-un subcapitol distinct.
Un alt capitol tratează „Contabilitate mărfurilor”, de asemenea fiind
structurat pe subcapitole, pornind de la aspectele teoretice privind definiția
și clasificarea mărfurilor, modul de evaluare a acestora, până la prezentarea
aplicativă a principalelor tipuri de operațiuni din cadrul societății analizate și
anume operațiuni privind achiziția de mărfuri, importul de mărfuri, vânzarea
de mărfuri etc.
Capitolul 1 – Studiul cadrului juridic organizațional și funcțional

Societatea comercială reprezintă sfera de acțiune în limitele căreia


contabilitatea ia forme de supraveghere și control a resurselor, cheltuielilor
și rezultatelor. La acest nivel organizatoric se realizează în forma cea mai
deplină activitatea de producție a mărfurilor, de circulație a mărfurilor, a
titlurilor de credit și a instrumentelor de plată, de prestații de servicii,
precum și alte operații accesorii activității de comerț1.
Societatea cu răspundere limitată, cum este și în cazul societății
analizate, S.C. Maximal S.R.L., este aceea ale cărei obligații sociale sunt
garantate cu patrimoniul social, iar asociații, în număr limitat răspund numai
cu cota lor socială. Părțile sociale ale asociaților sunt în principiu,
netransmisibile altor persoane și nici reprezentate prin titluri de valoare
negociabile, așa cum sunt acțiunile. Constituirea efectivă a societăților
comerciale are loc numai dacă întregul capital social a fost subscris și fiecare
asociat sau acționar a vărsat în numerar sau a depus în natură, după caz,
cota de aport stabilită prin Legea societăților comerciale, Contactul de societate și
Statutul societății.

1.1 Studiul cadrului juridic


Întreprinderea Maximal este constituită ca o societate cu răspundere limită.
Pentru acest tip de societate, conform Legii societăților comerciale2
societatea este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați
sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală.
Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților, mandatul

1 Ristea, M., Dumitru, C., Ioanaș, C., Irimescu, A., Contabilitatea societăților comerciale, Vol. 1, Editura
Universitară, București, 2009, p. 9
2 Legea societăților comerciale, ediția a 6-a, actualizată la 1 septembrie 2008, Editura Hamangiu,
București, p.102

5
de administrator în alte societăți concurente sau având același obiect de
activitate, nici să facă același fel de comerț ori altul concurent pe cont
propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea
revocării și răspunderii pentru daune.
Societatea trebuie să țină, prin grija administratorului, un registru al
asociaților în care se vor înscrie după caz numele și prenumele, denumirea,
domiciliul sau sediul fiecărui asociat, partea acestuia din capitalul social,
transferul părților sociale sau orice altă modificare privitoare la acestea.
Administratorul răspunde solidar și personal pentru orice daună pricinuită
prin nerespectarea prevederilor3 prezentate mai sus.
Societatea cu răspundere limitată nu poate emite obligațiuni, iar
situațiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute pentru
societatea pe acțiuni. În urma aprobării lor de către adunarea generală a
acționarilor, administratorii vor depune la registrul comerțului, în termen de
15 zile de la data adunării generale, copii ale situațiilor financiare anuale, în
conformitate cu revederile Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, spre a
fi publicate în conformitate cu art. 1854 care prevede următoarele:
 Consiliul de administrație, respectiv directoratul, este obligat ca, în
termen de 15 zile de la data adunării generale, să depună la
registrul comerțului copii pe suport hârtie și în formă
electronică sau numai în formă electronică, având atașată o
semnatură electronică extinsă, ale situațiilor financiare
anuale, însoțite de raportul lor, raportul cenzorilor sau raportul
auditorilor financiari, precum și de procesul-verbal al adunării
generale, în condițiile prevăzute de Legea contabilității nr.
82/1991, republicată.
 Un anunț prin care se confirmă depunerea acestor acte va fi
publicat in Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe

3 Legea societăților comerciale, ediția a 6-a, actualizată la 1 septembrie 2008, Editura Hamangiu,
București, Art. 198, alin. 1
4 Art. 185, alin. 1-5 din Legea socităților comerciale, ediția a 6-a, actualizată la 1 septembrie
2008, Editura Hamangiu
cheltuiala societății și prin grija oficiului registrului comerțului,
pentru societățile comerciale care au o cifră anuală de afaceri
de peste 10 milioane lei.
 Pentru societățile comerciale a căror cifră anuală de afaceri
nu depășește 10 milioane lei, anunțul va fi publicat, pentru
acces gratuit, pe pagina de internet a oficiului registrului
comerțului.
 Datele cuprinse în situațiile financiare anuale sunt transmise în formă
electronică de către oficiile registrului comerțului către
Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile stabilite prin norme
metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.
 Consiliul de administrație, respectiv directoratul societății-mamă,
definite astfel de reglementările contabile aplicabile, este
obligat ca, în termen de 15 zile de la data aprobării acestora,
să depună la oficiul registrului comerțului copii ale situațiilor
financiare anuale consolidate.
Potrivit art. 194 din Legea societăților comerciale, adunarea generală a
asociaților are următoarele obligații principale:
 Să aprobe situația financiară anuală și să
stabilească repartizarea profitului net;
 Să desemneze administratorii și cenzorii, să îi
revoce/demită și să le dea descărcare de
activitate, precum și să decidă contractarea
auditului financiar, atunci când acesta nu are
caracter obligatoriu, potrivit legii;
 Să decidă urmărirea administratorilor și cenzorilor
pentru daunele pricinuite societății, desemnând și
persoana însărcinată să o exercite;
 Să modifice actul constitutiv.

7
1.2 Structura organizațională și funcțională
Societatea analizată, după natura juridică este o întreprindere privată,
individuală a unui singur întreprinzător, cu asociat unic. După dimensiunea
firmei, aceasta se încadrează în categoria întreprinderilor mijlocii, având un
număr de 104 salariați. Un alt criteriu de clasificare este în funcție de
obiectul de activitate. Astfel societatea are ca obiect de activitate pe lângă
producția de articole de îmbrăcăminte, conform cod CAEN 4471 „Comerț cu
amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate”.
SC MAXIMAL SRL este condusă de către un administrator desemnat în
persoana proprietarului. Conducerea operativă este asigurată de către
directorul general care are în subordine următoarele compartimente, fiecare
compartiment fiind condus de către o persoană desemnată de directorul
general:
• Compartimentul de marketing,
• Compartimentul financiar contabil,
• Compartimentul resurse umane,
• Oficiul juridic.
În structura funcțională a entității patrimoniale, sunt delimitate funcțiile
de bază ale acestora: comercială, financiar-contabilă, și de personal5.
Modul de organizare și funcționare precum și principalele atribuții ale
conducerii societății și ale departamentele subordonate sunt stabilite prin
Regulamentul de Organizare și Funcționare a întreprinderii.
 Funcția comercială asigură alinierea întreprinderii la cerințele
mediului exterior, stabilirea celor mai eficiente legături în vederea
desfacerii produselor și a procurării mijloacelor necesare realizării lor.
Această funcție este realizată de către departamentul comercial care
are următoarea structură:
• biroul aprovizionare care asigură necesarul de materii prime și
materiale la termenele prevăzute în programul de fabricație,
contactează furnizorii pentru a asigura aprovizionarea firmei cu

5 Dumitrean, E., Contabilitatea financiară, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2008, p. 34


materialele necesare realizării obiectului de activitate;
• biroul desfacere care asigură livrarea produselor, realizarea de
contracte de vânzare și formare de echipe specializate în activitatea
de vânzare; are în subordine un depozit și două magazine proprii de
desfacere a produselor realizate;
• biroul marketing prospectează piața internă și externă în scopul
cunoașterii cât mai exacte a necesităților consumatorilor;
• biroul import – export care se ocupă de activitatea externa a firmei.
 Funcția de personal cuprinde activitățile prin care se asigură și
gestionează resursele umane. Principalele activități ale acestei funcții
asigură recrutarea, selecția, formarea, evaluarea, pregătirea și
promovarea personalului, precum și protecția muncii și protecția
socială. De asemenea, funcția de personal oferă o evaluare obiectivă a
activității angajaților , realizând fișe de observație individuale.
 Funcția financiar-contabilă ce cuprinde ansamblul de activităţi prin care
se realizează obiectivele privind obţinerea şi folosirea mijloacelor
financiare necesare organizaţiei, precum şi înregistrarea şi evidenţa în
expresie valorică a fenomenelor economice din cadrul acesteia,
constituie funcţia financiar-contabilă. Această funcție va fi tratată la pe
larg în subcapitolul ce urmează.

1.3Funcția financiar-contabilă și compartimentul financiar contabil


Funcția financiar-contabilă6 antrenează două genuri de activități, și
anume: activitatea financiară și activitatea contabilă. Cadrul de realizare a
acestei importante funcții este asigurat în structura organizatorică de
direcția financiar-contabilă condusă de către directorul economic sau
contabilul-șef. Atribuțiile direcției financiar-contabile se realizează pentru
cele două activități în cadrul compartimentului financiar și compartimentul
contabilitate.
Compartimentul contabilitate are ca atribuții:
6 Dumitrean, E., Contabilitatea financiară, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2008, p. 34

9
 Înregistrarea la timp și corectă în contabilitate, în mod
cronologic și sistematic, pe baza documentelor justificative a tututor
tranzacțiilor și evenimentelor economice;
 Inventarierea patrimoniului; întocmirea registrului inventar;
 Controlul asupra operațiunilor patrimoniale efecatuate;
 Întocmirea situațiilor financiare;
 Furnizarea, publicarea și păstrarea informațiilor privind
patrimoniul și rezultatele obținute;
 Evidența și calculația costurilor, determinarea și analiza
rentabilității pe produse, lucrări, activități, servicii.
În funcție de mărimea entității patrimoniale, se adoptă organizarea
serviciului contabilitate. O modalitate de organizare este pe cele două
circuite ale contabilității: biroul contabilității financiare și biroul contabilității
interne de gestiune, fiecare cu structuri specifice delimitate pentru operații și
lucrări omogene și complementare.
Biroul contabilitate financiară poate fi structurat în mai multe
compartimente, cu activități omogene delimitate ca responsabilitate și
finalitate, după cum urmează:
o Compartimentul Contabilitatea Stocurilor organizează împreună cu direcția
comercială sistemul de gestiune și de control al stocurilor; concepe
sistemul informațional și stabilește metodele de evaluare și de
contabilitate analitică; organizează și conduce contabilitatea sintetică
și participă la controlul prin inventariere a stocurilor, precum și la
evaluarea lor pentru întocmirea bilanțului contabil.
o Compartimentul Contabilitatea Cheltuielilor organizează sistemul informațional
al cheltuielilor împreună cu celelalte compartimente ale entității;
conduce evidența cheltuielilor pe feluri, grupate pe activități de bază
(exploatare, financiare, excepționale), și asigură corelația cu
contabilitatea internă de gestiune; gestionează și participă la
întocmirea părții de debit a contului de profit și pierdere.
o Compartimentul Inventarierea și evaluarea patrimoniului coordonează și
realizează, împreună cu celelalte compartimete și servicii,
inventarierea gestiunilor și inventarierea generală, precum și
evaluarea la sfârșitul exercițiului financiar a tuturor elementelor
patrimoniale, în vederea determinării și estimării deprecierilor
reversibile pentru calculul și înregistrarea provizioanelor și ajustărilor
pentru deprecieri și pierderi de valoare.
Compartimentul Contabilitate este instrumentul care asigură societăţii
comerciale cunoaşterea şi controlul patrimoniului şi al rezultatelor
economice obţinute. Compartimentul Contabilitate este constituit şi îşi
desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare, fiind
subordonat şi condus de directorul economic al societăţii, care răspunde cu
personalul din subordine de ţinerea contabilităţii7 potrivit Legii nr. 123/ 1991
şi altor acte normative în completarea acesteia.

7 *** Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în 2008

11
Capitolul 2 – Contabilitatea mărfurilor la SC Maximal SRL

Pe lângă activele fixe, circulația mărfurilor și prestărilor de servicii,


activitatea desfășurată de unitățile patrimoniale impune și folosirea unui
volum mare și diversificat de active circulante. În cadrul lor cele materiale
dețin un rol hotărâtor în realizarea obiectului de activitate propriu fiecărei
întreprinderi.
Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când8:
 este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul
comercializării și se așteaptă să fie realizat în termen de 12
luni de la data bilanțului;
 este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare;
 este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a
căror utilizare nu este restricționată.
Stocurile sunt active circulante9: deținute pentru a fi vândute pe parcursul
desfășurării normale a activității; în curs de producție în vederea vânzării în
procesul desfășurării normale a activității; sub formă de materii prime,
materiale și alte consumabile pentru prestarea de servicii.
După destinație și după forma fizică, stocurile se clasifică după cum
urmează:
 materii prime;
 materiale consumabile;

8 Paraschivescu, D., Radu, F., Managementul contabilității financiare, Editura Tehnopress, Iași, 2008, p. 269
9 Paraschivescu, D., Păvăloaia,W., Radu, F., Olaru, G., Contabilitate financiară, Editura
Tehnopress, Iași, 2007, p. 196
 materiale de natura obiectelor de inventar;
 produsele;
 mărfurile;
 animalele și păsările;
 ambalajele;
 producția în curs de execuție.

2.1 Definitie și clasificare


Mărfurile sunt stocuri de natura activelor circulante, pe care entitatea
le cumpără în vederea revânzării în aceeași stare. Sun asimilate mărfurilor și
stocurile de produse finite transferate în magazinele proprii cu amănuntul ale
antităților cu activitate de producție și alte stocuri (materii prime și
materiale) devenite disponibile și destinate vânzării10.
Descrierea tratamentului contabil pentru stocuri este obiectivul standardului IAS 2
„Stocuri”, care prezintă stocurile ca fiind active:
 detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii ;
 in curs de productie in vederea unei vanzari in aceleasi conditii ca mai sus;
 sub forma de materii prime , materiale si consumabile ce urmeaza a fi folosite
in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.
Aria de aplicare a standardului cuprinde:
• toate bunurile detinute de intreprindere in scopul vanzarii obisnuite in cadrul
obiectului sau de activitate (de exemplu, marfurile si produsele finite);
• productia in curs de executie pe termen scurt;
• bunurile sub forma de materii prime si alte materiale care urmeaza sa fie folosite
• in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.
Principalele categorii de stocuri sunt stocurile de marfuri, de materii prime si materi- ale,
produse finite, ambalaje, productia in curs de executie. Prestatorii de servicii includ in stocuri
costul serviciilor pentru care nu au recunoscut inca venitul corespunzator.
Sunt asimilate mărfurilor și alte categorii de mijloace circulante

10 Dumitrean, E., Contabilitate financiară, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2008, p. 226

13
materiale ale unităților cum sunt:
 stocuri achiziționate de unități pentru utilizare proprie (materii prime,
materiale, obiecte de inventar etc.) care își schimbă destinația și se
oferă spre vânzare la terți;
 stocuri provenite din producția proprie ce se vând prin unități de
desfacere proprie (semifabricate, produse finite, produse reziduale din
sacrificarea animalelor și păsărilor etc.).
Mărfurile se vând printr-o rețea comercială adecvată care poate
aparține agenților economici profilați pe aprovizionarea și desfacerea
mărfurilor, precum și agenților economici care au ca obiect alte activități
decât desfacerea mărfurilor, în funcșie de natura circulației mărfurilor care
poate fi11:
 circulația cu ridicata a mărfurilor, constă în
achiziționarea de produse în cantități mari de la
producători sau alți furnizori în scopul revânzrii lor
către alte unități comerciale, îndeosebi celor de
vânzare cu amănuntul;
 circulația cu amănuntul a mărfurilor, constă
în vânzarea mărfurilor consumatorilor individuali
pentru nevoile personale, precum și unor unități
pentru consumul lor propriu.

2.2 Evaluarea și reevaluarea mărfurilor


Evaluarea mărfurilor diferă în funcție de rețeaua comercială prin care
se vând mărfurile. Astfel:
- pentru unitățile comerciale cu ridicata se recomandă evaluarea mărfurilor la
costul de achiziție al acestora. Ele se vor vinde la prețul de livrare. Diferența
dintre prețul de livrare și costul de achiziție formează adaosul comercial,
care are menirea să acopere cheltuielile de circulație și să asigure obținerea

11 Munteanu, V., Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura LUMINA LEX, București, 2003, p.
323
unei rentabilități economice;
- pentru unitățile comerciale cu amănuntul se recomandă evaluarea mărfurilor
la preț de vânzare cu amănuntul, format din costul de achiziție al mărfurilor,
adaosul comercial și taxa pe valoarea adăugată. Din prețul de vânzare cu
amănuntul se deduce TVA care se va regulariza cu bugetul statului, ținând
seama și de celelalte categorii de TVA. Diferența dintre prețul de vânzare cu
amănuntul, diminuat cu TVA colectată, și costul de achziție al mărfurilor
formează rabatul (adaosul) comercial care trebuie să asigure acoperirea
cheltuielilor de circulație și obținerea unei rentabilități economice.
Diferența dintre prețul de vânzare și costul de achiziție al mărfurilor
poartă denumirea de adaos comercial sau rabat comercial. Cu toate că
exprimă aceeași realitate, între cele două noțiuni există totuși deosebiri în
ceea ce privește modul de calcul și momentul în care se face calculul:
 adaosul comercial se determină în momentul achiziționării
mărfurilor, prin aplicarea cotei de adaos asupra costului de
achiziție;
 rabatul comercial se stabilește în momentul scoaterii din
gestiune a mărfurilor vândute, prin aplicarea cotei de rabat
asupra prețului de vânzare a mărfurilor.
Transformarea cotei de adaos în cotă de rabat se realizează aplicând
procedeul sutei majorate astfel: cota de rabat (%) = (cota de adaos x 100)/(cota de
adaos + 100)
A. Evaluarea mărfurilor la entitățile cu ridicata
Entitățile comerciale de desfacere a mărfurilor cu ridicata pot evalua
mărfurile la unul din următoarele prețuri de înregistrare12:
a. Costul de achiziție efectiv, care cuprinde pe lângă prețul de
cumpărare și alte cheltuieli cum ar fi: cheltuieli de transport,
taxe vamale, comisioane, prime de asigurare etc. În acest caz,
ieșirile de mărfuri din patrimoniu se pot evalua folosind una

12 Pântea, P., Bodea, Gh., Contabilitatea financiară românească, Editura INTELCREDO, Deva, 2009, p.
155

15
din următoarele metode de evaluare: metoda costului mediu
ponderat (CMP), metoda „prima intrare-prima ieșire” (FIFO), metoda
„utlima intrare-prima ieșire” (LIFO).
b. Prețul standard (prestabilit), se determină pentru fiecare
sortiment de marfă, pe baza prețurilor medii din perioada
anterioară. În acest caz trebuie evidențiate distinct diferențele
de preț atât asupra ieșirilor, cît și asupra stocului final de
mărfuri, pe baza unui coeficient de repartizare care se
calculează cu date cumulate de la începutul anului.
c. Prețul de vânzare cu ridicata (en gros) este format din costul de
achiziție plus un adaos comercial care se stabilește în funcție
de nivelul prețurilor de pe piață la sortimentul respectiv de
mărfuri.
B. Evaluarea mărfurilor la entitățile comerciale cu amănuntul
În cadrul entităților cu amănuntul se conduce evidența analitică global
valorică atât la nivelul de entitate, cât și pe magazine, iar în cadrul acestora
pe gestiuni cu ajutorul raportului de gestiune zilnic sau periodic.
Contabilitatea sintetică a mărfurilor la entitățile cu amănuntul