Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare in care eul liric
exprima direct idei, sentimente, ganduri, trairi cu ajutorul imaginilor
artistice si al figurilor de stil. In opinia mea, opera literara "Scoica" de Lucian Blaga apartine genului liric. Tema poeziei este idealul, misterul vietii, insasi existenta si este marcata prin utilizarea cuvintelor apartinand campului lexico-semantic al telului: comoara, necunoscute, indraznet. Titlul are valoare simbolica, fiind o metafora a visului, a idealului, in stransa legatura cu tema si mesajul operei. Asa cum scoica ofera impresia ca se aud valurile marii, visul proiecteaza in sufletul eului liric,dorinta si speranta regasirii sinelui,a implinirii idealul. In primul rand, se observa prezenta marcilor eului liric, evidentiate prin forme pronominale de persoana intai "in mine", "mi-", "imi", a verbelor de persoana intai "privesc", "tin", a interjectiei "o" si a interogatiei retorice "voi ajunge [...]?". In al doilea rand, eul liric aflat in ipostaza meditativa transmite direct sentimente de incredere, speranta, determinare fata de atingerea idealului, dezlegarea misterului universal. Acestea sunt redate prin imagini artistice predominant sinestezice "tremurand", "imi pare", dar si auditive "rasuna",construite cu ajutorul figurilor de stil extrem de sugestive. Se remarca epitetul concret "zambet indraznet" transfigureaza increderea in sine a eului liric, iar personificarea "inima mi-o prind de mana" potenteaza intensitatea trairilor eului liric. Epitetul dublu inversativ "prelung si neinteles" induce ideea de necunoscut, de mister al naturii umane. Repetitia din final din cadrul interogatiei retorice "voi ajunge, voi ajunge" transfigureaza nelinistea, teama de necunoscut si totodata nerabdarea , curiozitatea si speranta eului liric de a atinge infinitele cai cunoasterii. Sunt prezente si elementele prozodice neregulate, specifice poeziei moderne -versuri albe, masura neregulata-, care permit exprimarea fireasca si mult mai sugestiva a emotiilor . In concluzie, avand in vedere toate aceste caracteristici, putem afirma ca opera literara "Scoica" de Lucian Blaga apartine genului liric. 297
Titlul este un element sugestiv sau rezumativ, care anticipeaza lectura,
creand un orizont de asteptare cititorului. In opinia mea, opera literara "Rea de plata" are un titlui foarte sugestiv. In primul rand, din punct de vedere compozitional, acesta este format dintr-o locutiune adjectReivala, care anticipeaza tema iubirii, ipostaza de indragostit al eului liric si este o metafora a jocului dragostei adolescentine in lumea satului, specific cosbucian, ce simbolizeaza dorinta neimplinita. In al doilea rand, in relatie cu textul, tilul confera acestuia caracter de anecdota. La prima vedere, titlul reprezinta o trasatura morala a iubitei, "caracterizate" indirect prin "fapte". De altfel, prezenta dialogului "Ti-l duc eu! -Cum? -Pe plata" si a multitudinii verbelor de miscare la prezent ("vine", "plec"), posibilitatea intocmirii unui rezumat confera textului un fals caracter epic, fabulistic. In nivelul de adancime al textului, se poate observa ca relatia titlu-text este bazata pe ludicul erotic adolescentin. De fapt, poezia este o idila care are la baza aceasta idee. Eul liric doreste dragostea fetei in schimbul ajutorului, iar fata, careia i se atribuie ironic nominalul "cuminte", "se si-nvoieste-ndata". Plata este un fel de "intriga" a povestii de iubire, refuzul fetei potentand sentimentul de dragoste: "Si-mi spune cate toate/ Ca-s scump, ca ea nu poate/ Ca prea sunt multe trei". Fata imbraca dorinta in haina negatiei, acelasi joc vechi al seductiei, care e cu atat mai fermacator in atmosfera rurala, care amplifica dorinta de cucerire a indragostitului. Se observa prezenta elementelor de versificatie: rima combinata -imbratisata, imperecheata, monorima-, masura 6-7 silabe si ritmul trohaic. In concluzie, avand in vedere toate aceste caracteristici, putem afirma faptul ca titlul operei "Rea de plata" de George Cosbuc are caracter sugestiv si rezumativ 278
Mesajul operei literare este reprezentat de totalitatea ideilor si
sentimentelor pe care eul liric le transmite cititorului. In opinia mea, prin textul "Decembre", George Bacovia exprima sentimente de iubire si melancolie fata de trecerea timpului. In primul rand, se remarca zbuciumul naturii marcat prin prezenta motivlor naturale apartinand campului semantic al iernii -ninge, decembre, focul, horn, vijelia, zapada, promoroaca- care proiecteaza in sufletul eului liric sentimentul de melancolie si de meditatie. In al doilea rand, prin intermediul elementelor cadrului natural, eul liric proiecteaza dincolo de cuvinte o lume sugestiva, aflata sub semnul iubirii implinite. In ciuda stilului cenusiu bacovian cu care suntem obistnuiti, aici este descrisa o atmosfera feerica. Predomina metafora oximoron "vijelia /sau zilele mele- totuna-/ As vrea sa le- nvat simfonia" ce transfigureaza optimismul eului liric fata de trecerea timpului. Verbul la imperativ "Citeste-mi" are puternic caracter potentator, eul liric simtind nevoia alinarii prin lectura, ceea ce se observa si in constructia exclamativa "Ce cald e aiceala tine". Atmosfera vesela este creata si prin imperativul "Nu rade... citeste-nainte". Paralelismul sintactic "Te uita cum ninge decembre" reluat in final incheie circular opera, potentand sentimentul de admiratie al fenomenului puritatii -zapada- in concordanta cu frumusetea iubitei. In concluzie, prin opera literara "Decembre", George Bacovia treansmite cititorului prea-plinul sau sufletesc. - 209
Titlul este un element sugestiv sau rezumativ, care orienteaza lectura,
creand un orizont de asteptare cititorului. In opinia mea, titlul operei literare "Decembre" de George Bacovia este foarte sugestiv in legatura cu ideile transmise de poezie. In primul rand, din punct de vedere structural, titlul este alcatuit dintr-un substantiv comun in nominativ, cu forma familiara si o tenta arhaica, ce anticipeaza sentimentul de meditatie, dar si de iubire profunda, asociata cu cromatica anotimpului, albul, simbol al puritatii. Alegerea acestui reper temporal -luna decembrie- are dubla semnificatie. Pe de o parte, anticipeaza tema iubirii, a ritualului de purificare prin acoperirea cu zapada a indragostitilor, pe de alta parte, prin alegerea acestei ultime luni din an, este indusa starea de melancolie fata de apropierea sfarsitului, a mortii, exprimata in aceasta opera cu mai mult eufemism decat in celelalte ceatii bacoviene. In al doilea rand, in relatia cu continutul, titlul se regaseste prin termeni apartinand campului semantic al iernii: "Decembre", "ninge", "jaratec", "horn", "vijelia", "zapada". Acestea constituie, de fapt, o realitate interioara, fiind in stransa legatura cu trairile eului liric, izolat de lume pentru a trai dragostea perfecta. Poetul se simte protejat de atmosfera calda, ocrotitoare, in care este semnalata ca lait-motiv prezenta iubitei. Verbele la conjunctiv "s-aud", "sa ascult", "s-aduca" transfigureaza o dorinta, alaturi de conditionalul-optiativ "as vrea", care exprima o actiune posibila, conditionata. Astfel se distinge aura eului liric de visare : metafora "As vrea sa le-nvat simfonia", imperativul "mai spune s-aduca jaratec", ce releva dorinta de a mentine focul interior. Apoi poetul se simte uimit -exclamatia "ce cald e aicea la tine"-, este invaluit de o stare de acalmie, transfigurata prin motivul "ceaiului", in contrast cu vijelia de afara, amintita aici doar prin imaginea auditiva creata de presupusa vocea iubitei "Citeste-mi ceva de la poluri/ Si ninga... zapada ne-ngroape", o armonie sufleteasca cum rar se intalneste in stilul bacovian. Trezirea la realitate este marcata prin folosirea paralelismului sintactic prin care se repeta in final ultimul vers "Te uita cum ninge decembre", care rupe magia momentului si transigureaza melancolia fata de apropierea sfarsitului. Prin imperativul din final "Nu rade, citeste-nainte", poetul incearca sa readuca prin lectura atmosfera de vis. elementele de prozodie -rima incrucisata, ritmul iambic, masura 10-11 silabe-, potenteaza trairile transmise. In concluzie, avand in vedere toate aceste caracteristici, putem afirma ca titlul operei literare "Decembre" de George Bacovia are caracter sugestiv si anticipativ.
menirii creatorului Eminescu- în „Epigonii”, Coşbuc –în „Poetul”, Goga-în „Rugăciune”,aşa a facut-o şi Grigore Vieru în „Ars poetica”. Poezie de mare profunzime şi mereu discifrată cu greutate, „Ars poetica” apare p