Doina este creatia lirica populara care exprima sentimente puternice de dor, de

dragoste,
de jale, in mediul rural si pastoral. In opinia mea, opera literara data este o
doina, datorita
caracteristicilor sale: apartenenta la genul liric, tema dorului, compozitia,
intensitatea
sporita a trairilor, caracterul popular.
In primul rand, opera data apartine genului liric, datorita prezentei eului liric,
in ipostaza
haiducului, ale carui marci lexico-gramaticale sunt verbe de persoana intai "merg",
"fac",
exclamatia retorica "saracut de maica mea!" si prezenta metagrafelor (punctele de
suspensie).
Eul liric transmite sentimente puternice de dor, de jale ("Uitai drumul satului/ Si
coarnele plugului")
prin intermediul monologului liric confesiv.
In al doilea rand, se remarca prezenta elementelor definitorii ale doinei:
caracterul oral, anonim,
colectiv, sincretic, redat prin faptul ca nu are un autor cult, ci apartine
folclorului romanesc.
Are o structura specifica: existenta exclamatiilor, abundenta repetitiilor (a
adverbului de intarire "si",
a adjectivului "greu"),
existenta cuvintelor aparinand campului arhaic al societatii ("birul", "zapciu",
"sat", "flinta",
"haiducului"). Din punct de vedere al limbajului expresiv, se observa prezenta
imaginilor artistice
dinamice redate prin figuri de stil ce transfigureaza sentimente puternice ale
eului liric. Repetitia
"biru-i greu, povara-i grea" induc sentimentul de teama si de disperare fata de
vicisitudinile vietii.
Eul liric se simte ghinionist, blestemat "de belele nu mai scap". Secventa "de
frica zapciului/
Si de groaza birului" transfigureaza un sentiment profund de tristete, de jale.
Dorul de plaiurile natale este
evidentiat prin termeni apartinand campului lexico-semantic al agriculturii
"satului", "plugului"
insotite potentator de verbul la perfect simplu "uitai". Versurile din final "luai
drumul crangului/
Si poteca codrului/ Si flinta haiducului" redau starea de resemnare a eului liric
prin haiducie.
Elementele de prozodie -ritmul trohaic, rima partial imperecheata urmata de
monorima, masura de 7
silabe- surprind in mod melodic trairile transmise.
In concluzie, putem afirma ca opera literara data este o
doina, datorita eului liric plasat in ipostaza unui haiduc.