Fragmenele de pictură murală de la biserica Trei Ierarhi din Iași

Documentare: Gheorghiu Anamaria cl. V

Texte: lect.univ.dr. Romeo Gheorghiță; Foto: George Nica

108689 (Supliciul Sfântului Eustație), 108605 (Portretul unui sfânt cu aureolă), 131464 (Portretul
lui Vasile Lupu)

Biserica "Sfinții Trei Ierarhi" din Iași 

La biserica „Trei Ierarhi”, ctitoria domnitorului Vasile Lupu, s-a lucrat între anii 1637 – 1642, acesta
din urmă fiind anul în care a fost terminată pictura din interior. Pisania spunea că lăcașul a fost
sfinţit la 6 mai 1639. Paul de Alep scria că biserica „uimeşte mintea celui care o vede”, iar Evlia
Celebi, spunea că „nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana”. 

Pictura originală a bisericii, lucrată în anii 1641-1642, a fost executată de „în aur şi azur” de
meşterii ruşi Sidor Pospeev, Iakov Gavrilov, Deico Iakovliev şi Pronka Nikitin (cei mai buni pictori
de la curtea ţarului), ajutaţi de moldovenii Nicolae Zugravul şi Ştefan Zugravul.

În biserică sunt înmormântați: domnitorul Vasile Lupu; Ioan, fiul domnitorului; Doamna Tudosca,
prima lui soţie; Ştefăniţă Lupu, domn al Moldovei între 1659 şi 1661. Într-o criptă din peretele
sudic au fost înhumate osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir (1710-1711), aduse din Rusia;
într-o altă nişă se află rămăşiţele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, aduse de la Ruginoasa, în
1947.

La sfârşitul secolui al XIX-lea s-a luat decizia restaurării acestui minunat lăcaș de cult. Lucrările de
refacere au fost încredinţate arhitectului francez André-Emil Lecomte du Nouÿ, ajutat de arhitectul
român Nicolae Gavrilescu. Lucrările au început în 1882, cu ample acţiuni de consolidare,
continuând apoi cu intervenţii la ziduri (fără a se pune în pericol decoraţia exterioară) şi la acoperiş.
Pictura, catapeteasma şi toată decoraţia interioară, în general, au fost complet refăcute. 
Cătălina Mihalache, Manastirea Sfintii Trei Ierarhi (monumenteiasi.ro);
ww.manastireasftreiierarhi.ro; 
Aurelian Trișcu, Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” - cimec.ro
PICTURILE MURALE. DESCRIERE ICONOGRAFICĂ

Muzeul Naţional de Istorie a Romaniei a iniţiat în perioada 2011-2012, conservarea-restaurarea a

trei fragmente de pictură murală extrase de la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Din extragerile parţiale de pictură murală de la Trei Ierarhi, iniţiate în timpul restaurării de către
arhitectul Lecomte du Noüy la finele secolului al XIX-lea, s-au păstrat doar câteva fragmente. O
parte dintre acestea sunt expuse în sala gotică a vechii catedrale a Mitropoliei din Iaşi (transformată
în muzeu), printre care un portret al lui Vasile Lupu împreună cu portretele primei sale soţii,
Tudosca, al fiului Ioan şi al fiicei Ruxandra.  

Din pictura originală se pare că s-au mai păstrat și peste douăzeci de portrete de îngeri şi sfinţi
pictaţi în medalion cu aureole decorate cu elemente florale în relief şi poleite cu aur. Trei dintre
aceste fragmente extrase, se află la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. 

Picturile extrase atunci şi conservate până astăzi sub formă de fragmente, ne arată că vechea pictură
bizantină, în tehnică a fresco a bisericii Trei Ierarhi, se caracteriza printr-un colorit delicat, armonios
şi natural. De asemenea se remarca prin precizia şi corectitudinea desenului, naturaleţea mişcărilor
personajelor şi diversitatea compoziţională a scenelor.

Cele trei fragmente de pictură conservate la Muzeul Naţional de Istorie a României, provenind din
aceeaşi serie de picturi extrase de la Biserica Trei Ierarhi, au făcut obiectul prezentului demers de
cercetare, analiză, conservare şi restaurare. 

Fragment nr. 1. Scena – „Supliciul Sfântului Eustaţie”. Cea mai mare dintre cele trei picturi murale
extrase are o suprafaţă de 295,32 dm2 şi reprezintă martiriul Sfântului Eustaţie. Sfântul este
zugrăvit împreună cu familia sa (soţia şi cei doi fii ai săi, Agapie şi Theopist) în timpul supliciului
prin ardere într-un vas de aramă în formă de bivol. Toate personajele au aureolele poleite cu foiţă
galbenă. În fundal este reprezentat un peisaj cu munţi şi vegetaţie puţină. În  zona superioară, pe
fond, se păstrează o inscripţie pe două registre în limba greacă.     

Fragment nr. 2. Portret – „Sfânt cu aureolă în relief”. Cel de-al doilea fragment de pictură murală
ilustrează un portret de sfânt din iconografia bizantină, neidentificat datorită absenţei inscripţiei ce
s-a piedut odată cu fondul din jurul aureolei. Sfântul a fost zugrăvit cu barbă, are o mantie purpurie
şi o aureolă în relief, decorată cu motive vegetale stilizate şi poleită cu foiţă galben aurie.
Fragmentul extras are o suprafaţă de 75,44 dm2.

Fragment nr. 3. Portet – „Domnitorul Vasile Lupu”. Cel de-al treilea fragment este un portret de
voievod - Domnitorul Vasile Lupu. Chipul voievodului este reprezentat cu sprâncene negre, cu
barbă şi mustăţi. Poartă pe cap o căciulă neagră cu surguci. Este înfăţişat în costum de ceremonial,
haină roşie cu două rânduri de brandenburguri şi o mantie neagră deasupra. Pictura murală extrasă
are o suprafaţă de 61,28 dm2.
SPECTE TEHNICE ŞI METODOLOGICE  PRIVIND CONSERVAREA - RESTAURAREA
FRAGMENTELOR DE PICTURĂ EXTRASE  DE LA BISERICA TREI IERARHI DIN IAŞI.
TEHNICA DE REALIZARE A PICTURILOR MURALE

Pictura murală a fost  realizată pe un strat de tencuială suport, specifică pentru pictura murală pe
proaspăt „a fresco”, urmând o veche tehnică medievală bizantină. Stratul suport al picturii a fost
pregătit şi realizat dintr-un mortar pe bază de var gras cu adaos consistent de paie şi puţin câlţi.
Stratul de intonaco a fost aplicat în grosimi variabile, între 2-4 mm. Pe spatele fragmentelor de
pictură se mai păstrează în tencuiala pe bază de var a celui de al doilea strat suport al picturii
arriccio, gros de10-20 mm, urmele cărămizilor zidului original. 

Culorile picturilor murale au fost aplicate într-o primă etapă pe tencuiala proaspătă. S-a folosit
pentru transpunerea imaginii desenul preparator cu pigment ocru şi uneori incizi desenate precis, pe
stratul proaspăt al suportului picturii. 

În cazul portretelor şi mâinilor se păstrează alternanţa cromatică tradiţională: primul strat de culoare
îl constitue proplasma, un glicasm discret, după care urmează carnaţia modelată cu lumini. În cazul
celorlalte subiecte ale picturii, primul strat îl reprezintă culoarea locală a fondului de bază, urmat de
lumini compuse din amestecul culorii de bază cu alb şi linii de contur cu brun închis sau negru. S-au
folosit pentru realizarea picturii pigmenţi minerali precum ocru galben, ocru roşu, ocru brun, roşu
cinabru, verde de pământ, negru de cărbune de lemn, negru oxid de fier şi alb pe bază de var. La
unele intervenţii ulterioare s-au folosit alb de plumb şi alb de zinc. De asemenea, la zonele poleite s-
a folosit foiţă de aur pe un adeziv de tip mixtion uleios şi miniu de plumb roşu. Fondurile au fost
pictate cu negru de cărbune. Există posibilitatea ca anumite culori să fi fost aplicate mai târziu,
conturând o tehnică mixtă  fresco-secco sau chiar reveniri a secco, de exemplu, la fragmentul de
pictură ce îl reprezintă pe voievodul Vasile Lupu. La scena „Supliciul Sfântului Eustaţie”, culoarea
roşie a panglicilor de foc de sub cazanul martiriului a fost dublată cu nuanţe ale aceleaşi culori roşii,
dar în tehnica a secco. Analizele fizico-chimice realizate, au indică natura diferită a pigmenţilor
folosiţi iniţial, dar şi pe cei ai repictărilor, pe care pictura murală le-a primit probabil şi după
operaţiunile de extragere .

CERCETAREA STĂRII DE CONSERVARE A PICTURILOR MURALE EXTRASE

Ca şi în alte situaţii, aceste picturi  murale au fost afectate de-a lungul istoriei de numeroase cauze
de degradare, cum ar fi invaziile şi incendiile ce le-au însoţit sau cutremurele succesive, care
începând din secolul al XVIII-lea au afectat periodic biserica. Toate acestea au motivat constant
intervenţii de refacere la nivelul întregului monument, implicit la nivelul componentelor artistice,
respectiv a picturilor murale. Trebuie subliniat că una dintre cele mai grave acţiuni de degradare pe
care le-au suferit picturile murale „salvate”, a început chiar în momentul extragerii lor, de către
echipele arhitectului Lecomte du Nouÿ. 
O analiză detaliată a stării de conservare, a constatat că după extragerea din situ de la sfârşitul
secolului al XIX-lea şi transpunerea pe un suport mobil, au existat şi alte intervenţii nefavorabile,
realizate la nivelul picturilor murale ce au completat inventarul degradărilor: intervenţii a secco la
nivelul stratului de culoare, retuşări cu nuanţe de culoare semitransparente, ce imită culorile
originale peste care au fost suprapuse; reparaţii cu mortare necorespunzătoare, cu diferite
compoziţii şi culori, chituiri, unele pe bază de de ipsos sau var, au afectat parţial imaginea picturii
originale; intervenţii de repoleire, la fragmentele „Supliciului Sfântului Eustaţie” şi la Sfântul cu
aureolă in relief, unde aureolele au fost repoleite cu o nouă foiţă metalică; lacune superficiale, în
stratul original de poleire, dar şi în cel aplicat ulterior; desprinderi ale stratului original de poleir,
dar şi a celui aplicat ulterior; exfolierile la nivelul stratului de culoare original; depuneri şi
acumulări inegale de impurităţi, depuneri aderente şi semiaderente de praf şi diferite pulberi gri-
negre, ulei, ceară de la arderea lumânărilor; desprinderi şi dislocări ale stratului suport a picturii;
crăpături la nivelul stratului suport al picturii; reţele de fisuri, prezente în stratul de culoare şi în
suprafaţa stratului suport. 

Analizele microbiologice realizate prin macroscopice, microscopice şi stereomicroscopice au

indicat la nivelul suprafeţelor o încărcătură microbiologică /atac biologic pasiv.  

OPERAŢIUNI DE CONSERVARE-RESTAURARE REALIZATE  ÎN PROCESUL

METODOLOGIC 

Având în vedere tehnica picturii şi starea de conservare a fragmentelor murale extrase s-a realizat
următoarea structură metodologică a operaţiunilor de conservare-restaurare: 

- Transpunere pe un nou suport a luat în calcul ineficienţa sistemului de susţinere avut, starea sa de
degradare, ineficienţa şi fragilitatea structurală pe care o căpătase de-a lungul timpului, dar şi
aspectul său estetic nepotrivit. Noul suport prin designul său a înlăturat impresia de tablouri cu ramă
pe care o primiseră picturile murale după extragere. 

- Pentru zonele cu desprinderi ale suportului s-au folosi amestecuri de consolidare tip CTS/PLM I,
PLM M şi soluţii de emulsie acrilică Primal AC33, diluate în apă distilată, metodă aplicată prin
injectari profunde şi superficiale în funcţie de amploarea degradării.

- Consolidările marginale (chituiri marginale) ale suportului, ale fisurilor, lacunelor superficiale şi
profunde din câmpul  picturii s-au realizat cu mortare pe bază de var, pulberi de carbonat de calciu,
nisip, într-un amestec raportat la compoziţia şi aspectul suportului original, al picturii murale de
tradiţie bizantină. 

- Operaţiunile de curăţare a depunerilor aflate la nivelul materiei originalului sau ale repictărilor au
constituit un demers important în strategia metodologică abordată. Deciziile în acest sens s-au luat
cu mare prudenţă încercându-se abordarea acestora în etape progresive, prin consultarea constantă a
laboratorului de investigaţii fizico-chimice.

- Operaţiunile la nivelul stratului de culoare au urmări preconsolidarea şi consolidarea acestuia fără

a-i schimba aspectul autentic. Operaţiunea de consolidare a stratului de culoare s-a realizat cu
discernământ, urmărindu-se atent ca straturile cromatice, să nu se îndepărteze accidental şi
ireversibil.

- Curăţările depunerilor de diferite săruri solubile sau insolubile, repictări, reveniri a secco,
impurităţi neaderente şi aderente s-au realizat prin procedee combinate mecanice şi fizico-chimice,
folosind diverse mijloace umede, uscate sau prin metode mixte. 

- Prezentarea finală a avut în vedere aspectul decorativ al picturii de tradiţie bizantină şi a încercat
să integreze şi să recupereze imaginea autentică. 

Analizele de laborator au pus în evidenţă existenţa unei încărcături microbiologice  şi au stabilit un
tratament adecvat cu biocizi pe bază de săruri cuaternare de amoniu. Un tratament preventiv cu
biocid tip Desogen, a fost aplicat pentru evitarea şi stoparea fenomenelor de biodeteriorare prezente.
Tratamentul s-a realizat prin aplicarea de comprese (în concentraţii slabe în apă distilată).

Procesul metodologic a avut un caracter de conservare şi de recuperare urgentă, de protejare şi de

punere în valoare din punct de vedere istoric şi estetic al fragmentelor existente. În acest sens
operaţiunile de conservare-restaurare realizate la nivelul picturilor murale extrase s-au încadrat în
această strategie metodologică. 

Actul de conservare-restaurare realizat acum, va ajuta mai mult la înţelegerea valorii istorice şi
artistice a ansamblului pictural de la Trei Ierarhi, pierdut ireversibil în urma restaurării care s-a
desfăşurat între 1882-1094. Din această perspectivă, s-a impus conservarea-restaurarea tuturor
elementelor autentice păstrate şi punerea lor în valoare, în acest fel s-a recuperat o imagine a
picturilor extrase cât mai apropiată de cea originală. 

Lucrările de conservare-restaurare la fragmentele de pictură murală extrase au fost coordonate de

restaurator de specialitate/ lect.univ. dr. Romeo Gheorghiţă. Au colaborat: restaurator expert Sorina
Gheorghiţă; studenţii: Florina Sâmbotin, Alina Mirică, Florin Sârbu, Ana Chiricuţă, Anda Dinică,
Laura Hangiu; analize fizico-chimice, biologice: cercetător ing. Gheorghe Niculescu, ing. Migdonia
Georgescu, biolog Oana Chachula.