Autoeducatia

Autoeducatia reprezinta o directie de evolutie a activitatii de formare-

dezvoltare a personalitatii umane care implica transformarea obiectului
educatiei in subiect al educatiei, capabil de autoevaluare si de
autoproiectare pedagogica.
Definirea autoeducatiei, la nivelul unui concept pedagogic
fundamental, presupune intelegerea functiei si structurii specifice
activitatii de (auto)formare-(auto)dez-voltare a personalitatii umane.
Functia principala a autoeducatiei angajeaza transformarea obiectului
educatiei in subiect al educatiei in urma unui proces care implica
valorificarea unui ansamblu de actiuni educationale, proiectate si
realizate permanent la un nivel calitativ superior, intr-o perioada de
timp determinata. Aceasta presupune:
- (auto)proiectarea-(auto)realizarea unei "educatii pentru sine";
- (auto)formarea individualizata (care implica valorificarea deplina a
propriei experiente, fara interferenta altor/altei medieri);
- "autoformarea metacognitiva" (care vizeaza capacitatea de "a invata
sa inveti "/"educabilitate cognitiva, independenta de continutul
invatarii");
- autoformarea permanenta (care angajeaza capacitatea de asumare a
sarcinilor centrate asupra propriei formari, specifice fiecarei varste
scolare si post-scolare) - Dictionnaire encyclopedique de l'education
etde la formation, , . ,.
Structura autoeducatiei evidentiaza existenta unor elemente comune,
aproape identice, situate la nivelul structurii actiunii educationale.
Diferenta specifica provine din pozitia diferita a "obiectului educatiei"
care in cazul "autoeducafiei" devine "subiect" al propriei sale activitati
de formare-dezvoltare a personalitatii, respectiv "subiect" al procesului
de autoformare-autodezvoltare a personalitatii.
Saltul calitativ este marcat Ia nivelul structurii actiunii educationale
prin conexiunea inversa interna (c.i.i.) realizata, care probeaza
capacitatea, dobandita de "obiectul educatiei", de autoevaluare a
rezultatelor si de autocunoastere a resurselor propriei sale activitati
( structura actiunii educationale).
Prin interiorizarea deplina a acfiunii educationale eficiente aceasta
capacitate poate evolua in directia autoproiectarii pedagogice a unor
mesaje educationale orientate spre (auto)formarea-(auto)dezvoltarea
permanenta a obiectului educatiei. Este momentul in care obiectul
educatiei devine efectiv subiect ale educatiei.
Continutul autoeducatiei reflecta raporturile dintre activitatea de
formare-dezvoltare si activitatea de autoformare-autodezvoltare a
personalitatii umane, raporturi mediate calitativ prin intermediul
"educatiei permanente". Astfel, "a educa in perspectiva educatiei
permanente inseamna, in esenta, a determina un autentic proces de
autoeducatie" (Toma, Steliana, , .).
Raportul educape-autoeducatie construieste practic un nou echilibru
intre factorii externi si factorii interni ai activitatii de formare-
dezvoltare a personalitatii, factori situati pe o linie de evolutie
ascendenta. Astfel educatia, aflata initial alaturi de mediu in ipostaza
unui factor extern, devine treptat - prin educatie permanenta si
autoeducatie -un factor intern stabil, care reflecta, la nivel functional si
structural, capacitatea intrinseca a personalitatii umane de
(auto)perfectionare continua a activitatii sale individuale si sociale.
Educatia asigura, la acest nivel, atingerea scopului pedagogic
fundamental al organizatiei scolare moderne si postmodeme: "a face
din obiectul educatiei subiectul propriei sale educatii, din omul care
capata, educatie omul care se educa el insusi" (Faure, Edgar, , .).
Continutul autoeducatiei poate fi analizat din perspectiva procesului de
dezvoltare a personalitatii in diferite etape ale vietii ( Barna, Andrei, ).
in acest context, autoeducafia, in calitatea sa de "activitate
desfasurata in scopul perfectionarii propriei personalitati" are
simultan."
- un caracter subiectiv, reprezentand un produs al educatiei superior
proiectata, organizata, coordonata, (auto)perfectionata;
- un caracter auto-reglator, reprezentand saltul functional de la
conexiunea inversa externa (subiect-obiect) la conexiunea inversa
interna (subiect-subiect);
- un caracter corelativ, reprezentand legatura structurala existenta
intre autoins-truire-autoinstruire permanenta-autoeducafie-
autoeducatie permanenta;
- un caracter procesual, reprezentand linia de continuitate dintre etapa
autoedu-catiei potentiale si etapa autoeducatiei reale, posibila dupa
dobandirea "constiintei de sine", in jurul varstei de ani.
Metodologia autoeducatiei avanseaza "un model filosofic" al educatiei,
bazat pe reflectie, dar si "un model economic" bazat pe folosirea cu
maxima eficienta a timpului educatiei.. Aceste modele dezvolta la
nivelul sistemului educational (scolar, extrascolar, postscolar) patru
categorii de metode de cultivare a autoeducatiei:
- metode de autocontrol: autoobservatia, autoanaliza, introspectia;
- metode de auto stimulare: autoconvingerea, autocomanda,
autocritica, autosugestia, comunicarea prin interactiune, exemplul,
jocul individual si colectiv, autoexer-sarea;
- metode de autoconstrangere: autodezaprobarea, autocunoasterea,
autorenunta-rea, autorespingerea;
- metode de stimulare a creativitatii: strategii creative de tip didactic,
lectura-scri-erea creativa; asocierea de idei, planul rezumativ,
autoevaluarea, autoaprobarea, auto-avertismentul.
Reactualizarea unui "model psihologic" de abordare a educatiei permite
avansarea urmatoarei taxonomii a strategiilor angajate in
autoformarea-autodezvoltarea personalitatii umane: metode si
procedee de stimulare a proceselor intelectuale (integrate pedagogic la
nivel de: autoconvingere, autosugestie); metode si procedee de
stimulare a proceselor afective (integrate pedagogic la nivel de
autostimulare, autoconsolare, auto-condamnare, autopedepsire);
metode si procedee de stimulare a proceselor volitive (integrate
pedagogic la nivel de: autointeriorizare, autocomanda, autoaprobare) -
Barna, Andrei, , ..
Problematica autoeducatiei, abordabila in conditiile societatii
contemporane, angajeaza noi reconsiderari conceptuale si
metodologice ( Revista de pedagogie nr.-/, Autoeducatia, .-):
- clarificarea raportului dintre "eteroeducatie" (educatia prin altii) si
"autoeducatie" (educatia prin sine), in termeni de interactiune:
educatia eficienta, bazata pe auto-cunoastere si autoevaluare =
premisa autoeducatiei;
- eliminarea polaritatilor exclusiviste (intre "eteroeducatie" si
"autoeducatie") sau absolutiste (ruperea educatiei de autoeducatie
sau, din contra, tratarea educatiei doar ca autoeducatie = conditia
autoeducatiei;
- constientizarea importantei "idealului de viata" pentru declansarea si
desfasurarea corecta a procesului de autoeducatie = determinarea
autoeducatiei;
- implicarea modelului moral si cultural de autoperfectionare in
activitatea de autoeducatie = autodeterminarea autoeducatiei.