STO, SIMULARE LIMBA Ș I LITERATURA ROMÂ NĂ 20 MAI2015

Citeşte următorul text:

Când a ajuns la marginea pădurii, omul a oprit căruţa, i-a pus o piatră la roată ca să nu pornească la vale şi a dat să se aşeze, ca să-şi tragă
sufletul după urcuş. (…) Era îmbrăcat în port maramureşan, cu pantaloni albi, largi, în opinci şi cu pieptar de oaie peste cămaşă. Fără să se uite la
mine, şi-a pus pălăria pe iarbă lângă el, a scos din chimir o tabacheră şi mi-a întins-o, întrebându-mă dacă fumez. I-am mulţumit şi l-am rugat să-mi
răsucească el o ţigară că eu nu ştiu.(…) Şi-a făcut şi el una şi a început să fumeze. M-am decis să rup tăcerea şi l-am întrebat încotro se duce cu
căruţa. Mi-a spus că se duce pe munte, la stână, să-şi ridice partea de brânză ce i se cuvine de la oile lui. Am mai aflat de la el că satul era la câţiva
kilometri mai la vale şi că până la stână mai avea vreo două ore de mers cu căruţa. După ce am stat un timp de vorbă, eu mai mult întrebând şi el
răspunzându-mi, mi-am luat inima în dinţi şi fără alte ocolişuri, i-am spus: „Să ştii că eu sunt fugar şi ar fi bine să nu spui la stână că m-ai întâlnit !"
Eram pregătit la orice reacţie din partea ţăranului, numai la cea pe care a avut-o nu mă aşteptam. Mai bine zis, n-a avut nici una, nici măcar nu s-a
arătat surprins. Surprins am fost tot eu, când, după ce a mai tras o dată din ţigară, mi-a răspuns :
— Numai muierile vorbesc prea mult şi ce nu trebuie.
Văzând cu cine aveam de-a face, am trecut imediat la ceea ce mă durea şi l-am întrebat dacă nu are să-mi dea ceva de mâncare. Mi-a spus,
cu părere de rău, că nu are nimic de mâncare la el, dar mi-a propus să-l aştept până se va întoarce cu brânza de la stână. Am şi făcut planul împreună
cum să procedăm. Fiindcă de la stână se va întoarce cu încă doi inşi cu care era vorbit să le transporte şi lor brânza, va lăsa să cadă din căruţă o traistă
cu merinde. Va da drumul la traistă când va ajunge cu căruţa în fundul văii, înainte de a trece apa, fără ca tovarăşii lui să bage de seamă, iar eu voi sta
ascuns în pădure şi voi supraveghea locul respectiv, fără să mă arăt. Cam peste 4—5 ore va fi înapoi, adică în cursul după amiezii. Eram mai mult
decât fericit de felul cum începea aventura mea de unul singur. Am mai stat o bună bucată de vreme de vorbă cu ţăranul. (…) După ce s-a mai plans
un timp de sărăcia care se abătuse asupra oamenilor de când veniseră comuniştii, ţăranul s-a sculat să plece. Mi-a dat mâna şi mi-a urat noroc, s-a
îndreptat spre căruţă, dar apoi s-a răzgîndit. S-a întors iar la mine, s-a scotocit în chimir, a scos un pachet neînceput de tutun şi cutia cu chibrituri şi
mi le-a dat. A dat să plece şi iar s-a întors :
— Ai cuţit la dumneata ?
I-am spus că nu. A băgat mâna în buzunarul pieptarului, a scos un briceag şi mi l-a întins. S-a suit apoi în căruţă şi a dat bice cailor. Am
rămas cu briceagul în mână, petrecându-l cu privirea până ce căruţa a dispărut după un cot de pădure. Nu mi s-a întâmplat de multe ori să fiu aşa de
mişcat. Poate tocmai din cauza gestului firesc şi fără vorbe de prisos, aşa cum numai ţăranul ştie să te ajute.
Ioanid Ion, Închisoarea noastră cea de toate zilele, volumul I, editura Humanitas, 2014

1. Prezintă valoarea expresivă, în secvența evidențiată cu litere îngroșate, a verbelor la modul gerunziu…………………….........................

2. Explică rolul cratimei în secvența să-l aştept………………………………………………………………………………………………………………

3. Prezintă valoarea expresivă, în secvența subliniată, a verbelor la timpul viitor ……………………………………………………………………….

4. Prezintă valoarea expresivă, în textul dat, a verbelor la timpul din prima frază a textului…………………………………….......................

5. Prezintă valoarea expresivă, în textul dat, a verbelor la modul conjunctiv din ultimele două fraze ale textului.

6. Comentează, în şase – zece rânduri (60 – 100 de cuvinte), următoarea secvenţă din textul dat:
După ce am stat un timp de vorbă, eu mai mult întrebând şi el răspunzându-mi, mi-am luat inima în dinţi şi fără alte ocolişuri, i-am spus : „Să ştii că
eu sunt fugar şi ar fi bine să nu spui la stână că m-ai întâlnit !" Eram pregătit la orice reacţie din partea ţăranului, numai la cea pe care a avut-o nu
mă aşteptam. Mai bine zis, n-a avut nici una, nici măcar nu s-a arătat surprins. Surprins am fost tot eu, când, după ce a mai tras o dată din ţigară,
mi-a răspuns :
— Numai muierile vorbesc prea mult şi ce nu trebuie.