Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea ” Lucian Blaga” Sibiu

Facutlatea de Teologie ” Andrei Saguna” Sibiu

Referat la Morala

Student:
Claudiu Trica
Anul -IV- TP.

Sibiu - 2008
Minciuna

„Minciuna este vacanta adevarului. Sa nu


aiba oare si adevarul nevoi de vacanta? ”
Lucian Blaga

Precum multe rele care devin cu usurinta obisnuinta, a minti a devenit un flagel.
La fel cum au mitizat puterea banului, unii oameni au ajuns sa acorde minciunii puteri
nebanuite. Minciuna a ajuns sa exercite o adevarata fascinatie fiind cea care ajuta la
salvarea aparentelor, la obtinerea unor castiguri, la iesirea din diferite incurcaturi.
De obicei minciuna nu se arata fatis, nu are un tipar, o uniforma care sa ajute la
depistarea ei. De multe ori calatoreste cu adevarul si e greu la o prima vedere sa distingi
calatorii unii de altii. Uneori imbraca vesminte de adevar, argumentul unor intentii
laudabile, gingasia politetii, omenia compasiunii, curajul devotamentului.
De-a lungul timpului minciuna a primit numeroase acceptiuni, numeroase
definitii. Astfel Fr. Paulhan in Le mensonge du monde definind natura minciunii spune
ca aceasta este o discordanta intre ceea ce se gandeste despre realitate si ceea ce exprima.
Minciuna este deci o incercare de a transmite altora, cu un anumit interes, o imagine
denaturata in parte sau falsa pe de-a-intregu, despre o anumita realitate 1.
Intr-un manual de doctrina, A. Boulenger, La doctrine catholique, spune ca a minti
inseamna a exprima, prin cuvinte, semne sau scris, contrariul a ceea ce se gandeste cu
intentia de a insela 2.
Psihiatria descrie mitomania ca:
- Tendinta constitutionala de a altera adevarul, tendinta la fabulatie, la minciuna si la
crearea de fabule imaginare.
- Tendinta patologica mai mult sau mai putin voluntara si constienta, nu este deci doar
actiunea de a fabula sau de a minti, ci este o veritabila constitutie, un tip de dezechilibru
1
Marin Gheorghe, 1001 de fete ale adevarului si minciunii, p. 49, apud Fr. Paulhan, Le mensonge du
monde, Paris, 1930, p. 331
2
Ibidem, apud A. Boulenger, La doctrine catholique, Libraire catholique, Paris, 1941, p. 238

1
care determina individul sa elaboreze in permanenta relatari de evenimente si de acte care
nu au avut loc, dar despre care celalalt este facut sa creada ca autorii relatarii au fost
martori si actori, descriindu-se, in general, intr-o pozitie avantajoasa.
Oameni diferiti spun diferite tipuri de minciuni din diferite motive. Afirmatia in sine pare
sa fie un truism. Fiecare persoana tinde sa aibe o maniera proprie in care gestioneaza
„adevarul” sau ceea ce considera a fi adevarat. Este vorba nu doar despre comunicarea
inselatoare cu ceilalti, dar si despre maniera in care ne auto-dezamagim. Personalitatea
este importanta in determinarea acestor tipare sau moduri de a-i insela pe altiii si de a ne
insela pe noi insine, iar stilul in care o facem este un aspect al personalitatii fiecaruia.
La unele popoare minciuna are un rol social mai important decat la altele. De
exemplu, in cultura chineza, bazata pe armonie si imagine, copiii sunt invatati sa minta
inca de la gradinita, pentru a intari legaturile de grup, iar a spune adevarul este considerat
un comportament prostesc. De altfel, pentru orientali in general, a fi sincer poate constitui
o incalcare a conduitei sociale.
Si daca la musulmani inselatoria este condamnata de Coran, minciuna prin omisiune,
lucrurile nespuse din pudoare sunt la mare pret, iar a-l intreba pe un barbat ce mai face
sotia lui este o ofensa grava.
In sistemul occidental, adevarul reprezinta o valoare numai la nivel teoretic. A fi cinstit
nu inseamna sa spui adevarul in orice ocazie si cu orice pret, ba chiar, in opinia
psihologilor, capacitatea de a tine un secret este chiar o dovada de maturitate si
independenta - doar copiii ii povestesc totul mamei, adultii mai stiu sa si taca.
In credinta crestin-ortodoxa este considerat ca “ la temelia tuturor veacurilor a stat
, ca o stanca de granit, adevarul lui Dumnezeu. Cand cineva a incercat sa schimonoseasca
adevarul cu neadevarul,viata n-a avut decat de suferit (…) Dumnezeu nu a lasat nimic rau
in lume si deci nu a lasat nici minciuna , care nu este altceva decat o lepra sufleteasca ce-l
macina pe om din zi in zisi-l face tot mai neputincios a spori in caile Domnului.Aceasta
lepra are o origine mai josnica, diavolul. El este <<mincinos si tatal minciunii>> (Ioan 8,
44)”3.
La o analiza mai atenta se pot observa, cercetatorii au scos chiar in evidenta, mai
multe tipuri de minciuna. Astfel, se cunoaste minciuna ca act de sacrificiu. Face referire

3
Pr. Nichifor Tudor, Lepadind minciuna, graiti adevarul, p. 5-6

2
la situatiile in care un om este in stare sa minta pentru un prieten , sau din solidaritate. Se
ajunge chiar la a-si asuma vina in locul altuia din devotement. Un exemplu pe care il da
Gheorghe Marin in 1001 de fete ale adevarului si minciunii este urmatorul: ” La scoala
sau in alte imprejurari baietii isi asuma uneori vini ale altora vadind fie dorinta de a
incheia un inciodent penibil, “recunoscand” ceea ce faptasul nu avusese curajul sa
recunoasca, fie pentru a trece drept erou in fata colegilor sau unei fete. Uneori
recunoasterea a mers atat de departe, incat eroul a suprotat chiar pedepse in locul
vinovatului “4.
Aceasta minciuna prin care un om isi asuma vina altuia nu este atat de des intalnita, prea
putini fiind atat de altruisti ca sa suporte pedepse pentru a salva chiar si un apropiat.
Minciuna in slujba afirmarii – afirmarea este un ideal firesc si correct.
Afirmarea nu anuleaza onestitatea. Cei care sustin ca nu vor sa se afirme drept cei mai
buni in domeniul lor mint. Minciuna in slujba afirmarii apare la aceia care, voind cu orice
pret sa se afirme (salarii mai mari, functii mai de raspundere) fara a avea meritele
cuvenite, recurg la arsenalul de minciuni. Toata ziua isi tin la curent sefii cu cu “meritele”
lor, daca afla unele bune de la colegii lor imediat si le insusesc si le comunica drept
descoperiri personale.
Acest tip de minciuna, de afirmare sau pentru a-ti da importanta, cum o numesc alti
specialisti, a atras atentia psihologilor. Acestia au descoperit ca in cazul unei personalitati
nu foarte bine conturate (mai ales in cazul copiilor), tendinta ascendenta nu dispare in
schimb apar mijloacele de obtinere a ei: fanfaronade, minciuna. Exista si alte forme, dar
toate au tendinta de a iesi dintr-o pozitie inferioara (falsificand, de exemplu, faptele), de a
capata importanta cu ajutorul subterfugiilor si de a se lasa inaltat 5.
Minciuna in slujba prudentei este aceea de care omul se foloseste pentru a se
apara de cei din jur. Traiul in societate, constiinta sociala, gradul de civiliazatie nu
reusesc sa te apere de relele intentii ale celor din jur. Oamenii civilizati cunosc psihologie
, nu ataca brusc si nici brutal, au rabdare indelunga, studiaza sic and gasesc momentul
ataca. Uneori nu se stie de unde vine atacul. In astfel de momente apare minciuna in
slujba prudentei. Daca intre masurile de prevedere impotriva unor astfel de intalniri cu

4
Marin Gheorghe, 1001 de fete ale adevarului si minciunii, p. 77
5
Alfred Adler, Psihologia scolarului greu educabil, p. 144

3
indivizi deghizati suntem nevoiti sa recurgem la minciuna, aceasta poate primi dispensa
necesara, dispensa oferita de dreptul la autoaparare 6.
Minciuna tactica este cea prin care omul incearca sa iasa dintr-o incurcatura a
momentului. Nu inseala pe nimeni cu vreun scop rautacios, nici nu sunt folosite neaparat
sau numai din timiditate. Luat prin surprindere omul realizeaza ca nu poate spune
adevarul pentru ca este dureros, socant sau greu de expus in cuvintele potrivite. Atunci el
apeleaza la o strategie, schimba subiectul, convins fiind ca la momentul potrivit va spune
adevarul. In acest caz specialistii spun ca nu se poate vorbi de falsitate, deoarece este
vorba doar de o intarziere in comunicarea adevarului.
Minciuna de amuzament cuprinde anecdotele, glumele, pacalelile fara
consecinte grave, minciunile vanatoresti, minciunile fanteziste, fantastice. Acestea sunt
minciuni inofensive, care au ca prim scop amuzamentul comun 7.
O clasificare dintr-o alta perspectiv prezinta urmatoarele tipuri de minciuna:
- Minciuna individuală cotidiană, produsă spre a genera convingeri, atitudini sau
emoţii predeterminate, aşteptate, în partenerii de acţiune sau de afectivitate;
- Minciuna individuală politică, orientată către schimbarea opiniei şi convingerilor
unui individ sau a unei mulţimi de subiecţi, cu obţinerea posibilităţii de a manipula
intenţiile şi comportamentele altora în favoarea unui singur individ;
- Minciuna colectivă practicată de un grup sau de către o comunitate cu o anume
poziţie socială şi privilegii. Minciuna politică colectivă vizează păstratea statutului şi
privilegiilor de catre o minoritate aflată în conflict de interese cu o majoritate
defavorizată, lipsită de privilegiile grupului;
- Minciuna economică, individuală sau colectivă, ascunde intenţionat starea reală
a unei economii locale, regionale, statale sau globale din diferite motive.

Forma extrema a minciunii este cunoscuta sub numele de “pseudologie fantastica” si


este o tendinta de a minti a unor persoane inteligente, care duc lipsa de atentie si care
cauta sa fie protagonistele unei povesti, pe care ajung sa o creada si ele. Referitor la
aceste persoane, psihologii spun ca nu este vorba despre un creier bolnav, ci despre un
comportament imatur, ce se poate agrava si poate ajunge sa creeze o viata falsa.
6
Marin Gheorghe, 1001 de fete ale adevarului si minciunii, p. 126-127
7
Ibidem, p. 99

4
Mincinosul patologic ajunge sa creada minciunile pe care le spune, ajungandu-se, incet
dar sigur, la o problema grava de personalitate: stima de sine scade treptat, are nevoie de
interesul altor persoane, pe care il castiga spunand povesti atractive; cand este descoperit,
poate chiar sa se imbolnaveasca din punct de vedere psihic si mai rau, sau sa inventeze
alte situatii, alte personaje, pentru a starni interesul celor din jur si a atrage din nou atentia
lor.
Biserica Ortodoxa Romana are insa o singura atitudine fata de minciuna si aceasta
este foarte bine ilustrata in cuvintele parintelui Nichifor Todor: “ Minciuna , oricum ai
suci-o si numi-o , tot minciuna ramane. Si oricum ai scuza-o si oricum ai incerca sa-I dai
si ei dreptul la viata, te duce in mod sigur in bratele diavolului.Am mai spus ca intr-o
flacara de lumina nu vezi decat o para de foc. Nu pot avea loc in acelasi timp si fasii de
intuneric. Tot asa si in cazul nostrum. Ori marturisesti adevarul , si atunci dai dovada ca
esti nascut din adevar (Ioan 18, 34), ori te complaci in a spune minciuna si atunci vrei,
nu vrei ai pe diavolul de tata si tii sa faci poftele lui (Ioan 8, 44).
O alta cale nu exista intre cele doua atitudini. O viata crestina in adevaratul ei inteles nu
poate cunoaste si nici nu admite a treia stare sufleteasca, ca stare ce este cea mai
primejdioasa”8.

8
Pr. Nichifor Tudor, Lepadind minciuna, graiti adevarul, p. 107-108

5
Bibliografie

1. Adler, Alfred, Psihologia scolarului greu educabil, Editura Iri, Bucuresti,


1995
2. Marin, Gheorghe, 1001 de fete ale adevarului si minciunii, Editura
Albatros, 1972
3. M. Scott Peck, Psihologia minciunii, Editura Curtea Veche, Bucuresti,
2003
4. Pr. Todor, Nechifor, Lepadand minciuna, graiti adevarul, Editura Polsib,
Sibiu, 2004