Capitolul 1

PROCESE FUNDAMENTALE DE COMUTAŢIE

1.1 Introducere
Procesele de conectare şi deconectare ale aparatelor de comutaţie implantate în
sistemul electroenergetic apar fie ca urmare a unor avarii (suprasarcini şi scurtcircuite) fie ca
urmare a unor manevre cu scopul de a dirija energia electrică sau în cazul unor revizii.
Producerea unui scurtcircuit precum şi comutaţia efectuată de un aparat sunt fenomene ce sunt
însoţite de regimuri tranzitorii, caracterizate fie prin curenţi anormali, fie prin tensiuni
anormale. Aceste mărimi anormale produc solicitări electrodinamice, termice şi dielectrice
pentru echipamentele de comutaţie şi instalaţiile electrice în general. Aceste solicitări sunt în
general de scurtă durată şi unilaterale (curenţi foarte mari sunt însoţiţi de tensiuni mici şi
invers, tensiuni foarte mari sunt însoţite de curenţi mici). Aceste solicitări trebuie cunoscute
pentru a se ţine cont de ele la dimensionarea aparatelor şi echipamentelor electrice dar şi la
exploatarea acestora.

Teoremele comutaţiei
Teorema a I-a a comutaţiei – Fluxul magnetic printr-o bobina, cu inductanţa L ,
variază în mod continuu (nu prezintă salturi), deci este o funcţie continuă. Matematic se
exprimă astfel:

Ψ (0 − ) = Ψ (0 + ) (1.1)

unde t = 0 este momentul comutaţiei.

Energia magnetică înmagazinată în câmpul magnetic al bobinei este dată de relaţia:

1 2
Wm = Li (1.2)
2

Ţinând cont de relaţia Ψ = Li relaţia (1.2) se mai poate scrie astfel :

Ψ2
Wm = (1.3)
2L

Întrucât energia magnetică este o funcţie continuă, rezultă că şi fluxul magnetic este o funcţie
continuă. În ipoteza parametrilor constanţi ai circuitelor ( L = const. ) şi ţinând cont de relaţia
de proporţionalitate dintre flux şi curent relaţia (1.1) poate fi particularizată astfel :

i (0 − ) = i (0 + ) (1.4)

ceea ce înseamnă că un curent nu prezintă salturi printr-o inductanţă ( di / dt ≠ ∞ ).

Teorema a II-a a comutaţiei – Sarcina electrică la bornele unui condensator, cu
capacitaea C variază în mod continuu (nu prezintă salturi), deci este o funcţie continuă.
Matematic se exprimă astfel:
Ioan C. POPA: ECHIPAMENTE ELECTRICE - vol. 1

q (0 − ) = q (0 + ) (1.5)

Energia electrică înmagazinată în câmpul electric dintre armăturile condensatorului este dată
de relaţia:

1
We = Cu 2 (1.6)
2

Ţinând cont de relaţia q = Cu relaţia (1.6) se mai poate scrie astfel :

q2
We = (1.7)
2C

Întrucât energia electrică este de asemenea o funcţie continuă în timp, rezultă că şi sarcina
electrică este o funcţie continuă. În ipoteza parametrilor constanţi ai circuitelor ( C = const.) şi
ţinând cont de relaţia de proporţionalitate dintre sarcina electrică şi tensiune relaţia (1.5) poate
fi particularizată astfel :

u (0 − ) = u (0 + ) (1.8)

ceea ce înseamnă că tensiunea la bornele unui condensator variază continuu şi nu în salturi

( du / dt ≠ ∞ ).

Exemple de aplicare a teoremelor comutaţiei.

1. Conectarea circuitului RL la tensiune continuă.

Se consideră un circuit format dintr-o bobină de inductivitate L conectată în serie cu un
rezistor de rezistenţă R şi alimentate la o sursă de t.e.m constantă u (t ) = U prin
intermediul întreruptorului k la momentul t = 0 (fig. 1.1). Expresia curentului prin circuit
se determină din ecuaţia diferenţială a circuitului (ecuaţie diferenţială liniară cu coeficienţi
constanţi, neomogenă, de ordinul I) :

di (t )
Ri (t ) + L =U (1.9)
dt

Fig. 1.1 Conectarea unui circuit RL la o sursă de tensiune continuă

Soluţia generală a ecuaţiei (1.9) este formată din suprapunerea a două componente :

i (t ) = i f (t ) + i l (t ) (1.10)
unde i f (t ) este componenta forţată şi reprezintă o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene

2
 Capitolul 1: PROCESE FUNDAMENTALE DE COMUTAŢIE

(ecuaţia 1.9) şi este de forma termenului liber al ecuaţiei, adică un termen constant în acest
caz. Se caută deci o soluţie ai carei parametri se determină complet prin substituţie în ecuaţie
şi identificare. Termenul liber U în cazul nostru fiind constant, se caută o soluţie constantă
i f (t ) = I care înlocuită în relaţia (1.9) conduce la relaţia U = RI , de unde rezultă :

U
i f (t ) = (1.11)
R

Soluţia de regim liber sau componenta liberă este soluţia generală a ecuaţiei omogene
(ecuaţia (1.9) fără termenul liber) de forma :
-t
il (t ) = Ke τ (1.12)

unde τ = L / R este constanta de timp a circuitului (reprezintă timpul în care curentul ar atinge
valoarea de regim permanent dacă şi-ar păstra viteza iniţială de creştere).
Înlocuind cele două componente ale curentului în relaţia (1.10) se obţine expresia curentului
prin circuit :
-t
U
i (t ) = + Ke τ (1.13)
R

Constanta K se determină cu ajutorul teoremei a I-a a comutaţiei (condiţia iniţială la t = 0 )

i (0 − ) = i (0 + ) = 0 (1.14)

pentru că înainte de închiderea întreruptorului k curentul este nul şi el trebuie să fie nul şi
imediat după închidere.
Aplicând condiţia (1.14) în ecuaţia (1.13) se obţine constanta K :

U U
i (0 − ) = i (0 + ) = K + =0 ⇒ K =− (1.15)
R R

Înlocuind pe K din (1.15) în relaţia (1.13) se obţine expresia curentului prin circuit în regim
tranzitoriu (fig. 1.2) :

U⎛ ⎞
-t
i(t ) = ⎜1 − e τ ⎟ (1.16)
R ⎜⎝ ⎟
⎠

Tensiunea la bornele bobinei este (fig. 1.3):

-t
di
u L (t ) = L = Ue τ (1.17)
dt

Se constată că tensiunea la bornele bobinei prezintă un salt la momentul t = 0 şi apoi tinde la

zero cu variaţie exponenţială cu constanta de timp τ .

3
Ioan C. POPA: ECHIPAMENTE ELECTRICE - vol. 1

Fig. 1.2 Curentul şi componentele sale la conectarea unui circuit RL la tensiune continuă
(U = 220 V, R = 50 Ω , L = 0.5 H)

Fig. 1.3 Tensiunea la bornele bobinei la conectarea unui circuit RL la tensiune continuă
(U = 220 V, R = 50 Ω , L = 0.5 H)

2. Conectarea circuitului RC la tensiune continuă.

Se consideră un circuit format dintr-un condensator de capacitate C conectat în serie cu
un rezistor de rezistenţă R şi alimentate la o sursă de t.e.m constantă u (t ) = U prin
intermediul întreruptorului k la momentul t = 0 (fig. 1.4). Expresia curentului prin circuit
se poate determina din ecuaţia integro-diferenţială a circuitului:

1
C∫
Ri (t ) + i (t )dt = U (1.18)

care prin derivare se transformă într-o ecuaţie diferenţială pentru curent :

4
 Capitolul 1: PROCESE FUNDAMENTALE DE COMUTAŢIE

di (t ) 1
R + i (t ) = 0 (1.19)
dt C

care se poate rezolva ţinând cont de condiţia iniţială pe condensator. Pentru a aplica însă
teorema a doua a comutaţiei transformăm ecuaţia (1.18) într-o ecuaţiei diferenţială având ca
necunoscută tensiunea pe condensator, ţinând cont de relaţiile următoare :

dq(t ) du (t )
q (t ) = Cu C (t ) i (t ) = =C C (1.20)
dt dt

Astfel, ecuaţia (1.18) devine :

du C
RC + u C (t ) = U (1.21)
dt

Fig. 1.4 Conectarea unui circuit RC la o sursă de tensiune continuă

Soluţia generală a ecuaţiei (1.21) este :

-t
u C (t ) = u C f (t ) + u C l (t ) = U + Ke τ (1.22)

unde τ = RC este constanta de timp a circuitului.

Se constată că în acest caz tensiunea pe condensator nu poate prezenta salturi pentru că
derivata trebuie să rămână finită pentru a fi compatibilă cu ecuaţia (1.21) aşa încât din
teorema a doua a comutaţiei rezultă (considerăm condensatorul descărcat înainte de închiderea
întreruptorului k ) :

u C (0 − ) = u C ( 0 + ) = U + K = 0 ⇒ K = −U (1.23)

şi soluţia (1.22) devine (fig. 1.5) :

⎛ -t ⎞
⎜
u C (t ) = U 1 − e τ ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠

Din relaţia (1.20) rezultă expresia curentului (fig. 1.6) :

-t
du (t ) U τ
i (t ) = C C = e (1.24)
dt R

5
Ioan C. POPA: ECHIPAMENTE ELECTRICE - vol. 1

Fig. 1.5 Tensiunea la bornele condensatorului şi componentele sale la conectarea

circuitului RC la tensiune continuă (U = 220 V, R = 50 Ω , C = 200 μF)

Fig. 1.6 Curentul prin circuit la conectarea circuitului RC la tensiune continuă (U = 220 V,
R = 50 Ω , C = 200 μF)

1.2 Scurtcircuitul în reţele electrice

Valorile curenţilor de scurtcircuit ce pot apare în diferite puncte ale sistemului
electroenergetic trebuie cunoscute, acestea fiind necesare pentru a defini parametrii aparatelor
de comutaţie dar şi pentru alegerea acestora pentru a fi instalate într-un anumit punct al reţelei
electrice. Neglijând curentul de regim permanent în raport cu curentul de scurtcircuit,
scurtcircuitul poate fi asimilat cu o conectare a unui circuit RL la o sursă de tensiune
alternativă (curenţii prin capacităţile parazite au valori foarte mici pentru că datorită valorilor

6
 Capitolul 1: PROCESE FUNDAMENTALE DE COMUTAŢIE

mici ale acestor capacităţi reactanţa capacitivă este foarte mare).

Determinarea curentului de scurtcircuit se face în baza unor ipoteze simplificatoare :
- în schemele echivalente, parametrii circuitelor electrice se presupun concentraţi şi
constanţi iar inductanţele se presupun liniare, fără miez de fier, deşi în majoritatea
cazurilor acestea sunt cu miez de fier (transformatoare, maşini electrice, etc.). La
scurtcircuit miezul magnetic se saturează şi liniile fluxului magnetic se închid în
principal prin aer ;
- închiderea circuitelor are loc fără arc electric.
Să presupunem un generator G care alimentează o linie electrică de lungime l . In
acest caz putem avea două situaţii de scurtcircuit (fig. 1.7):
- în punctul k1 , când curentul de scurtcircuit este limitat în principal de reactanţa
generatorului X g (reactanţa liniei fiind neglijabilă, X l << X g ) şi se spune că avem un
scurtcircuit “apropiat” de generator;
- în punctul k 2 , când curentul de scurtcircuit este limitat în principal de reactanţa liniei
(reactanţa generatorului fiind neglijabilă, X g << X l ) şi se spune că avem un
scurtcircuit “depărtat ” de generator.

Fig. 1.7 Relativ la scurtcircuitul apropiat şi depărtat de generator

1.2.1 Scurtcircuitul depărtat de generator

Scurtcircuitul depărtat de generator poate fi modelat cu conecarea unui circuit RL la

tensiune alternativă, u (t ) = Uˆ sin( ωt − Ψ ) (fig. 1.8), Ψ fiind faza iniţială a tensiunii (fig. 1.9)
iar Uˆ este valoarea maximă a tensiunii ( Uˆ = 2U )

Fig. 1.8 Conectarea unui circuit RL la o sursă de tensiune alternativă

Ecuaţia diferenţială a circuitului este :

di ˆ
Ri + L = U sin(ωt − Ψ ) (1.25)
dt

Soluţia acestei ecuaţii este de forma :

7
Ioan C. POPA: ECHIPAMENTE ELECTRICE - vol. 1

i (t ) = i f ( t ) + i l ( t ) (1.26)

unde i f (t ) este componenta forţată (periodică) a curentului de scurtcircuit (o soluţie

particulară a ecuaţiei (1.25) şi este o funcţie de forma termenului liber al acestei ecuaţii) iar
il (t ) este componenta liberă (aperiodică) a curentului de scurtcircuit şi reprezintă soluţia
generală a ecuţiei diferenţiale omogene (cu termenul liber nul).

Fig. 1.9 Relativ la faza iniţială a tensiunii

Componenta forţată a curentului de scurtcircuit i f (t ) se poate determina folosind metoda

simbolică (calculul în complex) :

U Ue − jψ U − j ( ψ +ϕ)
I f = = jϕ
= e = Ie − jα (1.27)
Z Ze Z

Revenind în domeniul timp se obţine variaţia în timp a componentei forţate a curentului de

scurtcircuit :

i f (t ) = Iˆ sin(ωt − α) (1.28)

unde α = ϕ + ψ este unghiul de conectare (faza iniţială a componentei forţate a curentului de

scurtcircuit) iar Iˆ = Uˆ / Z (impedanţa circuitului fiind Z = R 2 + (ωL ) 2 ).

Fig. 1.10 Relativ la defazajul ϕ şi unghiul de conectare α .

Ţinând cont de teorema a I-a a comutaţiei:

8
 Capitolul 1: PROCESE FUNDAMENTALE DE COMUTAŢIE

i ( 0 − ) = i ( 0 + ) = i ( 0) = i f ( 0) + i l ( 0) = 0

de unde rezultă valoarea iniţială a componentei libere este:

il (0) = −i f (0) = Iˆ sin α (1.29)

Variaţia în timp a componentei libere este :

-t
il (t ) = Iˆ sin α e τ (1.30)

Astfel, expresia curentului de scurtcircuit este :

⎛ −t ⎞
ˆ⎜
isc (t ) = I sin(ωt − α) + e τ ⎟ (1.31)
⎜ ⎟
⎝ ⎠

Fig. 1.11 Curentul de scurtcircuit depărtat de generator.

1.3 Conectarea bateriei de condensatoare la o sursă de tensiune

alternativă
În cazul conectării unei baterii de condensatoare la o sursă de curent alternativ, din
cauza unei distanţe mai mari între sursă şi bateria de condensatoare, inductanţa conductoarelor
de legătură determină, imprună cu capacitatea, un circuit oscilant. În ipoteza neglijării
inductanţei, se poate modela fenomenul de conectare prin conectarea unui circuit R, C la
tensiune alternativă (fig. 1.xx).

9
Ioan C. POPA: ECHIPAMENTE ELECTRICE - vol. 1

Fig. 1.1 Conectarea unui condensator la o sursă de tensiune alternativă

Dacă închiderea circuitului are loc la momentul t = 0 , cu faza iniţială a tensiunii Ψ

) )
u (t ) = U sin(ωt + Ψ ) 0≤Ψ≤π U = 2U (1.1)
)
Valoarea iniţială instantanee a tensiunii va fi u (0) = U sin Ψ .
Presupunem că sarcina condensatorului este nenulă la momentul t = 0 , adică tensiunea
iniţială pe condensator este u C (0) = u 0 . Ecuaţia diferenţială a circuitului din figura 1.1 este :

1 )
C∫
Ri + i d t = u (t ) = U sin(ωt + Ψ ) (1.2)

Ţinând cont că

dq du
i(t ) = =C C (1.3)
dt dt

Ecuaţia (1.2) se transformă astfel

du C )
RC + u C = U sin(ωt + Ψ ) (1.4)
dt

Soluţia ecuaţiei diferenţiale (1.4) se scrie sub forma

u C (t ) = u C f (t ) + u C l (t ) (1.5)

unde :
u C f (t ) - componenta forţată a soluţiei ecuaţiei diferenţiale;
u C l (t ) - componenta liberă a soluţiei ecuaţiei diferenţiale, reprezentând soluţia
generală a ecuaţiei diferenţiale omogene (cu termenul liber nul);
În conformitate cu teorema a II-a a comutaţiei se poate scrie relaţia

u C ( 0 ) = u C f ( 0) + u C l ( 0 ) = u 0 (1.6)

de unde rezultă componenta liberă la momentul iniţial

u C l ( 0 ) = −u C f ( 0 ) + u 0 (1.7)

Pentru determinarea componentei forţate a tensiunii pe condensator se foloseşte metoda

simbolică în complex

10
 Capitolul 1: PROCESE FUNDAMENTALE DE COMUTAŢIE

π π π
1 U 1 Ue jΨ 1 - j 2 - j( Ψ - ϕ - ) - j( α - )
UC f =I = = jϕ
e = UCe 2 =U e
C
2 (1.8)
jωC Z jωC Ze ωC

unde :
α = Ψ − ϕ - unghiul de conectare ;
U
UC = - modulul tensiunii complexe la bornele condensatorului.
Z ωC
Ecuaţia în complex a componentei forţate (1.8) se scrie în domeniul timp astfel
) π )
u C f (t ) = U C sin( ωt + α − ) = −U C cos(ωt + α ) (1.9)
2

Valoarea iniţială a componentei libere (relaţia (1.7)), ţinând cont de relaţia (1.9) este
)
u C l (0) = U C cos α + u 0 (1.10)

Ţinând cont de variaţia în timp exponenţială a componentei libere se obţine expresia

următoare
-t
)
u C l (t ) = (U C cos α + u 0 )e τ (1.11)

Astfel, expresia tensiunii la bornele condensatorului este (fig. 1.2 şi fig. 1.3)

) ⎛ ⎛ u0 ⎞ - τ ⎞⎟
t
⎜
u C (t ) = U C − cos(ωt + α) + ⎜⎜ ) + cos α ⎟⎟e (1.12)
⎜ ⎝UC ⎠ ⎟⎠
⎝

Valoarea maximă a tensiunii la bornele condensatorului se obţine la α = 0 şi ωt = π

( t = 0.01 s )

) ⎛ ⎛ u0 ⎞ - τ ⎞⎟
0.01
u C max ⎜ ⎜ ⎟
= U C 1 + ⎜ ) + 1⎟ e (1.13)
⎜ ⎝UC ⎠ ⎟
⎝ ⎠

11
Ioan C. POPA: ECHIPAMENTE ELECTRICE - vol. 1

Fig. 1.2 Tensiunea şi componentele sale la bornele condensatorului la conectarea la o

sursă de curent alternativ (U = 380 V, R = 50 Ω , C = 30 μF , Ψ = π / 2 , u 0 = 95 V )

Fig. 1.3 Tensiunea sursei şi tensiunea la bornele condensatorului la conectarea la o sursă

de curent alternativ (U = 380 V, R = 50 Ω , C = 30 μF , Ψ = π / 2 , u 0 = 95 V )

Expresia curentului prin circuit se calculează astfel (fig. 1.4 şi fig. 1.xx) :

du C )⎛⎜ ⎛ u0 ⎞ - τt ⎞
i (t ) = C = I sin(ωt + α) + tan ϕ⎜ ) + cos(α) ⎟⎟ e ⎟
⎜
dt ⎜ ⎟
⎝ ⎝UC ⎠ ⎠

unde :
) ) 1
I = ωC U C tan ϕ = −
ωRC

12
 Capitolul 1: PROCESE FUNDAMENTALE DE COMUTAŢIE

Fig. 1.4 Curentul şi componentele sale la conectarea unui condensator la o sursă de curent
alternativ( u 0 = 0)

Aplicaţia 1. Să se determine rezistenţa ce trebuie montată în serie la conectarea unei baterii

monofazate de condensatoare, astfel încât curentul în momentul iniţial al conectării ( t = 0 ) să
)
nu fie mai mare de 1.8 I , în trei ipoteze :
a) conecarea are loc la Ψ = π / 2 ;
b) conectarea are loc la Ψ = 0 ;
c) conectarea are loc la Ψ = ϕ
Se cunoaşte puterea bateriei Q = 15 kVar , iar tensiunea nominală U n = 380 V . Bateria de
condensatoare are tensiunea iniţială nulă ( u 0 = 0 ).

Rezolvare

a) Expresia generală a curentului, considerând tensiunea iniţială nulă este :

)⎛ - ⎞
t
i(t ) = I ⎜ sin(ωt + α) + tan ϕ cos(α) e τ ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
Dacă Ψ = π / 2 , curentul în momentul iniţial ( t = 0) este :
)⎛ π π ⎞ )
i (0) = I ⎜ sin( − ϕ) + tan ϕ cos( − ϕ) ⎟ = 1.8 I
⎝ 2 2 ⎠
ˆ
u (t ) = U sin( ωt − Ψ )

13