Reazeme şi reacţiuni

În raport cu corpurile înconjurătoare, elementele de construcţie pot avea mai multe

tipuri de rezemări (sau legături):
􀂾 reazemul simplu (articulaţia mobilă);
􀂾 reazemul dublu (articulaţia);
􀂾 reazemul triplu (încastrarea);
􀂾 legătura prin fire.

Se ştie că un corp liber în spaţiu posedă 6 grade de libertate (6 posibilităţi de mişcare):

3 translaţii de-a lungul sistemului triortogonal Oxyz şi 3 rotaţii în jurul celor trei axe.
Dacă o legătură împiedică unui corp o translaţie, atunci ea intervine cu o forţă de legătură (o
reacţiune) având direcţia mişcării sustrase (împiedicate) şi sensul - invers acesteia.
Dacă o legătură împiedică unui corp o rotaţie în jurul unei axe, atunci ea intervine cu un
cuplu de forţe (moment concentrat) având direcţia mişcării sustrase (împiedicate) şi sensul -
invers acesteia.

1.Reazemul simplu (articulaţia mobilă)

Este reazemul care împiedică o mişcare de translaţie corpului rezemat. Ca urmare, reazemul
simplu introduce ca necunoscută o forţă de legătură (o reacţiune) având direcţia normalei la
suprafaţa de contact în acel punct. In plan rezultă că celelalte două posibilităţi de mişcare
(cealaltă posibilitate de translaţie şi posibilitatea de rotaţie în jurul punctului de sprijin) există.
2.Reazemul dublu (articulaţia fixă)
Este reazemul care îi permite corpului să aibă în permanenţă un punct fix. Poate fi de două
feluri:
􀂾 articulaţia spaţială (sferică) - apare în cazul unor solicitări în spaţiu al corpului şi
care asigură trei posibilităţi de rotire în jurul celor trei axe ale sistemului
triortogonal Oxyz, şi împiedicând cele trei translaţii. Ea introduce ca necunoscută
o forţă de reacţiune cu direcţie oarecare în spaţiu, practic introducând trei
necunoscute şi anume cele trei componente pe axe ale acetei forţe.
􀂾 articulaţia plană (cilindrică) - intervine când bara este solicitată de un sistem de
sarcini în plan. Ea introduce ca necunoscută o forţă de reacţiune în plan, deci
practic intervine cu două necunoscute: componentele pe cele două axe ale forţei.
 Articulaţia plană împiedică cele două translaţii şi permite doar rotirea în jurul celei
de-a treia axe.

3.Reazemul triplu (încastrarea)

Este reazemul care se obţine prin pătrunderea unui corp cu o porţiune a sa într-un alt corp fix.
Dacă asupra unui corp acţionează un sistem de forţe şi momente spaţiale, încastrarea
împiedică toate cele 6 posibilităţi de mişcare. Practic, încastrarea introduce ca necunoscute
cele 3 componente pe axe ale forţei de reacţiune şi cele 3 componente ale momentului
concentrat din încastrare. Dacă asupra unui corp acţionează un sistem de forţe şi momente în
plan, încastrarea împiedică toate cele 3 posibilităţi de mişcare din plan (două translaţii în plan
şi o rotaţie în jurul axei perpendiculare pe plan). Practic, încastrarea plană introduce ca
necunoscute cele 2 componente pe axe ale forţei de reacţiune şi momentul concentrat din
încastrare.
4.Legătura prin fire
Este tipul de reazem prin intermediul căruia un corp este legat prin mai multe fire care
sunt solicitate la întindere. Acest reazeme introduc ca necunoscute tensiunile din fire, care
sunt forţele ce au direcţia firelor întinse, sensul orientat către interiorul firului, iar punctul de
aplicaţie este punctul de legătură dintre fir şi corp.