Sunteți pe pagina 1din 42

Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

Textul oficial Sumarul neoficial al


prevederilor principale

CONVENÞIA CU PRIVIRE
LA DREPTURILE COPILULUI

BUCURE{TI, 2019

1
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

2
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

CUVÂNT ÎNAINTE

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului a adus schimbări importante din momentul ratificării ei de
către România, în 1990. Subiecte legate de drepturile copilului au fost introduse pe agenda politică. Copiii
cu nevoi speciale, exploatarea muncii copilului, accesul copiilor la educaţie, exploatarea sexuală, copiii
afectaţi de HIV<SIDA, copiii soldaţi, nu mai sunt subiecte ascunse şi sunt discutate în forumuri naţionale
şi internaţionale. Acesta este un progres important, dacă ne raportăm la anul 1919 când Englantyne Jebb,
fondatoarea Salvaţi Copiii Marea Britanie, a redactat prima Declaraţie a Drepturilor Copilului, imediat după
primul război mondial, prin care solicita atenţie prioritară asigurării protecţiei umanitare a copiilor.
Convenţia exprimă mai mult decât orice alt document, întregul spectru al drepturilor omului – civile,
politice, economice, sociale, culturale – şi prevede o dezvoltare completă a potenţialului copilului într-o
atmosferă de demnitate şi justiţie. Toate drepturile exprimate în Convenţie sunt importante şi necesare, se
susţin reciproc fără să fie posibilă realizarea unei ierarhizări. În Convenţie, drepturile copilului sunt clare,
concrete şi accesibile înţelegerii, iar prin aceasta este satisfăcută o primă condiţie în procesul respectării lor.
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului este tratatul în domeniul drepturilor omului cu cea mai largă
ratificare din istorie. Pe măsură ce Convenţia a fost aplicată, s-a constatat că protejarea drepturilor copilului
necesită extinderea anumitor prevederi ale acesteia. În acest sens, până în prezent, au fost elaborate şi
aprobate trei protocoale facultative: Protocolul facultativ referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi
pornografia infantilă şi Protocolul facultativ cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate, care au intrat
în vigoare in 2002, precum şi Protocol facultativ care stabileşte o procedură de comunicare, intrat în vigoare
în 2014. Acest nou protocol facultativ oferă copiilor o cale de recurs în caz de încălcare a drepturilor lor.
În vederea consolidării drepturilor copilului, România a fost printre primele state care au ratificat Convenţia
ONU, în anul imediat următor adoptării sale în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite, prin Legea
nr.18 din 28 septembrie 1990.
Conform Eurobarometrului Drepturile Copilului din 2009, realizat la solicitarea Comisiei Europene,
cel mai mare grad de conştientizare din Uniunea Europeană privind existenţa unor drepturi ale copilului
îl au tinerii români cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani. Astfel, aproape 83% dintre copiii şi tinerii români
chestionaţi au spus că îşi cunosc drepturile, numărul lor fiind cu 17 procente peste media UE. În ceea ce
priveşte respectarea drepturilor copilului la nivel european, cei mai mulţi cred că drepturile copilului sunt
foarte bine sau destul de bine respectate în ţara lor, pe când 54% dintre respondenţii României au spus că
drepturile copilului nu sunt deloc sau sunt incomplet protejate.
Salvaţi Copiii România are ca scop principal  apărarea şi promovarea Drepturilor
copilului şi asigurarea protecţiei copilului conform prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite.
Programul „Şi noi avem drepturi”, iniţiat de Salvaţi Copiii în aprilie 1990, îşi propune să educe copiii şi
specialiştii care lucrează cu copii conform principiilor Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile
copilului şi protecţia copilului. Proiectul cuprinde anual peste 15.000 de copii şi se derulează în toate filialele
organizaţiei, un rol foarte important în derularea activităţilor avându-l tinerii voluntari.
Misiunea Organizaţiei Salvaţi Copiii România este de a obţine progrese marcante privind modul în care
copiii sunt trataţi şi de a produce schimbări imediate şi de durată în viaţa acestora. ?n acest scop Salvaţi
Copiii a contribuit în mod semnificativ la implementarea principiilor Convenţiei ONU prin îmbunătăţirea
cadrului legislativ al protecţiei drepturilor copilului.
Campania împotriva violenţei asupra copilului „Bătaia nu e ruptă din rai”, care se derulează din anul
2003, a contribuit la introducerea în Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului a articolelor 42 alin. 2 şi 90 care prevăd interzicerea oricărei forme de pedeapsă corporală

3
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

şi tratamente umilitoare aplicate copilului indiferent de contextul în care acesta se află, în societate,
în familie sau în mediul şcolar. În acest fel, România a intrat în „clubul” celor 38 ţări din lume care au
interzis total pedeapsa corporală împotriva copilului.
În perioada 2010-2013, Salvaţi Copiii a propus o serie de modificări la Legea nr. 272<2004 privind protecţia
şi promovarea drepturilor copilului. Modificările acceptate, care asigură în prezent o mai bună protecţie a
copiilor din România, fac referire la protecţia copiilor lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în
care aceştia se află la muncă în străinătate şi măsurile de protecţie specială cu referire la drepturile
şi îndatoririle părinţilor, dreptul la identitate, tratarea copilului cu respect în şcoală, sancţionarea
nerespectării obligaţiilor angajaţilor direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului
şi obligativitatea însoţirii copilului de către un reprezentant SPAS (Serviciile publice de asistenţă
socială) în faţa organelor de cercetare penală etc.
Înființarea Avocatului Copilului în România a constituit un obiectiv de advocacy important al Organizației
Salvați Copiii, concretizată, încă din 2001, prin derularea a numeroase evenimente publice pe această temă și
transmiterea de recomandări legislative cu privire la proiectele de lege din 2011, 2013 și 2016. Salvați Copiii
salută decizia autorităților de a face un pas consistent în protecția drepturilor copilului în România, prin
adoptarea în anul 2018 a Proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 35/1997 privind
organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului, prin care este numit un Avocat al Copilului.
România este cea de-a 36-a țară europeană cu o instituție independentă ori cu un departament specializat
destinat copiilor.
În anul 2016, Salvați Copiii lansează primul studiu național cu privire la fenomenul de bullying în școlile
românești, urmărind modul în care copiii și părinții percep bullying-ul, atitudinile şi comportamentele
acestora în diferite contexte sociale, precum și măsurarea incidenţei cazurilor de bullying în aceste situații.
Un an mai târziu, campania “Opriți bullying-ul sau desființați recreațiile!” urmărește prevenirea acestui
fenomen de amploare, pe care instituțiile de învățământ nu îl identifică și nu îl gestionează, în condițiile în
care statistica spune că doar 38% dintre școli beneficiază de consilier școlar, preponderent în mediul urban.
Astfel, Salvați Copiii fundamentează interzicerea bullying-ului în școli prin modificarea Legii Educației
Naționale nr. 1/2011, care definește, previne și interzice bullying-ul în spațiile destinate educației, precum
școlile și grădinițele.
Periodic, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului analizează evoluţia modului în care drepturile
copilului şi protecţia copilului sunt respectate de către statele semnatare ale Convenţiei ONU cu privire
la drepturile copilului. În acest sens, fiecare guvern are datoria de a transmite un raport privind stadiul
implementării Convenţiei. Pentru a răspunde solicitării Comitetului de a primi informaţii cât mai complete
din surse diverse, Salvaţi Copiii a transmis periodic propriile sale rapoarte alternative (1993, 2001,
2009 şi 2016), evidenţiind subiectele de îngrijorare cu privire la modul în care drepturile copilului sunt
respectate în România. Comitetul a formulat concluzii şi recomandări adresate Guvernului României, luând
în considerare inclusiv informaţiile cuprinse în rapoartele alternative ale Salvaţi Copiii.
Suntem conştienţi că demersurile Salvaţi Copiii trebuie continuate. Copiii trebuie să-şi cunoască atât
responsabilităţile cât şi drepturile pentru a lua decizii corecte, în interesul lor superior. Dorim să mulţumim
tuturor celor care au înţeles ce important este acest demers: profesorilor, educatorilor, consilierilor şcolari,
tinerilor voluntari şi copiilor înşişi.

Gabriela Alexandrescu
Preşedinte Executiv
Organizaţia Salvaţi Copiii România

4
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

PREAMBUL

Statele pãrþi la prezenta Convenþie, Preambulul


având în vedere cã, în conformitate cu principiile proclamate Preambulul oferã informaþii
de Carta Naþiunilor Unite, recunoaºterea demnitãþii ºi a drepturilor despre contextul istoric în
egale ºi inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie care a apãrut Convenþia ºi
fundamentul libertãþii, dreptãþii ºi pãcii în lume, aria de aplicabilitate a
acesteia, incluzând referinþe
având în vedere cã în Cartã popoarele Naþiunilor Unite au ºi citate din Declaraþia
proclamat din nou încrederea lor în drepturile fundamentale ale Universalã a Drepturilor
omului, în demnitatea ºi valoarea persoanei umane ºi au hotărât sã Omului, Convenþia asupra
promoveze progresul social ºi condiþii mai bune de trai în contextul Drepturilor Civile ºi Politice,
unei libertãþi sporite, Convenþia asupra Drepturilor
Sociale, Economice ºi
recunoscând faptul cã Naþiunile Unite, în Declaraþia Uni- Culturale ºi Declaraþia
versalã a Drepturilor Omului ºi în pactele internaþionale privind privind Drepturile Copilului.
drepturile omului, au proclamat ºi au convenit cã fiecare poate sã
se prevaleze de drepturile ºi de libertãþile enunþate de acestea, fãrã Convenþia acordã o impor­
nicio deosebire de rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã tanþã deosebitã familiei,
sau orice altã opinie, naþionalitate ºi origine socialã, situaþie materialã, acesteia revenindu-i responsa­
statut la naºtere sau alt statut, bi­litatea principalã în îngrijirea
ºi protecþia copilului.
amintind faptul cã în declaraþia Universalã a Drepturilor
Omului Naþiunile Unite au proclamat dreptul copiilor la îngrijire Datoritã vulnerabilitãþii lor,
ºi asistenþã specialã, copiii necesitã îngrijire ºi
protecþie specialã, Convenţia
având convingerea cã familia, ca unitate de bazã a societãþii punând accentul pe:
ºi ca mediu natural destinat creºterii ºi bunãstãrii tuturor membrilor - necesitatea protecþiei
sãi ºi, în special, a copiilor, trebuie sã beneficieze de protecþia ºi juridice ºi de altã naturã
de asistenþa de care are nevoie pentru a-ºi putea asuma pe deplin a copilului înainte ºi dupã
responsabilitãþile în cadrul societãþii, naºtere;
- importanþa respectului
recunoscând cã pentru dezvoltarea plenarã ºi armonioasã a pentru valorile culturale ale
personalitãþii sale copilul trebuie sã creascã într-un mediu familial, comunitãþii copilului;
într-o atmosferã de fericire, dragoste ºi înþelegere, - rolul vital al cooperãrii
internaþionale în realizarea
þinând seama de faptul cã un copil trebuie sã fie pe deplin drepturilor copilului.
pregãtit sã trãiascã independent în societate ºi sã fie educat în spiritul
idealurilor proclamate în Carta Naþiunilor Unite ºi, în special, în spiritul
pãcii, demnitãþii, libertãþii, toleranþei, egalitãþii ºi solidaritãþii,

având în vedere cã necesitatea de a extinde protecþia specialã


acordatã copilului a fost enunþatã în Declaraþia de la Geneva din
1924 privind drepturile copilului ºi în Declaraþia drepturilor copi-
lului, adoptatã de Adunarea Generalã la 20 noiembrie 1959, ºi a
fost recunoscutã în Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, în
Pactul internaþional privind drepturile civile ºi politice (în special

5
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

art. 23 ºi 24), în Pactul internaþional privind drepturile economice,


sociale ºi culturale (în special art. 10) ºi în statutele ºi instrumentele
aplicabile ale instituþiilor specializate ºi ale organizaþiilor internaþionale
preocupate de bunãstarea copilului,

având în vedere cã, aºa cum s-a arãtat în Declaraþia dreptu­rilor


copilului, „datã fiind lipsa sa de maturitate fizicã ºi intelectualã, copilul
are nevoie de protecþie ºi îngrijire specialã, inclusiv de o protecþie
juridicã adecvatã, atât înainte cât ºi dupã naºterea sa“,

reamintind dispoziþiile Declaraþiei cu privire la principiile


sociale ºi juridice aplicabile protecþiei ºi bunãstãrii copiilor, cu referire
specialã la practicile în materie de plasament familial ºi de adopþie pe
plan naþional ºi internaþional, precum ºi Regulile minimale standard
ale Naþiunilor Unite privind administrarea justiþiei în cazul minorilor
(Regulile de la Beijing), Declaraþia privind protecþia femeilor ºi
copiilor în caz de stare de urgenþã ºi de conflict armat,

recunoscând cã în toate þãrile lumii existã copii care trãiesc în


condiþii extrem de dificile ºi care au nevoie de o atenþie deosebitã,

þinând seama de importanþa tradiþiilor ºi a valorilor culturale


ale fiecãrui popor în protejarea ºi dezvoltarea armonioasã a copilului,

recunoscând importanþa cooperãrii internaþionale destinate


îmbunãtãþirii condiþiilor de trai ale copiilor din toate þãrile ºi, în
special, din þãrile în curs de dezvoltare, Articolele 1 – 41
- descriu în detaliu drepturile
convin dupã cum urmeazã: copilului care trebuie
respectate ºi protejate
- stabilesc obligaþiile Statelor
Pãrþi de a le îndeplini ºi de a
PARTEA I stabili standarde care trebuie
atinse pentru toþi copiii.

ARTICOLUL 1 Definiþia copilului


Se numeºte copil orice persoanã
În sensul prezentei Convenþii, prin copil se înþelege orice fiinþã
sub 18 ani, cu excepþia cazului
umanã sub vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilã
în care prin lege majoratul este
copilului stabileºte limita majoratului sub aceastã vârstã.
atins la o vârstã mai micã.

ARTICOLUL 2 Nediscriminarea
1. Statele pãrþi se angajeazã sã respecte ºi sã garanteze drepturile Principiul conform cãruia
stabilite în prezenta Convenþie tuturor copiilor din jurisdicþia lor, toþi copiii, indiferent de etnie,
indiferent de rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau altã religie, situaþie materialã,
opinie, de naþionalitate, apartenenþã etnicã sau origine socialã, de stare de sãnãtate etc., trebuie
situaþia materialã, incapacitatea fizicã, de statutul la naºtere sau de sã se bucure de toate

6
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

statutul dobândit al copilului ori al pãrinþilor sau al reprezen­tanþilor drepturile, statul fiind obligat
legali ai acestuia. sã prote­jeze copiii împotriva
2. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile de protejare a copilului oricãror forme de discriminare.
împotriva oricãrei forme de discriminare sau de sancþionare pe Statul trebuie sã respecte
considerente þinând de situaþia juridicã, activitãþile, opiniile declarate drepturile copilului ºi sã
sau convingerile pãrinþilor, ale reprezentanþilor sãi legali sau ale întreprindã acþiuni pozitive de
membrilor familiei sale. promovare a acestora.

ARTICOLUL 3 Interesul superior


1. În toate acþiunile care privesc copiii, întreprinse de instituþiile al copilului
de asistenþã socialã publice sau private, de instanþele judecãtoreºti, În toate acþiunile privind
autoritãþile administrative sau de organele legislative, interesele copilul va avea prioritate
copilului vor prevala. interesul superior al acestuia.
2. Statele pãrþi se obligã sã asigure copilului protecþia ºi îngrijirea Statul va asigura copilului
necesare în vederea asigurãrii bunãstãrii sale, þinând seama de protecþia ºi îngrijirea adecvatã,
drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor sãi, ale reprezentanþilor sãi legali luând în considerare drepturile
sau ale altor persoane cãrora acesta le-a fost încredinþat în mod legal ºi obligaþiile pãrinþilor.
ºi, în acest scop, vor lua toate mãsurile legislative ºi administrative Autoritãþile competente vor
corespunzãtoare. stabili standarde pentru toate
3. Statele pãrþi vor veghea ca instituþiile, serviciile ºi aºezãmintele instituþiile, serviciile ºi
care rãspund de protecþia ºi îngrijirea copiilor sã respecte standardele facilitãþile adresate copiilor,
stabilite de autoritãþile competente, în special cele referitoare la iar statul va asigura
securitate ºi sãnãtate, la numãrul ºi calificarea personalului din aceste respectarea acestora.
institu]ii, precum ºi la asigurarea unei supravegheri competente.

ARTICOLUL 4 Aplicarea prevederilor


Statele pãrþi se angajeazã sã ia toate mãsurile legislative, administra- prezentei Convenþii
tive ºi de orice altã naturã necesare în vederea punerii în aplicare a Statul este obligat sã trans­punã
drepturilor recunoscute în prezenta Convenþie. În cazul drepturilor în practicã prevederile
economice, sociale ºi culturale statele pãrþi se obligã sã adopte aceste Convenþiei ºi drepturile
mãsuri fără a precupeţi resursele de care dispun ºi, dacã este cazul, în recunoscute de aceasta.
cadrul cooperãrii internaþionale.

ARTICOLUL 5 Rolul pãrinþilor în dezvoltarea


Statele pãrþi vor respecta responsabilitãþile, drepturile ºi îndatoririle adecvatã a copilului
ce revin pãrinþilor naturali ai copilului sau, dupã caz ºi conform Statul trebuie sã respecte
tradiþiei locale, membrilor familiei lãrgite sau comunitãþii, tutorilor drepturile ºi responsabilitãþile
sau altor persoane care au, prin lege, copii în îngrijire, de a asigura, de pãrinþilor ºi ale celorlalþi membri
o manierã corespunzãtoare capacitãþilor în continuã dezvoltare ale ai familiei în îndrumarea ºi
copilului, îndrumarea ºi orientarea necesare în exercitarea de cãtre orientarea copilului în vederea
copil a drepturilor recunoscute în prezenta Convenþie. dezvoltãrii capacitãþilor sale.

7
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

ARTICOLUL 6 Dreptul copilului la viaþã,


1. Statele pãrþi recunosc dreptul la viaþã al fiecãrui copil. supravieþuire ºi dezvoltare
2. Statele pãrþi vor face tot ce le stã în putinþã pentru a asigura Orice copil are dreptul la viaþã.
supravieþuirea ºi dezvoltarea copilului. Statul este obligat sã facã tot
ceea ce este posibil pentru
a asigura supravieþuirea ºi
dezvoltarea copilului.

ARTICOLUL 7 Înregistrarea naºterii,


1. Copilul se înregistreazã imediat dupã naºterea sa ºi are, prin nume, cetãþenie, dreptul de
naºtere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetãþenie ºi, a-ºi cunoaºte pãrinþii ºi de
în mãsura posibiliului, dreptul de a-ºi cunoaºte pãrinþii ºi de a fi a fi îngrijit de cãtre aceºtia
îngrijit de aceºtia. Fiecare copil are dreptul sã
2. Statele pãrþi vor veghea ca aplicarea acestor drepturi sã respecte fie înregistrat imediat dupã
legislaþia lor naþionalã ºi obligaþiile pe care acestea ºi le-au asumat naºtere ºi sã aibã un nume ºi
în temeiul instrumentelor internaþionale aplicabile în materie, în o cetãþenie. Copiii au dreptul
special în cazul în care nerespectarea acestora ar avea ca efect sã-ºi cunoascã familia ºi sã fie
declararea copilului ca apatrid. îngrijiþi de cãtre aceasta.

ARTICOLUL 8
Pãstrarea identitãþii
1. Statele pãrþi se obligã sã respecte dreptul copilului de a-ºi pãstra Statul este obligat sã prote-
identitatea, inclusiv cetãþenia, numele ºi relaþiile familiale, astfel cum jeze identitatea copilului ºi,
sunt recunoscute de lege, fãrã nici o imixtiune ilegalã. dacã este nevoie, sã restabi­
2. În cazul în care un copil este lipsit în mod ilegal de toate sau de o leascã elementele de bazã ale
parte din elementele constitutive ale identitãþii sale, statele pãrþi vor identitãþii copilului (nume,
asigura asistenþa ºi protecþia corespunzãtoare pentru ca identitatea cetãþenie, legãturi familiale).
acestuia sã fie restabilitã cât mai repede posibil.

ARTICOLUL 9
Separarea de pãrinþi
1. Statele pãrþi vor veghea ca niciun copil sã nu fie separat de Orice copil are dreptul de a
pãrinþii sãi împotriva voinþei acestora, exceptând situaþia în care trãi cu pãrinþii sãi, cu excepþia
autoritãþile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare ºi cu
cazului în care acest fapt este
respectarea legilor ºi a procedurilor aplicabile, cã aceastã separare
incompatibil cu interesul supe-
este în interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate
rior al copilului. Orice copil are
deveni necesarã în cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, în cazul
dreptul sã menþinã contactul cu
copiilor maltrataþi sau neglijaþi de pãrinþi sau în cazul în care pãrinþii
ambii pãrinþi dacã este separat
trãiesc separat ºi se impune luarea unei hotãrâri cu privire la locul
de reºedinþã a copilului. de unul din ei sau de amândoi.
2. În toate cazurile prevãzute la paragraful 1 din prezentul articol În cazul în care statul decide
toate pãrþile interesate trebuie sã aibã posibilitatea de a participa la separarea de pãrinþi, acesta are
dezbateri ºi de a-ºi face cunoscute punctele de vedere. obligaþia de a informa membrii
3. Statele pãrþi vor respecta dreptul copilului care a fost separat de familiei ºi copilul.
ambii pãrinþi sau de unul dintre ei de a întreþine relaþii personale ºi
contacte directe cu cei doi pãrinþi ai sãi, în mod regulat, exceptând
cazul în care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.
4. Când separarea rezultã din mãsuri luate de cãtre un stat parte,
precum detenþia, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (inclusiv

8
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

moartea, indiferent de cauzã, survenitã în timpul detenþiei) ambilor


pãrinþi sau a unuia dintre ei ori a copilului, statul parte va furniza, la
cerere, pãrinþilor, copilului sau, dupã caz, unui alt membru al fami-
liei informaþiile esenþiale despre locul unde se gãsesc membrul sau
membrii familiei, exceptând cazul în care divulgarea acestor informaþii
ar aduce prejudicii bunãstãrii copilului. Statele pãrþi vor veghea, de
asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sã nu antreneze prin
ea însãºi consecinþe dãunãtoare pentru persoana sau persoanele
interesate.

ARTICOLUL 10 Ieºirea sau pãrãsirea


1. În conformitate cu obligaþia ce revine statelor pãrþi potrivit art. 9 þãrii în scopul reunificãrii
paragraful 1, orice cerere depusã de un copil sau de pãrinþii acestuia, familiei
în vederea intrãrii într-un stat parte sau a pãrãsirii acestuia în scopul Copilul ºi pãrinþii au dreptul
reîntregirii familiei, va fi examinatã de statele pãrþi cu bunãvoinþã, de a pãrãsi orice þarã ºi de a
umanism ºi cu operativitate. Statele pãrþi vor veghea, de asemenea, intra în propria þarã în scopul
ca depunerea unei astfel de cereri sã nu antreneze consecinþe nefaste reunificãrii familiei sau a men­
asupra solicitanþilor ºi membrilor familiei acestora. þinerii relaþiei copil - pãrinte.
2. Copilul ai cãrui pãrinþi îºi au reºedinþa în state diferite va avea Statele trebuie sã sprijine ºi sã
dreptul de a întreþine, în afara unor situaþii excepþionale, relaþii trateze cu operativitate cererile
personale ºi contacte directe, în mod regulat, cu ambii sãi pãrinþi. fãcute în acest sens.
În acest scop ºi în conformitate cu obligaþia care revine statelor
pãrþi în temeiul art. 9 paragraful 1, statele pãrþi vor respecta dreptul
copilului ºi al pãrinþilor sãi de a pãrãsi orice þarã, inclusiv propria
lor þarã, ºi de a reveni în propria lor þarã. Dreptul de a pãrãsi orice
þarã nu poate fi îngrãdit decât de restricþiile prevãzute în mod expres
de lege ºi care sunt necesare pentru protejarea siguranþei naþionale,
a ordinii publice, a sãnãtãþii publice sau a bunelor moravuri ori a
drepturilor ºi libertãþilor altora ºi care sunt compatibile cu celelalte
drepturi recunoscute în prezenta Convenþie.

ARTICOLUL 11
Transferul ilegal în afara
1. Statele pãrþi vor lua mãsuri pentru a combate acþiunile ilegale de
transferare ºi de împiedicare a reîntoarcerii copiilor în, respectiv þãrii ºi împiedicarea
din, strãinãtate. reîntoarcerii în þarã
2. În acest scop statele pãrþi vor promova încheierea de acorduri Statul trebuie sã ia mãsuri pentru
bilaterale ºi multilaterale sau aderarea la acorduri existente. combaterea ºi preve­nirea
cazu­rilor de transferare sau
reþinere ilegalã a copiilor în
strãinãtate. Statele sunt încu­
rajate sã semneze acorduri
bilaterale sau sã adere la acor­duri
existente în acest sens.
ARTICOLUL 12
Respectul faþã de opinia
1. Statele pãrþi vor garanta copilului capabil de discernãmânt dreptul copilului
de a-ºi exprima liber opinia asupra oricãrei probleme care îl priveºte, Orice copil are dreptul de a-ºi
opiniile copilului urmând sã fie luate în considerare þinându-se exprima liber opinia în orice
seama de vârsta sa ºi de gradul sãu de maturitate. problemã sau procedurã care

9
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

2. În acest scop copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat în îl priveºte, iar opinia lui
orice procedurã judiciarã sau administrativã care îl priveºte, fie direct, trebuie luatã în considerare, în
fie printr-un reprezentant sau un organism competent, în conformi- funcþie de vârsta ºi gradul sãu
tate cu regulile de procedurã din legislaþia naþionalã. de maturitate.

ARTICOLUL 13 Dreptul la liberã exprimare


1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde Orice copil are dreptul de a
libertatea de a cãuta, de a primi ºi de a difuza informaþii ºi idei de cãuta, de a primi informaþii
orice naturã, indiferent de frontiere, sub formã oralã, scrisã, tipãritã ºi de a-ºi exprima ideile ºi
sau artisticã ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului. opiniile sub orice formã, atât
2. Exercitarea acestui drept poate face subiectul restricþiilor, timp cât acest fapt nu încalcã
dar numai al acelor restricþii expres prevãzute de lege ºi absolut drepturile altora.
necesare pentru:
a) respectarea drepturilor sau a reputaþiei altora; sau
b) protejarea securitãþii naþionale, a ordinii publice, a sãnãtãþii
publice ºi a bunelor moravuri.

ARTICOLUL 14 Dreptul la libertatea de


1. Statele pãrþi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, gândire, conºtiinþã ºi religie
de conºtiinþã ºi religie. Orice copil are dreptul de
2. Statele pãrþi vor respecta drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor sau, a gândi liber, de a avea
dupã caz, ale reprezentanþilor legali ai copilului de a-l îndruma în propria conºtiinþã ºi religie,
exercitarea dreptului sus-menþionat, de o manierã care sã corespundã sub îndrumarea pãrinþilor ºi
capacitãþilor în formare ale acestuia. respectând legile în vigoare.
3. Libertatea de a-ºi manifesta propriile convingeri religioase sau
alte convingeri nu poate fi îngrãditã decât de restricþiile prevãzute în
mod expres de lege ºi care sunt necesare pentru protecþia securitãþii
publice, a ordinii publice, a sãnãtãþii publice ºi a bunelor moravuri
sau a libertãþilor ºi drepturilor fundamentale ale altora.

ARTICOLUL 15 Dreptul la libertatea


1. Statele pãrþi recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere de asociere
ºi la libertatea de întrunire paºnicã. Orice copil are dreptul de a
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi îngrãditã decât de se întâlni cu alþi copii, de a
restricþiile prevãzute în mod expres de lege ºi care sunt necesare participa la întruniri ºi de a
într-o societate democraticã, în interesul securitãþii naþionale, al crea grupuri, asociaþii, cu
siguranþei sau ordinii publice ori pentru a proteja sãnãtatea publicã condiþia ca acestea sã nu
sau bunele moravuri ori pentru a proteja drepturile ºi libertãþile altora. încalce drepturile celorlalþi.

ARTICOLUL 16 Dreptul la viaþã privatã


1. Niciun copil nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale în Orice copil are dreptul la viaþã
viaþa sa privatã, în familia sa, în domiciliul sãu ori în corespondenþa privatã, la protejarea familiei,
sa, precum ºi niciunui fel de atac ilegal la onoarea ºi reputaþia sa. a domiciliului, ºi corespondenþei,
2. Copilul are dreptul la protecþia garantatã de lege împotriva unor la protecþie împotriva oricãrui
astfel de imixtiuni sau atacuri. atac nelegitim la onoarea ºi
reputaþia sa.

10
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

ARTICOLUL 17 Accesul la informare


Statele pãrþi vor recunoaºte importanþa funcþiei îndeplinite de corespunzãtoare
mijloacele de informare în masã ºi vor asigura accesul copilului la Orice copil are dreptul la infor­
informaþie ºi materiale provenind din surse naþionale ºi internation- maþii care contribuie la dezvol­
ale, în special cele care urmãresc promovarea bunãstãrii sale sociale, tarea sa socialã, spiritualã ºi
spirituale ºi morale ºi a sãnãtãþii sale fizice ºi morale. În acest scop moralã, la sãnãtatea lui fizicã ºi
statele pãrþi: mentalã. Statul va încuraja difu-
a) vor încuraja difuzarea, prin mijloacele de informare în masã, zarea acestora ºi va lua mãsuri
de informaþii ºi materiale de interes social ºi educativ pentru pentru a proteja copiii împotriva
copil ºi care sunt în conformitate cu art. 29; informaþiilor care dãuneazã
b) vor încuraja cooperarea internaþionalã în producerea, bunãstãrii acestora.
schimbul ºi difuzarea de astfel de informaþii ºi materiale
provenind din surse culturale, naþionale ºi internaþionale;
c) vor încuraja producerea ºi difuzarea de cãrþi pentru copii;
d) vor încuraja mijloacele de informare în masã sã þinã seama,
în mod deosebit, de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni
sau ale celor care aparþin unui grup minoritar;
e) vor favoriza elaborarea unor principii cãlãuzitoare adecvate,
destinate protejãrii copilului împotriva informaþiilor ºi
materialelor care dãuneazã bunãstãrii sale, având în vedere
prevederile art. 13 ºi 18.

ARTICOLUL 18 Responsabilitatea ambilor


1. Statele pãrþi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaºterii pãrinþi, sprijiniþi de cãtre
principiului potrivit cãruia ambii pãrinþi au responsabilitãþi comune stat
pentru creºterea ºi dezvoltarea copilului. Pãrinþii sau, dupã caz, Ambii pãrinþi au
reprezentanþii sãi legali sunt principalii responsabili de creºterea ºi responsabilitatea sã asigure o
dezvoltarea copilului. Aceºtia trebuie sã acþioneze, în primul rând, bunã creºtere ºi dezvoltare a
în interesul suprem al copilului. copilului. Interesul superior al
2. Pentru garantarea ºi promovarea drepturilor enunþate în prezenta copilului este principiul care
Convenþie statele pãrþi vor acorda ajutor corespunzãtor pãrinþilor cãlãuzeºte pãrinþii în acest
ºi reprezentanþilor legali ai copilului în exercitarea responsabilitãþii demers, iar statul are obligaþia
care le revine în legãturã cu creºterea copilului ºi vor asigura crearea de a sprijini ºi asista pãrinþii în
instituþiilor, aºezãmintelor ºi serviciilor de îngrijire a copiilor. îndeplinirea responsabilitãþilor
3. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a faþã de copil.
asigura copiilor ai cãror pãrinþi muncesc dreptul de a beneficia
de serviciile ºi aºezãmintele de îngrijire a copiilor, pentru care ei
îndeplinesc condiþiile cerute.
Dreptul la protecþie împotriva
ARTICOLUL 19
oricãrei forme de violenþã
1. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile legislative, administrative, Statul trebuie sã protejeze
sociale ºi educative corespunzãtoare, în vederea protejãrii copilului copiii de toate formele de
împotriva oricãror forme de violenþã, vãtãmare sau abuz, fizic violenþã ºi sã previnã astfel
sau mental, de abandon sau neglijenþã, de rele tratamente sau de de cazuri prin dezvoltarea de
exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cât se aflã în îngrijirea programe care sã sprijine
pãrinþilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentanþilor copilul ºi persoanele care au
legali sau a oricãrei persoane cãreia i-a fost încredinþat.

11
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

2. Aceste mãsuri de protecþie vor cuprinde, dupã caz, proceduri efi- în îngrijire copilului, precum
ciente pentru stabilirea de programe sociale care sã asigure sprijinul şi de programe de reabilitare a
necesar copilului ºi celor cãrora le-a fost încredinþat, precum ºi pentru copiilor victime.
instituirea altor forme de prevenire ºi pentru identificarea, denunþa-
rea, acþionarea în instanþã, anchetarea, tratarea ºi urmãrirea cazurilor
de rele tratamente aplicate copilului, descrise mai sus, ºi, dacã este
necesar, a procedurilor de implicare judiciarã.

ARTICOLUL 20 Protecþia copiilor lipsiþi


1. Copilul care este, temporar ori permanent, lipsit de mediul sãu de mediul familial
familial sau care, pentru protejarea intereselor sale, nu poate fi Statul trebuie sã asigure
lãsat în acest mediu are dreptul la protecþie ºi asistenþã specialã copiilor lipsiþi de mediul
din partea statului. familial protecþia ºi îngrijirea
2. Statele pãrþi, în conformitate cu legislaþia lor naþionalã, vor asigura necesare, într-o altã familie
protecþie alternativã pentru un astfel de copil. sau în cadrul unei instituþii
3. Aceastã protecþie poate include, mai ales, plasamentul familial, specializate.
„kafalah“ din dreptul islamic, adopþia sau, în caz de necesitate,
plasarea în instituþii corespunzãtoare de îngrijire a copiilor. În
alegerea uneia dintre aceste soluþii este necesar sã se þinã seama
în mod corespunzãtor de necesitatea unei anumite continuitãþi
în educarea copilului, precum ºi de originea sa etnicã, religioasã,
culturalã ºi lingvisticã.

ARTICOLUL 21 Adopþia
Statele pãrþi care recunosc ºi<sau autorizeazã adopþia vor veghea În þãrile în care adopþia este
ca interesele supreme ale copilului sã primeze ºi: recunoscutã ºi/sau permisã, ea
a) vor veghea ca adopþia unui copil sã fie autorizatã numai de se va face numai in interesul
autoritãþile competente care verificã, în conformitate cu superior al copilului, autori­
legea ºi cu procedurile aplicabile, precum ºi pe baza tuturor tãþile fiind obligate sã asigure
informaþiilor pertinente ºi credibile, cã adopþia se poate toate garanþiile necesare
realiza luând în considerare statutul copilului în raport cu dezvoltãrii armonioase a unui
pãrinþii, cu rudele ºi cu reprezentanþii sãi legali ºi, dacã este copil. Adopþia se face numai
cazul, cã persoanele interesate ºi-au dat consimþãmântul cu acordul autoritãþilor com­
cu privire la adopþie în cunoºtinþã de cauzã în urma unei petente. Adopþia inter­na­þio­nalã
consilieri corespunzãtoare; este recunoscutã ca mãsurã
b) recunosc cã adopþia în strãinãtate poate fi consideratã ca un alternativã de îngrijire a
mijloc alternativ de asigurare a îngrijirii necesare copilului, copilului, însã ea va fi luatã în
dacã acesta, în þara de origine, nu poate fi încredinþat spre considerare ca soluþie ultimã.
plasament familial sau spre adopþie ori nu poate fi îngrijit
în mod corespunzãtor;
c) vor asigura cã, în cazul adopþiei în strãinãtate, copilul
beneficiazã de garanþiile ºi standardele echivalente celor
existente în cazul adopþiei naþionale;
d) vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a se asigura
cã, în cazul adopþiei în strãinãtate, plasamentul copilului
nu conduce la obþinerea de câºtiguri materiale necuvenite
pentru persoanele implicate;
12
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

e) promoveazã obiectivele prezentului articol, încheind aranja-


mente sau acorduri bilaterale ori multilaterale, dupã caz, ºi se
strãduiesc, în acest cadru, sã asigure ca plasarea copiilor în
strãinatate sã fie efectuatã de autoritãþile sau organele com-
petente.

ARTICOLUL 22
Copiii refugiaþi
1. Statele pãrþi vor lua mãsurile necesare pentru ca un copil care cautã Autoritãþile sunt obligate sã
sã obþinã statutul de refugiat sau care este considerat refugiat în con- acorde protecþie specialã
formitate cu reglementãrile ºi procedurile internaþionale ºi naþionale copiilor refugiaþi sau celor care
aplicabile, fie cã este singur sau însoþit de mamã ori de tatã sau de cautã sã obþinã acest statut.
orice altã persoanã, sã beneficieze de protecþia ºi asistenþa umanitarã Statul este obligat sã coope­reze
corespunzãtoare, pentru a se putea bucura de drepturile recunoscute cu organizaþiile guverna­mentale
de prezenta Convenþie ºi de celelalte instrumente internaþionale ºi neguvernamentale care
privind drepturile omului sau ajutorul umanitar la care respectivele asigurã o astfel de protecþie
state sunt pãrþi. sau asistenþã.
2. În acest scop statele pãrþi vor contribui, dupã cum considerã nece-
sar, la toate eforturile întreprinse de O.N.U. ºi de alte organizaþii
guvernamentale sau neguvernamentale competente cooperând cu
O.N.U., pentru a proteja ºi ajuta copiii care se gãsesc într-o astfel de
situaþie ºi pentru a gãsi pãrinþii sau alþi membri ai familiei oricãrui copil
refugiat, în vederea obþinerii informaþiilor necesare pentru reîntregirea
familiei sale. În cazul în care pãrinþii sau alþi membri ai familiei nu pot
fi gãsiþi, copilului i se va acorda aceeaºi protecþie ca oricãrui alt copil
care este temporar sau total lipsit de mediul sãu familial, indiferent de
motiv, în conformitate cu principiile enunþate în prezenta Convenþie.

ARTICOLUL 23
Drepturile copiilor
1. Statele pãrþi recunosc cã pentru copiii cu dizabilităţi* fizice ºi cu dizabilitãþi
mentale trebuie sã se asigure o viaþã împlinitã ºi decentã, în condiþii Copiii cu dizabilitãþi au dreptul
care sã le garanteze demnitatea, sã le favorizeze autonomia ºi sã le la îngrijire, educaþie ºi instruire
faciliteze participarea activã la viaþa comunitãþii. specialã, menite sã le ofere
2. Statele pãrþi recunosc dreptul copiilor cu dizabilităţi* de a beneficia maximum de autonomie
de îngrijiri speciale ºi încurajeazã ºi asigurã, în mãsura resurselor dis- posibilã, un trai deplin ºi activ
ponibile, la cerere, copiilor cu dizabilităţi care îndeplinesc condiþiile în societate.
prevãzute ºi celor care îi au în îngrijire, un ajutor adaptat situaþiei
copilului ºi situaþiei pãrinþilor sau a celor cãrora le este încredinþat.
3. Recunoscând nevoile speciale ale copiilor cu dizabilităţi*, ajutorul
acordat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit ori
de câte ori acest lucru este posibil, þinând seama de resursele financiare
ale pãrinþilor sau ale celor care îi au în îngrijire ºi va fi destinat asigurãrii
accesului efectiv al copiilor cu dizabilităţi* la educaþie, formare pro-
fesionalã, servicii medicale, recuperare, pregãtire în vederea ocupãrii
unui loc de muncã, activitãþi recreative, de o manierã care sã asigure

* ?n continuare, textele marcate (*) sunt modificate de cãtre Salva]i Copiii.


13
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

deplina integrare socialã ºi dezvoltare individualã a copiilor, inclusiv


dezvoltarea lor culturalã ºi spiritualã.
4. În spiritul cooperãrii internaþionale, statele pãrþi vor favoriza
schimbul de informaþii relevante în domeniul medicinei preventive
ºi al tratamentului medical, psihologic ºi funcþional al copiilor cu
dizabilităţi*, inclusiv prin difuzarea ºi accesul la informaþii referi-
toare la metodele de recuperare, educare ºi formare profesionalã, în
scopul de a permite statelor pãrþi sã îºi perfecþioneze capacitãþile ºi
competenþele ºi sã îºi extindã experienþa în aceste domenii. În aceastã
privinþã se va þine seama, în mod deosebit, de nevoile þãrilor în curs
de dezvoltare.

ARTICOLUL 24 Dreptul la sãnãtate ºi la


1. Statele pãrþi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai servicii medicale
bunã stare de sãnãtate posibilã ºi de a beneficia de serviciile medicale Copiii au dreptul la servicii
ºi de recuperare. Ele vor depune eforturi pentru a garanta cã niciun sanitare ºi medicale, în mod
copil nu este lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii. special la serviciile de asis­tenþã
2. Statele pãrþi vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectivã primarã. Ei au dreptul de
a acestui drept ºi, în mod deosebit, vor lua mãsurile corespunzãtoare a beneficia de programe de
pentru: educaþie în domeniul sanitar.
a) reducerea mortalitãþii infantile şi a celei în rândul copiilor; Statul este obligat sã ia
b) asigurarea asistenþei medicale ºi a mãsurilor de ocrotire a mãsurile necesare pentru
sãnãtãþii pentru toþi copiii, cu accent pe dezvoltarea mãsurilor abolirea practicilor tradiþio­nale
primare de ocrotire a sãnãtãþii; nocive ºi pentru reducerea
c) combaterea maladiilor ºi a malnutriþiei, inclusiv în cadrul mortalitãþii infantile. Statele
mãsurilor primare de ocrotire a sãnãtãþii, recurgând, printre sunt încurajate sã coopereze la
altele, la tehnologii accesibile ºi la aprovizionarea cu alimente nivel internaþional în vederea
nutritive ºi cu apã potabilã, luând în considerare pericolele ºi asigurãrii acestui drept.
riscurile de poluare a mediului natural;
d) asigurarea ocrotirii sãnãtãþii mamelor în perioada pre- ºi
postnatalã;
e) asigurarea cã toate segmentele societãþii, în mod deosebit
pãrinþii ºi copiii, sunt informate, au acces la educaþie ºi sunt
sprijinite în folosirea cunoºtintelor de bazã despre sãnãtatea
ºi alimentaþia copilului, despre avantajele alãptãrii, ale igienei
ºi salubritãþii mediului înconjurãtor ºi ale prevenirii acciden-
telor;
f) crearea serviciilor de medicinã preventivã, de îndrumare a
pãrinþilor ºi de planificare familialã, ºi asigurarea educaþiei în
aceste domenii.
3. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile eficiente corespunzãtoare, în
vederea abolirii practicilor tradiþionale dãunãtoare sãnãtãþii copiilor.
4. Statele pãrþi se angajeazã sã favorizeze ºi sã încurajeze coopera-
rea internaþionalã în vederea asigurãrii, în mod progresiv, a deplinei
înfãptuiri a dreptului recunoscut în prezentul articol. În aceastã
privinþã se va þine seama, în mod deosebit, de nevoile þãrilor în curs
de dezvoltare.

ARTICOLUL 25 14
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

Evaluarea periodicã a
Statele pãrþi recunosc dreptul copilului care a fost plasat de cãtre
plasamentului
autoritatea competentã pentru a primi îngrijiri, la protejarea sau
În cazul copiilor daþi în
tratarea afecþiunilor sale fizice ori mentale, dreptul la verificarea
plasa­ment în vederea îngrijirii,
periodicã a tratamentului respectiv ºi a oricãror altor aspecte legate
pro­tecþiei sau tratamentului,
de plasarea sa.
autoritãþile trebuie sã asigure
o evaluare periodicã a acestei
ARTICOLUL 26
mãsuri.
1. Statele pãrþi recunosc dreptul oricãrui copil de a beneficia de
Dreptul la protecþie socialã
asistenþã socialã, inclusiv de asigurãri sociale, ºi vor lua mãsuri pentru
Copiii au dreptul la protecþie
asigurarea exercitãrii depline a acestui drept în conformitate cu legis-
socialã (asistenþã ºi asigurãri
laþia lor naþionalã.
sociale).
2. La acordarea indemnizaþiilor prevãzute de lege se va þine seama,
când este cazul, de resursele ºi situaþia copilului ºi ale persoanelor
responsabile de întreþinerea sa, precum ºi de orice alte împrejurãri
care au legãturã cu cererea de acordare a indemnizaþiilor, înaintatã
de copil sau în numele sãu.

ARTICOLUL 27
1. Statele pãrþi recunosc dreptul oricãrui copil de a beneficia de un
Dreptul copilului la un nivel
nivel de trai care sã permitã dezvoltarea sa fizicã, mentalã, spiritualã,
de trai decent
moralã ºi socialã.
Copiii au dreptul la un
2. Pãrinþilor ºi oricãrei alte persoane care au în grijã un copil le revine
nivel de trai decent. Asigurarea
în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilitãþilor
acestuia este de datoria
ºi a mijloacelor lor financiare, condiþiile de viaþã necesare în vederea
pãrinþilor, statul fiind obligat
dezvoltãrii copilului.
sã sprijine ºi sã vegheze
3. Statele pãrþi vor adopta mãsurile corespunzãtoare, þinând seama de
ca pãrinþii sã îndeplineascã
condiþiile naþionale ºi în limita mijloacelor lor, pentru a ajuta pãrinþii
aceste responsabilitãþi, la
ºi alte persoane care au în grijã un copil sã valorifice acest drept ºi
nevoie prin obligaþia de a plãti
vor oferi în caz de nevoie asistenþã materialã ºi programe de sprijin
pensie alimentarã copilului.
destinate, în principal, satisfacerii nevoilor de hranã, îmbrãcaminte
ºi locuinþã.
4. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile adecvate pentru recuperarea pen-
siei alimentare pentru copil de la pãrinþii sãi sau de la alte persoane care
rãspund din punct de vedere financiar pentru acesta, atât pe teritoriul
statului parte, cât ºi în strãinãtate. Astfel, în situaþia în care persoana
care rãspunde din punct de vedere financiar pentru copil nu locuieºte
în statul în care locuieºte copilul, statele pãrþi vor încuraja aderarea la
acorduri internaþionale sau încheierea de asemenea acorduri, precum
ºi adoptarea oricãror altor înþelegeri corespunzãtoare.

15
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

ARTICOLUL 28 Dreptul la educaþie


1. Statele pãrþi recunosc dreptul copilului la educaþie ºi, în vederea Copiii au dreptul la educaþie,
asigurãrii exercitãrii acestui drept în mod progresiv ºi pe baza egalitãþii statul fiind dator sã asigure
de ºanse, în special, statele membre vor avea obligaþia: gratuitatea ºi obligativitatea
a) de a asigura învãþãmântul primar obligatoriu ºi gratuit cel puþin a învãþãmântului
pentru toþi; primar. Administrarea disci­
b) de a încuraja crearea diferitelor forme de învãþãmânt plinei ºcolare trebuie sã respecte
secundar, atât general, cât ºi profesional ºi de a le pune la demnitatea umanã a copilului.
dispoziþia tuturor copiilor ºi de a permite accesul tuturor Se accentueazã necesitatea
copiilor la acestea, de a lua mãsuri corespunzãtoare, cum cooperãrii internaþionale în
ar fi instituirea gratuitãþii învãþãmântului ºi acordarea unui acest domeniu.
ajutor financiar în caz de nevoie;
c) de a asigura tuturor accesul la învãþãmântul superior, în funcþie
de capacitatea fiecãruia, prin toate mijloacele adecvate;
d) de a pune la dispoziþie copiilor ºi de a permite accesul acestora
la informarea ºi orientarea ºcolarã ºi profesionalã;
e) de a lua mãsuri pentru încurajarea frecventãrii cu regularitate
a ºcolii ºi pentru reducerea ratei abandonului ºcolar.
2. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru
a asigura aplicarea mãsurilor de disciplinã ºcolarã într-un mod
compatibil cu demnitatea copilului ca fiinþã umanã ºi în conformitate
cu prezenta Convenþie.
3. Statele pãrþi vor promova ºi vor încuraja cooperarea internaþionalã
în domeniul educaþiei, mai ales în scopul de a contribui la eliminarea
ignoranþei ºi a analfabetismului în lume ºi de a facilita accesul la
cunoºtinþe ºtiinþifice ºi tehnice ºi la metode de învãþãmânt moderne.
În aceastã privinþã se va þine seama, în special, de nevoile þãrilor
în curs de dezvoltare.

ARTICOLUL 29
Scopurile educaþiei
1. Statele pãrþi sunt de acord cã educaþia copilului trebuie sã Educaþia trebuie sã fie
urmãreascã: orientatã în sensul dezvoltãrii
a) dezvoltarea plenarã a personalitãþii, a vocaþiilor ºi a personalitãþii ºi talentelor
aptitudinilor mentale ºi fizice ale copilului; copilului, pregãtindu-l pentru
b) cultivarea respectului pentru drepturile omului ºi libertãþile o viaþã activã ca adult.
fundamentale, precum ºi pentru principiile consacrate în Procesul educaþiei trebuie sã
Carta Naþiunilor Unite; asigure cultivarea respectului
c) educarea copilului în spiritul respectului faþã de pãrinþii sãi, pentru drepturile
faþã de limba sa, de identitatea ºi valorile sale culturale, faþã de fundamentale ale omului ºi
valorile naþionale ale þãrii în care acesta locuieºte, ale þãrii de pentru valorile culturale si
origine, precum ºi faþã de civilizaþii diferite de a sa; naþionale ale copilului.
d) pregãtirea copilului sã îºi asume responsabilitãþile vieþii într-o
societate liberã, într-un spirit de înþelegere, de pace, de toler-
anþã, de egalitate între sexe ºi prietenie între toate popoarele
ºi grupurile etnice, naþionale ºi religioase ºi cu persoanele de
origine autohtonã;
e) educarea copilului în spiritul respectului faþã de mediul natural.

16
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

2. Nicio dispoziþie din prezentul articol sau din art. 28 nu va fi inter-


pretatã de o manierã care sã aducã atingere libertãþii persoanelor fizice
sau juridice de a crea ºi conduce instituþii de învãþãmânt, cu condiþia
ca principiile enunþate în paragraful 1 al prezentului articol sã fie
respectate ºi ca educaþia datã în aceste instituþii sã respecte normele
minimale prescrise de stat.
Copiii aparþinând minori­tã­þilor
ARTICOLUL 30
sau altor populaþii indigene
În statele în care existã minoritãþi etnice, religioase sau lingvistice Copiii minoritãþilor sau altor
ori persoane de origine autohtonã, copilul aparþinând unei astfel de populaþii indigene au dreptul de a
minoritãþi sau având origine autohtonã nu va fi privat de dreptul avea ºi a-ºi pãstra propria culturã,
la viaþã culturalã proprie, de dreptul de a-ºi declara apartenenþa de a practica propria religie ºi de a
religioasã ºi de a-ºi practica propria religie, precum ºi dreptul de a vorbi propria limbã.
folosi limba proprie în comun cu alþi membri ai grupului sãu.
Dreptul la timp liber,
ARTICOLUL 31 recreere ºi activitãþi culturale
1. Statele pãrþi recunosc copilului dreptul la odihnã ºi la vacanþã, Copilul are dreptul la timp
dreptul de a practica activitãþi recreative proprii vârstei sale, de a liber, joc ºi participare la
participa liber la viaþa culturalã ºi artisticã. acti­vitãþi culturale ºi artistice
2. Statele pãrþi respectã ºi promoveazã dreptul copilului de a participa potrivite vârstei sale. Statul
pe deplin la viaþa culturalã ºi artisticã ºi încurajeazã punerea la are obligaþia de a încuraja pune-
dispoziþia acestuia a mijloacelor adecvate de petrecere a timpului rea la dispoziþie a mijloa­celor
liber ºi de desfãºurare a activitãþilor recreative, artistice ºi culturale, adecvate în acest scop.
în condiþii de egalitate.
Dreptul la protecþie
ARTICOLUL 32 împotriva muncii copilului
1. Statele pãrþi recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva Statul trebuie sã protejeze
exploatãrii economice ºi de a nu fi constrâns la vreo muncã ce copilul de angajarea în vreo
comportã vreun risc potenþial sau care este susceptibilã sã îi muncã care constituie un
compromitã educaþia ori sã îi dãuneze sãnãtãþii sau dezvoltãrii sale pericol pentru sãnãtatea,
fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale. educaþia sau dezvoltarea lui ºi
2. Statele pãrþi vor lua mãsuri legislative, administrative, sociale ºi trebuie sã stabileascã vârste
educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. În acest scop minime de angajare ºi sã
ºi þinând seama de dispoziþiile aplicabile ale celorlalte instrumente reglementeze prin lege
internaþionale, statele pãrþi se obligã, în special: condiþiile de angajare.
a) sã fixeze o vârstã minimã sau vârste minime de angajare;
b) sã adopte o reglementare cu privire la orele ºi la condiþiile
de muncã;
c) sã prevadã pedepse sau alte sancþiuni corespunzãtoare,
pentru a asigura aplicarea întocmai a prezentului articol.
Dreptul la protecþie împo­
ARTICOLUL 33 triva abuzului de droguri
Copilul are dreptul la protecþie
Statele pãrþi vor lua mãsuri corespunzãtoare, inclusiv mãsuri legislative, împotriva folosirii drogurilor.
administrative, sociale ºi educaþionale, pentru a proteja copiii contra Statul trebuie sã adopte mãsuri
folosirii ilicite de stupefiante ºi substanþe psihotrope, aºa cum sunt pentru prevenirea implicãrii
acestea definite de convenþiile internaþionale în materie ºi pentru a copiilor în producerea ºi
preveni folosirea copiilor în scopul producerii ºi al traficului ilicit de distribuirea acestor substanþe.
astfel de substanþe.
17
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

ARTICOLUL 34 Dreptul la protecþie împo­


Statele pãrþi se angajeazã sã protejeze copilul contra oricãrei forme de triva exploatãrii sexuale
exploatare sexualã ºi de violenþã sexualã. În acest scop statele vor lua, Copilul are dreptul la protecþie
în special, toate mãsurile corespunzãtoare pe plan naþional, bilateral împotriva oricãrei forme de
ºi multilateral, pentru a împiedica: abuz ºi exploatare sexualã,
a) incitarea sau constrângerea copiilor sã se dedea la activitãþi inclusiv împotriva implicãrii
sexuale ilegale; lui în activitãþi de prostituþie ºi
b) exploatarea copiilor în scopul prostituþiei sau al altor practici pornografie.
sexuale ilegale;
c) exploatarea copiilor în scopul producþiei de spectacole sau
de materiale cu caracter pornografic.

ARTICOLUL 35 Prevenirea vânzãrii, rãpirii


ºi traficului de copii
Statele pãrþi vor lua toate mãsurile necesare, pe plan naþional,
Statul are obligaþia de a face
bilateral ºi multilateral, pentru a preveni rãpirea, vânzarea ºi traficul
de copii în orice scop ºi sub orice formã. toate eforturile pentru a
preveni vânzarea, traficul ºi
rãpirea copiilor.
ARTICOLUL 36
Dreptul la protecþie împo­
Statele pãrþi vor proteja copilul contra oricãrei forme de exploatare triva altor forme de exploatare
dãunãtoare oricãrui aspect al bunãstãrii sale. Orice copil are dreptul la
protecþie împotriva tuturor
ARTICOLUL 37 celorlalte forme de exploatare
menþionate în articolele 32, 33,
Statele pãrþi vor veghea ca:
34 ºi 35.
a) niciun copil sã nu fie supus la torturã, la pedepse sau la
tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa
Dreptul la protecþie împo­
capitalã sau închisoarea pe viaþã fãrã posibilitatea de a fi
triva torturii, tratamentelor
eliberat nu va fi pronunþatã pentru infracþiunile comise de
degradante ºi lipsirii de
persoane sub vârsta de 18 ani;
libertate
b) niciun copil sã nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbi-
Statul are obligaþia de a interzice
trar. Arestarea, deþinerea sau întemniþarea unui copil trebuie
tortura, tratamentul sau pedep­
sã fie conformã cu legea ºi nu va fi decât o mãsurã extremã
ºi cât mai scurtã; sele crude, pedepsele capitale,
c) orice copil privat de libertate sã fie tratat cu omenie ºi cu detenþia pe viaþã ºi arestarea
respectul cuvenit demnitãþii umane ºi de o manierã care sã sau lipsirea de liber­tate în mod
þinã seama de nevoile persoanelor de vârsta sa. Astfel, orice ilegal a oricãrui copil.
copil privat de libertate va fi separat de adulþi, cu excepþia
cazurilor în care se apreciazã ca fiind în interesul major al Orice copil aflat în detenþie va
copilului sã nu se procedeze astfel, ºi va avea dreptul de a fi separat de adulþi ºi va avea
menþine contactul cu familia sa prin corespondenþã ºi vizite, dreptul de a pãstra contactul
în afara unor cazuri excepþionale; cu familia ºi de a avea acces
d) copiii privaþi de libertate sã aibã dreptul de a avea acces la asistenþã juridicã sau de altã
rapid la asistenþã juridicã sau la orice altã asistenþã cores- naturã.
punzãtoare, precum ºi dreptul de a contesta legalitatea
privãrii lor de libertate, în faþa unui tribunal sau a unei alte
autoritãþi competente, independente ºi imparþiale, ºi dreptul
la judecarea în procedurã de urgenþã a cazului respectiv.

18
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

ARTICOLUL 38 Protecþia copiilor afectaþi


1. Statele pãrþi se angajeazã sã respecte ºi sã asigure respectarea reg- de conflicte armate
ulilor dreptului umanitar internaþional aplicabile în caz de conflict Statul are obligaþia de a
armat ºi menite sã garanteze protecþia copilului. respecta ºi asigura respectul
2. Statele pãrþi vor lua toate mãsurile posibile pentru a garanta ca faþã de legea umanitarã priv-
persoanele care nu au implinit vârsta de 15 ani sã nu participe direct ind protecþia copilului. Niciun
la ostilitãþi. copil sub vârsta de 15 ani nu
3. Statele pãrþi se vor abþine de a înrola în forþele lor armate persoane poate fi recrutat în forþele
care nu au împlinit vârsta de 15 ani. Atunci când încorporeazã per- armate ºi nu poate lua parte
soane mai mari de 15 ani, dar mai mici de 18 ani, statele pãrþi se vor direct la ostilitãþi.
strãdui sã înroleze, cu prioritate, pe cei mai în vârstã. Orice copil afectat de un
4. Conform obligaþiei care le revine în virtutea dreptului umanitar conflict armat are dreptul sã
internaþional de a proteja populaþia civilã în caz de conflict armat,
beneficieze de protecþie ºi
statele pãrþi vor lua toate mãsurile fezabile, astfel încât copiii afectaþi
îngrijire.
de conflictul armat sã beneficieze de protecþie ºi de îngrijire.

ARTICOLUL 39 Reabilitarea copiilor victime


Statul are obligaþia de a asi­gura
Statele pãrþi vor lua toate mãsurile corespunzãtoare pentru a facilita un tratament corespun­zãtor
recuperarea fizicã ºi psihologicã ºi reintegrarea socialã a copiilor, vic-
pentru refacerea ºi integrarea
time ale unei forme de neglijenþã, exploatare sau abuz, de torturã sau
în societate a copiilor victime
pedeapsã ori tratamente crude, inumane sau degradante ori victime
ale conflictelor armate, torturii,
ale unui conflict armat. Aceastã readaptare ºi aceastã reintegrare se
vor desfãºura în condiþii care favorizeazã sãnãtatea, respectul de sine neglijãrii, maltratãrii sau
ºi demnitatea copilului. exploatãrii.

ARTICOLUL 40 Administrarea justiþiei


cãtre minori
1. Statele pãrþi recunosc oricãrui copil bãnuit, acuzat sau cu privire Dacã un copil este presupus
la care s-a dovedit cã a comis o încãlcare a legii penale dreptul la un
sau dovedit de a fi sãvârºit o
tratament conform cu simþul demnitãþii ºi al valorii personale, care
infracţiune, acesta poate sã-ºi
sã întãreascã respectul sãu pentru drepturile omului ºi libertãþile
fundamentale ale altora ºi care sã þinã seama de vârsta sa, precum ºi exercite drepturile elementare,
de necesitatea de a facilita reintegrarea sa în societate ºi asumarea de cuvenite în cadrul tuturor faze-
cãtre acesta a unui rol constructiv în societate. lor procesului intentat, inclusiv
2. În acest scop ºi þinând seama de dispoziþiile în materie ale instru- dreptul la asistenþã juridicã sau
mentelor internaþionale, statele pãrþi vor veghea în special: de altã naturã în pregãtirea ºi
a) ca niciun copil sã nu fie bãnuit, acuzat sau declarat vinovat de prezentarea apãrãrii.
o încãlcare a legii penale datoritã unor acþiuni sau omisiuni Recurgerea la proceduri
care nu erau interzise de dreptul naþional sau internaþional în judiciare ºi/sau încredinþarea
momentul comiterii lor; delincvenþilor unor instituþii
b) ca orice copil bãnuit sau acuzat de o încãlcare a legii penale speciale trebuie evitatã ori de
sã aibã garantate cel puþin urmãtoarele drepturi: câte ori este posibil. În schimb,
(i) de a fi prezumat nevinovat pânã la stabilirea vinovãþiei Convenţia recomandă ca, ori
sale conform legii; de câte ori este posibil, să se
(ii) de a fi informat în cel mai scurt termen ºi direct despre folosească măsuri alterna-
acuzaþiile care i se aduc sau, dacã este cazul, prin inter- tive, precum orientarea şi
mediul pãrinþilor sãi sau al reprezentanþilor legali ºi supravegherea, includerea în
de a beneficia de asistenþã juridicã sau de orice alt fel programe educaţionale sau
de asistenþã corespunzãtoare, în vederea formulãrii ºi profesionale etc.
susþinerii apãrãrilor sale;
19
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

(iii) dreptul la examinarea, fãrã întârziere, a cauzei sale de


cãtre o autoritate sau o instanþã judiciarã competentã,
independentã ºi imparþialã, printr-o procedurã de
audiere echitabilã ºi conformã cu prevederile legii, în
prezenþa celor care îi asigurã asistenþa juridicã sau de altã
naturã, iar dacã acest lucru nu este considerat contrar
interesului major al copilului, þinând seama mai ales de
vârsta ori de situaþia acestuia, în prezenþa pãrinþilor sãi
sau a reprezentanþilor sãi legali;
(iv) de a nu fi constrâns sã depunã mãrturie sau sã
mãrturiseascã cã este vinovat; dreptul de a interoga
sau de a cere interogarea martorilor acuzãrii, de a
obþine aducerea ºi interogarea martorilor apãrãrii, în
condiþii de egalitate;
(v) dacã se dovedeºte cã a încãlcat legea penalã, dreptul
de a recurge la o cale de atac cu privire la decizie ºi la
orice mãsurã luatã în consecinþã, în faþa unei autoritãþi
sau a unei instanþe judiciare superioare competente,
independente ºi imparþiale, conform legii;
(vi) dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret, dacã nu
înþelege sau nu vorbeºte limba utilizatã;
(vii) dreptul la respectarea deplinã a vieþii sale private, în
toate fazele procedurii.
3. Statele pãrþi se vor strãdui sã promoveze adoptarea de legi ºi
proceduri, înfiinþarea de autoritãþi ºi instituþii, special concepute
pentru copiii bãnuiþi, acuzaþi sau gãsiþi vinovaþi de încãlcarea legii
penale ºi în special:
a) sã stabileascã o vârstã minimã sub care copiii sã fie prezumaþi
ca neavând capacitatea de a încãlca legea penalã;
b) sã ia, ori de câte ori este posibil ºi recomandabil, mãsuri
de soluþionare a cazurilor acestor copii, fãrã a recurge la
procedura judiciarã, cu condiþia ca drepturile ºi garanþiile
legale sã fie respectate pe deplin.
4. Va fi prevãzutã o întreagã gamã de dispoziþii, precum cele referi-
toare la îngrijire, orientare ºi supraveghere, la îndrumare, la perioadele
de probã, la plasamentul familial, la programe de educaþie generalã
ºi profesionalã ºi la soluþii alternative celor privind îngrijirea într-un
cadru instituþional, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul
bunãstãrii lor ºi proporþional cu infrac]iunea sãvârºitã.

ARTICOLUL 41
Nicio dispoziþie din prezenta Convenþie nu aduce atingere preved-
erilor mai favorabile pentru realizarea acestor drepturi ale copilului
care pot figura:
a) în legislaþia unui stat parte; sau
b) în dreptul internaþional în vigoare pentru statul respectiv.

20
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

PARTEA a II-a Aplicarea prevederii mai


favorabile
Dacã existã seturi de
standarde stabilite în legislaþia
naþionalã sau în alte
ARTICOLUL 42 instrumente internaþionale
care se pot folosi în mod mai
Statele pãrþi se angajeazã sã facã larg cunoscute atât adulþilor, favorabil decât cele prezentate
cât ºi copiilor principiile ºi dispoziþiile prezentei Convenþii, prin de prezenta Convenþie,
mijloace active ºi adecvate. standardele mai favorabile vor
fi aplicate.

ARTICOLUL 43 Articolul 42 subliniază că


autorităţile au datoria să se
1. În vederea examinãrii progreselor înregistrate de statele pãrþi în asigure că atât adulţii, cât şi
executarea obligaþiilor pe care ºi le-au asumat în virtutea prezentei copiii sunt informaţi şi cunosc
Convenþii, se instituie un comitet al drepturilor copilului, ale cãrui prevederile Convenţiei.
atribuþii sunt descrise mai jos.
2. Comitetul se compune din 18 experþi de o înaltã þinutã moralã ºi
Articolele 43 – 45 evidenþiazã:
care posedã o competenþã recunoscutã în domeniul reglementat de
- procedura de monitorizare a
prezenta Convenþie. Membrii Comitetului sunt aleºi de statele pãrþi
implementãrii de cãtre statele
din rândul cetãþenilor lor ºi acþioneazã în nume propriu, þinându-se
pãrþi a Convenþiei
seama de necesitatea asigurãrii unei repartiþii geografice echitabile ºi
- procedurile de raportare a
a reprezentãrii principalelor sisteme juridice.
statelor pãrþi către Comitetul
3. Membrii Comitetului sunt aleºi prin vot secret de pe o listã
ONU pentru Drepturile
de persoane desemnate de statele pãrþi. Fiecare stat parte poate
Copilului
desemna un candidat dintre cetãþenii sãi.
- cooperarea cu agenþiile
4. Primele alegeri vor avea loc în termen de 6 luni de la data intrãrii în
vigoare a prezentei Convenþii, iar ulterior la fiecare 2 ani. Cu minimum ONU ºi alte organisme
4 luni înaintea datei fiecãrei alegeri, secretarul general al Organizaþiei Obligaþia satului de a face
Naþiunilor Unite va invita în scris statele pãrþi sã propunã candidaþii larg cunoscute prevederile
lor într-un termen de douã luni. Secretarul general va întocmi apoi o
Convenþiei, atât adulþilor cât
listã alfabeticã a candidaþilor astfel desemnaþi, indicând statele pãrþi
ºi copiilor
care i-au desemnat, ºi o va comunica statelor pãrþi la Convenþie.
5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor pãrþi, convocate de
secretarul general, la sediul Organizaþiei Naþiunilor Unite. La aceste
Comitetul ONU pentru
reuniuni, la care cvorumul se întruneºte cu douã treimi din numãrul
Drepturile Copilului
statelor pãrþi, candidaþii aleºi în Comitet sunt cei care obþin cel mai
Se înfiinţează un Comitet
mare numãr de voturi ºi majoritatea absolutã a voturilor reprezen-
pentru Drepturile Copilului
tanþilor statelor pãrþi prezente ºi votante.
alcătuit din 18 experţi.
6. Membrii Comitetului se aleg pentru un mandat de 4 ani. Ei
pot fi realeºi la o nouã prezentare a candidaturii lor. Mandatul a
5 membri desemnaþi la primele alegeri va înceta dupã 2 ani. Numele
celor 5 membri vor fi trase la sorþi de cãtre preºedintele reuniunii,
imediat dupã prima alegere.
7. În caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului
sau dacã, pentru orice alt motiv, un membru declarã cã nu îºi mai

21
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

poate exercita funcþiile sale în cadrul Comitetului, statul parte care


a prezentat candidatura membrului respectiv numeºte un alt expert
dintre cetãþenii sãi pentru a ocupa postul vacant pânã la expirarea
mandatului respectiv, sub rezerva aprobãrii de cãtre Comitet.
8. Comitetul aprobã regulamentul sãu de ordine interioarã.
9. Comitetul alege biroul sãu pentru o perioadã de 2 ani.
10. Adunãrile Comitetului se þin, în mod normal, la sediul Organizaþiei
Naþiunilor Unite sau în orice alt loc corespunzãtor stabilit de
Comitet. Comitetul se reuneºte, de regulã, în fiecare an. Durata
sesiunilor sale se stabileºte ºi, dacã este cazul, se modificã de cãtre
reuniunea statelor pãrþi la prezenta Convenþie, sub rezerva aprobãrii
de cãtre adunarea generalã.
11. Secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite pune la dispoziþie
Comitetului personalul ºi dotãrile necesare acestuia pentru a-ºi
îndeplini eficient funcþiile încredinþate conform prezentei Convenþii.
12. Membrii Comitetului creat în virtutea prezentei Convenþii
primesc, cu aprobarea adunãrii generale, indemnizaþii din resursele
Organizaþiei Naþiunilor Unite, în condiþiile ºi modalitãþile fixate
de adunarea generalã.

ARTICOLUL 44 Obligaþia statelor


1. Statele pãrþi se angajeazã sã supunã Comitetului, prin intermediul de a raporta privind
secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor Unite, rapoarte implementarea Convenþiei
privitoare la mãsurile pe care le adoptã pentru punerea în vigoare
a drepturilor recunoscute în prezenta Convenþie ºi la progresele Comitetul are rolul de a
realizate în exercitarea acestor drepturi: monitoriza implementarea
a) în termen de 2 ani începând de la data intrãrii în vigoare a Convenţiei.
prezentei Convenþii pentru statele pãrþi interesate; Comitetul va examina
b) în continuare, la fiecare 5 ani. rapoartele privind stadiul
2. Rapoartele întocmite conform prezentului articol trebuie, dacã implementării drepturilor
este cazul, sã arate cauzele sau dificultãþile care împiedicã statele copilului, pe care statele părţi le
pãrþi sã se achite pe deplin de obligaþiile prevãzute în prezenta Con- vor prezenta după doi ani de la
venþie. Ele trebuie, de asemenea, sã cuprindã informaþii suficiente aprobarea Convenţiei şi apoi la
pentru a da Comitetului o idee exactã asupra aplicãrii Convenþiei în fiecare cinci ani.
þara respectivã. Statele urmează să pună la
3. Statele pãrþi care au prezentat Comitetului un raport iniþial nu dispoziţia publicului larg
vor repeta în rapoartele pe care le prezintã ulterior conform prezen- rapoartele lor.
tului articol, paragraful 1 alin. (b), informaþiile de bazã pe care le-au
comunicat anterior.
4. Comitetul poate cere statelor pãrþi toate infor maþiile
complementare referitoare la aplicarea Convenþiei.
5. Comitetul înainteazã la fiecare 2 ani adunãrii generale, prin inter-
mediul Consiliului Economic ºi Social, un raport de activitate.
6. Statele pãrþi asigurã difuzarea pe scarã largã a propriilor rapoarte
pe teritoriul lor.

22
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

ARTICOLUL 45
Cooperarea cu agenþiile
Pentru a promova aplicarea efectivã a convenþiei ºi a încuraja coope- ONU ºi alte organisme
rarea internaþionalã în domeniul vizat de convenþie:
Comitetul poate propune
a) instituþiile specializate, Fondul Naþiunilor Unite pentru Copii efectuarea unor studii specifice
ºi alte organe ale Naþiunilor Unite au dreptul de a fi reprezen- legate de drepturile copilului
tate la analizarea modului de aplicare a acelor dispoziþii din ºi îºi poate face cunoscute
prezenta Convenþie, care þin de mandatul lor. Comitetul poate evaluãrile fiecãrui stat parte
invita instituþiile specializate, Fondul Naþiunilor Unite pentru vizat, cât ºi Adunãrii Generale
Copii ºi orice alte organisme competente pe care le va consid- a Organizaþiei Naþiunilor Unite;
era corespunzãtoare sã dea avize specializate asupra aplicãrii
Convenþiei în domeniile care þin de mandatele lor respective. Pentru a „promova aplicarea
Comitetul poate invita instituþiile specializate, Fondul Naþi- efectivã a Convenþiei ºi pentru
unilor Unite pentru Copii ºi alte organe ale Naþiunilor Unite a încuraja cooperarea
sã îi prezinte rapoarte asupra aplicãrii Convenþiei în sectoarele internaþionalã”, agenþiile
care þin de domeniul lor de activitate. specializate ale Naþiunilor
b) Comitetul transmite, dacã considerã necesar, instituþiilor Unite (ca de exemplu ILO,
specializate, Fondului Naþiunilor Unite pentru Copii ºi altor OMS, UNESCO, UNICEF)
organisme competente orice raport al statelor pãrþi, care pot participa la ºedinþele Comi-
conþine o cerere sau care specificã necesitatea asigurãrii de tetului. Alãturi de orice alte
consultanþã ori asistenþã tehnicã, însoþit, dacã este cazul, de organisme recunoscute drept
observaþiile ºi sugestiile Comitetului referitoare la cererea „competente”, inclusiv organi-
sau specificaþia respectivã. zaþiile neguvernamentale cu
c) Comitetul poate recomanda adunãrii generale sã cearã statut consultativ la
secretarului general sã dispunã efectuarea, în numele Naþiunile Unite ºi organele
Comitetului, a unor studii asupra problemelor specifice care Naþiunilor Unite cum ar fi
afecteazã drepturile copilului. UNCHR, pot pune la
d) Comitetul poate face sugestii ºi recomandãri de ordin gene- dispoziþia Comitetului
ral, pe baza informaþiilor primite în conformitate cu art. 44 informaþii relevante ºi pot fi
ºi 45. Aceste sugestii ºi recomandãri de ordin general se consultate în privinþa aplicãrii
vor transmite tuturor statelor pãrþi interesate ºi se vor optime a Convenþiei.
supune atenþiei adunãrii generale, însoþite, dacã este cazul,
de observaþiile statelor pãrþi.

23
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

PARTEA a III-a Diverse prevederi referitoare


la Convenþie
Articolele 46 – 54 descriu
ARTICOLUL 46 procedura de semnare,
Prezenta Convenþie este deschisã spre semnare tuturor statelor. ratificare ºi aderare,
modalitãþile prin care
ARTICOLUL 47 Convenþia intrã în vigoare,
cum pot fi fãcute
Prezenta Convenþie face subiectul ratificãrii. Instrumentele de rati- amendamente, cum statele
ficare vor fi înaintate secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor pãrþi pot înregistra rezerve faþã
Unite. de prevederi specifice ºi cum
statele pãrþi pot denunþa
ARTICOLUL 48 Convenþia (se pot retrage).
Prezenta Convenþie va rãmâne deschisã aderãrii oricãrui stat. Instru-
mentele de aderare vor fi înaintate secretarului general al Organizaþiei
Naþiunilor Unite.

ARTICOLUL 49
1. Prezenta Convenþie va intra în vigoare în a treizecea zi de la
depunerea la secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite a
celui de-al douãzecilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta Convenþie sau care va
adera la aceasta dupã depunerea celui de-al douãzecilea instrument
de ratificare sau de aderare Convenþia va intra în vigoare în a
treizecea zi de la depunerea de cãtre statul respectiv a instrumentului
sãu de ratificare sau de aderare.

ARTICOLUL 50
1. Orice stat parte poate sã propunã un amendament ºi sã depunã
textul acestuia la secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite.
Secretarul general va comunica propunerea de amendament statelor
pãrþi, cerându-le sã îi facã cunoscut dacã sunt în favoarea convocãrii
unei conferinþe a statelor pãrþi, în vederea examinãrii propunerii ºi
a supunerii ei la vot. Dacã în termen de 4 luni de la aceastã comunicare
cel puþin o treime din numãrul statelor pãrþi se pronunþã în favoarea
convocãrii unei asemenea conferinþe, secretarul general convoacã
conferinþa sub auspiciile Organizaþiei Naþiunilor Unite. Orice amen-
dament adoptat de majoritatea statelor pãrþi prezente ºi votante la
conferinþã este supus spre aprobare adunãrii generale.
2. Orice amendament adoptat conform dispoziþiilor paragrafului 1
al prezentului articol va intra în vigoare dupã aprobarea sa de cãtre
Adunarea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi dupã accep­tarea
sa cu o majoritate de douã treimi din numãrul statelor pãrþi.
3. La intrarea sa în vigoare amendamentul are forþã obligatorie
pentru statele pãrþi care l-au acceptat, celelalte state ramânând legate
de dispoziþiile din prezenta Convenþie ºi de toate amendamentele
anterioare acceptate de ele.
24
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

ARTICOLUL 51
1. Secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite va primi ºi va
comunica tuturor statelor textul rezervelor formulate de state la data
ratificãrii sau aderãrii.
2. Rezervele incompatibile cu obiectul ºi scopul prezentei Convenþii
nu sunt admise.
3. Rezervele pot fi retrase în orice moment printr-o notificare în
acest sens adresatã secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor
Unite, care va informa, în consecinþã, toate statele pãrþi la Convenþie.
Notificarea va produce efecte de la data la care este primitã de
secretarul general.

ARTICOLUL 52
Orice stat poate denunþa prezenta Convenþie printr-o notificare
scrisã adresatã secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor Unite.
Denunþarea produce efecte la un an de la data la care notificarea a
fost primitã de secretarul general.

ARTICOLUL 53
Secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite este desemnat ca
depozitar al prezentei convenþii.

ARTICOLUL 54
Originalul prezentei convenþii, ale cãrei texte în limbile arabã, chinezã,
englezã, francezã, rusã ºi spaniolã sunt autentice în egalã masurã, va
fi depus la secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite. Drept
care plenipotenþiarii subsemnaþi, imputerniciþi în mod corespunzãtor
de guvernele lor respective, au semnat prezenta Convenþie.

25
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

Convenþia Naþiunilor Unite cu privire la drepturile copilului


- scurt istoric -

Convenþia ONU cu privire la drepturile copilului este unicã prin interesul manifestat de statele lumii odatã
cu apariþia ei. Niciun alt document privind drepturile omului nu a fost ratificat atât de rapid de atât de multe
state. Momente semnificative în evoluþia preocupãrilor pentru drepturile copilului care au pregãtit elaborarea
ºi intrarea în vigoare a Convenþiei ONU cu privire la drepturile copilului:
1906 (19 mai) – Eglantyne Jebb fondeazã Organizaþia Salvaþi Copiii în Marea Britanie, prima de
acest fel în lume;
1923 – Eglantyne Jebb elaboreazã Declaraþia drepturilor copilului, care cuprindea cinci articole;
1924 – Liga Naþiunilor Unite adoptã Declaraþia drepturilor copilului;
1948 – Adunarea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite adoptã Declaraþia universalã a
drepturilor omului;
1959 (20 noiembrie) – Adoptarea de cãtre toate cele 82 de state ale Organizaþiei Naþiunilor Unite
a Declaraþiei drepturilor copilului, cuprinzând de data aceasta 10 puncte;
1978 – Anul Internaþional al Copilului; în acest an delegaþia polonezã la Naþiunile Unite a propus
elaborarea Convenþiei privitoare la respectarea drepturilor copilului; se constituie un grup de lucru pentru
redactarea Convenþiei drepturilor copilului; în redactare sunt implicate organizaţii neguvernamentale, printre
care ºi membrii Alianþei Internaþionale Salvaþi Copiii;
1989 (20 noiembrie) – Adunarea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite adoptã cele 54 de articole
ale Convenþiei Naþiunilor Unite cu privire la drepturile copilului;
1990 (2 septembrie) – intrã în vigoare Convenþia Naþiunilor Unite privind drepturile copilului, după
ce a fost aprobată de douăzeci de ţări.
1991 - au fost aleşi primii membri ai Comitetului pentru Drepturile Copilului.
2002 (ianuarie-februarie) – intră în vigoare primele două protocoale facultative la Convenţia cu
privire la drepturile copilului, prin care se introduc drepturi suplimentare, complementare celor prevăzute
în Convenţie: la 18 ianuarie intră în vigoare Protocolul facultativ referitor la vânzarea de copii, prostituţia
copiilor şi pornografia infantilă, iar la 12 februarie, Protocolul facultativ cu privire la implicarea copiilor /n
conflicte armate.
2013 (mai) – apare al 14-lea comentariu general al Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului,
care detaliază modul de interpretare şi aplicare a interesului superior al copilului. Comentariile generale
anterioare, apărute între anii 2001-2013, au vizat: scopurile educaţiei, rolul instituţiilor independente pentru
drepturile omului, drepturile copiilor cu HIV<SIDA, sănătatea şi dezvoltarea adolescenţilor, măsurile generale
de implementare a Convenţiei, sprijinirea copiilor neacompania]i şi separaţi, protecţia copiilor împotriva
pedepsei corporale sau altor pedepse umilitoare, precum [i împotriva tuturor formelor de violenţă, drepturile
în copilăria timpurie, drepturile copiilor cu dizabilităţi, justiţia juvenilă, drepturile copiilor indigeni, dreptul
copilului de a fi ascultat, dreptul la recreare şi cultură, impactul sectorului business asupra drepturilor
copilului şi dreptul la sănătate.
2014 (14 aprilie) – intră în vigoare un Protocol facultativ la Convenţia cu privire la drepturile
copilului, care stabileşte o procedură de comunicare. Pe baza acestuia, copiii din ţările care au ratificat acest
protocol pot depune, individual sau în grupuri, plângeri către Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului,
dacă drepturile le-au fost încălcate şi au epuizat toate căile legale în ţara lor. Până la momentul intrării sale
în vigoare, protocolul nu fusese ratificat de România, ci doar de 10 ţări (Germania, Spania, Portugalia,
Slovacia, Muntenegru, Albania, Bolivia, Gabon, Thailanda şi Costa Rica).
2016 – Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului finalizează două noi comentarii generale
deosebit de importante pentru interpretarea și aplicarea prevederilor Convenției: Comentariul general Nr. 19

26
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale

privind resursele bugetare pentru realizarea drepturilor copilului și Comentariul General Nr. 20 privind
punerea în practică a drepturilor copilului în perioada adolescenței.
În prezent, Convenþia ONU cu privire la drepturile copilului este ratificatã de 196 de state. Statele Unite ale
Americii reprezintă singura þară care nu a ratificat Convenþia ONU cu privire la drepturile copilului.

România ºi Convenþia Naþiunilor Unite cu privire la drepturile copilului


1990 – România ratifică Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului prin Legea 18 din
27 septembrie 1990;
1991 – Organizaţia Salvaţi Copiii organizează Conferinţa Internaţională privind Convenţia Naţiunilor
Unite cu privire la drepturile copilului. În acelaşi an, organizaţia traduce şi publică în limba română Convenţia;
1993 – Guvernul României emite Hotărârea Guvernamentală nr. 103/18.03.1993 prin care se
înfiinţează Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului;
1993 – România transmite Comitetului ONU de la Geneva Raportul iniţial asupra implementării
Convenţiei în România;
1993 – Organizaţia Salvaţi Copiii este invitată de către Comitetul Drepturilor Copilului cu prilejul
pre-sesiunii în care s-a analizat Raportul României;
1994 – Discutarea Raportului României cu delegaţia oficială a Guvernului; în urma discuţiilor,
Comitetul drepturilor copilului transmite concluziile şi recomandările sale;
1994 – Guvernul României (CNPC), Salvaţi Copiii şi UNICEF organizează Conferinţa Naţională:
„România şi Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului“;
1995 – Este elaborat „Planul naţional de acţiune în favoarea copilului“;
1996 – Cu sprijinul UNICEF se constituie Comitetul Tehnic şi Comitetul Consultativ pentru
sprijinul Comitetului Naţional pentru Protecţia Copilului;
1997 – Guvernul emite Hotărârea de Guvern nr. 16/31.01.1997 prin care se înfiinţează Departamentul
pentru Protecţia Copilului;
1999 – este transmis al doilea Raport Periodic către Comitetul Naţiunilor Unite pentru Drepturile
Copilului;
1999 (17 iulie) - adoptarea de către Organizaţia Internaţională a Muncii a Convenţiei nr. 182 privind
interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, ratificată
de România în noiembrie 2000;
2000- înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului(H.G. nr 96/09.02.2000);
2000- aprobarea programelor de interes naţional în domeniul protecţiei drepturilor copilului aflat
în dificultate (H.G. nr. 260<21.04.2000);
2000 – instituţia Avocatului Poporului publică Raportul privind respectarea drepturilor copilului;
2000 – Guvernul României elaborează Raportul sfârşitului de decadă, 1990 - 2000, privind realizarea
măsurilor stabilite de Conferinţa Mondială asupra Copilului (1990);
2001 – înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie (H.G.216/26.01.2001);
2001 – republicarea Legii nr. 18/1990 prin care s-a ratificat Convenţia cu privire la Drepturile
Copilului (text revizuit);
2001- adoptarea Strategiei Naţionale privind Protecţia Copilului Aflat în Dificultate în forma
revizuită( H.G nr 539/14.06.2001)
2001 (septembrie-octombrie) – România ratifică Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la
drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă, prin Legea
nr. 470/20.09.2001, precum şi Protocolul facultativ cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate, prin
Legea nr. 567/19.10.2001;
2001 - sunt iniţiate lucrările pentru elaborarea proiectului Legii Copilului.

27
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

2002 (8-10 mai) - Sesiunea Specială a Naţiunilor Unite - New York. Peste 189 de naţiuni au
fost reprezentate la nivel de şefi de state şi de guverne. Salvaţi Copiii a fost invitată de către Preşedintele
României, domnul Ion Iliescu, să facă parte din delegaţia oficială a României. În cadrul acestei sesiuni a fost
adoptat Documentul final “O lume potrivită pentru copii”. S-a hotărât elaborarea Planului Naţional de
Acţiune pentru Copii de către fiecare stat.
2002 (9 octombrie) - sesiunea pregătitoare a Comitetului Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile
Copilului, în care a fost prezentat punctul de vedere referitor la progresele înregistrate de Guvernul
României în domeniul respectării drepturilor copilului. Organizaţia Salvaţi Copiii a prezentat un raport
alternativ privind situaţia implementării recomandărilor făcute României la prima analiză din 1994.
2003 (20 ianuarie) - Geneva, sesiune oficială a Comitetului ONU pentru drepturile copilului pe
tema respectării drepturilor copilului în România, cu participarea delegaţiei guvernamentale din România;
2004 (21 iunie)- Este publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului;
2005 (1 ianuarie) - intră în vigoare noul pachet legislativ în domeniul drepturilor copilului: Legea
272/2004 şi legile privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Adopţii şi
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, ambele cu personalitate juridică proprie.
2008 (septembrie) - Se aprobă Strategia naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor
copilului 2008-2013 şi Planul Operaţional pentru implentare 2008-2009( Hotărârea de Guvern 860/2008).
2009 (5 iunie) - Are loc sesiunea Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului pentru examinarea
celui de al treilea şi al patrulea raport privind drepturile copilului “România şi Convenţia ONU cu privire
la drepturile copilului 2003-2007” şi a rapoartelor alternative înaintate de societatea civilă. Salvaţi Copiii a
participat la această sesiune şi a înaintat un raport la realizarea căruia au colaborat experţi, copii şi tineri.
2009 (12 iunie) - Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului transmite României concluziile şi
recomandările sale.
2009 (septembrie) – se înfiinţează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor
Copilului, care are personalitate juridică proprie, prin adăugarea de atribuţii preluate de la câteva instituţii
din domeniul protecţiei familiei (Hotărârea de Guvern 1385/2009).
2010 (iunie) – Guvernul desfiinţează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor
Copilului, iar atribuţiile acesteia sunt preluate de o direcţie de specialitate nou creată, fără personalitate juridică
proprie, în cadrul Ministerului Muncii (Ordonanţa de Urgenţă 68/2010). Aceasta s-a numit Direcţia Generală pentru
Protecţia Copilului, pentru ca la scurt timp după aceea să o regăsim sub denumirea Direcţia Protecţia Copilului.
2013 (septembrie) – se aduc modificări importante Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului. Salvaţi Copiii a contribuit la îmbunătăţirea acestei legi prin participarea la dezbaterile
publice organizate şi transmiterea de amendamente.
2014 (februarie) – se lansează spre dezbatere publică proiectul unei noi strategii în domeniul
drepturilor copilului, pentru perioada 2014-2020, precum şi proiectul unui nou plan de implementare
pentru perioada 2014-2016.
2014 (martie) – se înfiinţează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi
Adopţie, cu personalitate juridică proprie, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale
şi Persoanelor Vârstnice. Autoritatea astfel formată preia activitatea de protecţie a drepturilor copilului,
precum şi atribuţiile Oficiului Român pentru Adopţii, iar, pe cale de consecinţă, acesta din urmă se
desfiinţează (Ordonanţa de Urgenţă 11/2014).
2015 (iunie) – România transmite Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului cel de al V-lea
raport periodic privind situația respectării drepturilor copilului în țara noastră.
2016 (septembrie) – Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului analizează rapoartele alternative
transmise de Salvați Copiii România și alte organizații ale societății civile, acordând o atenție deosebită unor
aspecte importante care continuă să afecteze respectarea drepturilor copilului în România (discriminarea,
bariere în accesul la o educație de calitate, migrația economică a părinților, insuficiența resurselor financiare
pentru copii etc.).

28
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului
Textul oficial Sumarul neoficial al
prevederilor principale
2017 (2 iunie) – Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului transmite României concluziile
şi recomandările sale, formulate în urma analizării raportului de ţără şi a celor alternative. Recomandările
Comitetului sunt menite să ghideze acţiunile autorităţilor din ţara noastră, în perioada imediat următoare.
României i se solicită să transmită un nou raport de monitorizare în octombrie 2022.
2018 (ianuarie) – Salvați Copiii obține crearea instituției Avocatul Copilului, prin specializarea unui
adjunct al Avocatului Poporului, în cadrul adoptării Proiectului de Lege pentru modificarea și completarea
Legii nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului.
2018 (decembrie) – Salvați Copiii fundamentează, prin campania și cercetarea sa (BULLYING-UL
ÎN RÂNDUL COPIILOR - Studiu sociologic la nivel național, 2016), interzicerea bullying-ului în școli.

Comitetul Naþiunilor Unite pentru Drepturile Copilului

Rolul Comitetului
Comitetul oferã mecanismul internaþional de monitorizare a progreselor în implementarea Convenþiei
Naþiunilor Unite privind Drepturile Copilului. ( „În scopul examinãrii progreselor înregistrate de statele
pãrþi în executarea obligaþiilor contractate de ele, se va institui un Comitet al Drepturilor Copilului“ – art. 43,
Convenþia Naþiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului), precum şi în implementarea celor trei protocoale
facultative la Convenţie.

Principalele sarcini ale Comitetului sunt de a analiza rapoartele iniþiale ºi periodice înaintate de statele pãrþi
(obligaþie impusã prin art. 44 al Convenþiei) ºi de a coopera cu alte organisme internaþionale [i agenþii ale
Organizaþiei Naþiunilor Unite pentru a promova Convenþia ºi a asigura respectarea drepturilor copilului. În
urma analizării unui raport, Comitetul formulează concluzii şi adresează recomandări pe care statul parte să le
pună în aplicare pentru a asigura respectarea drepturilor copilului. Începând din aprilie 2014, Comitetul poate
primi şi analiza plângeri adresate, în mod individual sau în grup, de copiii din ţările care au ratificat al treilea
protocol facultativ la Convenţie.

Comitetul publică, sub denumirea de „comentarii generale”, detalieri şi interpretări ale drepturilor prevăzute
în Convenţie. Comitetul este considerat cea mai înaltã autoritate internaþionalã care asigurã traducerea în fapt
a prevederilor Convenþiei.

Alegerea membrilor Comitetului


Comitetul este alcãtuit din 18 experþi „de o înaltã þinutã moralã ºi care posedã o competenþã recunoscutã
în domeniul reglementat de prezenta Convenþie“. Membrii Comitetului sunt aleºi pentru o perioadã de
patru ani ºi pot fi realeºi dacã sunt re-nominalizaþi dupã ce prima perioadã de timp a expirat.

Documentele oficiale ale Comitetului Drepturilor Copilului pot fi consultate la:


Secretariatul Comitetului Drepturilor Copilului, Biroul Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului, Palatul
Wilson, 52 rue des Pâquis, 1211 Geneva 10, Elveţia.

Tel: +41 22 917 9220


Email: InfoDesk@ohchr.org
Web: www.ohchr.org

29
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

COMITETUL PENTRU DREPTURILE COPILULUI

Observații finale privind cel de-al cincilea raport periodic al României

I. INTRODUCERE
A. Măsuri generale de aplicare
1. Comitetul a analizat cel de-al cincilea raport periodic (articolele 4, 42 și 44 (6))
al României (CRC/C/ROM/5) în cadrul reuniunilor
sale cu numărul 2207 și respectiv 2208 (v. CRC/C/ Recomandările anterioare ale Comitetului
SR.2207 și 2208), care au avut loc pe 23 și 24 mai, și 5. Comitetul recomandă statului parte să întreprindă
a adoptat aceste observații finale în timpul reuniunii toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare
sale cu numărul 2221, din data de 2 iunie 2017. recomandările sale anterioare din 2009 (CRC/C/
2. Comitetul salută depunerea de către statul parte a celui ROM/CO/4), care încă nu au fost implementate
de-al cincilea raport periodic și a răspunsurilor scrise sau nu au fost implementate suficient, îndeosebi cele
la lista de probleme formulate (CRC/C/ROM/Q/5/ referitoare la copiii privați de un mediu familial (par.
Add.1), care au condus la o mai bună înțelegere a 52 și 55) și violența împotriva copiilor (par. 57 și 59).
situației drepturilor copilului în statul parte. Comitetul
își exprimă aprecierea pentru dialogul constructiv Legislație
purtat cu delegația multisectorială a statului parte. 6. Comitetul recomandă statului parte să întreprindă
toate măsurile necesare pentru o punere în aplicare
II. Măsurile întreprinse și progresele realizate corespunzătoare a legislației sale, precum și să se
de statul parte asigure că sunt alocate resurse umane, tehnice și
financiare suficiente în acest scop.
3. Comitetul salută progresele înregistrate de statul
parte de la ultima analiză și până în prezent în Politici și strategii cuprinzătoare
diferite domenii de interes, printre care se numără 7. Comitetul încurajează statul parte să aloce resurse
reînființarea Autorității Naționale pentru Protecția umane, tehnice și financiare suficiente pentru punerea
Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) și în aplicare a Strategiei naționale pentru protecția și
adoptarea unei serii de noi acte normative, politici și promovarea drepturilor copilului 2014-2020 și a
măsuri instituționale referitoare la drepturile copilului, Planului operațional.
îndeosebi modificarea Legii privind drepturile copilului
în sensul interzicerii instituționalizării copiilor mai Coordonare
mici de 3 ani, revizuirea Legii adopției și adoptarea 8. Având în vedere coordonarea insuficientă între minis­
unei Legi a educației progresive în 2011. De asemenea, terele și organizațiile reprezentate în Consiliul de
Comitetul salută adoptarea Strategiei naționale pentru Coordonare în domeniul protecției și promovării
protecția și promovarea drepturilor copilului 2014- drepturilor copilului și adopției de pe lângă Autoritatea
2020 și a Strategiei naționale pentru sănătatea mintală Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și
a copilului și adolescentului 2016-2020. Adopție (ANPDCA), Comitetul recomandă statului
parte, în scopul consolidării ANPDCA și a Consiliului
III. Domenii principale de interes de Coordonare, să aibă în vedere plasarea ANPDCA
și recomandări în subordinea cabinetului Prim Ministrului, precum
și să aloce acestei autorități resursele umane, tehnice
4. Comitetul reamintește statului parte principiile și financiare necesare pentru o coordonare eficientă
indivizibilității și interdependenței tuturor drepturilor a tuturor activităților care au legătură cu punerea în
consacrate prin Convenție și subliniază importanța aplicare a Convenției la nivel național, regional și local.
tuturor recomandărilor cuprinse în aceste observații
finale. Comitetul ar dori să atragă atenția statului Alocarea resurselor
parte asupra recomandărilor din următoarele domenii 9. Comitetul este îngrijorat de faptul că procesul de
cu privire la care trebuie luate măsuri urgente: alocarea bugetare al statului parte nu prevede alocări bugetare
resurselor (par. 10), nediscriminarea copiilor romi transparente pentru copii la nivelul sectoarelor și
(par. 17), abuzul, neglijarea, exploatarea și abuzul de agențiilor relevante, inclusiv indicatori și sisteme de
natură sexuală (par. 26), copiii privați de un mediu monitorizare la toate nivelurile, precum și alocări
familial (par. 29), copiii cu dizabilități (par. 32) și bugetare țintite pentru copiii aflați în situații de
sănătatea (par. 34). marginalizare și vulnerabilitate, cum ar fi copiii
30
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

romi, copiii cu dizabilități și copiii din zonele rurale. încurajează statul parte să își consolideze eforturile
Comitetul este de asemenea îngrijorat de faptul că, pentru a furniza o formare și o sensibilizare adecvate
în pofida creșterii economice recente, statul parte nu și sistematice cu privire la drepturile copilului pentru
prevede alocări adecvate pentru sănătate, educație și profesioniștii care lucrează cu și pentru copii, precum
protecție socială. și pentru a se asigura că toate dispozițiile Convenției
10. Având în vedere comentariul general nr. 19 (2016) sunt cunoscute și înțelese de copii și părinții acestora.
cu privire la bugetarea publică în vederea realizării
Cooperarea cu societatea civilă
drepturilor copilului, Comitetul recomandă ca statul
parte să instituie un proces de bugetare care să includă 14.
Comitetul îndeamnă statul parte să implice în
o perspectivă a drepturilor copilului, să prevadă alocări mod efectiv societatea civilă, inclusiv organizațiile
clare pentru copii la nivelul sectoarelor și agențiilor neguvernamentale și organizațiile copiilor, în
relevante și să includă indicatori specifici și un sistem elaborarea, punerea în aplicare, monitorizarea
de urmărire pentru a monitoriza și evalua adecvarea, și evaluarea legislației, politicilor, planurilor și
eficacitatea și echitatea distribuirii resurselor alocate programelor referitoare la drepturile copilului, precum
pentru punerea în aplicare a Convenției, inclusiv prin: și să dezvolte un sistem transparent de contractare a
organizațiilor societății civile pentru livrarea de servicii
(a) Asigurarea unor alocări adecvate pentru servicii
sociale care să completeze eforturile autorităților.
din domenii precum sănătate, educație, protecție
socială și protecția copilului, cu sprijin specific Definiția copilului
pentru copiii aflați în situații vulnerabile; 15. Comitetul recomandă statului parte să își modifice
(b) Descentralizarea repartizării resurselor la nivel legislația pentru a elimina excepțiile care permit
județean și local și alocarea de resurse specifice căsătoriile sub vârsta de 18 ani.
pentru furnizarea de servicii sociale pentru copii;
(c) Consolidarea inspecțiilor pentru a crește transpa­ B. Principii generale (articolele 2, 3, 6 și 12)
rența și răspunderea pentru cheltuielile publice în
toate sectoarele, precum și adoptarea de măsuri Nediscriminarea
urgente pentru eradicarea corupției. 16. Deși ia notă de informațiile furnizate de statul parte
Colectarea datelor cu privire la două ordine menite să prevină segregarea
în școli și Legea nr. 331/2015 de modificare a legii
11. Având în vedere comentariul general nr. 5 (2003) cu privind azilul, Comitetul rămâne profund îngrijorat
privire la măsurile generale de aplicare, Comitetul își în ceea ce priveșe următoarele aspecte:
reiterează recomandarea anterioară (v. CRC/C/ROM/
CO/4, par. 18) iar, în plus, recomandă ca statul parte să (a) copiii romi, copiii cu dizabilități, copiii solicitanți
își îmbunătățească rapid sistemul de colectare a datelor de azil și refugiați, copiii LGBTI (lesbiene, homo­
și să se asigure că acestea acoperă toate domeniile de sexuali, bisexuali, trans-sexuali, intersexuali), copiii
interes ale Convenției și sunt defalcate în funcție de care trăiesc în zone rurale îndepărtate sunt în
vârstă, sex, dizabilitate, locație geografică, origine continuare supuși discriminării în ceea ce privește
etnică, situație socioeconomică și status migrator, accesul la educație, îngrijiri medicale și nivel de trai;
pentru a facilita analiza situației tuturor copiilor, mai (b) fetele se confruntă în continuare cu multiple
ales a celor aflați în situații de vulnerabilitate, inclusiv discriminări bazate pe gen, mai ales când se află în
a copiilor romi, precum și pentru a permite realizarea situații de marginalizare și defavorizare, fiind mai
de studii de impact referitoare la măsurile întreprinse, expuse violenței și excluziunii.
alături de asigurarea accesului la datele existente. 17. Comitetul îndeamnă statul parte să asigure imple­
mentarea deplină a legilor existente care interzic
Monitorizare independentă discriminarea, inclusiv prin instituirea de mecanisme
12. Comitetul salută informația furnizată de statul parte adecvate de monitorizare și sesizare, consolidarea
în cadrul dialogului, potrivit căreia crearea Avocatului campaniilor publice de educare pentru a aborda
Copilului se află printre prioritățile Guvernului în problema stigmatizării și discriminării față de copiii
perioada 2017-2020, și recomandă ca statul parte romi, copiii cu dizabilități, fete, copiii solicitanți de
să adopte fără întârziere un proiect de lege privind azil și refugiați, copiii LGBTI, precum și să asigure
înființarea acestei instituții și asigurarea vizibilității și accesul egal al acestora la educație, îngrijiri medicale,
capacității necesare acesteia. ocupare în muncă și nivel de trai. Comitetul
recomandă de asemenea ca, în procesul de abordare
Diseminare, conștientizare și formare a stigmatizării și discriminării copiilor romi, statul
13. Comitetul își reiterează recomandarea din observațiile parte să se asigure că acesta se desfășoară cu atenție,
finale anterioare (v. CRC/C/ROM/CO/4, par. 20) și pentru a evita agravarea segregării.
31
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

Interesul superior al copilului 801/2016, și ia notă de ținta 16.9 din Obiectivele de


18. Având în vedere comentariul general nr. 14 (2013) Dezvoltare Durabilă (ODD) privind asigurarea unei
cu privire la promovarea interesului superior al identități legale pentru toți, inclusiv prin înregistrarea
copilului ca un considerent primordial, Comitetul nașterii, Comitetul recomandă ca statul parte să
își reiterează recomandarea anterioară (v. CRC/C/ consolideze serviciile comunitare, pentru a se asigura
ROM/CO/4, par. 29) și recomandă ca statul parte că toți copiii, inclusiv cei din comunitățile rurale, au
să se asigure că proiectele legislativ sunt evaluate în acces la înregistrarea nașterii fără întârziere.
raport cu interesul superior al copilului, precum și Protejarea intimității
să revizuiască formarea profesioniștilor care lucrează
cu și pentru copii, pentru a se asigura că principiul 22. Deși salută adoptarea Deciziei Consiliului Național al
interesului superior al copilului este înțeles clar și pus Audiovizualului nr. 220/2011, Comitetul recomandă
în aplicare în mod corespunzător. ca statul parte să își întărească eforturile, în cooperare
cu mass-media, pentru a proteja și respecta intimitatea
Dreptul la viață, la supraviețuire și la dezvoltare copiilor de toate vârstele.
19. Comitetul își reiterează recomandarea anterioară (v. Accesul la informații adecvate
CRC/C/ROM/CO/4, par. 31) și recomandă statului
parte: 23. Având în vedere comentariul general nr. 16 (2013)
privind obligațiile statelor în ceea ce privește impactul
(a) să abordeze cauzele care stau la baza mortalității sectorului de afaceri asupra drepturilor copilului,
infantile, materne și a copiilor, inclusiv lipsurile și Comitetul își reiterează recomandarea anterioară
inegalitățile sociale și economice; (v. CRC/C/ROM/CO/4, par. 42) și recomandă ca
(b) să îmbunătățească și să extindă asigurarea de servicii statul parte să își consolideze eforturile pentru a-i
sociale integrate, care să reunească protecția socială, proteja pe copii împotriva informațiilor nocive, a
sănătatea și educația la nivel comunitar; produselor dăunătoare și a riscurilor online, precum
(c) să reducă inegalitățile între zonele urbane și rurale și și să garanteze dreptul tuturor copiilor de a avea acces
efectele negative ale discriminării în ceea ce privește la informații adecvate, inclusiv în cazul copiilor care
accesul la serviciile de bază. trăiesc în zone îndepărtate și rurale, în conformitate
cu vârsta și nivelul lor de maturitate.
Respectarea opiniilor copilului
20. Având în vedere comentariul general nr. 12 (2009) cu D. Violența împotriva copiilor
privire la dreptul copilului de a-i fi ascultată opinia, (articolele 19, 24 (3), 28 (2), 34, 37 (a) și 39)
Comitetul recomandă statului parte:
(a) să se asigure că opiniile copilului sunt luate în Pedepsele corporale
considerare în mod corespunzător, în conformitate 24. Deși ia notă de faptul că aplicarea de pedepse corporale
cu articolul 12 al Convenției, în familie, la școală, în este interzisă în toate mediile, având în vedere
instanțe și în toate procedurile administrative și de comentariul general nr. 8 (2006) privind pedepsele
altă natură, prin, inter alia, adoptarea unei legislații corporale, Comitetul recomandă statului parte:
adecvate, formarea profesioniștilor, instituirea de (a) să se asigure că interzicerea pedepselor corporale este
activități specifice în școli și demersuri generale de respectată și monitorizată în mod corespunzător în
conștientizare; toate mediile;
(b) să ofere sprijin suplimentar Consiliului Național (b) să promoveze forme pozitive, non-violente și
al Elevilor, pentru a crește capacitatea acestuia de a participative de creștere și disciplinare a copilului,
facilita participarea copiilor la nivel local, județean prin programe și campanii de conștientizare;
și național;
(c) să se asigure că cei care încalcă legea sunt aduși în fața
(c) să se asigure că legislația le oferă adolescenților posibi­ autorităților administrative și judiciare competente.
litatea și sprijinul necesar pentru a se organiza în
asociații și grupuri formale, inclusiv în afara școlii. Abuzul, neglijarea, exploatarea și abuzul de natură sexuală
25. Deși salută dezvoltarea unor forme de observare
C. Drepturi și libertăți civile (articolele 7, 8 și 13-17) și evaluare a riscurilor menite să contribuie la
identificarea copiilor care au nevoie de ajutor și
Înregistrarea nașterii asigurarea accesului acestora la servicii, Comitetul
21.
Deși salută măsurile recente de simplificare a este îngrijorat de:
înregistrării nașterii introduse prin Ordonanța de (a) toleranța generală față de violență în diferitele ei
Urgență nr. 33/2016 și Hotărârea de Guvern nr. forme, inclusiv abuz verbal și psihologic;
32
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

(b) capacitățile limitate ale sistemului public de a (a) numărul semnificativ de copii aflați în continuare
identifica, raporta și aborda într-o manieră trans­ în instituții și numărul mare de copii din grupurile
versală cazurile de violență, abuz și neglijare, precum cele mai defavorizate, inclusiv copiii din familiile
și de exploatare și abuz sexual împotriva copiilor; sărace, copiii romi și copiii cu dizabilități, care sunt
(c) formele severe de violență care ar avea loc în sistemul expuși în continuare unui risc ridicat de separare de
de îngrijire a copilului, în special împotriva copiilor familie și instituționalizare;
cu dizabilități. (b) absența unor mecanisme adecvate pentru identi­
26. Având în vedere comentariul general nr. 13 (2011) ficarea copiilor în situații de risc, a unor servicii de
privind dreptul copilului de a fi protejat împotriva intervenție timpurie și a unor sisteme de sesizare
tuturor formelor de violență și ținând cont de ținta la nivel comunitar, precum și convingerea că unii
16.2 a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă privind copii vor fi mai bine dacă sunt separați de familiile
eradicarea abuzului, exploatării, traficului și tuturor lor, mai ales copiii cu dizabilități, ceea ce duce la
formelor de violență și tortură împotriva copiilor, plasarea inutilă a copiilor în sistemul de protecție a
Comitetul recomandă statului parte. copilului;
(a) să acorde prioritate măsurilor de prevenție primară (c) sprijinul psihologic insuficient pentru copiii din
și secundară, cu scopul de a preveni producerea instituții și sistemul de îngrijire rezidențială, în
oricăror acte dăunătoare copiilor; special pentru copiii cu dizabilități, formarea
(b) să dezvolte programe de conștientizare, inclusiv profesională insuficientă a asistenților sociali și a
campanii referitoare la normele și convingerile personalului din centrele de plasament, precum și
sociale legate de violența împotriva copiilor, adresate deficiențele din sistemul de protecție a copilului;
publicului general și profesioniștilor care lucrează cu (d) monitorizarea inadecvată a copiilor din instituții
copiii, cu privire la diferitele tipuri de violență și abuz și a celor aflați în plasament familial, precum și
care îi afectează pe copii, precum și să promoveze investigarea improprie a cazurilor semnalate de
schimbarea de comportament în rândul acestora; abuz fizic și sexual, inclusiv cazurile de trafic de
(c) să aloce resurse umane și financiare suficiente pentru copii în scopul exploatării sexuale;
funcționarea mecanismelor instituite în vederea (e)
sprijin insuficient pentru copiii care părăsesc
identificării, raportării, prevenirii și monitorizării sistemul de protecție, inclusiv pentru cei cu
cazurilor de violență și abuz din orice mediu, dizabilități.
inclusiv pentru copiii aflați în custodia poliției,
29. Comitetul atrage atenția statului parte asupra Ghidului
detenție, la școală sau acasă;
pentru îngrijirea alternativă a copiilor (v. Rezoluția
(d) să consolideze programele de identificare timpurie, Adunării Generale 64/142, anexă) și subliniază faptul
recuperare și reintegrare a copiilor victime; că sărăcia financiară și materială – sau condițiile
(e) să furnizeze instruire sistematică profesioniștilor care sunt atribuite direct și exclusiv sărăciei – nu
care lucrează cu copiii; ar trebui niciodată să reprezinte singura justificare
(f) să investigheze toate cazurile de violență și abuz pentru scoaterea unui copil din grija părinților,
împotriva copiilor din sistemul de îngrijire a pentru plasarea unui copil în sistemele de protecție
copilului și să îi tragă la răspundere pe făptași. alternativă sau pentru împiedicarea reintegrării sociale
a copilului. În acest sens, Comitetul recomandă
Practicile nocive statului parte:
27. În ceea ce privește practica larg răspândită în zonele (a) să instituie un sistem de evaluări individuale și
rurale a căsătoriilor de facto între copii, Comitetul să caute soluții care să fie în interesul superior al
recomandă statului parte să desfășoare campanii de fiecărui copil în parte;
conștientizare cu privire la numeroasele consecințe
negative ale căsătoriilor la vârsta copilăriei. (b) să implementeze Planul de dezinstituționalizare
pentru copiii din sistemul de îngrijire rezidențială
și asigurarea tranziției la îngrijirea în comunitate
E. Mediul familial și îngrijirea alternativă (articolele (2016), cu instituirea unui sistem puternic de
5, 9-11, 18 (1) și (2), 20-21, 25 și 27 (4)) monitorizare și plasare rapidă a copiilor în forme de
îngrijire de tip familial;
Copiii privați de un mediu familial (c) să asigure garanții adecvate și criterii clare, în special
28. Deși salută faptul că Autoritatea Națională pentru pentru copiii romi și copiii cu dizabilități, pe baza
Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a făcut nevoilor și interesului superior al copilului, în
o prioritate din reformarea sistemului de îngrijire a scopul de a determina dacă un copil ar trebui plasat
copilului, Comitetul este îngrijorat de: în sistemul de îngrijire alternativă;

33
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

(d) să asigure evaluarea periodică a plasamentului (c) copiii cu dizabilități sunt în continuare plasați în
copiilor în sistemul de îngrijire rezidențială, precum instituții și clase speciale, iar cadrele didactice și
și să monitorizeze calitatea îngrijirii pe care o primesc profesioniștii au nevoie de o pregătire mai specializată
aceștia, inclusiv prin asigurarea de modalități pentru a oferi sprijin adecvat și individual în cadrul
accesibile pentru raportarea, monitorizarea și claselor incluzive;
remedierea relelor tratamente aplicate copiilor; (d) copiii cu dizabilități au acces limitat la îngrijiri
(e) să asigure alocarea de resurse umane, tehnice și medicale, îngrijiri pentru sănătatea sexuală și
financiare adecvate pentru centrele de îngrijire reproductivă și programe de depistare timpurie și
rezidențială și serviciile relevante de protecție a intervenție.
copilului, pentru a facilita reabilitarea și reintegrarea 32. Având în vedere comentariul general nr. 9 (2006)
socială a copiilor într-o cât mai mare măsură; privind drepturile copiilor cu dizabilități, Comitetul
(f) să îmbunătățească coordonarea tuturor intervențiilor își reiterează recomandarea anterioară (v. CRC/C/
de la nivel local pentru a dezvolta mecanisme de ROM/CO/4, par. 61) și îndeamnă statul parte:
prevenție, identificare timpurie și intervenție; (a) să elaboreze o politică națională în domeniul
(g) să sprijine și să monitorizeze păstrarea de contacte dizabilității cu o perspectivă a drepturilor omului,
adecvate și regulate între copil și familia sa, cu condiția care să abordeze în mod specific problematica
ca aceasta să fie în interesul superior al copilului; copiilor cu dizabilități și care să asigure deplina
(h) să ofere sprijin copiilor care părăsesc sistemul de participare a acestora în societate, precum și să
îngrijire, inclusiv celor cu dizabilități, pentru a le includă aspectele legate de copiii cu dizabilități în
permite să se reintegreze în societate, oferindu- prioritățile naționale pentru perioada 2017-2020;
le acces la locuințe adecvate, la servicii juridice, (b) să aloce resurse umane și financiare suficiente
sanitare și sociale, precum și oportunități de pentru implementarea Strategiei privind drepturile
educație și formare profesională. persoanelor cu dizabilități și incluziunea romilor,
precum și pentru Autoritatea Națională pentru
Adopția Persoanele cu Dizabilități, astfel încât aceasta să își
30. Deși ia notă de modificarea Legii privind adopțiile, ducă la îndeplinire mandatul în mod eficient;
Comitetul își reiterează recomandarea anterioară (v. (c) să organizeze colectarea datelor privind copiii cu
CRC/C/ROM/CO/4, par. 54) și îndeamnă statul dizabilități, să asigure accesul la aceste date și să
membru: dezvolte un sistem eficient pentru diagnosticarea
(a) să asigure alocarea de resurse umane și tehnice dizabilității, necesar pentru instituirea de politici și
adecvate pentru implementarea legii revizuite; programe adecvate pentru copiii cu dizabilități;
(b) să dezvolte în continuare programe pentru a (d) să instituie măsuri cuprinzătoare pentru a dezvolta
reduce prejudecățile legate de adopția copiilor cu o educație inclusivă și pentru a se asigura că copiii
dizabilități severe și a copiilor romi; cu dizabilități nu sunt plasați în instituții și clase
(c) să se asigure pentru copiii care nu au putut fi adoptați specializate;
în familii din țară au acces la adopții internaționale. (e) să instruiască și să repartizeze cadre didactice și
F. Dizabilitate, sănătate și bunăstare (articolele 6, profesioniști specializați în susținerea de clase
18 (3), 23, 24, 26, 27 (1)-(3) și 33) inclusive, care să ofere sprijin individual și să acorde
atenția cuvenită copiilor cu dificultăți de învățare;
Copiii cu dizabilități (f) să ia măsuri imediate pentru a asigura accesul
31. Comitetul ia notă de reînființarea Autorității copiilor cu dizabilități la îngrijiri medicale, îngrijire
Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități și de sexuală și reproductivă și programe de detecție și
adoptarea Strategiei privind drepturile persoanelor intervenție timpurie;
cu dizabilități și incluziune a romilor, însă rămâne (g) să organizeze campanii de conștientizare adresate
în continuare îngrijorat de faptul că statul parte nu funcționarilor publici, publicului larg și familiilor,
are un model de abordare a dizabilității bazat pe pentru a combate stigmatizarea și marginalizarea
drepturile omului și că: copiilor cu dizabilități și pentru a promova o
(a) nu există o politică națională în domeniul dizabilității imagine pozitivă a acestor copii.
care să abordeze în mod specific problema copiilor;
Sănătate și servicii medicale
(b) nu există nici un sistem eficient și ușor accesibil de
colectare a datelor și nici un sistem de diagnosticare 33. Deși ia notă de adoptarea Strategiei Naționale de
a dizabilităților; Sănătate 2014-2020 și a Planului de acțiune pentru
implementarea acesteia, precum și de lansarea proiec­

34
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

tului „Consolidarea rețelei naționale de mediatori defavorizate din punct de vedere socio-economic,
sanitari romi pentru a îmbunătăți sănătatea populației inclusiv copiii romi și copiii cu dizabilități;
rome 2014-2017”, Comitetul este îngrijorat de: (f) să adopte măsuri pentru a crește rata de vaccinare,
(a) ratele ridicate de mortalitate infantilă și de mortalitate inclusiv prin derularea de campanii pro-vaccinare
în rândul copiilor sub cinci ani, creșterea incidenței și extinderea rețelei de mediatori sanitari pentru a
carențelor nutriționale severe la copiii sub cinci ani acoperi toate localitățile cu rate scăzute de vaccinare
și numărul ridicat de copii și adolescenți care mor a copiilor;
din cauza cancerului; (g) să pună în aplicare „Ghidul tehnic privind aplicarea
(b) numărul mare al femeilor însărcinate care nu au unei abordări bazate pe drepturile omului pentru
acces la servicii medicale prenatale, în special în implementarea de politici și programe menite să
comunitățile vulnerabile; reducă și să elimine mortalitatea și morbiditatea
(c) scăderea ratei de vaccinare și apariția unui număr din cauze prevenibile în rândul copiilor sub 5 ani”
elaborat de Biroul Înaltului Comisariat ONU
mare de cazuri de boli care pot fi prevenite prin
pentru Refugiați (A/HRC/27/31).
vaccinare;
(d) situația mamelor și a copiilor de etnie romă care Sănătatea mintală
continuă să nu aibă acces la îngrijiri maternale și 35. Deși ia notă de adoptarea Strategiei naționale pentru
sanitare adecvate, sărăcia și izolarea socială fiind sănătatea mintală a copilului și adolescentului (2016),
factori agravanți. Comitetul recomandă statului parte:
34. Având în vedere comentariul general nr. 15 (2013) (a) să dezvolte semnificativ servicii comunitare de
privind dreptul copilului de a se bucura de cea mai sănătate mintală și să încurajeze activitățile de
bună stare de sănătate posibilă și luând notă de ținta prevenție în școli, acasă și în centrele de îngrijire;
3.2 din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă privind (b) să crească numărul de psihiatri și psihologi pediatri;
eradicarea bolilor ce pot fi prevenite la nou-născuți
(c) să instituie un control pentru a preveni medicația
și copiii sub cinci ani, Comitetul recomandă statului
excesivă a copiilor cu probleme de comportament.
parte:
(a) să aloce resurse umane și financiare adecvate pentru a Sănătatea adolescenților
asigura deplina implementare a Strategiei naționale 36. Având în vedere comentariul general nr. 4 (2003)
de sănătate 2014-2020, precum și să consolideze și privind sănătatea adolescenților, Comitetul își
să sporească sprijinul acordat mediatorilor sanitari reiterează recomandarea anterioară (v. CRC/C/ROM/
nou numiți în comunitățile de romi; CO/4, par. 69) și îndeamnă statul parte:
(b) să aloce resurse umane și financiare adecvate pentru (a) să ia măsuri eficiente pentru a preveni suicidul în
a asigura deplina implementare a Strategiei privind rândul adolescenților, să colecteze date dezagregate
HIV/SIDA și a Planului de acțiune aferent; privind incidența suicidului și să asigure
(c) să pună în aplicare normele prevăzute de Codul introducerea de programe de sprijin psihosocial
internațional privind marketingul substituenților pentru adolescenți;
de lapte matern, să informeze publicul cu privire (b) să reducă vârsta pentru accesarea serviciilor de
la cele mai bune practici de alăptare și să le sănătate fără acordul parental, inclusiv a serviciilor
sfătuiască pe tinerele mame să alăpteze, precum și de sănătate a reproducerii, în conformitate cu evoluția
să implementeze „Cei 10 pași pentru un alăptat capacităților copilului;
eficient” (UNICEF) în spitalele și clinicile din (c) să ia măsuri eficiente pentru a preveni consumul
întreaga țară; de tutun, alcool și droguri în rândul adolescenților,
(d) să îmbunătățească accesul la tratament oncologic prin punerea la dispoziția copiilor și a adolescenților
pentru copii și adolescenți, să sporească nivelul a unor informații exacte și obiective și a unei educații
de conștientizare în rândul medicilor, copiilor privind abilitățile de viață în scopul prevenirii
și părinților cu privire la primele semne ale abuzului de substanțe, precum și să dezvolte servicii
cancerului, să îmbunătățească accesul la tratamente accesibile de tratare a dependenței de droguri și
și să aloce resurse financiare suficiente pentru ca de reducere a nocivității, care să aibă o abordare
aceste tratamente să devină accesibile din punctul prietenoasă față de tineri;
de vedere al costurilor; (d) să extindă sfera de acoperire a Programului național
(e) să asigure disponibilitatea serviciilor și accesul de sănătate sexuală și reproductivă (2013-2017)
echitabil la servicii prenatale de calitate, servicii pentru a furniza o educație cuprinzătoare, potrivită
primare de sănătate și de specialitate pentru toți vârstei, cu privire la sănătatea sexuală și reproductivă,
copiii din țară, în special pentru cei din grupurile inclusiv informații privind planificarea familială

35
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

și contracepție, pericolele sarcinii timpurii și (c) să faciliteze participarea și incluziunea copiilor romi
prevenirea și tratarea bolilor cu transmitere sexuală, în educația de masă la toate nivelurile, inclusiv la
inclusiv HIV/SIDA; nivel preșcolar, să sporească nivelul de conștientizare
(e) să asigure acces neîngrădit la servicii de sănătate al cadrelor didactice și al personalului din centrele
sexuală și reproductivă, inclusiv consiliere în condiții de consiliere psihosocială și pedagogică cu privire
de confidențialitate și contracepție modernă, pentru la istoria și cultura romilor, și să le ofere suficientă
adolescente și adolescenți. îndrumare cu privire la modul eficient de includere
a copiilor romi în educația de masă;
Nivelul de trai (d) să elaboreze programe cu mecanisme de monitorizare
37. Deși ia notă de adoptarea Strategiei naționale pentru și evaluare pentru a reduce ratele de abandon școlar
incluziune socială și reducerea sărăciei 2015-2020 și și să dezvolte și să promoveze o formare vocațională
a Planului strategic de acțiune pentru 2015-2020, de calitate pentru a îmbunătăți abilitățile copiilor și
Comitetul atrage atenția asupra țintei 1.3 din ODD adolescenților, mai ales ale celor care abandonează
cu privire la implementarea de sisteme și măsuri de școala;
protecție socială adecvate la nivel național, adresate (e) să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți calitatea
tuturor, și recomandă statului parte: educației și să asigure formare de calitate pentru
(a) să dezvolte măsuri, în cadrul Strategiei naționale cadrele didactice, cu accent deosebit pe zonele rurale;
pentru incluziune socială și reducerea sărăciei 2015- (f) să asigure finanțarea și măsurile necesare pentru a
2020, care să îi vizeze în mod specific pe copii, și îmbunătăți transportul școlar, a elimina costurile
să aibă în vedere organizarea de consultări țintite ascunse ale educației, îmbunătăți condițiile sanitare
cu familiile și copiii, inclusiv cei aflați în situații și a furniza serviciile necesare pentru a sprijini
vulnerabile, cu scopul de a consolida strategiile și accesul copiilor la educație, îndeosebi la nivel local;
măsurile de reducere a sărăciei în rândul copiilor;
(g) să ia măsurile care se impun la nivel național în
(b) să asigure furnizarea serviciilor sociale la nivel vederea conștientizării, prevenirii și intervenției
comunitar, inclusiv prin programe comunitare în cazurile de violență și bullying în școli, prin
și într-o manieră echitabilă, cu accent pe copiii implicarea și instruirea profesioniștilor, părinților și
care trăiesc sub pragul sărăciei, în special familiile copiilor.
de romi, familiile din mediul rural și familiile cu
copii cu dizabilități, să se asigure că aceste servicii Dezvoltarea în copilăria timpurie
sunt adecvate pentru a acoperi costurile reale 39.
Având în vedere ținta 4.2 din Obiectivele de
pentru un trai decent, inclusiv costurile legate de Dezvoltare Durabilă privind asigurarea accesului
sănătate, o alimentație adecvată, educație, locuințe tuturor fetelor și băieților la dezvoltare de calitate în
adecvate, apă și salubritate, precum și să instituie un copilăria timpurie, îngrijire și educație pre-primară,
mecanism transparent pentru ca furnizorii privați precum și comentariul general nr. 7 (2005) privind
de servicii sociale să aibă acces la finanțare publică. implementarea drepturilor copilului în copilăria
timpurie, Comitetul recomandă ca statul parte să
G. Educație, activități recreative și culturale dezvolte și să aloce resurse financiare suficiente pentru
(articolele 28, 29, 30 și 31) a pune în practică politici și programe cuprinzătoare
pentru copilăria timpurie, inclusiv asigurarea de
Educația, inclusiv formarea și orientarea profesională servicii de sănătate, îngrijire și educație în primii ani
38. Având în vedere comentariul general nr. 1 (2001) cu de viață, cu o atenție specială acordată zonelor rurale
privire la scopurile educației și luând în considerare și copiilor romi.
ținta 4.1 din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă
privind finalizarea, de către toate fetele și toți băieții H. Măsuri de protecție specială (articolele 22, 30,
a educației primare și secundare gratuite, echitabile și 32-33, 35-36, 37 (b)-(d), 38, 39 și 40)
de calitate, Comitetul recomandă statului parte:
Copiii refugiați și solicitanți de azil
(a) să asigure punerea în aplicare a Legii educației
(2011) prin furnizarea unei finanțări adecvate și 40. Deși salută modificările aduse legislației naționale din
instituirea mecanismelor de monitorizare și evaluare domeniul azilului, care introduc măsuri de protecție
a impactului Strategiilor naționale din domeniul suplimentare pentru copiii neînsoțiți solicitanți de
educației și al altor măsuri educaționale; azil, Comitetul recomandă statului parte:
(b) să depună eforturi pentru a îmbunătăți accesul la (a) să îmbunătățească practicile administrative pentru
educație de calitate în zonele rurale și pentru copiii a asigura măsuri adecvate de protecție pentru copiii
din familiile sărace, inclusiv accesul la educație solicitanți de azil și refugiați, inclusiv reprezen­
preșcolară, secundară și superioară; tanți juridici (tutori), precum și proceduri de
36
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

evaluare potrivite vârstei, care să ia în considerare Vânzarea, traficul și răpirea


caracteristicile psihologice și maturitatea copiilor; 43. Comitetul recomandă statului parte:
(b) să clarifice legislația și politicile administrative (a) să identifice victimele traficului de persoane în rândul
existente pentru a asigura disponibilitatea unor grupurilor vulnerabile, în special în comunitățile
mecanisme alternative adecvate de îngrijire pentru sărace și în rândul fetelor, și să le pună la dispoziție
copiii solicitanți de azil și refugiați, care să țină cont servicii adecvate de reabilitare și consiliere, să asigure
de interesul superior și opiniile copilului, precum și formarea specialiștilor în domeniu și să aloce resurse
să revizuiască cu regularitate aceste mecanisme; suplimentare profesioniștilor care lucrează cu copiii
(c) să aibă în vedere adoptarea unor prevederi victime ale traficului;
suplimentare pentru a aborda obstacolele practice (b) să intensifice eforturile de conștientizare și dezvoltare
care stau în calea accesului la educație pentru copiii a competențelor judecătorilor și procurorilor
solicitanți de azil și refugiați, cum ar fi scurtarea din instanțele de dreptul familiei cu privire la
timpului care se scurge între depunerea cererii de standardele naționale și internaționale existente
azil și înscrierea în sistemul de învățământ, precum și respectarea și luarea în considerare a interesului
și creșterea numărului de ore și a calității cursurilor superior al copilului în procedurile judiciare din
de limbă. domeniul traficului de persoane, având în vedere
Exploatarea economică, inclusiv exploatarea copiilor nevoile specifice de protecție ale copiilor victime ale
prin muncă traficului;
41. Comitetul își reiterează recomandarea anterioară (v. (c) să investigheze toate cazurile de trafic de copii
CRC/C/ROM/CO/4, par. 83) și îndeamnă statul și vânzare de copii și să îi urmărească penal pe
parte: făptuitori, în conformitate cu dispozițiile aplicabile
ale Codului Penal, precum și să sensibilizeze
(a) să ia toate măsurile necesare pentru punerea în
autoritățile judiciare cu privire la aplicarea strictă a
aplicare a legislației existente din domeniul muncii
Codului Penal.
și implementarea deplină a Convenției OIM
privind vârsta minimă, 1973 (Nr. 138) precum și Administrarea justiției juvenile
a Convenției privind interzicerea celor mai grave
44. Având în vedere comentariul general nr. 10 (2007)
forme ale muncii copiilor, 1999 (Nr. 182);
privind drepturile copilului în justiția juvenilă,
(b) să ia măsuri eficiente pentru a preveni exploatarea Comitetul își reiterează recomandarea anterioară (v.
prin muncă a copiilor, în special în agricultură, CRC/C/ROM/CO/4, par. 92) și îndeamnă statul
construcții și în gospodărie, precum și pentru a parte să își alinieze pe deplin sistemul de justiție
preveni trimiterea copiilor la cerșit pe stradă; să juvenilă la Convenție și alte standarde relevante. În
integreze eliminarea muncii copiilor în strategiile mod specific, Comitetul înseamnă statul parte:
și planurile de acțiune relevante la nivel sectorial și
inter-sectorial; (a) să înființeze rapid instanțe și proceduri suplimentare
specializate pentru justiția juvenilă, cu resurse
(c) să instituie programe de formare pentru inspectorii umane, tehnice și financiare adecvate, să desemneze
de muncă și să crească numărul acestora, pentru a judecători specializați pentru copii și să asigure
se asigura că practicile de ocupare în muncă sunt
formarea corespunzătoare a judecătorilor;
monitorizate suficient.
(b) să asigure furnizarea de asistență juridică calificată
Copiii străzii copiilor aflați în conflict cu legea, într-o etapă
42. Deși ia notă de faptul că statul parte a recunoscut timpurie a procedurii și pe tot parcursul procesului;
problema copiilor străzii și a implementat Inițiativa (c) să promoveze măsuri pentru gestionarea extra-
privind copiii străzii, și având în vedere comentariul judiciară a situațiilor în care se află copiii acuzați
general nr. 21 (2017) privind copiii străzii, Comitetul că au încălcat legea penală, precum probațiunea,
își reiterează recomandarea anterioară (v. CRC/C/ medierea, consilierea sau munca în folosul
ROM/CO/4, par. 85) și îndeamnă statul parte comunității și, pe cât posibil, utilizarea de măsuri
să se asigure că copiii străzii primesc tot sprijinul alternative la condamnare, precum și să se asigure că
de care au nevoie, îndeosebi în ceea ce privește detenția este o soluție de ultimă instanță, care, odată
reintegrarea acestora în familie sau plasarea lor în instituită, trebuie să fie reevaluată cu regularitate în
îngrijire alternativă, precum și că beneficiază de vederea încetării sale.
îngrijiri medicale, educație, acces la servicii sociale,
documente de identitate, spații sigure și suport, dar și
servicii de prevenție și reabilitare în legătură cu abuzul
de droguri.
37
Convenþia cu privire la Drepturile Copilului

J. Ratificarea Protocolului Opțional privind B. Mecanismul național de raportare și acțiuni


procedura de comunicare ulterioare
45. Comitetul recomandă ca statul parte să își întărească 50. Comitetul recomandă ca statul parte să instituie
și în continuare procesul de îndeplinire a drepturilor un mecanism național pentru raportare și acțiuni
copilului și să ratifice Protocolul Opțional la ulterioare, ca o structură permanentă în cadrul
Convenția privind Drepturile Copilului cu privire la guvernului, care să aibă mandatul de a coordona și
o procedură de comunicare. elabora rapoartele necesare și de a menține legătura cu
organismele internaționale și regionale din domeniul
K. Ratificarea instrumentelor internaționale din drepturilor omului, precum și să monitorizeze
domeniul drepturilor omului implementarea la nivel național a obligațiilor stabilite
prin tratat și a recomandărilor/deciziilor acestor
46. Comitetul recomandă statului parte ca, pentru a organisme. Comitetul subliniază că o astfel de structură
promova în continuare realizarea drepturilor copilului, ar trebui să fie sprijinită în mod adecvat și continuu
să aibă în vedere ratificarea următoarele instrumente de personal special și ar trebui să aibă capacitatea de
internaționale importante din domeniul drepturilor a se consulta sistematic cu instituția națională din
omului, la care încă nu este parte: domeniul drepturilor omului și societatea civilă.
(a) Convenția internațională privind protecția
drepturilor lucrătorilor migranți și ale membrilor C. Următorul raport
familiilor acestora;
51. Comitetul invită statul parte să depună cel de-al
(b) Convenția internațională pentru protecția tuturor
șaselea și cel de-al șaptelea raport periodic împreună
persoanelor împotriva dispariției forțate.
până pe data de 27 octombrie 2022 și să includă în
47. Comitetul îndeamnă statul parte să își îndeplinească acestea informații cu privire la acțiunile ulterioare
obligațiile de raportare în baza Protocolului Opțional acestor observații finale. Raportul ar trebui să fie
cu privire la implicarea copiilor în conflictele armate redactat în conformitate cu Ghidul armonizat privind
și a Protocolului Opțional privind vânzarea de copii, raportarea specifică tratatului, adoptat de Comitet pe
prostituția copiilor și pornografia infantilă, întrucât 31 ianuarie 2014 (CRC/C/58/Rev.3) și nu ar trebui să
rapoartele aveau ca scadență data de 10 decembrie și depășească 21.200 de cuvinte (v. Rezoluția Adunării
respectiv 18 decembrie 2003. Generale 68/268, par. 16). În cazul depunerii unui
raport care depășește limita de cuvinte stabilită, statul
L. Cooperarea cu organismele regionale parte va fi rugat să scurteze raportul, în conformitate
cu rezoluția sus-amintită. Dacă statul parte nu este în
48. Comitetul recomandă statului parte să coopereze măsură să revizuiască și să depună din nou raportul,
cu Consiliul Europei cu privire la implementarea nu se poate garanta traducerea acestuia în vederea
Convenției și a altor instrumente din domeniul examinării de către organismul competent în baza
drepturilor omului, atât pe teritoriul statului parte Convenției.
cât și pe teritoriul altor state membre ale Consiliului
Europei. 52. Comitetul invită de asemenea statul parte să depună
un document actualizat, care să nu depășească 42.400
de cuvinte, în conformitate cu cerințele Ghidului
IV. Implementare și raportare armonizat privind raportarea în baza tratatelor
A. Acțiuni ulterioare și diseminare internaționale din domeniul drepturilor omului,
inclusiv ale Ghidului privind documentele esențiale
49. Comitetul recomandă ca statul parte să ia toate
comune și documentele specifice tratatului (v. HRI/
măsurile care se impun pentru a se asigura că
GEN/2/Rev.6, cap. I) și paragraful 16 al Rezoluției
recomandările cuprinse în aceste observații finale sunt
Adunării Generale 68/268.
puse în aplicare în totalitate. Comitetul recomandă
de asemenea ca cel de-al cincilea raport periodic,
răspunsurile la lista de probleme și aceste observații
finale să fie diseminate la scară largă în limbile țării.

38