Cum sa fie impartasirea (cat de deasa si cu ce pregatire)

Practica cea mai potrivita in acest sens a impartasirii continue sau frecvente e calea de mijloc, anume a
impartasirii duminicale, care evita extremele periculoase duhovniceste atat ale impartasirii anuale sau de
patru ori pe an, dupa marile posturi bisericesti, cat si ale celei zilnice.

Impartasirea duminicala implica zile de post, rugaciune zilnica sustinuta, Spovedanie si pocainta. Citirea de
fiecare data a Canonului de Impartasanie il face pe credincios sa constientizeze nevrednicia personala, oricat
de nevoitor si rugator ar fi el, cat si nespusa dragoste a lui Dumnezeu fata de om.

Prima practica, anume impartasirea duminicala (deasa) este tipic rasariteana, ea punand accentul pe
pregatirea ascetica prealabila prin Spovedanie si post. O asceza continua, lipsita de Euharistie, poate naste
mari probleme duhovnicesti, facand din nevointe scop in sine si indepartare de Izvorul Vietii. Se poate ajunge
chiar la inselarea ca Euharistia se primeste in urma eforturilor personale, ca un merit.

Cea de-a doua cale, anume impartasirea de patru ori pe an (rara) este tipic apuseana, ea fiind adoptata insa
si de unii teologi ortodocsi, insistand pe Euharistie fara asceza, minimalizand importanta pregatirii ascetice, a
Spovedaniei si a postului. Aceasta duce insa la banalizare si formalism. Pentru a nu cadea din dreapta credinta,
trebuie sa nu stam prea departe de Sfintele Taine, insa niciodata sa nu ne apropiem fara de "credinta si frica",
fara post, rugaciune si pocainta.

Iar cuviosul Paladie povesteşte despre Avva Macarie Egipteanul că, vindecând pe femeea aceea, care din
lucrarea diavolului apărea oamenilor ca o iapă, i-a dat acest sfat şi i-a zis: "Femee, niciodată să nu te lipseşti
de împărtăşirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos, ci să te împărtăşeşti adeseori, deoarece această lucrare
diavolească te-a ajuns, Pentru că nu te-ai împărtăşit de cinci săptămâni şi de aceea a putut diavolul să te
ispitească".

Iată ce ne spun Sfintele canoane:

CANONUL 80 Trulan de la Constantinopol Sinodul Trulan (an 691-692) spune

Dacă vreun episcop, presbiter, ori diacon, sau dintre cei număraţi în cler (în clerul inferior), sau vreun laic, de
n-ar avea nici o nevoie prea grea, ca să lipsească mai multă vreme de la biserica lui, ci fiind (petrecând) în
cetate, nu ar merge (la biserică) trei zile de duminică în trei săptămâni, de ar fi cleric, să se caterisească, iar de
ar fi laic, să fie îndepărtat de la împărtăşire (de la comuniune, afurisit).

CANONUL 9 apostolic:  A avut loc la Ierusalim, în jurul anului 50 Fap Ap. 15; 7-31

Toţi credincioşii care intră (în biserică) şi ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta
împărtăşanie, aceia trebuie să se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică.
(66, 80 Trul.; 2 Antioh.; 11 Sard.; 2 Dionisie Alex.)

CANONUL 2 al Sinodului al patrulea local de la Antiohia (341)

Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul, sau
se feresc de participare la Sfânta Euharistie potrivit oarecărei nerânduieli, aceştia să se lepede din Biserică,
până când nu se vor mărturisi şi nu vor arăta roduri de pocăinţă, şi atunci rugându-se vor putea primi iertare.