Sunteți pe pagina 1din 54

CURSUL 12

1. Începutul modernizării dreptului

Modernizarea dreptului în Ńările române a constituit un aspect şi un sector al modernizării


generale care, începând din secolul al XVIII-lea, îmbrăŃişa regiuni întinse din Europa (centrul,
sud-estul, răsăritul), având o relativă întârziere istorică, faŃă de modernizarea normală a
societăŃilor tradiŃionale şi arhaice începută în secolul al XVI-lea; o întârziere intrinsecă (istorico-
geografică, politico-tehnologică, economică) şi o alta extrinsecă, strâns legată de efectele
dominaŃiei otomane şi ale unor tradiŃii bizantine. Această întârziere a coincis cu un spectaculos
avans al occidentului, care a dus la crearea mitului care îl va identifica tot mai mult cu civilizaŃia
epocii, şi chiar cu conceptul de civilizaŃie în general, în continuarea celei greco-romane.
Modernizarea era inseparabil legată de transformarea structurilor economice, de creşterea
economică şi până la urmă de revoluŃia industrială din fiecare Ńară (după alt model decât cel
englez).
În acest proces general, reînnoirea dreptului şi a instituŃiilor avea să joace un rol capital,
apărând adesea la prima vedere ca motorul progresului şi anticipând chiar unele transformări
economice, secundare sau fundamentale. Ca sector al modernizării generale a unui câmp etnico-
economico-politic dat, în cazul nostru câmpul românesc, dreptul şi-a desăvârşit modernizarea pe
patru niveluri distincte: formarea conştiinŃei naŃionale, emanciparea socială, afirmarea identităŃii
culturale, independenŃa politică şi unitatea naŃională.
Modernizarea dreptului începe, practic, în Principate chiar prin „ConstituŃia” lui
Constantin Mavrocordat, reformistă, înnoitoare, egalizatoare că tehnică a dreptului şi relativ
unificatoare pentru ambele Ńări, şi care îşi afirmă legătura cu valorile modernizării europene, prin
însăşi denumirea de „Constitution” şi prin publicarea ei în limba de cultură a Europei, franceza.
Cu o construcŃie juridică viguroasă şi cu reglementări vizionare pentru vremea respectivă,
impulsul astfel dat de „ConstituŃia” lui Mavrocordat, durează până în anul 1821, dublat în anul
1774 de programul şi de opera legislativă efectiv realizată şi de reformă judiciară a lui Alexandru
Ipsilanti.
Ideea care a dominat operele legislative în această primă fază a fost problema codificării
dreptului. Era un salt esenŃial, care urmărea, între altele, să arate marilor puteri netemeinicia
pretenŃiilor lor de a-şi apăra supuşii printr-o extindere asupra Principatelor a regimului de
capitulaŃii judiciare, pe motivul tendenŃios că nu au aici garanŃia unei legislaŃii de tip european.
Legiuirea Caragea este ultimul cod general, cuprinzând trei-patru ramuri de drept în
reglementarea sa. Codurile specializate, sub forme încă legate de tradiŃiile bizantine, se găseau ca
simple proiecte în Manualul din 1777 al lui Mihai Fotino, în Tara Românească.
În Transilvania, o serie de patente elaborate la mijlocul secolului al XIX-lea au prezentat
o importanŃă deosebită din perspectiva dezvoltării sociale şi juridice, aducând schimbări
fundamentale în reglementarea situaŃiei juridice a locuitorilor. Astfel, sunt de menŃionat patentele
din 2 martie 1853(pentru Banat, Crişana şi Maramureş) şi din 21 iunie 1854 (pentru principatul
Transilvaniei), care reglementau desfiinŃarea servituŃii personale şi împroprietărirea foştilor
iobagi, patenta din 29 mai 1853 pentru punerea în aplicare a Codului civil Austriac în
Transilvania, precedată de patenta din 29 noiembrie 1852 pentru punerea în aplicare a noului cod
în Ungaria şi în Banatul Timişoarei, teritorii în care aplicarea lui a încetat în anul 1861, când
intră din nou în vigoare dreptul ungar, cu excepŃia teritoriilor fostelor regimente grănicereşti
bănăŃene, unde Codul civil Austriac a rămas mai departe în vigoare, ca şi în Transilvania.
Deosebit de importante pentru reliefarea noilor elemente apărute în această epocă în viaŃa socială
şi în legislaŃie au fost şi actele normative rferitoare la dreptul comercial şi cambial. În acest
domeniu nou a fost elaborată o serie de ordonanŃe în care erau reglementate faptele de comerŃ,
cambie, faliment etc.

1.1.Legiuirea Caragea – 1818 łara Românească

„Legiuirea Caragea” a fost întocmită de către logofătul Nestor şi Athanase Hristopol în


1816, şi tipărită în 1819 din porunca domnului Ioan Gheorghe Caragea. Această lucrare a fost
considerată a fi cel mai însemnat şi mai complet cod din Ńările române, apropiat codurilor
moderne. Această lucrare a fost inspirată din Codul civil francez din 1804. Domnitorul Caragea
încearcă să nu rămână în urma mişcării de înnoire juridică din Ńările vecine şi în special din
Moldova, unde apăruse în 1814 Adunarea de legi a lui Andronache Donici. Manualul juridic al
lui Andronache Donici face parte dintr-o serie de lucrări juridice cu caracter teoretic; alături de
acesta, au mai fost elaborate: Manualul lui Mihail Fotinopol (trei proiecte din 1765, 1766 şi
1777), Arta judecătorească din 1793 a lui Dumitrache Panaiotache şi Pandectele lui Toma Cara
din 1806.

Legiuirea Caragea, la care au lucrat doi boeri cu vaste cunoştinŃe juridice: Anastasie
Hristopol şi Nestor Craiovescu, a fost tipărită la 1818, în limbile greacă şi română.

Izvoarele utilizate la întocmirea legiuirii sunt arătate, în cea mai mare parte, în hrisovul
de promulgare, în care se afirmă faptul că legiuirea este adunată din împărăteştile pravile şi din
pravilniceasca condică şi din obiceiurile pământului care s-au urmat până acum. Afară de aceste
izvoare, unii specialişti au remarcat şi influenŃa altor izvoare asupra legiuirii, cum ar fi Codul
civil francez din 1804.

Domnitorul Caragea a vrut să facă o lege care să cuprindă diverse materii; din anteproiect
rezultă că el a dorit ca legiuirea să cuprindă şi norme de drept public, în special referitoare la
situaŃia şi drepturile Domnului. Scopul lui n-a fost îndeplinit decât parŃial; prin urmare, legiuirea
cuprinde norme de drept civil, de drept penal, de procedură şi câteva dispoziŃii de drept
comercial. Ea este formată din şase părŃi. În primele patru sunt dispoziŃii de drept civil şi puŃine
de drept comercial, în a cincea de drept penal şi în a şasea de procedură. După cum se vede cea
mai mare parte este acordată normelor de drept civil.
În ceea ce priveşte aşezarea, codificarea are multă originalitate, fiind făcută după sistemul
dreptului roman şi cuprinde:

• persoane,
• bunuri,
• obligaŃiuni,
• succesiuni,
• infracŃiuni,
• procedură.

Partea I cuprinde dispoziŃii despre persoane, „pentru obraz” împărŃindu-le după sex,
după naştere, după capacitate şi după noroc. Lucrarea clasifică persoanele după sex, naştere şi
capacitate, precizând însă că femeia este inferioară bărbatului. În materia persoanelor, oamenii
erau clasificaŃi în liberi, robi şi dezrobiŃi. În categoria oamenilor liberi erau incluşi şi Ńăranii
clăcaşi. Legiuirea Caragea prevedea numărul minim al zilelor de clacă la doisprezece. În
perioada în care au fost în vigoare aceste coduri a crescut numărul posluşnicilor şi al
scutelnicilor, care se aflau în dependenŃă personală faŃă de boieri, dar care nu aveau obligaŃii faŃă
de stat. Robii erau asimilaŃi lucrurilor, fiindu-le recunoscută o anumită capacitate juridică, în
sensul că îi puteau reprezenta pe stăpânii lor în relaŃiile cu terŃe persoane. Persoanele juridice
sunt desemnate prin termenul de „tovărăşie” în Pravilniceasca condică şi în Legiuirea Caragea, şi
prin sintagma „persoane moraliceşti” în Codul Calimah. Se prevăd reglementări amănunŃite cu
privire la administrarea, înfiinŃarea, răspunderea şi stingerea persoanei juridice, precum şi
privitoare la formarea capitalului şi împărŃirea câştigului.

Partea a II-a are puŃine paragrafe „despre lucruri” şi anume despre stăpânirea lor, despre
robirea şi vecinătatea lor, reguli referitoare la folosirea lucrurilor.

Partea a III-a este cea mai întinsă şi tratează „materia obligaŃiunilor şi contractelor”. Are
mai multe capitole: capitolul întâi unde sunt eglementate dispoziŃii „de obşte pentru tocmeli” –
reguli şi principii; apoi capitole unde sunt prevăzute norme pentru contracte: vânzare-cumpărare,
schimb, închiriere sau arendă şi reguli pentru împrumut, dobânzi, contracte de tovărăşie; urmate
de trei capitole despre nuntă, logodnă, zestre.

În materia obligaŃiilor, în cele trei legiuiri sunt cuprinse reglementări moderne. Este
definit conceptul de “obligaŃie”, sunt arătate izvoarele obligaŃiilor, este definit contractul, sunt
arătate elementele esenŃiuale ale contractului, sunt reglementate transferul şi stingerea
obligaŃiilor, precum şi garanŃiile reale şi personale. Ca izvoare ale obligaŃiilor, cele trei legiuiri
prevăd legea, contractul şi delictul.

Contractele sunt clasificate după formă în contracte scrise şi contracte nescrise, iar după
efecte în contracte unilaterale şi bilaterale. Se precizează că un contract, pentru a fi valabil
încheiat, trebuie să fie conform cu dispoziŃiile legii şi bunelor moravuri. ConsimŃământul, ca
element esenŃial al contractului, pentru a fi valabil, trebuie să fie lipsit de silă (violenŃă) sau de
vicleşug (dol). Obiectul contractului, ca element esenŃial al acestuia, trebuie să fie un lucru aflat
în comerŃ, adică să fie un lucru ce poate face parte din patrimoniul unei persoane. Capacitatea
juridică, prevăzută pentru prima dată ca element esenŃial al contractului, este menŃionată ca fiind
egală pentru toŃi, arătându-se în Codul Calimah, în mod expres, că “tot omul se socoteşte a fi
vrednic de a-şi câştiga drituri în condiŃiile legii”.

În cele trei legiuiri, sunt reglementate amănunŃit contractele de vânzare-cumpărare,


închiriere, arendare, schimb şi comodat. Dintre acestea, cel mai în detaliu reglementat este
contractul de vânzare-cumpărare. Se preciza că un asemenea contract putea fi încheiat fie în
formă scrisă, fie în formă orală. Când obiectul contractului era format din bunuri imobile sau
robi, se cerea forma scrisă a contractului. În cazul pământului, trebuiau respectate regulile cu
privire la dreptul de protimis. Totodată, era admisă stricarea vânzării, adică anularea contractului,
când se constată că ulterior încheierii contractului, preŃul reprezenta mai puŃin de jumătate din
valoarea reală a lucrului, faptă ce era denumită leziune.

Contractul de împrumut putea fi încheiat doar în formă scrisă şi în prezenŃa a cel puŃin
trei martori. Zălogul putea fi scos la vânzare doar la cererea creditorului prin hotărâre
judecătorească. Chezaşii se bucurau de beneficiul de discuŃiune. Conform acestui beneficiu,
garantul urmărit în justiŃie de către creditor putea cere acestuia să se îndrepte mai întâi asupra
debitorului principal şi numai dacă debitorul principal se dovedeşte a fi insolvabil să se îndrepte
asupra sa. Dobânda legală a fost fixată în cele trei legiuri la 10% cu interzicerea antocismului,
precum şi prin interzicerea cametei.

Reglementările privind familia, rudenia şi căsătoria sunt, în general, conforme


dispoziŃiilor din pravilele anterioare. Se consacră principiul răspunderii personale. Astfel, se
precizează că soŃia nu răspunde pentru faptele soŃului şi că nici părinŃii nu răspund pentru faptele
copiilor lor majori. Sunt interzise căsătoriile între creştini şi necreştini, precum şi cele între
oamenii liberi şi robi. Copilul rezultat din unirea unei persoane libere cu una aflată în robie este
întotdeauna un om liber. În Legiuirea Caragea procreaŃia este singura care justifică mariajul:
“Nunta este tocmeala unirii bărbatului cu femeia spre facerea de copiii. ObligaŃia de înzestrare a
fetelor la măritat revine părinŃilor şi fraŃilor, în virtutea dispoziŃiilor din Pravilniceasca condică şi
Legiuirea Caragea, pe când Codul Calimah o prevede doar în sarcina părinŃilor. Zestrea fetelor
trebuia apreciată în bani în momentul constituirii ei, pentru ca, la un eventual divorŃ din vina
bărbatului, femeia să dobândească bunuri în aceeaşi valoare cu zestrea avută. DivorŃul datorat
adulterului soŃiei avea ca efect pierderea zestrei, ce trecea în proprietatea bărbatului. Sunt
reglementate şi adopŃia, tutela şi curatela după modelul legiuirilor europene.

Partea a IV-a este consacrată materiei donaŃiunilor fiind tratate nu numai donaŃiile
propriu-zise, dar şi succesiunile şi testamentele.
Rudenia putea fi de sânge sau duhovnicească. Rudenia de sânge era în linie dreaptă
suitoare şi coborâtoare, precum şi în linie lăturalnică sau de alături. Fiecare generaŃie însemna un
grad de rudenie.

În materie succesorală, sunt reglementate atât moştenirea legală, cât şi moştenirea


testamentară. Se precizează care este rezerva succesorală, adică partea din moştenire care poate
fi dobândită doar de către membrii familiei, şi care este cota disponibilă, adică partea din
moştenire care putea fi dobândită şi de către persoanele străine de familie. VocaŃia succesorală
aparŃine celor trei categorii de rude de sânge: ascendenŃi, descendenŃi şi colaterali. Copiii naturali
veneau la moştenire în concurs cu cei legitimi, în virtutea dispoziŃiilor Codului Calimah, pe când
în virtutea dispoziŃiilor Codului Caragea veneau doar la succesiunea mamei. SoŃul supravieŃuitor
dobândea uzufructul unei părŃi din bunuri când venea în concurs cu copiii, adică primea spre
folosinŃă şi culegerea fructelor o parte din moştenire egală cu cea care revenea unui copil,
urmând ca la moarte acele bunuri să intre în proprietatea efectivă a copiilor. SoŃul supravieŃuitor
dobândea în deplină proprietate o cotă variind între o şesime şi o treime când venea în concurs cu
copii dintr-o altă căsătorie a soŃului defunct sau când nu existau copii. SoŃul supravieŃuitor
dobândea întreaga moştenire în lipsa rudelor succesibile. În lipsa oricărui moştenitor, moştenirea
era declarată vacantă şi culeasă de către stat. Reglementările în cauză consacrau o treime din
masa succesorală, destinată cheltuielilor de înmormântare şi de pomenire a celui decedat.

Partea a V-a întitulată „pentru vini” este un foarte scurt cod de penal. Sunt prezentate
dispoziŃii pentru diverse infracŃiuni: omor, tâlhărie, furi, mofluzi mincinoşi, plastografi, martori
mincinoşi, pârâtori, necinstitori, preacurvie şi un adaos „pentru stricăciune” unde sunt
reglementate distrugerile şi noŃiunea de responsabilitate. În acest adaos sunt arătate elementele
vinilor şi pedepselor de aplicat; uneori, judecătorul pedepsea, cum, unde şi când va găsi el de
cuvinŃă.

În domeniul dreptului penal, Legiuirea Caragea preia în linii mari dispoziŃiile din
pravilele anterioare, îndeosebi din Cartea românească de învăŃătură şi Îndreptarea legii.

InfracŃiunile sunt numite vini şi sunt clasificate după gravitatea lor în vini mari şi vini
mici. Observăm din reglementarea în cauză că noŃiunea de infracŃiune nu se desprinde încă de
persoana infractorului. Astfel, nu sunt arătate elementele constitutive ale infracŃiunii, ci se fac
referiri doar la categoriile de infractori, precum ucigaşi, tâlhari, hoŃi, plastografi, etc. Pentru
prima dată în legislaŃia noastră sunt incriminate faptele slujbaşilor şi dregătorilor, precum
abuzurile judecătorilor faŃă de părŃi, abuzurile ispravnicilor faŃă de cetăŃeni, nedreapta luare din
partea agenŃilor executori şi nedreaptă luare de către vornici a amenzilor de la Ńărani. Având în
vedere noul sistem de probaŃiune bazat în justiŃie pe înscrisuri şi mărturii, erau aspru pedepsiŃi
plastografii (falsificatorii de acte), precum şi martorii mincinoşi.
Plastografii erau pedepsiŃi cu tăierea mâinii, iar martorii mincinoşi cu amenzi şi cu
trecerea în Condica şireŃilor, care constituia un început de cazier judiciar, pentru a nu mai fi
chemaŃi a depune mărturie în viitor.

În vederea consolidării economiei de schimb erau pedepsiŃi cei care, în mod fraudulos,
declarau că sunt în stare de încetare a plăŃilor pentru a nu-şi plăti datoriile. Aceşti faliŃi frauduloşi
erau numiŃi în legiuirile de referinŃă mofluzi mincinoşi. Termenul “mofluz” este de origine
turcească, având înŃelesul de a da faliment. Mofluzii mincinoşi erau condamnaŃi împreună cu cei
care au tăinuit bunurile lor sau care au pretins în mod fals că sunt şi ei creditori ai acestora.

În sistemul pedepselor menŃionăm pedeapsa capitală pentru hiclenie, omor şi tâlhărie.


Avem şi mutilarea, ce se putea realiza prin tăierea mâinii pentru plastografie sau pentru furt,
bătaia cu nuiele la spate, biciuirea în târg a infractorului. Existau şi pedepse infamante, precum
darea infractorului prin târg, tunsoarea, tăierea nasului pentru incest, expunerea femeii vinovate
de adulter în piaŃa publică. De asemenea, existau şi pedepse privative de libertate, precum ocna,
temniŃa şi surghiunul la mănăstire. Existau şi amenzile penale şi despăgubirile.

Deşi în privinŃa infracŃiunilor până la 1821 clasificarea a fost cea din feudalism: vini mari
şi vini mici, legiuirea Caragea a făcut un mic pas înainte, căutând să dea o definiŃie mai generală
unor infracŃiuni – „omorul iaste mai înainte cugetat sau necugetat”.

Omorul necugetat, după întâmplări, micşorează sau măreşte vină: „cine azviriind cu ceva
şi cu nebăgare de seamă, va omorî, să răscumpere cu bani omorul de fă rudele celui condamnat ".
Legiuirea Caragea aduce aşadar două lucruri care par totuşi pozitive pe linia noilor concepŃii care
s-au manifestat în acea vreme în penal şi care sunt un pas înainte faŃă de dreptul penal feudal,
încercându-se astfel a se face o dozare a pedepsei - clasificarea omorului în cugetat şi necugetat.

Legiuirea lui Caragea, care intra în vigoare în Țara Românească în anul 1818, cuprindea
în cărŃile V şi VI, rezervate dreptului penal, reglementări mai complexe ale regimului minorilor
delincvenŃi şi mult mai nuanŃate. Legiuirea lui Caragea a pregătit terenul unei modificări în ceea
ce priveşte reconsiderarea faptului conform căruia minoritatea era până la vârsta de 20 de ani,
raportat la prevederile din legislaŃiile altor Ńări (legislaŃia penală europeana în vigoare la acea
dată: ex. Codul penal austriac -1803, Codul penal portughez - 1806, Codul penal danez -1908).
Această legiuire prevedea ca, până la 7 ani, minorul nu răspundea penal. Între 7-14 ani, se
osândeşte după împrejurări, ori la bătaie sau la închisoare în vreo mănăstire, nici mai mult de 5
ani, nici mai puŃin de unu. Pentru fiii de boieri, se înlocuia bătaia cu încredinŃarea lor părinŃilor
sau epitropilor (asemănător tutelei), ceea ce oglindea inegalitatea minorilor în faŃa legii. De la
14-20 ani, pentru infracŃiunile pedepsite cu moartea sau cu ocna, minorii erau trimişi la
închisoarea Snagov sau Mărgineni pe o perioadă ce nu putea depăşi 10 ani, dar nici mai mică de
2 ani. Dacă infracŃiunea era pedepsită cu bătaia cu biciul sau cu toiegele, minorului i se dădea a
treia parte din loviturile cu nuiele.
Partea a VI-a, cu titlul „pentru ale judecăŃilor” sunt câteva reguli de procedură penală şi
civilă. Este împărŃită în capitole:

 pentru prigoniri – acŃiunile de chemare în judecată, prescripŃie,


competenŃa instanŃei, împrejurările când nu putea fi chemat în judecată şi la
modul cum trebuia să se desfăşoare judecata;
 pentru cărŃi (adică acte scrise), martori, jurământ, carte de blestem
şi caznă;
 pentru judecător, judecată şi hotărâre;
 pentru apelaŃie unde sunt reglementate unele dispoziŃii pentru
această cale de atac (aici se vorbeşte şi de autoritatea de lucrul judecat: „Hotărârea
domnească întărită de Doi domni să nu aibă apelaŃie” sau „judecata cercetată de
trei domni să nu aibă apelaŃie”).

În domeniul dreptului procesual, codul a urmărit modernizarea organizării instanŃelor şi a


procedurii de judecată.

În acest sens menŃionăm:

- introducerea condicelor de judecată la toate instanŃele;

- formularea în scris a hotărârilor judecătoreşti şi motivarea lor în scris cu arătarea


capului de pravilă;

- introducerea reprezentării în justiŃie prin mandatari numiŃi vechili şi prin avocaŃi, numiŃi
vechili de judecăŃi;

- ierarhizarea probelor în justiŃie cu accent pe probele scrise, declaraŃiile martorilor şi


cercetările instanŃei, numite dovezi cu meşteşug;

- introducerea publicităŃii tranzacŃiilor imobiliare, prin Ńinerea la judecătoriile de la judeŃe


de condici speciale pentru vânzările de pământ şi clădiri, precum şi pentru testamente şi foile de
zestre.

În epoca de premodernizare a dreptului (modernizarea va începe după 1848, în jurul


anilor 1864-1866) s-au mai adoptat în łările Române legi scrise care au grăbit acest proces. Cu
mai multe modificări, aceasta legiuire s-a aplicat pana în 1865 când fost abrogată expres de
dispoziŃiile art. 1912 din Codul Civil.

Legiuirea Caragea este o realizare deosebită pentru vocabularul juridic românesc, întrucât
s-au depus străduinŃe mari pentru o traducere cât mai exactă a textului grec în care a fost
concepută. Atât textul românesc, cât şi cel grecesc s-au păstrat în manuscrisele oficiale.
Superficialitatea cu care tratează anumite probleme reflectă întru totul mentalitatea vremii dar se
poate explica şi prin aceea că în esenŃa lor acele chestiuni erau cunoscute.
1.2. Codul lui Scarlat Calimach – 1817 Moldova
În a II-a jumătate a sec. XVIII se remarcă, în Ńările vest - europene (Prusia, FranŃa,
Austria), apariŃia codurilor de legi, ca un progres faŃă de obiceiurile pămîntului (cutuma).
Practicate pînă atunci, care nu mai corespundeau, în totalitate, noilor situaŃii apărute în societate.
Această acŃiune a influenŃat şi unele Ńări din Răsăritul Europei, printre care şi łările Româneşti, a
căror conducători erau convinşi de necesitatea unor legi scrise.

Propunându-şi să dea Ńării o legislaŃie cât mai perfectă, Scarlat Calimach a însărcinat cu
această lucrare oameni bine pregătiŃi , care, pe lîngă cunoaşterea dispoziŃiilor locale, să se ocupe
şi cu studierea legilor mai noi, apărute în Apusul Europei. În acest scop, a chemat în Moldova, în
anul 1813, pe cunoscutul jurist sas, din Braşov, care semnează Christian Flechtenmacher. Acesta,
doctor în drept şi filozofie al UniversităŃii de la Viena, a fost însărcinat de domnitor ca,
împreună cu juristul Anania Cuzanos, să culeagă şi să traducă norme din dreptul romano-
bizantin, pentru a fi folosită la redactarea noii legiuiri. În primul rînd, avem dovezi sigure despre
vasta sa cultură juridică, ceea ce nu se poate afirma, în aceeaşi măsură, despre ceilalŃi. Era socotit
aşa de superior, încît chiar Donici, despre care se dusese vestea, cerea consultaŃii de la învăŃatul
sas. Cît despre Cuzanos, este probabil că şi el a avut un rol important, dar mai ales pentru
chestiunile în limba grecească , pe care o ştia, fără îndoială, mai bine decît toŃi. Poate că la
redacŃia textelor, care se ştie că sa făcut în greceşte, a avut un rol mai mare decît
Flechtenmacher.

Codul a fost tipărit în trei părŃi, mai întâi în greceşte, cu titlul „Codul civil al
Principatului Moldovei”.

Prima parte cuprinde o introducere despre legile politice şi despre dreptul persoanelor.
Ea a fost tipărită în Iaşi în 1816, în nou înfiinŃata tipografie grecească din interiorul mănăstirii
Trei Ierarhi.

Partea a doua având acelaşi titlu şi care este referitoare la dreptul lucrurilor, a fost
tipărită tot în 1816, iar partea a treia despre înmărginirile ce privesc despre dreptul persoanelor
dimpreună şi a lucrurilor, a fost tipărită în 1817. Fiecare dintre aceste părŃi ale codului avea
paginaŃia sa deosebită.

După tipărirea acestor trei părŃi, Domnul l-a întărit şi l-a promulgat printr-un hrisov din 1
iulie 1817, în care arăta însemnătatea legii pentru conducerea statului şi binele poporului, un
scurt istoric a dreptului românesc , izvoarele codului şi porunceşte ca peste trei luni să înceapă a
fi aplicat şi după el să fie judecate în Ńară ”întâmplătoarele pricini civile”.

Calimach era de părere, cum reiese şi din hrisovul de promulgare, că legile trebuie scrise
în limba poporului, căruia îi sunt destinate să i se aplice. A alcătuit separat codul, mai întâi în
greceşte, fiindcă limba nouă elinească era obişnuită aici în Ńară, dar şi pentru că în această limbă
putea fi cunoscut şi peste hotare, ceea ce el urmărea. łinea însă ca legea ce fusese întocmită
pentru poporul român din Moldova să fie publicată şi în limba pământeană. Este probabil ca o
dată cu textul grecesc să se fi redactat şi cel românesc, dacă nu cumva aceasta a precedat pe cel
grecesc.

Codul Calimach defineşte pentru prima dată în dreptul românesc conceptul de „persoană
fizică”. În paragraful 26 nota 4, această legiuire explică faptul că prin „persoană” se înŃelege
„omul ce are într-un stat stare politicească, adică politiceşti drepturi şi îndatoriri (adică drepturi şi
obligaŃii juridice)”.

FiinŃa umană dobândea calitatea de persoană din momentul naşterii sau din momentul
concepŃiei, atunci „când se atinge pricina de dânşii însuşi(adică de copii concepuŃi), iar nu de a
treia persoană”: paragraful 34. Calitatea persoanei înceta prin moartea fiinŃei umane. Moartea era
firească sau „politicească”, adică moartea prezumată. Moartea prezumată îşi producea efectele
juridice fie în situaŃia tunderii în monahism a persoanei respective, fie în cazurile reglementate în
detaliu de paragraful 36 al Codului Calimach privind o persoană „înstrăinată” adică dispărută de
la domiciliu. Capacitatea de folosinŃă era diferenŃiată după poziŃia socială a fiinŃei umane
respective, deşi era recunoscută tuturor persoanelor, inclusiv robilor.

Căsătoria reprezenta actul juridic prin care „două persoane, parte bărbătească şi parte
femeiască, arată cu un chip legiuit a lor voinŃă şi hotărâre, de a vieŃui într-o legiuită însoŃire, cu
dragoste, cu frica lui Dumnezeu şi cu cinste întru o tovărăşie nedespărŃită, de a naşte prunci, a-i
creşte, a se agiuta între ei după putinŃă la toate întâmplările”.

Codul Calimach definea bunurile, în paragraful 378 drept ”tot ce nu este persoană şi
slujeşte spre întrebuinŃarea oamenilor”. De asemenea acest cod a introdus unele contracte noi,
cum ar fi cel de locaŃiune şi de editură, şi care a reglementat în materia răspunderii civile,
principiul abuzului de drept.

În ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare, codul de faŃă considera că momentul


predării bunului reprezenta momentul încheierii contractului.

Codul de faŃă prezintă fără îndoială, un deosebit interes, atât din punct de vedere al
formei cât şi al fondului. Din punct de vedere al fondului reprezintă în orice caz o etapă foarte
interesantă pentru formarea şi dezvoltarea limbii noastre juridice. Are multă originalitate şi
valoare din punct de vedere ştiinŃific şi practic.

Codul Calimach a fost în vigoare din 1817 până la intrarea în vigoare a Codului Civil
„Alexandru Ioan I” (1 decembrie 1865). Astfel, Codul a fost legea civilă a Moldovei timp de 48
de ani şi 2 luni.

Izvoarele Codului Calimach au fost: dreptul roman; dreptul greco-roman (Basilicalele);


Legea łării; Digestele; Institutele; Codul civil francez; (art. 6 relativ la forma actelor făcute în
străinătate, art. 260 prin care se acordă mamelor şi bunicilor tutela, s-au recunoscut 4 clase de
moştenitori. În cap.XVI asupra acceptării şi lepădării moştenirii, în cap. XVII despre plata
datoriilor, în art. 1610 referitor la contractul de căsătorie, în art. 1634 privitor la zestre preŃuită
sau nepreŃuită, în art. 1636 - 1637, 1639, 1640, 1641 referitoare de asemenea la dotă );
Hrisoavele şi dezlegările domnitorilor anteriori (Sobornicescul hrisov al lui Alexandru
Mavrocordat, din 1785); Adunarea de legi a lui Andronache Donici (textele despre tocmeile de la
logodnă şi casătorie etc.); obiceiurile juridice ale poporului român; Codul austriac.

După o părere foarte des afirmată, Codul Calimach este codul austriac. După unii, el este
simplă traducere, o copie; după alŃii, o traducere cu oarecare modificări. Profesorul grec
Triandaphylopoulos în savantul său studiu, este de părere că, Codul Calimach este copia a
Codului civil general austriac de la 1811. Însă, în hrisovul de la 1 iulie 1817, Domnul spune: „Cu
Obştescul nostru Sfat am hotărît ca să se aleagă şi să se adune din CărŃile Împărăteşti cele mai
trebuincioase pravile, adăogîndu-se şi Obiceiurile din vechime păzite în pămîntul acesta şi alte
prefaceri potrivite cu starea de acum ”. Iar la aceeaşi dată în hrisovul de promulgare adaugă: „şi
la baza pntru aceasta am avut Basilicalele”. Din aceste hrisoave rezultă că Scarlat Calimach nu a
copiat codul austriac sau că l-ar fi întrebuinŃat ca izvor principal pentru alcătuirea codului său.
Codul Calimach prezintă, fără îndoială, un deosebit interes, atât din punct de vedere al formei cît
şi al fondului.
Din punct de vedere al fondului, Codul Calimach are, ca şi Legiunea Caragea, destule
părŃi criticabile. Dintre acestea sunt citat: robia, privelegiile de clasă, situaŃia femeii măritate,
călcăşia, deosebiri dintre creştini şi necreştini etc. Acest Cod are însă multă originalitate şi
valoare din punct de vedere ştiinŃific şi practic. Este superior, în anumite privinŃe, codului
austriac, pe care, se spune că la copiat, iar în unele părŃi chiar codului francez; cuprinde multe
din obiceiurile juridice ale Ńării, unde era destinat să se aplice, şi în general reprezenta un
insemnat progres faŃă de ceea ce fusese mai înainte. Acestui Cod i s-a atribuit calificarea ca fiind
cel mai roman dintre toate codurile.

2. RevoluŃia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu

A fost unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaşterea


naŃională a României. RevoluŃia a avut cauze naŃionale, economice şi sociale şi deşi a fost în cele
din urmă înfrântă, a adus în atenŃia cancelariilor marilor puteri europene situaŃia din Principatele
Dunărene şi a determimat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote.

RevoluŃia română de la 1821 s-a integrat în mişcarile generale sociale şi naŃionale care au
zdrucinat continentul european de la vest la est, dar şi dincolo de Oceanul Atlantic, în America
Latină, la graniŃa dintre secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Toate aceste mişcări revoluŃionare se
disting o serie de Ńeluri comune – liberate, independenŃă şi unitate naŃională – stipulate şi
promovate în toată lumea de RevoluŃia franceză de la 1789. Sistemul Sfintei AlianŃe, închegat în
perioada postnapoleoniană a fost o încercare de restaurare a regimurilor vechi feudale şi de
conservare a sferelor de influenŃă, care, în ciuda unor succese vremelnice, nu a reuşit să
stăvilească procesul de instaurare a noi orânduiri capitaliste. Toate mişcările revoluŃionare ale
epocii au fost dominate de obiective sociale sau naŃionale, sau de o combinatie a cestora: abolirea
structurilor feudale, întemeiate pe autoritatea absolută a monarhului şi pe privilegiile
aristocraŃiei, câştigarea independenŃei şi înfăptuirea unităŃii naŃionale.

Mişcarea de eliberare a românilor s-a desfăşurat în condiŃiile în care lupta popoarelor


balcanice subjugate încă de Înalta Poartă căpăta un nou avânt: sârbii reluau lupta sub conducerea
lui Miloş Obrenovici, grecii din Peninsula Peloponez şi din insulele Mării Egee luptau pentru
independenŃă în 1821, eliberând întreaga Moreea, iar mişcarea Eteria se pregăteau să declanşeze
marşul spre Dunăre, în teritoriile locuite de bulgari se înmulŃeau formele de nesupunere active şi
lua amploare fenomenul haiduciei, iar albanezii se ridicau la luptă, alăturându-se Eteriei sau
sprijinind cu voluntari revoluŃia lui Tudor Vladimirescu. Războaiele napoleoniene şi războiul
ruso-turc din 1806 – 1812 a influenŃat într-o anumită măsură, în special din punct de vedere
militar, revoluŃia roă de la 1821.

În łările Române, puterea suzerană – Imperiul Otoman – impusese la începutul secolului


al XVIII-lea înlocuirea domniilor pământene cu cele ale fanarioŃilor. RevoluŃia de la 1821 nu a
fost o izbucnire spontană, generată de anumiŃi factori conjucturali, ci a fost expresia
nemulŃumirilor acumulate la nivelul tuturor structurilor şi claselor sociale de-a lungul secolelor al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, generate de grava criză economică şi politică în care
se aflau łările Roe. Toate clasele şi păturile sociale roeşti – cu excepŃia unei minorităŃi boiereşti
– erau interesate de schimbarea, în primul rând, a regimului fanariot, care nu era decât o formă
deghizată de ingerinŃă a otomanilor în treburile interne ale Munteniei şi Moldovei.

În anul 1821, lupta revoluŃionarilor români a avut un caracter naŃional şi social, dar
condiŃiile istorice au impus prioritatea realizării cu prioritate a dezideratelor naŃionale. łelurile
revoluŃiei de la 1821 au fost consemnate în diferite acte, începând cu ProclamaŃia de la Padeş şi
Scrisoarea către Poartă „Cererile norodului româesc” din 23 ianuarie/4 februarie 1821,
continuând cu ProclamaŃiile din 16/28 martie, 20 martie/1 aprilie, solicitările către Poartă din 27
martie/8 aprilie şi alte scrisori şi declaraŃii ale lui Vladimirescu. Din toate documentele reiese că
se urmărea realizare în etape succesive a unor măsuri care să asigure instituirea unei noi ordini
sociale şi politice şi să asigure accesul Ńării la un statut de mai largă independenŃă.

În cadrul „Cererilor norodului românesc” (un document care trebuia să devină germenele
unei constituŃii româneşti), se proclama că „în folosul a toată obştea” să fie instaurată o viaŃă
politică şi administrativă românească, (prin eliminarea elementului fanariot), „Cererile...”
urmând să fie întărite cu jurămât, recunoscute de sultan şi garantate de Austria şi Rusia. Domnul,
care rămânea în continuare să fie numit de puterea suzerană – Imperiul Otoman – trebuia să
conducă Ńara, respectând acest act, care Ńinea locul unei constituŃii, în unire cu „Adunarea
norodului”, în timp ce Tudor Vladimirescu, „ales şi hotărât de întregul popor român”, urma să
exercite guvernarea efectivă. Numirile în toate dregătoriile mari şi mici, civile, militare sau
ecleziastice trebuiau să se facă pe viitor numai prin „alegerea şi voinŃa a tot norodul”, numai
dintre cei potriviŃi pentru respectivele slujbe şi în mod obligatoriu din rândurile celor „păteni şi
patrioŃi”. FuncŃionarii urmau să numai fie numiŃi fără „dare de bani”, astfel încât „caftane cu bani
să inceteze cu totu a se mai face, ci numai după slujbă”. Se cerea de asemenea desfiinŃarea
tuturor categoriilor de scutiŃi de plata impozitelor, iar „toate lefile străinilor să lipsească cu totul”.
Aparatul administrativ trebuia redus la strictul necesar, urd să fie desfiinŃate toate organele
socotite „jăfuitoare”: Hătmănia Divanului, Vornicia Capitalei, Spătăria cea mare, etc.

„Cererile...” prevedeau şi o reformă a justiŃiei, prin desfiinŃarea „legiuirii lui Caragea”,


care nu era făcută „cu voinŃa a tot norodul”. ÎnvăŃătul, care trebuia să cuprindă întreg „tineretul
naŃiunii române” indiferent de originea socială, trebuia să devină treptat obligatoriu şi gratuit.
Problemele fiscale formau un capitol aparte, urmând să fie puse pe baze noi, prin desfiinŃarea
vămilor interne şi reducerea taxelor vamale de import-export, măsuri care ar fi trebuit să
impulsioneze viaŃa economică.

În ceea ce priveşte Ńărănimea, se pare că din considerente tactice, Tudor Vladimirescu


având nevoie de sprijinul boierilor „făgăduiŃi”, dar fiind atent şi la reacŃiile imperiilor vecine, nu
a fost abordată problema reformei agricole radicale, care ar fi dus la împropietărirea Ńăranilor. În
schimb, se întărea dreptul clăcaşilor pentru folosirea pămâtului de care fuseseră deposedaŃi în
timpul domniei lui Ioan Gheorghe Caragea. ProclamaŃia din 23/4 martie făcea cunoscută
„zdrobirea şi încetarea vericăruia jăf şi nedreptate ce aŃi cecat până acum din pricina
oblăduitorilor domni ce [...] v-au supt sângele” şi anunŃa o „mare uşurinŃă” în ceea ce priveau
„toate celelalte dări şi orânduieli”, măsuri care trebuiau să aducă la „scăparea robiei întru care v-
aŃi aflat până acum”. În lupta pe care urma să o poarte, el avea nevoie de sprijinul boierimii,
singura forŃă politică recunoscută de Imperiul Otoman şi de celelalte puteri, capabilă să-i susŃină
demersurile diplomatice. Tudor a făcut de la început o deosebire între boierii pământeni şi aceia
care erau susŃinătorii şi beneficiarii regimului fanariot. Cu toate acestea, încă de la începuturile
revoluŃiei, el a proclamat împărŃirea „averilor rău agonisite”.

Un alt capitol important al programului lui Vladimirescu era constituirea unei armate
naŃionale permanentă, alcătuită din panduri cu „căpeteniile lor” şi 200 de arnăuŃi.

Linia politică externă adoptată de Tudor Vladimirescu era aceea de a nu da PorŃii niciun
motiv să-i justifice intervenŃia armată. Aparenta lipsă de ostilitate faŃă de puterea suzerană, tonul
prevenitor al solicitărilor trimise la Istambul, tratativele duse cu paşalele de la Dunăre trebuie
înŃelese din această perspectivă. Documentele rămase din timpul revoluŃiei reiau necesitatea ca
Imperiul Otoman să nu se amestece în treburile interne ale Ńării. De fapt, cererea de înlocuire a
domnilor fanarioŃi era în sine contrarăintereselor PorŃii.

O dezvoltare nouă a evenimentelor a apărut după intrarea în acŃiune a Eteriei şi după


dezavuarea oficială de către Ńarul Alexandru I al Rusiei a mişcării greceşti şi a celei româneşti. În
ceea ce priveşte relaŃiile cu celelalte provincii româneşti, Tudor Vladimirescu îndemna Divanul să
coopereze cu fraŃii de dincolo de Milcov, ca „fiind la un gând şi la un glas cu Moldova, să putem
câştiga deopotrivă dreptăŃile acestor prinŃipaturi, ajutorându-se unii pre alŃii”.
Dacă în ceea ce priveşte înlăturarea domnior fanarioŃi consensul tuturor claselor şi
păturilor sociale era asigurat, în ceea ce priveşte alte prevederi ale programului său Tudor
Vladimirescu se putea aştepta la opoziŃia marilor boieri. Pentru a avea un mijloc de luptă cu
marii boieri, dar şi pentru a asigura forŃa militară necesară apărării Ńării, el s-a grăbit să asigure
reorganizarea armatei naŃionale. Tudor a luat legătura cu şefii mişcării antifanariote dar şi cu
elementele mişcării Eteria care plănuia a amplă mişcare împotriva Imperiului Otoman. S-a
aşteptat momentul potrivit pentru declanşarea mişcării revoluŃionare româneşti. Acesta a fost
considerat ca fiind începutul anului 1821, după moartea domnitorului fanariot Alexandru ŞuŃu
(15/27 ianuarie).

Fiind în strânsă legătură încă din decembrie 1820 cu boierii din „partida naŃională” în
frunte cu Grigore Ghica şi Barbu Văcărescu, pe 15/27 ianuarie 1821 s-a încheiat un act de
colaborare prin care Tudor era desemnat să ridice „norodul la arme [...] pentru obştescul folos”.
Pregătirile politice au fost însoŃite de cele de ordin militar. Încă din 1815, Tudor îşi făcuse
cunoscute planurile de creare a unei armate naŃionale cu care, „[...] numai cu pandurii Ńării, făr’
de niciun ostaş străin, voi face de a nu se mişca o iarbă din pătul Ńării”, prin care el respingea
practic orice pretenŃie viitoare a PorŃii de asigurare a siguranŃei graniŃelor principatului.
Recrutările pentru viitoarea armată naŃională începuseră cu mult timp înainte de izbucnirea
revoluŃiei. De recrutări s-au ocupat căpitanii de panduri bine cunoscuŃi în satele olteneşti, tot ei
ocupându-se şi de crearea unor depozite de arme şi muniŃie.

Oastea revoluŃiei de la 1821 a fost una de factură Ńărănească, recrutată din rândurile
Ńăranilor liberi, implicaŃi nu doar în agricultură dar şi în negustorie, iar mulŃi dintre ei şi în
activităŃile militare care reveneau în alte Ńări grănicerilor. Zona din nordul Olteniei a asigurat cele
mai multe efective ale pandurilor şi a jucat rolul de nucleu al armatei. În armata pandurilor au
mai fost recrutaŃi şi mici boiernaşi, de origine rurală şi proaspăt intraŃi în rândul privilegiaŃilor.
Istoricii apreciază azi că aproximativ 75% dintre oştenii „Adunării norodului” au fost panduri,
aceştia fiind recrutaŃi nu numai dintre moşneni (Ńăranii liberi) ci şi din rândul clăcaşilor.
Recrutările s-au făcut în rândurile pandurilor prin făgăduirea de „leafă şi slobozenie” iar în
rândurile Ńăranilor clăcaşi prin asigurarea scutirii „de orice dare”. Recrutările au fost
impulsionate de principiile enunŃate în ProclamaŃia de la Padeş. Efectivele oastei pandurilor au
crescut până la aproximativ 20.000 de oameni. Această ceştere rapidă a fost sesizată de
reprezentanŃii marilor puteri la Bucureşti sau Istambul.

Duminică, 23 ianuarie/4 februarie 1821, la Padeş, în prezenŃa a aproximativ 100 de


plăieşi şi a colaboratorilor săi apropiaŃi, Tudor Vladimirescu a lansat chemarea la luptă „către tot
norodul omenesc”, care a devenit cunoscută în istorie ca ProclamaŃia de la Padeş. Prin această
declaraŃie, poporul era mobilizat la luptă împotriva răului din Ńară, pentru statornicia unui nou
regim politic în Ńară. Era o declaraŃia patetică, în stare să „mişte conştiinŃele şi să e pe oameni la
luptă”, o veritabilă „declaraŃie de război” împotriva fanarioŃiilor. ProclamaŃia a avut un efect
imediat, locuitorii satelor răzpunzând cu miile, după ce au fost anunŃaŃi de ştafetele călare.
Tot la Padeş, Tudor a început activitatea diplomatică menită să împiedice intervenŃia
străină în Muntenia. A adresat memorii mai întâi sultanului prin intermediul paşalelor de la
Dunăre, iar mai apoi împăraŃilor Rusiei şi Austriei, care se aflau la Laybach (Ljubiana), la
congresul Sfintei AlianŃe. Amploarea mişcarea izbucnită în Oltenia şi pericolul transformării ei
într-un „război al sărăcimii” au determinat „comitetul de oblăduire” creat după decesul
domnitorului Alexandru ŞuŃu să iniŃieze măsuri de forŃă pentru stoparea înaintării către Bucureşti
a pandurilor sau orice altă concentrare de trupe. În încercarea lor, boierii regenŃii l-au câştigat de
partea lor pe consului general al Rusiei, Alexandr Pini. ReacŃia lui Tudor a fost imediată,
explicându-i într-o scrisoare consulului Ńarist că orice măsură de forŃă împotriva pandurilor ar
duce la o răzbunare cruntă a maselor împotriva întregii boierilmi. În continuare, Tudor a apelat la
bunele oficii ale reprezentantului Ńarului pentra ca „să binevoiască a mijloci la boierii oblăduitori
ai Divanului, ei să poprească orice pornire de panduri şi de altă oştire ce au cugetat a trimite
împotriva norodului.”

Tudor, după ce a înfrânt rezistenŃa unora dintre ispravnicii de judeŃe şi a unor cete
înarmate trimise impotriva sa de stăpânire, a preluat controlul asupra mănăstirilor fortificate de la
Strehaia şi Motru, iar pe 4/16 februarie şi-a stabilit tabăra la łânŃăreni. Timp de trei săptămâni,
Vladimirescu şi-a organizat cei aproximativ 5.000 de oameni, şi-a extis controlul până la Dunăre,
a purtat corespondenŃă cu boierii bucureşteni şi a urmărit cu atenŃie reacŃiilor marilor imperii
vecine. Tudor era convins că Poarta era dornică să găsească o soluŃie politică, preferabilă unui
conflict care ar fi complicat relaŃiile cu Imperiul Rus. (Sultanul a numit pe 3/15 februarie un nou
domnitor în persoana lui Scarlat Callimachi, acesta din urmă nu a ajuns niciodată pe tronul Ńării).

Pe 21 martie/2 aprilie 1821, oastea revoluŃionară în frunte cu Tudor Vladimirescu a intrat


triumfal în Bucureşti pe Podul Calicilor (Calea Rahovei), primită de o mulŃime entuziastă. Tudor
va rămâne stăpân pe capitală 15/27 mai, guvernând Ńara ca un adevărat domnitor, numit cu drag
şi respect “Domnul Tudor”. Stabilindu-şi cartierul general în casele brâncoveneşti de lângă
Mitropolie, preluând în scurtă vreme controlul principalelor puncte obiective întărinte din oraş,
evitând în acelaşi timp orice conflict cu omul Eteriei din oraş, Tudor Valdimirescu s-a străduit să
colaboreze cu boierii Divanului Ńării. Trativele s-au încheiat rapid pe 23 martie/4 aprilie, prin
semnarea „cărŃii de adeverire” dată de boieri lui Tudor. Se instituia un regim politic nou, în
cadrul căruia acŃiona o dualitate a puterii: pe de-o parte Tudor Vladimirescu, reprezentând
„Adunarea norodului”, transformată în organizaŃie politico-militară, deŃinea conducerea şi
iniŃiativa în mai multe domenii printre care politica externă, iar, pe de altă parte, autoritatea
reprezentată de „vremelnicească ocârmuire” , cu atribuŃii politice şi administrative. Colaborarea
celor două puteri a fost definită în linii generale prin „jurământul lui Tudor” din aceiaşi zi 23
martie/4 aprilie.

Din primul moment, Tudor Vladimirescu a trebuit să acŃioneze într-un context


internaŃional şi intern extrem de complicat. Dezavuarea oficială a mişcărilor revoluŃionare
româneşti şi greceşti de către Ńarul Rusiei a avut grave urmări asupra regimului de la Bucureşti,
iar acŃiunile Eteriei, ale cărei trupe, odată intrate pe pământ românesc, uitaseră imediat de planul
iniŃial de trecere imediată la sud de Dunăre şi se înstăpâniseră aici, compurtându-se ca o armată
de ocupaŃie, dedându-se la jafuri şi abuzuri, provocând neîncetat forŃele otomane de la frontieră,
puneau Ńara în faŃa primejdiei unui atac al forŃelor PorŃii.

În asemenea condiŃii, Tudor Vladimirescu a iniŃiat discuŃii cu conducerea mişcării


eteriste, iar concomitent, prin intermediul boierilor Divanului, a iniŃiat tratative cu reprezentanŃii
otomanilor – paşalele din Silistra, Vidin şi Brăila – dar şi cu principalele puteri interesate în
zonă. După ce Alexandru Ipsilanti a evitat mai multă vreme să accepte o întâlnire cu
Vladimirescu, la sfârşitul lunii martie cei doi conducători s-au întâlnit la marginea Bucureştiului.
Tudor a respins şi de această dată cererea eteriştilor de unire a celor două mişcări, practic de
subordonarea a armatei pandurilor comandamentului armatei revoluŃionare greceşti. Tudor a
protestat faŃă de intrarea eteriştilor în Bucureşti, susŃinând că rezolvarea problemelor interne Ńine
exclusiv de competenŃa pandurilor, iar sprijinul extern trebuind să se limiteze doar la intervenŃii
diplomatice. Întânirea dintre cei doi conducători s-a încheiat cu o înŃelegere fragilă, în aşteptarea
unei medieri internaŃionale şi a părăsirii teritoriului naŃional de eterişti. Ipsilanti s-a retras la
Târgovişte iar oamenii săi au ocupat judeŃele din nord.

Vladimirescu a întărit tabăra de la Cotroceni. În condiŃiile în care o parte a boierilor


înspăimântaŃi încercau să fugă din Capitală iar Eteria se înstăpânise în nordul Munteniei, Tudor a
pus sub pază pe unii dintre membrii Divanului care intenŃionau să se refugieze la Târgovişte sau
în Transilvania. În colaborare cu boierii rămaşi în Bucureşti şi cu clerul din Capitală, Tudor a
continuat negocierile. Rezultatele negocierilor au fost nesatisfăcătoare, paşalele cerând în primul
rând dezarmarea armatei pandurilor şi reprimarea eteriştilor. Cum Tudor nu a acceptat condiŃiile
turcilor, iar oastea PorŃii se pregătea de ofensivă, Tudor Vladimirescu a luat singura decizie
corectă din punct de vedere militar: retragera în zona întărită a Olteniei şi organizarea unei
rezistenŃe de durată. La începutul lunii mai 18.000 de soldaŃi otomani au intrat în Moldova pe la
Brăila, iar alŃi 15.000 de militari turci au traversat Dunărea pe la Calafat, Giurgiu şi OlteniŃa în
Muntenia. În concepŃia lui Vladimirescu, durata mare a rezistenŃei româneşti ar fi putut atrage
atenŃia puterilor occidentale, care ar fi putut interveni la rândul lor pe lângă Poartă pentru
acceptarea revendicărilor românilor. Pe 1527 mai, oastea revoluŃionară de sub comanda lui
Tudor a început retragerea pe direcŃia Bucureşti – Piteşti – Râmnicu Vâlcea. Pe 18/30 mai oastea
revoluŃionară ajunsese în apropiere de Goleşti. Eteriştii, deşi ar fi dorit să oprească retragerea lui
Tudor către bazele de rezistenŃă din Oltenia , nu se sinŃeau în stare să reuşească acest lucru, pe
de-o parte datorită tăriei forŃelor de sub comanda liderului român, pe de alta datorită ameninŃării
exercitate de garnizoanele pandurilor aflate pe malul drept al Oltului, gata să iasă în întâmpinarea
comandantaului lor.

Ce nu au reuşit cu forŃa armelor, eteriştii au reuşit prin trădare şi complot. Tudor


Vladimirescu a fost capturat de oamenii lui Ipsilanti pe 21 mai/2 iunie, iar, o săptămână mai
târziu, în noaptea de 27-28 mai/9-10 iunie conducătorul pandurilor a fost asasinat, trupul fiindu-i
aruncat într-o fântână.
Asasinarea lui Tudor Vladimirescu a lipsit revoluŃia de conducerea unitară de până în
acel moment, iar „Adunarea norodului” a început să se dezorganizeze încet. Destrămarea armatei
pandurilor nu s-a petrecut imediat, aceştia luptând separat sau în alianŃă cu eteriştii cu otomanii
până spre sfârşitul lunii iunie.

Alexandru Ipsilatinti, după ce încercase fără succes să rezite otomanilor în faŃa


Târgoviştei pe 25 mai/7 iunie, a hotărât să reia parŃial planul lui Tudor de rezistenŃă îndelungată
în zonele fortificate ale Olteniei. Pentru a-şi croi drum spre Oltenia, eteriştii ar fi trebuit să
înfrângă unităŃile otomane de la Drăgăşani. Aici, pe 7/19 iunie s-a scris ultimul episod important
al confruntărilor Eteriei, ajutaŃi de detaşamente ale pandurilor cu trupele otomane. Turcii,
superiori din punct de vedere numeric şi al dotării au reuşit să-şi înfrângă adversarii. Ciocniri
sporadice dintre turci şi panduri s-au mai înregistrat până în luna august. Mai multe căpetenii ale
pandurilor, printre care şi Papa Vladimirescu (fratele lui Tudor Vladimirescu) au căzut prizonieri
şi au fost duşi la sud de Dunăre.

Vestea ridicării la luptă a pandurilor a avut un efect imediat în toate teritoriile locuite de
români. În oastea revoluŃionaă s-au înrolat aproximativ 1.500 de „ungureni” sau „dezertori din
Transilvania” – militari români transilvăneni din regimentele grănicereşti, care desfăşuraseră o
vie propagandă pentru „crăiuŃul Todoraş”.

Ecourile în Moldova a revoluŃiei din 1821 s-au resimŃit mai ales pe plan politic şi
ideologic. Între „vremelnica ocârmuire” din łara Românească şi „vemelnica ocârmuire” din
Moldova de după părăsirea tronului Ńării de către Mihail ŞuŃu s-au strâns legăturile şi s-a evocat
posibilitatea ca o parte a trupelor revoluŃionare să treacă la nord de Milcov pentru a acŃiona pe
aceiaşi bază ca în Muntenia. Deşi înfrântă prin intervenŃia armatelor otomane, RevoluŃia din
1821 a reuşit să determine puterea suzerană să abolească regimului fanariot şi să restabilească
domniile pământene în 1822, ceea ce a dus la înlăturarea gravelor prejudicii aduse de Poartă
statutului de autonomie a celor două łări Româneşti. Totodată, revoluŃia a consolidat ceea ce
Nicolae Bălcescu a denumit „partida naŃională”.

3. Regulamentele Organice

În Ńara noastră principiul separaŃiei puterilor în stat a fost consacrat pentru prima dată în
Regulamentele Organice. Regulamentul Organic a fost o lege fundamentală care a modernizat
unele instituŃii ale Moldovei şi łării Româneşti.
Regulamentele Organice au înzestrat Principatele Române cu o serie de instituŃii
susceptibile de a favoriza dezvoltarea capitalismului şi au pregătit unirea lor într-un stat modern
şi centralizat. Ele au fost considerate ca o expresie a luptei dintre vechi şi nou făcând trecerea de
la feudalism la capitalism.
Regulamentele Organice erau chemate să dea viaŃă programului de transformare a
structurilor interne în raport cu spiritul veacului, de modernizare a societăŃii româneşti, de creare
a condiŃiilor capabile să accelereze progresul. Aceste cerinŃe, expresie a programului RevoluŃiei
din 1821, fuseseră incluse, într-o manieră sui generis, în cuprinsul Tratatului de la Adrianopol.
Regulamentele Organice, în esenŃa conŃinutului lor, au reprezentat totuşi o operă de
progres netăgăduit. Reliefând existenŃa unei naŃiuni române şi dându-i expresie prin normele
comune de organizare, cele două acte legislative subliniau că „nedespărŃita unire” reprezintă o
„necesitate mântuitoare”
Înlăturând o serie de instituŃii şi practici feudale, ele au creat un aparat de stat modern şi
un climat favorabil pentru dezvoltarea noului. În primul rând, au legiferat principiul modern al
separării puterilor în stat, puterea legislativă fiind încredinŃată unei adunări obşteşti, cea
executivă fiind exercitată de domn, ajutat de un sfat administrativ extraordinar, compus din şase
membri şi de un sfat administrativ, alcătuit din trei membri. Sistemul judecătoresc a fost
organizat pe baze moderne, recunoscându-se autoritatea lucrului judecat.
Prin Tratatul de la Akerman din 1826 se prevedea că „spre a se îndrepta gravele atingeri
aduse ordinei în feluritele ramuri ale ocârmuirii interne prin turburările întâmplate în Moldova şi
în Muntenia, gospodarii vor fi ŃinuŃi a se ocupa fără cea mai mică întârziere împreună cu
divanurile respective de măsurile trebuitoare pentru a îmbunătăŃi starea principatelor, şi acele
măsuri vor forma obiectul unui regulament obştesc pentru fiecare provincie fiind pus de îndată în
lucrare”. În urma acestei convenŃii Poarta dă un hatişerif prin care dispune ca Grigore Ghica al
Munteniei şi Ioan Sturză al Moldovei împreună cu divanurile să alcătuiască acele legi
constitutive pentru ambele Ńări.
S-a format câte o comisie în fiecare principat român astfel încât comisia din Bucureşti era
condusă de consilierului de stat Minciaki, pentru Muntenia şi membrii: banul Grigore Băleanu,
vornicul Gheorghe Filipescu, numiŃi de autoritatea rusească, iar logofătul Ştefan Bălăceanu şi
hatmanul Alexandru Vilara aleşi de adunare, având de secretar pe vornicul Barbu Ştirbei. Pentru
Moldova figurau vistiernicul Costache Paşcanu şi vornicul Mihai Sturză numiŃi de Kisseleff, iar
vornicul Costache Conache şi vistiernicul Iordache Catargiu aleşi de obşteasca adunare, şi având
ca secretar pe Gheorghe Asaki.
Regulamentul alcătuit de comisia mixtă din Bucureşti, după instrucŃiunile ruseşti, pentru
reoganizarea politică, şi sub supravegherea lui Kisseleff pentru aspectele de natură
administrativă, este trimis la Petersburg împreună cu o delegaŃie din trei membrii care
participaseră la întocmirea acestuia: vornicul Mihai Sturză, logofătul Alexandru Vilara şi aga
Gheorghe Asaki. La Petersburg se întocmeşte o comisie compusă din aceşti boieri şi doi
funcŃionari ruşi, Catacazi şi Minciaki, sub preşedinŃia secretarului de stat Daschkoff, aducând
câteva modificări. Ambele Regulamente au fost apoi trimise lui Kisseleff spre a le supune
aprobării şi votării adunărilor extraordinare.
InstrucŃiunile guvernului rus prescriau ca alegerea Domnului să fie făcută de o adunare
extraordinară, calificată să exprime dorinŃa naŃiunii.
Adunarea extraordinară de revizie a łării Româneşti s-a deschis la Bucureşti la 10 martie
1831 fiind alcătuită din preşedinte Kisseleff şi vice-preşedinte Minciaki.
Kisseleff în discursul său rostit de logofătul Iordache Golescu spunea că: “împăratul
luând sub ocrotirea sa organizaŃia principatelor a privit numai şi numai la binele locuitorilor de
obşte”.
Adunarea de revizie a łării Româneşti, deschisă la 10 martie 1831 îşi încheie lucrările la
22 mai, după 31 de şedinŃe.
La 30 aprilie Regulamentul era votat. În şedinŃa din 18 mai, Barbu Ştirbei înfăŃişează spre
semnare trei exemplare ale Regulamentului, din care două de trimis celor două curŃi, iar unul de
păstrat la arhivă.
Regulamentul scris pe 718 feŃe era împărŃit în 9 capitole cu 445 articole şi 4 anexe. A fost
semnat de 47 de deputaŃi în ziua de 20 mai, după ce adunarea numise o comisie care să confrunte
aceste exemplare cu procesele-verbale ale şedinŃelor.
După votarea Regulamentului Organic, Kisseleff, cu autorizaŃia superioară, cunoscând
sistemul dilatoriu turcesc, a fixat oficial data aplicării în Muntenia la 1 mai 1831 şi a luat măsuri
în consecinŃă, prin trei adrese către obştea divanurilor, la 31 martie, 2 aprilie şi 23 aprilie.
De la Regulamentul Organic, puterea Domnului a fost pentru prima oară limitată în drept,
prin atribuŃiile adunării, pe care era Ńinut să o convoace în fiecare an. “Puterea de sine
stăpânitoare şi săvârşitoare pentru Ńinerea bunei orânduieli şi pentru repausul obştei, orânduirea
în toate slujbele; cea dintâi comandă a jandarmeriei, sunt prerogativele alăturate oblăduirii
Domnului stăpânitor”, zice Regulamentul.
Începând cu anul 1828 Principatele Române au fost ocupate de ruşii care nu şi-au retras
trupele decât atunci când turcii au înŃeles că trebuie să plătească indemnizaŃia de război. Însă abia
în anul 1834, când turcii au plătit sumele datorate, ruşii au evacuat Principatele. Pe perioada cât
Principatele au fost sub ocupaŃie rusească la guvernare s-a aflat generalul Kisseleff. Tratatul de la
Akerman obliga cei doi domni din Principate să întocmească un regulament pentru îndreptarea
stării din principate.
Şeful puterii executive, Domnitorul, numea şi revocă pe miniştrii, după voinŃa sa.
Miniştrii nu puteau să fie membrii ai Parlamentului, puteau însă să meargă la Obicinuita
Obştească Adunare (forul legislativ), pentru a susŃine proiectele de legi, ca şi orice alte adrese ale
Domnului către Adunare, precum şi pentru a da desluşiri, fiecare pentru tot ce priveşte dregătoria
sa.
Puterea judecătorească, exercitată de organele ei, este arătată ca o putere separată şi
independentă şi faŃă de puterea executivă1, precum şi faŃă de Obşteasca Obicinuita Adunare.2
Până în secolul al XIX-lea în organizarea de stat a României nu se poate vorbi de
aplicarea principiului separaŃiei puterilor în stat, deoarece în întreaga epocă feudală exercitarea
funcŃiilor statului era concentrată în mâna unui singur organ – Domnul – care exercita direct sau

1
Art. 212 din Regulamentul Organic al Valahiei: „DespărŃirea puterilor ocârmuitoare şi judecătorească fiind
cunoscută că este neapărat de trebuinŃă pentru buna orânduială în pricini de judecată şi pentru paza dreptăŃilor
particularilor, aceste doă ramuri de ocârmuire vor fi de acum înnainte cu totul deosebite”
2
Art. 59 din Regulamentul Organic al Valahiei: „ Obicinuita Obştească Adunare nu va fi însărcinată de acum înainte
şi cu cuviinŃe judecătoreşti…..”
prin delegaŃie toate funcŃiile statului. Acesta era stăpânul Ńării, viaŃa, cinstea şi averea oamenilor
erau în puterea lui.
Regulamentul Organic a întemeiat organizarea statului pe principiul separaŃiei puterilor,
fiind de fapt primul act care a prevăzut acest lucru, până la Regulamente în Ńara noastră
neputându-se vorbi despre afirmarea sau aplicarea acestui principiu.
Regulamentele Organice au reprezentat acte fundamentale cu caracter constituŃional cum
nu existau în nici unul dintre marile imperii autocrate vecine. Totuşi aceste acte, primele
constituŃii moderne româneşti, nu au rezolvat decât în parte problema puterii. Din punct de
vedere al administraŃiei de stat, ele au avut un rol modernizator, dar din punct de vedere al
exercitării puterii, ele nu au făcut decât să înlocuiască vechiul absolutism domnesc cu un regim
oligarhic care concentră toată puterea în mâna câtorva familii de mari boieri, aceleaşi care îi
răsturnaseră pe fanarioŃi şi ai căror reprezentanŃi redactaseră Regulamentele Organice.

a. Puterea executivă - Domnia


Organizarea instituŃiei supreme a Domniei, a fost, la noi, întemeiată pe obiceiul
pământului. Modul de determinare al şefului suprem al statului, atât în Muntenia cât şi în
Moldova, al Voievodului, al Domnului, s-a realizat, din cele mai vechi timpuri în baza
principiului electiv-ereditar. La început domnii erau aleşi pe viaŃă. După ce Ńările româneşti s-au
pus sub protectoratul Imperiului Otoman, alegerea trebuia să fie confirmată de Poartă. Firmanul
împărătesc de confirmare, numit muharel, se citea la Divan, în faŃa boierilor, de către
funcŃionarul turc mahometan, numit Divan effendi, ataşat pe lângă Domn pentru citirea
firmanelor turceşti.
Potrivit Regulamentului Organic domnul era ales pe viaŃă de o Adunare Obştească
Extraordinară şi confirmat de către Poartă.
Cu toate că Regulamentul Organic prevedea că domnii să fie aleşi, ruşii numesc „numai
pentru această dată şi ca un caz cu totul particular”, pe Alexandru Ghica în Muntenia, iar turcii
pe Mihail Sturză în Moldova.
Organizat potrivit prevederilor Regulamentului Organic, sfatul administrativ ca organ de
conducere, coordonare şi îndrumare a administraŃiei a jucat un rol deosebit după domnie, în viaŃa
politică a Principatelor.
În Moldova istoria sfatului administrativ începe la 1 ianuarie 1832, data intrării în vigoare
a Regulamentului înainte de această dată neexistând un sfat cârmuitor, stabil şi cu funcŃiuni
precise. Primul sfat administrativ din istoria Moldovei a fost constituit sub administraŃia rusă de
generalul Paul Kisseleff în decembrie 1831. Acest sfat a fost alcătuit din logofătul Grigoraş
Sturdza, preşedinte, logofătul Iordache Catargi – ministru de interne, Mihail Sturdza la finanŃe,
N. Canta – secretar de stat, la celelalte departamente fiind numiŃi: Costache Conache la justiŃie şi
Teodor Balş la hătmănie.
După Regulamentul din 1831, în łara Românească, miniştrii erau în număr de şapte:
Ministrul Trebilor din Lăuntru, sau Marele Vornic; Ministrul FinanŃelor sau Vistierul; marele
Postelnic sau Secretarul de Stat; Logofătul sau Ministrul DreptăŃii; Logăfătul sau Ministrul
Trebilor Bisericeşti, Spătarul sau Ministrul Oştirii.
Ministrul Trebilor din Lăuntru are un rol foarte important în ceea ce priveşte conducerea
administraŃiei din interiorul Principatului. Conducătorii de judeŃe se subordonează acestuia
primind instrucŃiuni de la acesta în ceea ce priveşte organizarea Ńinutului pe care îl conduce
fiecare.
b. Puterea legislativă - Obicinuita Obştească Adunare
Parlamentul apare în principatele Române în deceniul al IV-lea al sec. al XIX-lea într-o
perioadă de profunde transformări social economice şi politice. Prin Regulamentele Organice ale
łării Româneşti şi Moldovei, primele legiuiri cu caracter constituŃional apărute la noi, se
instituia în cele două Principate câte o Adunare Obştească, cu menirea de a elabora propuneri şi
proiecte de legi, de a îngrădi într-o oarecare măsură puterea executivă şi de a face cunoscute
domnitorului dorinŃele şi nevoile Ńării. Adunările Obşteşti nu aveau puterea de legiferare
caracteristică parlamentelor moderne.
Regulamentele Organice creează un Parlament unicameral, cu atribuŃii de legiferare,
numit Obicinuita Obştească Adunare, compus numai din delegaŃi ai clasei nobiliare, ai boierimii,
singurii care aveau competenŃă să se pronunŃe asupra chestiunilor de interes obştesc.
Proiectele de legi iniŃiate de domn se votau în întregime sau cu modificări, Adunarea
putând să respingă proiectul. Hotărârile,” chibzuirile Adunării” nu aveau însă putere de lege
decât prin întărirea Domnului, care rămâne liber de a nu le întări, fără arătarea motivelor.3
Adunarea avea dreptul să atragă atenŃia Domnului prin anaforale asupra chestiunilor de
interes obştesc, asupra nedreptăŃilor şi plângerilor locuitorilor, şi atunci când considera că este
necesar putea să le facă cunoscut celor două CurŃi.

c. Puterea judecătorească
Sub vechiul regim justiŃia emana de la Domn, acestuia i se adresau toate plângerile, fiind
considerat puterea supremă. Pentru prima dată, Regulamentul Organic separă puterile în stat,
atribuindu-le unor organe separate. Organizarea judecătorească a fost stabilită prin capitolul VIII
din Regulamentului Organic al Moldovei şi capitolul VII al Regulamentului Organic al łării
Româneşti.
Capitolul VII al Regulamentului Organic al łării Româneşti, intitulat “Pentru cătarea
judecăŃilor în Valahia şi pentru întocmirea şi căderile judecătoreşti”, cuprindea nouă secŃiuni:
canoane de obşte, judecătoriile judeŃilor (cu judecătoriile de întâia cercetare, judecătoriile de prin
sate sau de împăciuire), pentru divanurile judecătoreşti (pentru despărŃirea politicească, pentru
despărŃirea criminalicească), pentru judecătoriile de comerciu, pentru judecătoria poliŃii, pentru
Înaltul Divan, pentru căderile marelui logofăt, pentru trecerea în condică a zălogirilor şi a foilor
3
art. 49 din Regulamentul Organic al Valahiei: „chibzuirile Obicinuitei Obşteşti Adunări atunci numai vor avea
putere de pravilă, când se vor întări de Domn, care sobod este de a nu le întări, fără să-şi dea cuvântul pentru ce nu le
întăreşte….”
Art. 52 din Regulamentul Organic al Moldovei: „aceste hotărâri nu vor avea putere de legiuire, decât prin întărirea
domnului, carile rămâne în voinŃa Sa de a le întări sau ba, fără de a da cuvântul pentru care nu le întăreşte…”
de zestre, pentru hotărnicia tuturor moşiilor din Valahia. Aceste nouă secŃiuni au fost create
întrucât” despărŃirea puterea ocârmuitoare şi judecătorească fiind cunoscută, este neapărat de
trebuinŃă pentru bună orânduială în pricini de judecată şi pentru paza dreptăŃilor particularilor.”

Capitolul VIII din Regulamentului Organic al Moldovei, denumit „Rânduiala


giudecătorească”, cuprindea şi el 12 secŃiuni şi anume: regule obşteşti, instrucŃiile şi îndatoririle
tribunalurilor de pe la Ńinuturi, divanul giudecătoresc, tribunalul comerŃiei şi îndatorirea sa,
tribunalul de poliŃie îndreptătoare, tribunalul de pricini criminaliceşti, Înaltul Divan, pentru
apelaŃie, despre slujba publică în ramul giudecătoresc, îndatoririle şi instrucŃiile marelui logofăt,
rânduiala mulŃămitelor şi înaintirilor în magistratură, obşteasca hotărâtură.
Organizarea judecătorească consemnată de Regulamentele Organice prevedea
următoarele categorii de instanŃe judecătoreşti:
• tribunale judeŃene ca foruri de primă instanŃă (câte unul în fiecare judeŃ);
• divanuri judecătoreşti, ca instanŃe de apel (două în łara Românească, la Bucureşti şi Craiova;
unul în Moldova, la Iaşi). Erau alcătuite astfel: în materie civilă (secŃiile civile ale divanului
judecătoresc din Bucureşti - format din preşedinte, 6 membri, 1 procuror şi ale divanului
judecătoresc din Craiova - preşedinte, 4 membri şi un procuror), în materie comercială
(tribunalele apelative de comerŃ din Bucureşti - format din preşedinte, un judecător boier numit, 3
judecători aleşi şi un procuror, şi din Craiova - preşedinte numit, 2 negustori aleşi şi un procuror)
şi tribunalul pricinilor criminaliceşti din Iaşi format din preşedinte şi iniŃial 2, ulterior 4 membri.
• Înaltul Divan (Divanul Domnesc), că instanŃă supremă care judecă apelurile împotriva hotărârilor
divanurilor judecătoreşti şi tribunalelor de comerŃ. În Muntenia era prezidat de Marele Ban şi
compus din 6 judecători şi un procuror. În Moldova, Înaltul Divan este compus dintr-un
preşedinte şi 6 membri numiŃi de domn şi alŃi 7 membri supleanŃi, aleşi de Obişnuita Obştească
Adunare pentru durata legislaturii de 5 ani. Regulamentele Organice prevedeau în ambele
Principate că Înaltul Divan, în situaŃia în care constată vreo neclaritate a unei legi, putea cere
domnului să numească o comisie prezidată de marele logofăt.
Astfel,” sarcinile de judecată au fost atribuite instanŃelor judecătoreşti, care au fost declarate independente
de puterea domnească şi de administraŃie. Domnul nu mai avea dreptul direct la judecată, însă el va intra în
compunerea Înaltului Divan, pe care îl prezida.”
Ulterior, se va adăuga o a patra instanŃă în Moldova, divanul domnesc, alcătuit din cei 7 membri numiŃi ai
Înaltului Divan, plus cei 7 membri supleanŃi aleşi de adunare, însă în 1833 este desfiinŃata şi va avea ca rezultat
contopirea Înaltului Divan şi divanului domnesc într-o singură instanŃă, aflată în mâinile domnului.
În Muntenia, a patra instanŃă era Înalta Curte De Revizie, a cărei hotărâre, domnul era obligat să o
confirme, altfel spus domnul nu intervenea în judecăŃi. În 1833, această organizare a fost schimbată, astfel
ajungând şi această regiune la un sistem care se apropia de cel moldovenesc. Important de menŃionat în
legătură cu puterea judecătorească este faptul că Regulamentul Organic a stabilit că orice pricină
hotărâtă de Înaltul Divan şi întărită de Domn este „în veci curmată”, adică hotărârea capătă
autoritatea de lucru judecat.
Regulamentul Organic al Valahiei admite numai un singur caz în care hotărârea Înaltului
Divan capătă autoritate de lucru judecat, pentru aceasta cerându-se:
A) ca prima hotărâre a Înaltului Divan să fie dată cu majoritate, fiind cel puŃin doi
membri de deosebită părere;
B) ca la instanŃele inferioare să fi fost hotărâri deosebite. În acest caz, partea care a
pierdut, are drept de apel către Domn pentru a i se judecă pricina din nou, Domnul trimiŃând
pricina Înaltului Divan pentru a se judeca noul apel.
În acest caz, Divanul se completează cu ministrul justiŃiei, ca preşedinte, şi cu toŃi
preşedinŃii instanŃelor judecătoreşti din Bucureşti, în afară de aceia care au judecat pricina.
Hotărârea dată, întărită de Domn, capătă autoritatea de lucru judecat, nemaiputând fi atacată.
În momentul introducerii Regulamentului Organic, pravilele în vigoare erau: Legiuirea
Caragea, în ediŃie română încă de la 1818 łara Românească, Codul Calimah, în ediŃie grecească
de la 1 iulie 1817 şi Condica Criminalicească de la 1820 promulgată în 1826, în Moldova. Pentru
viitor Regulamentul hotăra că o comisie ad-hoc va fi convocată fără întârziere, pentru a redacta
un cod complet, potrivit nevoilor Ńării. Aceeaşi comisie avea să fixeze regulile înregistrării
actelor şi Ńinerii arhivelor, pentru păstrarea documentelor care „asigură viaŃa, cinstea şi averea”
locuitorilor.
Ca noutăŃi, apare instituŃia avocaŃilor pentru apărarea împricinaŃilor, Avocatul trebuia să
arate tot respectul faŃă de instanŃa înaintea căreia se înfăŃişa, el neputându-se înfăŃişa în locul
mandantului sau mai înainte de a arăta împuternicirea.
În ceea ce priveşte normele procedurii de judecată (dreptul de apărare), accelerarea
judecăŃii, publicitatea dezbaterilor, motivarea hotărârilor), deşi acestea, ca şi cele referitoare la
sistemul judiciar, fiind de inspiraŃie burgheză, constituiau mai multe garanŃii pentru justiŃiabili
decât normele anterioare, bizantino cutumiare, totuşi ele nu asigurau decât apărarea intereselor
clasei boiereşti, nu şi ale Ńărănimii clăcaşe.
De altfel, documentele vremii ne arată atât refuzul multor boieri şi supuşi străini de a
executa hotărârile judecătoreşti ce nu erau conform intereselor acestora, cât şi folosirea
metodelor practicate în trecut, faŃă de Ńărani (împiedicarea acestora de a se prezenta la proces,
arestări abuzive, bătăi).
Întrucât normele de drept comercial din legiuirea Caragea şi acele din codul Calimah
deveniseră insuficiente, Regulamentul a prevăzut primele dispoziŃii pentru organizarea unui
regim de drept special aplicabil în materie comercială şi a înfiinŃat instanŃe speciale pentru
judecarea pricinilor comerciale, în compunerea cărora intrau şi reprezentanŃii negustorilor. S-a
dat o caracterizare generală faptelor de comerŃ - pentru a se determina competenŃa specială a
tribunalelor comerciale şi s-au luat măsuri pentru a se asigura o mai rapidă executare a
hotărârilor în pricini comerciale. Dar în principal, ambele regulamente au prevăzut că pricinile
comerciale să fie judecate după Codul comercial francez din 1807, dispunând traducerea şi
folosirea lor în măsura care corespundeau condiŃiilor economico-sociale din Principate (art. 241
din Regulamentul Organic al łării Româneşti şi art. 318 din Regulamentul Organic al
Moldovei).
Pentru a se asigura o mai bună funcŃionare a justiŃiei, s-a înfiinŃat funcŃia de procuror pe
lângă tribunale. Procurorii erau caracterizaŃi ca apărători ai pravilei, având misiunea de a se
îngriji pentru toate câte privesc paza bunei orânduieli şi a liniştii obştei (art. 217 din
Regulamentul Organic al łării Româneşti). Tot în scopul unei mai bune funcŃionări a justiŃiei, a
fost înfiinŃată miliŃia naŃională, în scopul pazei graniŃelor şi al bunei orânduieli şi a ordinii
publice. Ea se compunea din 5000 de ostaşi în łara Românească şi 1350 în Moldova. Se
introduce principiul stabilităŃii judecătorilor pe trei ani, cu dreptul reconfirmării pentru o nouă
durată şi se preconizează intrarea în vigoare a principiului inamovibilităŃii judecătorilor după 10
ani de la aplicarea Regulamentelor.
CURSUL 13
FORMAREA STATULUI ROMÂN MODERN
ŞI
A SISTEMULUI MODERN DE DREPT

Formarea sistemului modern de drept – opera reformatoare a lui Alexandru Ioan


Cuza
În anul 1853, urmând strategia de extindere teritorială pusă la punct încă de la începutul
secolului al XVIII-lea, Imperiul łarist a căutat să profite încă o dată de slăbiciunile Imperiului
Otoman şi a ocupat din nou Principatele Române. AcŃiunea militară a Rusiei a condus însă la
formarea unei coaliŃii militare a marilor puteri europene, care a decis să atace Rusia chiar pe
teritoriul acesteia, în Crimeea.
După declanşarea ostilităŃilor, Rusia şi-a retras trupele din Principate, locul lor fiind luat
de armatele habsburgice şi otomane. Războiul s-a încheiat cu înfrângerea Rusiei, în anul 1855,
înfrângere consacrată prin prevederile tratatului general de pace de la Paris, semnat la 18/30
martie 1856. ScoŃând în evidentă pentru prima dată importanŃa celor două Ńări pentru această
parte de lume, tratatul a avut o însemnătate deosebită pentru evoluŃia ulterioară a Principatelor
Române. Marile puteri europene au hotărât cu acest prilej să transforme cele două principate într-
o zonă neutră, care să acŃioneze ca un tampon între cele trei mari imperii din zonă. În acest fel
factorii decizionali europeni răspundeau pozitiv atât în raport cu interesele strategice al propriilor
guverne, cât şi în faŃa numeroaselor solicitări de reorganizare a Principatelor pe care le lansaseră
între anii 1849-1856 revoluŃionarii români exilaŃi în întreaga Europă. Cel mai important
beneficiu pe care tratatul de la Paris l-a adus Principatelor Române a fost desfiinŃarea
protectoratului rusesc.
Principatele rămâneau mai departe sub suzeranitatea PorŃii otomane, dar integritatea lor
teritorială urma să fie garantată în comun de către toate marile puteri semnatare: FranŃa, Anglia,
Austria, Prusia, Sardinia, Turcia şi Rusia.
Tratatul prevedea de asemenea obligaŃia Rusiei de a retroceda Moldovei cele trei judeŃe
din sudul Basarabiei - Cahul, Ismail şi Bolgrad, închizând în acest fel accesul Imperiului łarist la
gurile Dunării.
În acelaşi timp, textul tratatului reconfirma vechile privilegii ale Principatelor Române în
raport cu Imperiul Otoman. Poarta era obligată să asigure independenŃa şi caracterul naŃional al
administraŃiei din Principate şi să respecte clauzele vechilor tratate ruso-turce referitoare la
libertatea deplină a legislaŃiei, a cultului, a comerŃului şi a navigaŃiei.
O ultimă prevedere importantă a tratatului de la Paris privea reorganizarea Principatelor,
sarcină pe care şi-au asumat-o toate cele şapte puteri semnatare. Pentru aceasta, a fost constituită
o Comisie specială formată din reprezentanŃii puterilor garante care urma să se deplaseze în
Principate, pentru a se informa la faŃa locului şi a elabora un set de propuneri pentru
reorganizarea sistemului administrative al acestora.
În paralel, Sultanul a fost obligat să convoace în fiecare principat câte o Adunare Ad-hoc
care să exprime dorinŃele românilor cu privire la organizarea lor definitivă, punctele de vedere
exprimate de aceste adunări urmând să aibă rol consultativ pentru membrii Comisiei speciale.
Propunerile pe care le-au înaintat Adunările Ad-hoc veneau să continue în linii generale
demersurile făcute de revoluŃionarii paşoptişti.
În materie constituŃională, adunările solicitau:
• respectarea vechilor capitulaŃii dintre łările Romane şi Înaltă
Poarta, cele care prevedeau că acestea sunt teritorii independente şi neocupate;
• unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România;
• instalarea unui prinŃ străin a cărei domnie să fie guvernată de
principiul ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui
succesori să fie crescuŃi în religia Ńării;
• introducerea unei Adunări Obşteşti cu o bază electorală cât mai
largă.
La nivelul administraŃiei publice centrale, se cerea:
• eliminarea privilegiului de clasa dintre criteriile impuse pentru
ocuparea funcŃiilor publice şi introducerea principiului admisibilităŃii tuturor
locuitorilor la astfel de funcŃii, indiferent de statut social sau avere;
• separarea clară a puterii legislative de cea executivă;
• asigurarea independenŃei puterii judecătoreşti în raport cu puterea
executivă;
• introducerea responsabilităŃii politice şi juridice a miniştrilor.
În domeniul administraŃiei publice locale, aceleaşi adunări solicitau:
• introducerea autonomiei judeŃene, prin acordarea de personalitate
juridică judeŃelor/Ńinuturilor şi înfiinŃarea de consilii judeŃene alese; consiliile
urmau să întocmească bugetele judeŃene, să facă repartizarea impozitelor
prevăzute de lege şi să propună guvernului măsurile de interes particular ale
Ńinutului/judeŃului;
• introducerea autonomiei comunale: prin înfiinŃarea comunei (o
instituŃie administrativă nouă, artificială şi diferită de instituŃia tradiŃională a
satului), înfiinŃarea de consilii comunale formate din membri aleşi şi stabilirea
prin lege a drepturilor şi obligaŃiilor care le reveneau acestor consilii;
• introducerea autonomiei municipale prin înfiinŃarea unor consilii
municipale formate din deputaŃi aleşi care să administreze interesele comune ale
locuitorilor oraşelor.
Propunerile înaintate de Comisia specială europeană nu au avut un caracter la fel de
cuprinzător precum cele ale Adunărilor Ad-hoc.
În materia administraŃiei centrale, Comisia propunea:
 restrângerea activităŃii Ministerului de Interne din łara
Românească; considerând că acesta avea prea multe atribuŃii, Comisia recomanda
adoptarea modelului din Moldova, unde direcŃia postelor şi direcŃia lucrărilor
publice au fost organizate sub forma unui minister distinct;
 separarea foarte clară a puterii judecătoreşti de cea executivă,
pentru a se evita imixtiunile administraŃiei în actul de justiŃie; tot în acest scop ce
cerea adoptarea unor măsuri concrete pentru instituirea inamovibilităŃii
magistraŃilor;
 adoptarea unor măsuri pentru îmbunătăŃirea sistemului educaŃional
şi înfiinŃarea unor universităŃi care să pregătească candidaŃii pentru funcŃiile
publice.
În ceea ce priveşte administraŃia locală, Comisia specială europeană a considerat că:
 introducerea autonomiei locale în principate era inoportună; în
condiŃiile în care în Principate nu există o clasă de mijloc, înfiinŃarea consiliilor
districtuale ar fi fost chiar periculoasă, întrucât ea ar fi creat premisele pentru
controlarea treburilor publice locale de către marii proprietari funciari;
 era considerată necesară renunŃarea la alegerea conducătorilor
subdiviziunilor administrativ teritoriale (plase şi ocoale) de către locuitori;
administraŃia publică trebuia să aibă un caracter unitar şi ierarhizat pentru a căpăta
eficienŃă, în acest sens se recomandă desemnarea acestor conducători direct de
către Guvern;
 trebuiau limitate atribuŃiile care îi permiteau Ministerului de
Interne să se amestece în viaŃa administrativă a oraşelor, astfel încât acestea din
urmă să beneficieze de un grad mai mare de autonomie administrativă.

1. Dreptul constituŃional
Conform instrucŃiunilor primite la Congresul de pace din 1858, Comisia europeană şi-a
prezentat raportul către marile puteri la 26 martie/7 aprilie 1858, incluzând în el şi o parte din
doleanŃele românilor exprimate prin intermediul Adunărilor Ad-hoc. După discuŃii prelungite,
reprezentanŃii celor şapte mari puteri au semnat la 7/19 august ConvenŃia de la Paris, un act
internaŃional cu caracter constituŃional prin care Principatele Române primeau o “organizare
definitivă”.
Solicitarea principală a Adunărilor Ad-hoc, legată de constituirea unui singur stat român,
nu a fost pusă însă în practică. Europenii au prevăzut doar unificarea formală a acestora, sub
numele de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei.
În schema organizatorică erau prevăzute doar două instituŃii comune: Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie şi Comisia Centrală permanentă de la Focşani, un mini-parlament care a avea
rolul de a pune de acord legislaŃia existenŃa cu actul constitutiv.
Nici cerinŃa prinŃului străin nu a fost acceptată de puterile garante, textul ConvenŃiei
stipulând existenŃa în fiecare dintre cele două state a câte unui Domn pământean neereditar, ales
pe viaŃă.
În urma adoptării acestor prevederi, românii, nemulŃumiŃi că li s-a refuzat uniunea reală,
au recurs la tactica „faptului împlinit” şi, fără a încălca în mod formal textul ConvenŃiei, i-au
amendat prevederile. Astfel, Adunările Elective din cele două Principate au ales pe rând acelaşi
Domn, în persoana lui Al. I. Cuza. ConvenŃia a încercat să pună în practică principiul separaŃiei
puterilor în stat în cadrul unei monarhii constituŃionale elective de inspiraŃie franco-belgiană.
O separaŃie riguroasă se realiza însă numai între puterea executivă şi cea judecătorească,
fiind împiedicat amestecul Domnului şi al membrilor Guvernului în actul de justiŃie. În ceea ce
priveşte puterea legislativă, aceasta era exercitată în mod colectiv de către Domn, de câte o
Adunare Electivă aleasă în fiecare Principat şi de Comisia Centrală de la Focşani.
Domnul era unic titular al puterii executive, pe care o exercita direct sau indirect, prin
intermediul miniştrilor săi. Miniştrii erau numiŃi de Domn fără aprobarea Adunării Elective,
motiv pentru care ei erau responsabili din punct de vedere politic exclusiv în faŃa acestuia. Ei
aveau obligaŃia contrasemnării tuturor actelor emise de Domn, dar obligaŃia nu avea rostul de a
transfera răspunderea politică de pe umerii Domnului pe cei ai miniştrilor, aşa cum se întâmplă
în monarhiile constituŃionale, unde şeful statului este declarat iresponsabil şi inviolabil.
Întrucât ConvenŃia nu prevedea explicit nici lipsa de responsabilitate politică a
monarhului, nici caracterul inviolabil al acestuia, rezultă că obligaŃia contrasemnării actelor
emise de Domn nu avea decât rostul autentificării semnăturii sale.
Miniştrii erau declaraŃi totuşi responsabili din punct de vedere juridic pentru încălcarea
legilor, precum şi pentru cheltuirea nejustificată a banilor publici. Ei puteau fi puşi sub acuzare
fie de către Domn, fie de către Adunarea Electivă, cu votul a 2/3 din membrii prezenŃi la şedinŃă.
În calitate de şef al executivului, Domnul avea sub controlul său atât pe miniştri, cât şi
întregul aparat administrativ al Ńării, ConvenŃia recunoscându-i dreptul de a face toate numirile în
funcŃiile publice.
În planul puterii legislative, Domnul deŃinea un ascendent evident în raport cu Adunarea
Electivă. Monarhul avea dreptul exclusiv de iniŃiativă legislativă în materia legilor de interes
special, dreptul de a sancŃiona legile (cu drept de veto legislativ), precum şi dreptul de
promulgare.
În plus, Domnul putea dizolva oricând Adunarea Electivă, având totuşi obligaŃia de a
convoca alta în termen de trei luni. În acest context, Adunării Elective nu i-au rămas decât
prerogativele de a dezbate şi de a adopta legile. Nici Comisia Centrală de la Focşani nu limita
prea mult puterea monarhului; ea avea drept de iniŃiativă în domeniul legilor de interes comun
pentru cele două Principate, iar prerogativa de control asupra constituŃionalităŃii legilor era
subordonată dreptului de veto al Domnului. Se desprinde de aici concluzia că Domnul era
elementul central şi activ al guvernării, deşi el nu era răspunzător nici din punct de vedere politic,
nici din punct de vedere juridic.
În acest fel, puterea atribuită de textul ConvenŃiei de la Paris, îl contura drept un monarh
autoritar care nu se deosebea prea mult de cel pe care îl introduseseră în trecut Regulamentele
Organice. În ciuda faptului că, prin ConvenŃia de la Paris, Domnul controla practic întreaga
politică internă, trebuie spus totuşi că în prima parte a domniei, Al I. Cuza a căutat să pună în
practică mecanismele unui autentic regim parlamentar. În acest scop, el a renunŃat la implicarea
în activitatea administrativă, lăsându-le miniştrilor responsabilitatea guvernării; a numit miniştri
aproape exclusiv din rândurile deputaŃilor; iar atunci când Adunarea Electivă a dat voturi de
neîncredere miniştrilor săi, el a acceptat demisiile acestora din urmă. În acest fel, s-a ajuns că, pe
cale cutumiară, să se aplice în viaŃa politică românească principiul conform căruia „Domnul
domneşte, dar nu guvernează”.
Punând în aplicare acest principiu, Cuza şi-a văzut adesea guvernele înlăturate în urma
unui vot de blam dat de către adunarea legiuitoare. În cele din urmă însă, respectarea acestui
principiu s-a dovedit a fi o frână în calea programului politic al Domnului, întrucât Adunarea
Electivă, dominată fiind de conservatori, a început să se opună sistematic reformelor liberale
preconizate.
Refuzând să colaboreze cu guvernele care îşi asumau sarcina implementării reformelor, s-
a ajuns la o situaŃie de criză, pe care Cuza a înŃeles să o rezolve prin instituirea unui regim de
autoritate personală. Uzând de prerogativele oferite de ConvenŃia de la Paris, Domnul a dizolvat
Adunarea Electivă, după care a supus aprobării populare, prin plebiscit, un nou act constituŃional
şi o nouă lege electorală. Ambele acte normative s-au bucurat de sprijinul locuitorilor şi au intrat
în vigoare în luna mai a anului 1864.
Noul act constituŃional prelua cea mai mare parte a prevederilor ConvenŃiei de la Paris,
motiv pentru care a fost denumit Statutul Dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris. El venea însă şi
cu numeroase inovaŃii instituŃionale, menite să-i asigure Domnului controlul absolut asupra
activităŃii legislative. Pe lângă dreptul exclusiv de iniŃiativă legislativă, Domnul căpăta acum un
instrument care îi permitea să legifereze fără votul Adunării Elective. Este vorba despre
obŃinerea dreptului de a legifera în termenul scurs între momentul dizolvării Adunării în exerciŃiu
şi momentul convocării unei noi Adunări Elective.
Guvernul a primit şi el o serie de atribuŃii în zona legislativă: el a obŃinut competenŃa de a
elabora regulamentul de funcŃionare a Adunării Elective, precum şi dreptul de a emite o serie de
acte care Ńineau de competenŃa legiuitorului, atunci când acesta din urmă nu era în sesiune, dar
era necesară adoptarea unor măsuri de urgenŃă.
Pentru a diminua puterea Adunării Elective, a fost introdusă în sistemul constituŃional cea
de-a doua cameră legislativă, numită Corp Ponderator sau Senat. Fiind formată în proporŃie
covârşitoare din membri numiŃi de către Domn, aceasta avea rolul de cenzor al activităŃii
Adunării. În acest scop, toate proiectele de lege adoptate de Adunare trebuiau să intre în discuŃia
Senatului, urmând ca acesta să aibă rol de cameră decizională asupra tuturor legilor, cu excepŃia
bugetului.
Un alt organ-cheie introdus prin Statutul Dezvoltator a fost Consiliul de Stat. Consiliul
avea mai multe atribuŃii, pe care le exercită sub preşedinŃia Domnului. Un prim set de atribuŃii
privea elaborarea proiectelor de legi şi a regulamentelor de aplicare a legilor. Un al doilea set
intervenea în domeniul administrativ: Consiliul funcŃiona ca organ consultativ pentru toate
chestiunile administrative aduse în atenŃia sa şi ca instanŃă disciplinară pentru funcŃionarii din
administraŃie. În fine, un ultim set de competenŃe atribuia Consiliului de Stat rolul de instanŃă de
contencios administrativ. Deciziile în această materie nu erau însă executorii, ci aveau caracter
de aviz consultativ, legiuitorul căutând în acest fel să nu-i acorde puteri prea mari care să
degenereze apoi în abuzuri.
2. Dreptul administrativ
i. Reformarea administraŃiei centrale
Plecând de la noile baze instituŃionale create de ConvenŃie, dar şi de la recomandările
făcute de Comisia europeană, administraŃiile celor două Principate trebuiau să pună în practică
opera de construcŃie statală preconizată, în cadrul căreia reorganizarea administraŃiei urma să
deŃină un loc central.
Dubla alegere a lui Al. I. Cuza a adăugat însă şi un al doilea obiectiv major pentru
conducerea politică a celor două Principate: crearea statului naŃional prin unificarea reală a celor
două Ńări. Cele două procese erau favorizate, de altfel, de existenŃa a doi importanŃi factori:
• prevederile ConvenŃiei, care încurajau dezvoltarea unei legislaŃii
comune (prin intermediul Comisiei Centrale de la Focşani) care să unifice vămile,
poştele, telegraful, valoarea monedei etc.;
• organizarea administrativă relativ unitară introdusă prin
Regulamentele Organice, care simplifica demersul de unificare.
Au existat însă şi impedimente în calea realizării acestor două obiective, cel mai serios
fiind opoziŃia manifestată de Adunările legislative. Fiind dominate de conservatori, acestea au
condiŃionat adesea reformarea aparatului de stat de rezolvarea favorabilă a chestiunii agrare.
Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care unificarea administrativă nu s-a făcut pe cale
legislativă, ci mai mult pe calea actelor administrative.
Ministerele au continuat să funcŃioneze potrivit reglementărilor introduse în Principate
prin Regulamentele Organice. În primă fază, a fost păstrată şi structura competenŃelor materiale
atribuite de Regulamente (Interne, Externe, FinanŃe, JustiŃie, Culte, Război), singurele diferenŃe
fiind existenŃa unui Minister al Lucrărilor Publice în Moldova şi a unui Minister al Controlului
(un fel de Curte de Conturi) în łara Românească.
Alături de ministere, ConvenŃia a consacrat şi existenŃa unui Consiliu de Miniştri
(succesorul Sfatului Administrativ Extraordinar), care reunea titularii tuturor ministerelor. În
fruntea acestuia, a fost instalat un preşedinte, însărcinat de Domn cu formarea Guvernului.
Preşedintele era în acelaşi timp şi titularul unuia dintre ministere.
Eforturile făcute în sensul atingerii obiectivului unificării reale a celor două administraŃii,
au făcut însă ca această structură organizatorică să funcŃioneze numai până în anul 1861.
ObŃinând acordul puterilor garante şi, mai ales pe cel al Imperiului Otoman, Domnul a unificat
structurile de putere ale celor Principate ajungând astfel la un singur Guvern şi la o singură
Adunare Electivă. Pentru a permite miniştrilor să îşi asume responsabilitatea pentru actele
adoptate în domeniile lor de activitate, Domnul le-a atribut tuturor miniştrilor statutul de secretari
de stat. În acest fel, fiecare ministru a primit dreptul de contrasemnătura, spre deosebire de epoca
anterioară, când postelnicul intermedia relaŃiile dintre Domn şi miniştrii săi, ceea ce făcea că
numai acesta din urmă să aibă dreptul respectiv.
Pentru a creşte ritmul de implementare a reformelor şi pentru a consolida autoritatea
centrală asupra celei locale, o atenŃie deosebită a fost acordată infrastructurii de comunicaŃii. Au
fost avute în vedere, în special, telegraful, poşta şi starea drumurilor, cele care permiteau
transmiterea rapidă a circularelor trimise de centru către teritoriu şi a rapoartelor trimise din
teritoriu spre centru.
Tot în primii ani a avut loc unificarea celor două armate şi înfiinŃarea unui Stat major
general pentru ambele armate. Au fost numiŃi agenŃi diplomatici comuni pentru ambele
Principate în marile capitale europene; au fost unificate serviciile vamale sub conducerea unei
direcŃii generale a vămilor.
În 1862 au fost unificate Arhivele Statului, pentru a fi trecute în subordinea Ministerului
Cultelor; serviciile de poştă, prin înfiinŃarea unei DirecŃii Centrale la Bucureşti; direcŃiile de
statistică, prin subordonarea acestora unui Oficiu Central de Statistică; serviciile sanitare civile,
prin înfiinŃarea Serviciului Sanitar Central de la Bucureşti; a fost înfiinŃat Serviciul Penitenciar,
prin extinderea în łara Românească a celui existent în Moldova. Unificarea tuturor acestor
servicii publice s-a făcut, de regulă, prin concentrarea lor la nivelul capitalei Bucureşti, precum şi
prin transformarea serviciilor echivalente din Iaşi în servicii exterioare ale celor de la centru.
După proclamarea formală a unificării administrative la 11/23 decembrie 1861, la 22
ianuarie/3 februarie 1862 a fost alcătuit primul guvern unic din istoria României. Totodată oraşul
Bucureşti a fost proclamat drept capitală a noului stat unitar. Recunoaşterea internaŃională a noii
forme de stat a permis mai departe desăvârşirea unităŃii administrative prin concentrarea tuturor
ministerelor la nivelul capitalei unice.
În primă fază, misterele moldoveneşti au fost păstrate sub forma unor directorate
ministeriale. Acestea erau conduse de directori ministeriali numiŃi de Domn, dar aflaŃi sub
autoritatea miniştrilor de resort din Bucureşti. Pe măsură ce reforma a înaintat, directoratele
ieşene au fost desfiinŃate în mod treptat, ultimul încetându-şi existenŃa în august 1862.
După încheierea procesului de unificare, efortul de reformare s-a canalizat pe problema
reorganizării domeniilor de competenŃă ale ministerelor. Reforma nu şi-a propus în mod special
înfiinŃarea unor ministere noi, ci mai mult să regrupeze serviciile existente.
Astfel, a fost reorganizat Ministerul de Interne, care a rămas să se ocupe de
supravegherea administraŃiei locale, de asigurarea liniştii şi ordinii publice, sănătate, ocrotirile
sociale, economia naŃională şi comunicaŃii. Agricultură şi comerŃul au trecut în portofoliul
Lucrărilor Publice; educaŃia a trecut la ministerul Cultelor, cel care se va numi de acum înainte
Ministerul Cultelor şi InstrucŃiunii.
În vara anului 1862 a luat naştere Ministerul Afacerilor Străine, împărŃit în patru secŃii:
Afaceri consulare, Politică, Contencios şi Treburi străine; şi tot atunci a fost reorganizat
Ministerul JustiŃiei, cu trei secŃii: Contabilitate, acte extrajudiciare şi procese comerciale; Procese
civile şi Procese criminale. Ministerul FinanŃelor a fost şi el reorganizat, în opt secŃii:
Secretariatul general, InspecŃia generală de finanŃe, AdministraŃia contribuŃiilor directe,
AdministraŃia veniturilor indirecte, DirecŃia vămilor, DirecŃia poştelor, Contabilitatea generală şi
mişcarea fondurilor şi Casieria generală şi a tezaurului public.
În paralel cu procesul de creare a ministerelor unice, a fost demarat un proces de afirmare
a suveranităŃii interne a statului român. În acest sens:
 a fost interzisă activitatea judiciară a consulatelor străine;
 s-a trecut la punerea în aplicare a sentinŃelor judecătoreşti
pronunŃate împotriva supuşilor străini sau a locuitorilor români cu statut de supuşi
străini;
 a fost anulată valabilitatea paşapoartelor eliberate de Turcia pentru
Principate;
 a fost anulată valabilitatea pe teritoriul românesc a paşapoartelor
eliberate de alte state pentru Turcia;
 au fost introduse paşapoarte româneşti şi au fost acceptate doar
paşapoartele Ńărilor care le recunoşteau pe cele româneşti;
 au fost trecute în proprietatea statului toate proprietăŃile funciare
deŃinute de mănăstirile ortodoxe din afara Ńării (Legea secularizării averilor
mănăstireşti).
După adoptarea Statutului Dezvoltător, Domnul s-a implicat major, alături de executiv, în
direcŃionarea politicii interne, pentru a pune în aplicare reformele necesare modernizării
societăŃii. Beneficiind de prerogativele suplimentare oferite de noul text constituŃional, Domnul
şi Guvernul au acŃionat adesea în mod direct, legiferând prin intermediul decretelor lege. Aceasta
a permis accelerarea procesului de aplicare a reformelor introduse deja, dar şi introducerea unor
reforme noi, care fuseseră blocate de Adunarea Electivă. Între acestea din urmă, se remarcă în
special reforma agrară, cea care constituise în trecut piatra de încercare a relaŃiilor dintre
executiv şi legislativ.
ii. Reformarea administraŃiei locale:
După unificarea administraŃiei centrale, în anul 1862, Domnul a considerat că a venit
momentul propice pentru implementarea reformei din administraŃia publică locală. Într-un
discurs adresat Adunării Elective, el a stabilit principalele obiective specifice ale acestui demers,
obiective subsumate conceptelor de descentralizare şi deconcentrare a administraŃiei. Ambele
aveau drept scop rezolvarea mai rapidă şi mai eficientă a problemelor din teritoriu, dar şi
eliberarea miniştrilor de responsabilitatea rezolvării problemelor mărunte şi specifice ale
comunităŃilor locale. În acest fel, miniştrilor le rămânea mai mult timp pentru a elabora şi
implementa strategii şi politici de dezvoltare, ceea ce în final conducea la creşterea calităŃii
actului de guvernare.
Aplicarea reformei a fost condiŃionată însă de rezolvarea chestiunii agrare care frământa
de multă vreme societatea şi clasa politică românească. Atât timp cât populaŃia rurală, în marea
ei majoritate, nu avea în proprietate terenurile pe care se aflau amplasate satele, introducerea
noilor principii şi instituŃii administrative era inutilă. În măsura în care comunitatea locală nu
avea un patrimoniu propriu, pe care să îl administreze, nu se mai putea vorbi despre autonomie
administrativă. Din aceste considerente, deşi au existat proiecte de reformare a administraŃiei
locale, adoptarea unor măsuri legislative s-a făcut abia în anul 1864, după ce legislativul dominat
de conservatori a acceptat finalmente principiul potrivit căruia patrimoniul comunal urma să se
constituie prin cedarea unor terenuri ale marilor proprietari.
Redactarea legilor care urmau să reformeze administraŃia locală a revenit unui guvern
condus de Mihail Kogălniceanu. Desemnarea acestuia s-a dovedit a fi benefică pentru scopurile
urmărite de Domnitor. Primul ministru avea o viziune clară asupra misiunii pe care o avea de
îndeplinit, iar ataşamentul său faŃă de principiul descentralizării fiind binecunoscut încă din
timpul revoluŃiei paşoptiste.
Principalele acte normative care au alcătuit pachetul legislativ au fost Legea comunală şi
Legea pentru consiliile judeŃene. Acestea au fost adoptate de Adunarea Electivă şi apoi
promulgate de Domn, la 31 martie 1864, respectiv 2 aprilie 1864. Redactate după modelul
legislaŃiei franceze şi belgiene, cele două legi au introdus instituŃii necunoscute până atunci
administraŃiei româneşti: prefectul, subprefectul, comuna, Consiliul comunal, Consiliul judeŃean,
Comitetul permanent, primarul.
Urmând obiectivele trasate de Domn, judeŃul şi comuna au fost reglementate atât ca
unităŃi de descentralizare administrativ-teritorială, cât şi ca circumscripŃii administrativ teritoriale
pentru funcŃionarea serviciilor exterioare ale ministerelor. ColectivităŃile teritoriale judeŃene au
fost constituite între limitele vechilor unităŃi administrativ teritoriale, judeŃele şi Ńinuturile.
Comunele în schimb au reprezentat o inovaŃie juridică a legiuitorului, organizarea lor
făcându-se în mod artificial, prin reunirea mai multor sate în cadrul aceleiaşi unităŃi administrativ
teritoriale. Tot sub formula instituŃională a comunei urmau să fie organizate şi aşezările urbane.
Criteriul fundamental avut în vedere pentru constituirea comunelor a fost acela că populaŃia
comunei trebuia să facă faŃă sarcinilor bugetare. În consecinŃă, pentru constituirea comunei s-a
stabilit drept prag minim numărul de 500 de locuitori sau 100 de familii. Urmare a acestei
inovaŃii juridice, satul a pierdut străvechiul statut de bază a organizării administrativ teritoriale.
Chiar dacă în anumite cazuri satele aveau mai mult de 500 de locuitori, ele urmau să se
organizeze pe mai departe tot sub forma unor comune, alcătuite din câte un singur sat.
Pe lângă judeŃ şi comună, legislaŃia adoptată mai prevedea existenŃa plasei, ca
subdiviziune administrativ-teritorială a judeŃului. Spre deosebire însă de judeŃ şi de comună,
plasa nu avea personalitate juridică, existenŃa ei fiind legată de activităŃile de supraveghere şi
control.
Numărul judeŃelor a fost stabilit la 42, al plaselor la 320, al comunelor la 1526, iar al
oraşelor la 28. În virtutea statutului lor de unităŃi administrativ teritoriale descentralizate, judeŃul
şi comună, aveau organe proprii de conducere şi personalitate juridică.
În privinŃa organelor de conducere, legiuitorul român a pus în aplicare principiul francez
potrivit căruia “acŃiunea este fapta unuia, iar deliberarea este faptă mai multora”. În consecinŃă,
deliberarea a fost încredinŃată unor organe colective, numite Consilii comunale, respectiv
Consilii judeŃene; în vreme ce execuŃia a fost rezervată unor organe unipersonale: primarul
comunei, respectiv prefectul judeŃului. Prin excepŃie de la regulă amintită, legea Consiliilor
judeŃene, consacra la nivel judeŃean şi un organ hibrid, numit Comitetul permanent. Consiliul
comunal era alcătuit din membri aleşi de corpul electoral, reunit într-un singur colegiu constituit
după criteriul censului (impozit de cel puŃin 80 de lei). Consiliul lucra în şedinŃe ordinare,
întrunindu-se cel puŃin odată pe lună, şi în şedinŃe extraordinare, ori de câte ori era necesar.
PreşedinŃia Consiliului revenea de drept primarului sau înlocuitorului acestuia, când primarul nu
era în localitate. În atribuŃiile Consiliului intrau, pe lângă administrarea treburilor curente ale
comunităŃii, adoptarea regulamentelor de administrare interioară, numirea şi revocarea
funcŃionarilor comunali. Deciziile adoptate de Consiliu puteau fi anulate de către prefectul
judeŃului sau de către Ministerul de Interne, dacă acestea depăşeau cadrul competenŃelor
prevăzute de lege, sau de către Domnitor, dacă se dovedeau a fi ilegale.
Primarul a avut atât calitatea de organ al administraŃiei descentralizate, cât şi pe aceea de
reprezentant al Guvernului la nivel local. Modalitatea de desemnare a acestuia a variat în funcŃie
de specificul comunei. În cadrul comunelor rurale, primarul era ales de către locuitorii satului, în
vreme ce în cazul comunelor urbane, era numit de către Domn, din rândul consilierilor care
obŃinuseră cele mai multe voturi. În calitate de şef al administraŃiei comunale, primarul întocmea
şi administra bugetul comunei, administra patrimoniul comunal, răspundea de aprovizionarea
comunei şi exercita controlul aparatului administrativ. Tot în această calitate, primarul era
învestit şi cu poliŃia administrativă, având obligaŃia menŃinerii liniştii şi ordinii publice, motiv
pentru care avea dreptul de a solicita autorităŃilor militare intervenŃia armatei în caz de nevoie. În
calitate de reprezentant al Guvernului, primarul era subordonat Ministrului de interne, prefectului
şi subprefectului. Dublă calitate pe care a avut-o primarul a avut drept consecinŃă deturnarea
activităŃii sale de la atribuŃiile principale, legate de administrarea intereselor comunei;
numeroasele atribuŃii pe care le avea în calitate de executant al ordinelor guvernului i-au sufocat
activitatea, rămânându-i foarte puŃin timp pentru interesele comunităŃii locale.
Consiliul judeŃean era alcătuit din membri aleşi de către cetăŃenii din judeŃ, în
componenŃa sa intrând câte doi membri din fiecare plasă. Conducerea lucrărilor era asigurată de
către un preşedinte ales din rândul consilierilor. Consiliul judeŃean se întrunea într-o singură
sesiune ordinară pe an, de obicei la 15 octombrie, când se adoptau hotărâri cu privire la toate
domeniile de competenŃă pe care i le rezervase legea: votarea bugetului de venituri şi cheltuieli
obligatorii şi facultative, adoptarea regulamentelor, numirea funcŃionarilor judeŃeni.
Comitetul permanent era alcătuit din trei membri şi trei supleanŃi, aleşi pe o perioadă de
patru ani din rândul consilierilor judeŃeni. Conducerea activităŃii acestui organ de conducere nu
revenea însă unui reprezentant ales al administraŃiei descentralizate, ci reprezentantului
Guvernului din teritoriu, adică prefectului. Sarcinile Comitetului permanent erau de a pregăti
lucrările care se supuneau aprobării Consiliului judeŃean; rezolvarea problemelor curente care nu
puteau fi amânate până la reunirea anuală a Consiliului judeŃean; apărarea intereselor judeŃului în
justiŃie. Cu alte cuvinte, Comitetul permanent delibera în intervalul dintre sesiunile Consiliului
judeŃean şi, în acelaşi timp, executa hotărârile acestuia din urmă.
Prefectul a avut atât calitatea de organ al administraŃiei descentralizate, cât şi pe aceea de
reprezentant a Guvernului la nivel local. Rolul său principal era însă acela de a asigura realizarea
politicii partidului de guvernământ în teritoriu. Prefectul reprezenta executivul în cadrul
Consiliului judeŃean, unde asigura preşedinŃia Comitetului permanent. În dubla calitate pe care o
avea, el exercita îndrumarea şi controlul asupra tuturor organelor administrative din judeŃ. În
acelaşi timp, prefectul era şeful poliŃiei judeŃene, răspunzând de menŃinerea liniştii şi ordinii
publice. În consecinŃă, atunci când era nevoie, putea cere punerea în mişcare a forŃelor armate
din judeŃul său. Numirea prefectului se făcea prin Decret al monarhului, la propunerea
ministrului de interne, dar titularii funcŃiei puteau fi înlocuiŃi ori de câte ori se consideră că este
cazul. A rezultat de aici o politizare excesivă şi o instabilitate extremă a funcŃiei, precum şi
exercitarea de către Guvern a unui control excesiv asupra activităŃii sale.
Subprefectul era reprezentantul Guvernului la nivelul plasei. Principalele sarcini care îi
reveneau se refereau la: verificarea finanŃelor comunale; asigurarea serviciului de stare civilă;
punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului judeŃean la nivel comunal; întocmirea de rapoarte
periodice cu privire la situaŃia internă din plasa respectivă şi propunerea unor măsuri de
îmbunătăŃire a administraŃiei. Ca şi în cazul prefectului, numirea sa se făcea prin Decret al
monarhului, la propunerea ministrului de interne; titularii funcŃiei de subprefect puteau fi
înlocuiŃi şi ei ori de câte ori se consideră că este necesar.
Deşi pachetul legislativ a consacrat principiul descentralizării administrative, trebuie spus
totuşi că aplicarea acestuia a fost serios limitată de introducerea unei severe tutele administrative.
Potrivit celor două texte de lege, actele consiliilor comunale şi judeŃene erau supuse unui control
tutelar a priori, ceea ce însemna că actele respective deveneau executorii numai după ce erau
aprobate de către organele administrative superioare. Acestea din urmă aveau în plus drepturi
largi de control asupra administraŃiei locale: puteau suspenda sau revoca din funcŃii pe primari şi
puteau dizolva Consiliile comunale sau judeŃene. Privită din această perspectivă, descentralizarea
administrativă consacrată de jure în textele celor două legi, s-a transformat de facto într-o
centralizare moderată.
3. Organizarea judecătorească
ConvenŃia de la Paris a stabilit înfiinŃarea unei Înalte CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, comună
ambelor Principate, care urma să îşi aibă sediul la Focşani. Curtea urma să fie instanŃă unică
înaintea căreia puteau fi atacate cu apel hotărârile date de instanŃele inferioare. În acelaşi timp,
Curtea era competenŃa să exercite dreptul de control şi de acŃiune disciplinară împotriva curŃilor
de apel şi a tribunalelor din Principate şi avea dreptul de jurisdicŃie exclusivă asupra propriilor
membri în pricini penale. Curtea urma să funcŃioneze şi ca Înaltă Curte de JustiŃie, ceea ce
însemna că ea urma să judece plângerile formulate împotriva miniştrilor de către Domn sau de
către Adunarea Electivă, judecata urmând a se face fără drept de apel.
MagistraŃii erau numiŃi de către Domn, dar, pentru început, numai membrii Înaltei CurŃi
de CasaŃie şi JustiŃie erau declaraŃi inamovibili. Numirea şi avansarea magistraŃilor urmau să fie
reglementate printr-o lege specială ulterioară. Până la adoptarea unei legi de organizare
judecătorească, urmau să funcŃioneze aceleaşi instanŃe organizate în epoca Regulamentelor
Organice. După introducerea Statutului Dezvoltător, prevederile constituŃionale privitoare la
puterea judecătorească au rămas neschimbate. Aceasta era exercitată mai departe de către
magistraŃi numiŃi de către Domn, având în frunte Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.
În baza Statutului, în august 1865, a fost adoptată prima Lege pentru organizarea
judecătorească. Prin intermediul acesteia, s-a stabilit faptul că justiŃia va fi exercitată de
judecătorii de plasă, tribunale judeŃene, curŃi de juraŃi (în materii criminale), curŃi de apel şi de
Curtea de CasaŃie. Legea din 1865 menŃinea inamovibilitatea magistraŃilor de la Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie şi prevedea posibilitatea extinderii treptate a inamovibilităŃii la magistraŃii de la
curŃile de apel şi tribunale, în măsura în care posturile respective urmau a fi ocupate de jurişti
competenŃi.
În paralel cu eforturile depuse pentru modernizarea structurilor administrative ale statului,
activitatea Domnului şi a legislativului a avut în vedere un alt obiectiv major: modernizarea
instituŃiilor de drept. În acest scop, au fost pregătite, adoptate şi apoi puse în aplicare Codul civil,
Codul penal, Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală. Adoptarea acestora a avut
o importanŃă capitală pentru evoluŃia societăŃii româneşti în ansamblu, întrucât ele au asigurat
cadrul juridic necesar pentru funcŃionarea statului de drept. În plus, ele au contribuit la stimularea
economiei de schimb, au aşezat relaŃiile dintre persoane pe principiul modern al egalităŃii în faŃa
legilor şi, nu în ultimul rând, au contribuit la schimbarea mentalităŃilor.
• Codul civil - Normele de drept civil existente în România la mijlocul secolului al
XIX-lea erau cele prevăzute în Codul Calimach şi în Legiuirea Caragea. În ciuda faptului că cele
două coduri au preluat o serie de instituŃii din legislaŃia modernă europeană, totuşi multe dintre
prevederile lor erau tributare încă vechii legislaŃii bizantine. Trebuie adăugat în plus faptul că în
jumătatea de secol care s-a scurs până la adoptarea Codului civil, societatea românească a
cunoscut o dezvoltare fără precedent a economiei de schimb pe fondul eliminării quasi-
monopolului comercial otoman care grevase asupra łărilor Române până în anul 1829.
S-a ajuns astfel în situaŃia în care multe dintre normele existente erau depăşite de noile
realităŃi economice şi sociale ale epocii. În acest context, modernizarea normelor juridice în
materia dreptului civil apărea în ochii contemporanilor drept o reală necesitate.
Autorii Codului civil au utilizat două surse de inspiraŃie de origine europeană. Până în
anul 1863, au apelat la proiectul de cod civil pe care l-a elaborat juristul italian Pissanelli. Acesta
reprezenta o codificare modernă, care Ńinea cont de schimbările petrecute în sânul societăŃii şi
economiei europene. În plus, pentru statul naŃional italian, el se dorea a fi o operă legislativă cu
caracter unificator, ceea ce făcea ca el să corespundă perfect necesitaŃilor tânărului stat român.
Adoptarea codului italian a întârziat însă, determinându-i pe autorii codului român să apeleze la
prevederile Codului civil francez din 1804. Acesta se bucura de un mare prestigiu pe plan
european şi stătuse deja la bază mai multor coduri adoptate în epocă. Codul civil român a fost
adoptat în cele din urmă în 1864 şi a intrat în vigoare la finele anului 1865.
În ciuda faptului că multe dintre principiile şi dispoziŃiile sale au fost preluate din cele
două surse menŃionate, trebuie spus totuşi că acestea nu au reprezentat reproduceri mecanice. Ele
au fost însuşite în formă originară doar în măsura în care făceau referire la realităŃi similare;
atunci când legiuitorul român a constatat diferenŃe economico-sociale în raport cu Ńările din
Europa occidentală, al a procedat la adaptarea instituŃiilor de drept la realităŃile interne din
principate. Acesta este motivul pentru care textele au fost selecŃionate: unele dintre ele au fost
păstrate, altele au fost modificate, în vreme ce o a treia categorie a fost eliminată. În final, textul
românesc a căpătat caracterul unei sinteze juridice europene, întrucât alături de normele codului
francez, au fost păstrate unele dintre normele autohtone care corespundeau încă realităŃilor
interne, a fost preluată o serie de dispoziŃii din codul lui Pissanelli, precum şi din legislaŃia civilă
belgiană.
Structurarea codului civil român s-a făcut în trei cărŃi, precedate de un preambul.
Preambulul proceda la definirea noŃiunii de lege civilă şi la precizarea cadrului cronologic
şi spaŃial în care urma să fie aplicată. Prima carte a fost consacrată persoanelor, cea de-a doua
bunurilor, în vreme ce a treia a fost rezervată modurilor de dobândire şi de transmitere a
proprietăŃii.
Cartea întâi pleca de la consacrarea principiului potrivit căruia toate persoanele fizice sunt
egale în faŃa legii. Capacitatea juridică a acestora era definită ca fiind de două feluri: capacitatea
de folosinŃă (aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaŃii) şi capacitatea de exerciŃiu
(aptitudinea persoanei de a exercita şi de a îşi asuma obligaŃii). În ceea ce priveşte capacitatea de
folosinŃă, aceasta începea odată cu naşterea copilului. Momentul obŃinerii capacităŃii complete de
exerciŃiu era considerat a fi cel al majoratului, respectiv împlinirea vârstei de 21 de ani. Codul
civil român prevedea însă şi o procedură a emancipării, potrivit căreia persoanele minore puteau
încheia anumite acte şi îşi puteau asuma anumite obligaŃii înainte de majorat.
Persoanele juridice au fost clasificate în persoane cu scop lucrativ şi persoane fără scop
lucrativ. Dacă regimul juridic al celor dintâi urma să fie reglementat prin intermediul unui cod
comercial, în schimb persoanele juridice fără scop lucrativ urmau să se înfiinŃeze exclusiv prin
Decret Domnesc, întrucât obiectivele lor erau de natură culturală, sportivă, politică şi caritabilă.
În materie de rudenie, Codul păstra aproape toate reglementările autohtone anterioare.
Tot din vechea legislaŃie românească au fost păstrate şi unele reglementări cu privire la dreptul
familiei. Aşa erau, de exemplu, dispoziŃiile privitoare la încheierea şi desfacerea căsătoriei sau
egalitatea soŃilor cu privire la invocarea motivelor de divorŃ.
Din legislaŃia franceză a fost receptată în schimb, interzicerea cercetării paternităŃii, sub
pretextul apărării familiei legitime. Potrivit aceleiaşi legislaŃii, recunoaşterea fiului natural de
către tatăl acestuia nu putea produce drepturi şi obligaŃii, ci doar efecte în stabilirea stării civile;
despre drepturi şi obligaŃii nu putea fi vorba decât în cadrul relaŃiei dintre mamă şi copilul ei
natural.
În ceea ce priveşte bunurile aduse de către soŃi în căsnicie, codul introducea principiul
alegerii între regimul separaŃiei bunurilor, regimul comunităŃii de bunuri, regimul dotal şi un
regim distinct de acestea, creat de către soŃi. Dacă în momentul căsătoriei soŃii nu făceau nici o
precizare în legătură cu regimul pentru care optau în materie de bunuri, atunci se prezuma că au
ales regimul separaŃiei. Ca urmare, fiecare soŃ avea dreptul să îşi administreze propriile bunuri, în
vreme ce bunurile dobândite urmau să aparŃină soŃului care putea face dovada obŃinerii lor.
În ceea ce priveşte regimul dotei, codul civil român prevedea existenŃa actului dotal în
care trebuia menŃionată dota adusă în căsătorie de către soŃi. În timpul căsniciei, bunurile urmau
să fie administrate de către soŃ; ele puteau fi înstrăinate numai în cazurile prevăzute de lege, dar
asupra vânzării lor greva obligaŃia de a cumpăra în schimb bunuri similare care deveneau bunuri
dotale. În partea referitoare la bunuri, acestea sunt clasificate formal în mobile şi imobile.
Proprietatea era împărŃită în mai multe tipuri, în funcŃie de bunurile la care se referea.
Plecând de la acest criteriu de clasificare, proprietatea a fost definită drept: funciară, industrială,
minieră şi bancară. Codul făcea referiri ample cu privire la modul de dobândire a dreptului de
proprietate, la modul de dobândire a celorlalte drepturi reale, precum şi la posesie şi efectele
acesteia. În materie de efecte ale posesiei, codul consacra: prezumŃia de proprietate, dobândirea
fructelor de către posesorul de bună credinŃă, apărarea posesiei prin acŃiunile posesorilor şi
obŃinerea dreptului de proprietate ca urmare a posesiunii îndelungate.
Codul făcea referire şi la dezmembrămintele dreptului de proprietate: uzufructul, uzul,
servitutea şi superficia.
Partea referitoare la contracte şi delicte dezvolta teoria generală a obligaŃiilor, consacrând
răspunderea civilă contractuală şi răspunderea civilă delictuală. Răspunderea civilă contractuală
era întemeiată pe încălcarea unei obligaŃii născute din contract. În acest caz, răspunzătoare era
considerată partea care nu şi-a îndeplinit o obligaŃie asumată şi care trebuie să plătească celeilalte
părŃi o despăgubire. Răspunderea civilă delictuală lua naştere din faptul ilicit săvârşit de o
persoană prin care această aducea prejudiciu altcuiva, motiv pentru care respectivul fapt o obligă
la despăgubirea celui prejudiciat. În aceeaşi materie a obligaŃiei civile, codul mai conŃine referiri
la stingerea obligaŃiilor civile, transmiterea, transformarea şi garantarea acestora.
În privinŃa modurilor de transmitere a proprietăŃii, codul prevedea transmiterea ei prin
intermediul actelor încheiate între vii, precum şi prin intermediul actelor mortis causa (pentru
cauză de moarte). În consecinŃă, transmiterea proprietăŃii se putea face şi pe cale succesorală,
prin cele două forme ale sale: succesiunea legală (ab intestat) şi succesiunea testamentară. Codul
reglementa pe larg deschiderea succesiunii, categoriile de succesori, ordinea şi cota în care
aceştia dobândeau bunurile defunctului, opŃiunea succesorală şi lichidarea succesiunii.
• Codul penal - A fost publicat în acelaşi an cu cel civil şi a rămas în vigoare până
în anul 1937. Ca şi Codul civil, Codul penal a avut la bază surse de inspiraŃie europene: Codul
penal din Prusia (1851) şi Codul penal francez (1810).
Odată cu adoptarea Codului penal, au fost abrogate condicile criminaliceşti utilizate în
perioadă anterioară şi s-a produs unificarea vechii legislaŃii penale din cele două Principate. La
baza Codului penal român s-a aflat concepŃia clasică a dreptului penal, care concepea omul drept
o fiinŃă abstractă, ruptă de mediul în care trăieşte. Potrivit acesteia, infractorii sunt oameni
raŃionali, conştienŃi de faptele lor, care au comportamente antisociale. În consecinŃă, ei trebuie
excluşi din societate. Acest lucru se poate face prin intermediul pedepselor, motiv pentru care
acestea din urmă trebuie să aibă un pronunŃat caracter de intimidare.
Ulterior şi-a făcut loc însă concepŃia modernă, care ia în considerare şi factorii sociali
determinanŃi pentru comportamentul uman. Aceasta a condus la modificarea legislaŃiei penale
româneşti şi la introducerea unei componenŃe noi, prin care se urmărea reeducarea infractorilor şi
reintegrarea lor în viaŃa socială.
Materia Codului penal a fost structurată în trei cărŃi: Cartea I cuprindea dispoziŃii
privitoare la pedepse; Cartea a II-a cuprindea normele cu privire la crime şi delicte; în vreme ce
Cartea a III-a se referea la materia contravenŃiilor.
Codul a împărŃit faptele penale în trei categorii: crime, delicte şi contravenŃii.
Clasificarea adoptată nu era una justificată din punct de vedere teoretic, întrucât între crime şi
delicte nu există deosebiri esenŃiale, ambele desemnând fapte săvârşite cu intenŃie. Originile
acestei clasificări se află de fapt în sistemul tripartit al pedepselor, întrucât legiuitorul a plecat de
la premisa că fiecărui tip de pedeapsă îi corespunde un tip de infracŃiune. În ceea ce priveşte
crimele şi delictele, acestea au fost grupate în mai multe categorii, în funcŃie de gravitatea faptei
sau de pericolul social pe care îl reprezentau. Urmărind acest criteriu, crimele şi delictele au fost
împărŃite în patru categorii:
 infracŃiunile îndreptate împotriva statului (răsturnarea ordinii de
stat, trădarea etc.);
 infracŃiunile împotriva constituŃiei (faptele îndreptate împotriva
sistemului parlamentar sau a acelui electoral);
 infracŃiunile îndreptate împotriva intereselor publice, legate mai
ales de exercitarea funcŃiilor administrative (abuzul de putere, delapidarea etc.);
 infracŃiunile îndreptate împotriva intereselor particulare, contra
vieŃii, intereselor particulare, onoarei, patrimoniului etc. Alături de criteriul
enunŃat mai sus au fost folosite şi alte criterii pentru clasificarea faptelor penale,
precum: modul în care au fost comise faptele sau numărul participanŃilor,
delimitarea tentativei de infracŃiunea consumată, distincŃia dintre autor şi
complice etc.
În ceea ce priveşte pedepsele, acestea au fost împărŃite în trei categorii, corespunzătoare
celor trei tipuri de fapte:
 pedepse criminale, pentru crime;
 pedepse corecŃionale, pentru delicte;
 pedepse poliŃieneşti, pentru contravenŃii.
• Codul de procedură civilă - A intrat în vigoare împreună cu Codul civil român, la
1 decembrie 1865. Principalele sale izvoare au fost Codul de procedură civilă al Cantonului
Geneva, Codul francez de procedură civilă, Legea belgiană privitoare la executarea silită,
precum şi unele norme de drept procesual din legiuirile române mai vechi.
ConcepŃia care a stat la baza procedurii de judecată reglementate prin intermediul
Codului românesc a fost aceea că adevărul obiectiv nu poate fi cunoscut de către instanŃă, iar
hotărârea acesteia putea exprima numai adevărul juridic. Aceasta însemna că hotărârea
pronunŃată reprezenta o prezumŃie de adevăr, prezumŃie dedusă din faptul că procesul a parcurs
fazele de judecată prevăzute de lege, respectând dispoziŃiile legale.
Codul a fost divizat în şapte cărŃi: procedura înaintea judecătorului de plasă, tribunalele
de judeŃ, CurŃile de apel, arbitrii, executarea silită, proceduri speciale şi dispoziŃii generale.
Conform codului român de procedură civilă, procedura de judecată era orală, publică şi
contradictorie.
Probele care puteau fi administrate în procesele civile erau: înscrisurile, probele cu
martori, expertizele, cercetările la faŃa locului, jurământul judiciar şi prezumŃiile.
Procesul parcurgea o dublă judecată de fond, în faŃa primei instanŃe (judecătorie sau
tribunal), respectiv în faŃa instanŃei de apel, după care urma judecarea în recurs.
În privinŃa căilor de atac, Codul prevedea: apelul (rejudecarea pe fond a cauzei) şi
recursul (prin care se stabilea dacă legea a fost bine interpretată şi aplicată).
• Codul de procedură penală - A fost adoptat şi aplicat concomitent cu Codul penal.
Redactarea să s-a făcut sub influenŃa Codului francez de instrucŃie criminală, din anul 1808.
Codul a realizat un compromis între procedura penală medievală şi judecata penală modernă.
Pentru prima fază a procesului a păstrat vechea procedură, secretă şi scrisă, care nu
presupunea dezbaterea în contradictoriu a probelor.
Pentru faza a doua, cea a judecăŃii, au fost introduse în schimb, principiile judecăŃii
moderne: publicitatea dezbaterilor, principiul oralităŃii şi principiul contradictorialităŃii. În
virtutea acestora, părŃile luau cunoştinŃă de probe şi le puteau analiza în contradictoriu în cadrul
dezbaterilor orale şi publice.
Codul a fost alcătuit din două părŃi: prima reglementa descoperirea, urmărirea şi instrucŃia
infracŃiunilor; cea de-a doua reglementa judecarea proceselor. Cele două părŃi reflectau fazele pe
care le parcurgea orice proces penal: cea premergătoare şi cea a judecăŃii.
Descoperirea infracŃiunilor revenea ofiŃerilor de poliŃie judiciară. Acestora le revenea
sarcina strângerii probelor referitoare la infracŃiunile săvârşite de autor. Dacă aceştia erau de
părere că sunt întrunite elementele unei infracŃiuni, atunci înaintau dosarul procurorului, urmând
ca acesta din urmă să se ocupe de procedura urmăririi infractorului. În anumite cazuri, pe care le
consideră mai complicate, procurorul putea înainta cauza respectivă unui judecător de instrucŃie.
Acesta proceda la o anchetă numită instrucŃie.
După efectuarea urmăririi sau, după caz, a anchetei, procurorul putea sesiza instanŃă de
judecată. De regulă, delictele intrau în competenŃa tribunalelor, în vreme ce crimele intrau în
aceea a curŃilor cu juri. Acestea din urmă erau alcătuite dintr-un complet de judecători şi dintr-un
juriu compus din cetăŃeni. Juriul avea sarcina de a răspunde cu da sau nu la două întrebări: dacă
persoană acuzată era sau nu vinovată, iar în cazul în care era găsită vinovată, dacă merită sau nu
circumstanŃe atenuante. Dacă juriul răspundea afirmativ la o primă întrebare, judecătorii făceau
încadrarea faptei în textul de lege corespunzător şi fixau pedeapsa.
Fixarea pedepsei se făcea în funcŃie de dispoziŃiile legii şi de părerea juriului cu privire la
circumstanŃele atenuante.
4. Secularizarea averilor mănăstireşti
Exploatarea averilor ce rezultau din pământurile mănăstireşti era şi o problemă de
imixtiune a Patriarhiei ortodoxe de la Constantinopol în treburile ineterne ale Principatelor.
Foştii domni făcuseră donaŃii bogate Constantinopolului, Mormântului Sfânt sau Muntelui
Athos, ceea ce echivala cu dependenŃa faŃă de grecii din Imperiul Otoman. Astfel mănăstirea din
Perii Maramureşului fusese închinată, pe la 1391, de către Drag şi Balc, urmaşii lui Dragoş Vodă
Patriarhiei de la Constantinopol. Schitul Stănileşti din Vâlcea avusese aceeaşi soartă la 1577,
faŃă de patriarhia din Alexandria; Mănăstirea BucovăŃ, de lângă Craiova, depindea din 1588 de
mănăstirea grecească Sf. Varlaam. Mănăstirea Radu Vodă avea protectorul tot la Muntele Athos,
în mănăstirea Iviron. Mănăstirile închinate stăpâneau in Muntenia 1.127.386 pogoane, iar în
Moldova 355.680 de fălci şi 36 de prăjini faŃă de terenul arabil al Ńării, aceste mănăstiri deŃineau
peste 10 %.

E adevărat că au existat şi domni care s-au opus tendinŃei de înzestrare a mănăstirilor


străine. Alexandru Iliaş, în łara Românească, a salvat de la o asemenea soartă mănăstirea
Snagov, ce era destinată mănăstirii Pantascratos de la Sfântul Munte. Matei Basarab a înŃeles şi
el dezastrul ce se producea Ńării prin asemenea danii şi a recuperat 21 de mănăstirii printre care:
Tismana, Cozia, Argeşul, BistriŃa, Govora, Dealul, Vâlcea, Mâslea, Sadova, Pitocu ş.a.

Domnii pământeni sau nepământeni, care impuseseră obiceiul, nu şi-au dat seama la
vremea respectivă de consecinŃele nefaste ale unor asemenea înzestrări pentru situaŃia Ńării.
Alexandru Ioan Cuza care se afla în pragul unor mari reforme, era convins că această chestiune
aducea atingere autonomiei Ńării. Daniile însemnau de fapt scurgerea de importante venituri de
peste graniŃă, în loc ca ele să sprijine instituŃiile nou înfiinŃate, să creeze un patrimoniu public
stabil, să înzestreze cum se cuvenea armata, să rezolve chestiunea Ńărănească.

Ortodoxia căzuse sub influenŃa Patriarhiei Moscovite şi e sigur că iniŃial aceasta


sprijinise tendinŃele de emancipare faŃă de forul ecleziastic de la Constantinopol. Ulterior,
deoarece biserica ortodoxă română manifesta valeităŃi de independenŃă, Patriarhia rusă, care se
dorea ea însăşi substitutul Patriarhiei de la Constantinopol, şi-a revizuit poziŃia de sprijin. În
decembrie 1863, Guvernul Kogălniceanu supunea Adunării proiectul de lege privind
secularizarea averilor mănăstireşti. Fiind vorba despre nişte venituri care se întorceau către
administraŃie (în motivare se arată că „acrile” mănăstireşti sunt şi rămân averi ale statului,
veniturile devenind surse de buget) şi cunoscându-se greutăŃile financiare prin care trecea statul,
majoritatea Camerei votează legea la 13/25 decembrie 1863 (decretată la 15/27 şi promulgată la
17/29 decembrie), 93 voturi fiind pentru şi 3 contra.

În primul articol se arăta: „Toate averile mănăstireşti româneşti din România sunt şi
rămân averi ale Statului”. Acest text imperativ înlătura orice interpretare în privinŃa caracterului
mănăstirilor, închinate sau ne închinate, pentru a nu se face apel la vreun arbitraj al marilor
puteri. Articolul doi se referea la puterea de dispoziŃie a statului asupra veniturilor mănăstirilor,
care se făceau „venituri ordinare ale bugetului Statului. Pentru a atenua reacŃia
Constantinopolului, se alocau în continuare unele sume ca ajutor locurilor sfinte şi erau destinate
apoximativ zece milioane piaştri pentru fondarea unei şcoli laice la Constantinopol şi a unui
spital pentru creştini, acestea din urmă fiind sub directa conducere a AgenŃiei diplomatice
române din capitala Turciei. Vorbind de AgenŃia română, trebuie să arătăm că diplomatul
Costache Negri a jucat un rol important în chestiunea secularizării, deoarece a distras atenŃia
marilor puteri.
Măsura secularizării trebuia însă consfinŃită, conform protocolului XIII al ConvenŃiei de
la Paris, şi de puterile garante, printr-un arbitraj. Drept urmare, cu excepŃia FranŃei şi Italiei,
guvernele interesate dispun întrunirea ambasadorilor lor la Constantinopol, spre a-i înlesni lui
Fuad-paşa nota din 21 decembrie1863/2 ianuarie 1864 asupra indemnizaŃiei pentru bunurile
secularizate care trebuia plătită călugărilor greci. PreŃul despăgubirii se fixa la 15.000.000 piaştri.
În vederea achitării sumei, de care guvernul nu dispunea, se puse la cale o stratagemă abilă.
Costache Negri, încheie o afacere de comision, în martie 1865, cu Societatea generală a
Imperiului Otoman, Societatea urmând să avanseze ierarhilor despăgubirea respectivă.
Traversând o perioadă de grave dificultăŃi bugetare, Principatele asigurau Societatea doar cu
15.000.000 lei din suma, dintr-un depozit de 20.000.000 lei ce se găsea la Constantinopol şi
provenind din împrumutul Stern (contract în cursul anului 1864, în sumă de 48.142.767 lei).
Restul sumei, cum, desigur, românii prevăzuseră, nu s-a mai putut achita, devenind obiectul unui
litigiu de lungă durată, în care s-a ajuns la un moment dat să pledeze pentru partea otomană
vestitul avocat francez Cremieux.

Secularizarea averilor mănăstireşti este una dintre reformele care a încununat definitiv
domnia lui Cuza. Luând orice referire biografică, de mai mică sau mai mare amploare , asupra
domnitorului, privind realizările sale mai importante, secularizarea se aşează la loc de cinste
alături de cea agrară. Corneliu Albu, într-o carte despre Al. Papiu – Ilarian, ardelean care
participase, la redactarea textului legii de secularizare, tratează astfel reforma: „Secularizarea a
creat o ambianŃă şi o atmosferă care au contribuit la realizarea reformei agrare. Începutul se
făcuse; marea proprietate fusese serios atinsă. „

5. Reforma agrară

Puterile garante, confirmând noile schimbări, recunoşteau dreptul Principatelor de a-şi


modifica legile în conformitate cu interesele sale economice, naŃionale, sociale, indiferent de
prevederile ConvenŃiei de la Paris. Ca urmare a devenit posibilă elaborarea legii rurale.

Odată realizată unirea Adunărilor, pe 24 ianuarie/ 5februarie 1862, moşierimea a căutat


să profite şi să întoarcă situaŃia problemei agrare în favoarea ei, agitând demagogic acordul
pentru un proiect al Comisiei Centrale de la Focşani, în care se prevedea eliberarea clăcaşilor de
moşie, dar şi de orice drept asupra ei. Alexandru Ioan Cuza, deşi era decis să nu accepte
promulgarea unei asemenea false legi de îmbunătăŃire a situaŃiei Ńăranilor, a numit un fruntaş
conservator să conducă guvernul, pe Barbu Catargiu, deoarece acesta dispunea de majoritatea în
Cameră.

În luna mai 1862 au început dezbaterile. După una din cele mai furtunoase şedinŃe, în
care M. Kogălniceanu a afirmat cauza Ńăranilor, şeful cabinetului a fost ucis cu un foc de armă.
Se specula, fără temei de altfel, că domnitorul ar fi pus la calea asasinatul. Atentatul avu loc la
8/20 iunie 1862, cînd Barbu Catargiu a fost împuşcat de un necunoscut care, la trecerea trăsurii
în care se afla primul ministru şi prefectul poliŃiei, N. Bibescu pe sub clopotniŃa mitropoliei a tras
un foc de armă. După atentat, reacŃiile nu au întârziat să apară şi, a fost grăbită votarea
proiectului de lege agrară, aşa cum acesta fusese înaintat de către Comisia Centrală de la
Focşani, la 11/23 iunie 1862. Domnitorul nu a sancŃionat proiectul motivând în mesajul din 3/15
noiembrie 1863, că acest proiect „nu răspundea dorinŃelor sale.”

Acest răspuns s-a datorat următoarei împrejurări. În martie 1863 domnitorul făcuse un
drum în Moldova pentru a cunoaşte reacŃia poporului la dorinŃele sale de a soluŃiona problema
agrară în favoarea Ńăranilor. Până la GalaŃi, unde a ajuns în dimineaŃa zilei de 30 martie/11 aprilie
1863, fusese aclamat de sute de săteni care îi pregătiseră şi arcuri de triumf. Domnitorul
sărbătorise Paştele împreună cu mama sa, Sultana Cozadinii, la biserica Ovidenia, apoi, deşi
scuturat de un acces de friguri, a mers la Iaşi, pentru a cerceta starea în care se găseau clăcaşii şi
a verifica sprijinul pe care putea conta în eventualitatea unei reacŃii puternice din partea
conservatorilor în Cameră. În aveastă vizită a constatat faptul că pontaşii moldoveni se aflau într-
o situaŃie deplorabilă şi dezrobirea lor trebuia urgentată. De altfel şi statisticile vremii menŃionau
starea proastă a Ńăranilor. Astfel, în Monitorul Oficial” din 15/27 martie 1862 se spunea că în
judeŃul Gorj s-a constatat că „două din trei părŃi din locuitori sunt lipsiŃi de nutrimânt, de
îmbrăcăminte, şi au locuinŃe ca animalele”.

De altfel, la 16/28 martie 1864, nu altul decât Mihail Kogălniceanu prezenta în


Adunarea proiectarea de lege rurală. Se preconizează atât înzestrarea Ńăranilor cu “pământurile
de păşune, de finanŃe şi de arătură, ce ei posedă sau se cuvine a poseda în lege”, cât şi o
despăgubire ce se dorea mulŃumitoare şi era garantată de către stat. Proiectul mai prevede
eliberarea de sarcinile feudale şi împroprietărirea pe “ pogoanele legiuite” în funcŃie de numărul
de vite. Lascăr Catargiu caută să tergiverseze dezbaterile cerând amânarea şedinŃei întrucât
lipseau o parte dintre deputaŃii moldovei. Kogălniceanu acceptă, dar, până la reluare, publică
proiectul în “Monitorul Oficial” şi provocă rumoare printre Ńărani care se îndreaptă în grupurile
mari spre mitropolie. La 13/25 aprilie a fost reluată şedinŃa privind dezbaterea proiectului legii
agrare. Reprezentantul majorităŃii conservatoare din parlament, Vasile Boierescu, a citit o altă
formă de proiect al legii, în care împroprietărirea se rezumă la 4 pogoane pentru fiecare Ńăran,
despăgubirea făcându-se pe 7 ani, cu o dobândă de 8 % şi totodată satul trebuie să cedeze
pământurile sale, care erau cumpărate de boieri, drept compensaŃie. Proiectul îi determină pe
liberalii-radicali să se opună.

Majoritari în Adunare, prin Dimitri Ghica, Vasile Boierescu şi Gheorghe Castaforu,


proprietarii propuneau o moŃiune de blam împotriva guvernului Kogălniceanu. Au avut loc
discuŃii aprinse din care se desprindea clar stratagema celor două partide din Cameră care, de
data aceasta, făceau front comun împotriva prim-ministrului şi, indirect, împotriva lui Alexandru
Ioan Cuza. În încheierea dezbaterilor, I. C. Brătianu acuză guvernul că a apelat la „Monitor”
pentru a forŃa sufragiul Camerei, în loc să dea dovadă de sinceritate. Rezultatul votării: 63
pentru, 36 contra. Radicalii s-au abŃinut.
În zilele următoare, mii de Ńărani au înconjurat palatul domnesc şi uliŃele din preajma
Mitropoliei. Mihail Kogălniceanu şi membrii guvernului au fost ovaŃionaŃi. În săptămânile
următoare, opoziŃia se precipită. Anastasie Panu, Eugeniu Carada şi Gheorghe Ştirbei, fruntaşii
opoziŃiei, au fost trimişi în străinătate pentru a face propagandă ostilă proiectelor de reformă ale
regimului. Tot în aprilie 1864 s-a dezvăluit „conspiraŃia Lambert” , care urmărea atragerea
intervenŃiei armate a PorŃii în Principate. Doctorul Lambert, aflat la Constantinopol, uneltea, pe
lângă unele paşale şi viziri răsturnarea domnului şi aducerea pe tron a lui Constantin SuŃu. Într-o
scrisoare din 16/28 aprilie 1864, pretendentul la „coroană”, adresându-se lui Lambert, aprecia că
puterea în România e în mâinile unor „tâlhari” care au ca „plan şi bază ruinarea societăŃii şi
răpirea marii şi micii averi a tuturor claselor, precum au fost cu moşiile mănăstireşti”. În
consecinŃă, se face apel la armata PorŃii Otomane pentru înlăturarea lui Cuza de la domnia
Principatelor. Doctorul Lambert a fost însă arestat la intrarea în Ńară, iar complotul dejucat. Pe
plan extern, Poarta, nu mai era suficient de puternică pentru a risca o intervenŃie ca în 1848. În
1848 Rusia fusese aliata turcilor, în 1864, însă, Ńarul, înfrânt în Crimeea, nu avea nici un interes
să joace cartea Constantinopolului.

Abil şi fin tactician, Alexandru loan Cuza a sesizat conjunctura favorabilă în exterior şi
a aplicat verificata măsură a politicii faptului împlinit. Pentru că se împiedica în înfăptuirea
reformei de o Cameră foarte fermă în interesele ei, domnitorul a dizolvat-o. Istoricii o definesc
lapidar: „lovitura de la 2 Mai”.

Legea a fost decretată la 14 august 1864 şi este cea mai importantă reformă realizată pe
timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Legea stabilea împroprietărirea cu pământ a Ńăranilor
clăcaşi. În funcŃie de inventarul viu, legea clasifica Ńărănimea clăcaşă în trei categorii: fruntaşi,
mijlocaşi şi pălmaşi, sau cei fără vite. În consecinŃă, suprafeŃele loturilor cu care fuseseră
împroprietăriŃi în łara Românească Ńăranii cu patru boi şi o vacă erau de 11 pogoane (5,5 ha), cei
cu doi boi şi o vacă – 7 pogoane şi 19 prăjini (3,6 ha), iar cei care aveau numai o vacă - 4
pogoane şi 15 prăjini (2,6 ha). SuprafaŃa loturilor varia în raport cu numărul de vite. În Moldova
şi în judeŃele Cahul, Bolgrad şi Ismail, aceste suprafeŃe erau mai mari. Se prevedea ca pământul
expropriat să nu depăşească două treimi din întinderea moşiilor, pădurile fiind exceptate de la
acest calcul. În caz de lpsă a terenurilor arabile într-o anumită localitate, clăcaşii şi însurăŃeii
cărora nu le-a ajuns pământ, aveau dreptul să se strămute pe moşiile statului din apropiata
vecinătate. Loturile de pământ primite nu puteau fi înstrăinate în decurs de 30 de ani.

Conform legii, Ńărănimea clăcaşă era eliberată de îndeplinirea anumitor obligaŃiuni


feudale în schimb, era datoare să plătească moşierilor timp de 15 ani o răscumpărare bănească
considerabilă. În linii mari, această răscumpărare a obligaŃiunilor feudale echivala cu costul
suprafeŃei de pământ pe care o primise Ńărănimea.

Aplicarea legii a dus la împroprietărirea a peste 511.000 de familii cu o suprafaŃă de


peste 2 milioane de hectare. După efectuarea reformei, proprietatea Ńărănească alcătuia
aproximativ 30 % din suprafaŃa Ńării, iar proprietatea statului şi a boierilor 70% din suprafaŃa
Ńării. În ciuda faptului că reforma a avut un caracter limitat, ea a creat posibilităŃi favorabile
pentru pătrunderea relaŃiilor capitaliste în agricultură. Reforma agrară care a fost cea mai
importantă reformă a secolului XIX a pus capăt regimului clăcii şi altor servituŃi feudale, Ńăranii
devenind cetăŃeni liberi.

6. Reforma învăŃământului

E foarte dificil să cuprinzi în câteva pagini tot ce s-a făcut în perioada domniei lui Al. I.
Cuza. S-au dezvoltat învăŃământul, cultura, ştiinŃa etc. Astfel, ridicarea materială a societăŃii
româneşti nu ar fi fost posibilă fără o serioasă bază şcolară şi universitară. BogăŃiile Ńării nu
puteau fi abandonate, numai concesionate, după împrejurări, societăŃilor străine. De aceea,
angrenajul administrativ era astfel gândit, încât în funcŃiile de răspundere să fie angajaŃi
autohtoni. Creşterea oraşelor şi a populaŃiei, emanciparea Ńăranilor prin parŃiala rezolvare a
problemei agrare, obligau la o instrucŃie corespunzătoare a forŃelor care se afirmau.

Recurgând la o serie de sacrificii bugetare şi având de făcut faŃă opoziŃiilor care veneau
îndeobşte din partea moşierimii retrograde, Alexandru Ioan Cuza a militat pentru reglementarea
învăŃământului, pentru punerea lui pe baze noi. Adesea a acŃionat direct şi a avut iniŃiative
proprii pentru a se rezolva diversele probleme ale instrucŃiei. În august 1859 el cerea, într-o
scrisoare adresată consulului Sardiniei la GalaŃi, sprijin în vederea asigurării cu manuale şcolare
elevilor Moldovei.

Principiile care 1-au călăuzit în rezolvarea problemei învăŃământului sunt expuse pe larg în
mesajul domnesc din 6/18 decembrie 1859. Se arăta în documentul menŃionat că nu se mai putea
tolera copierea modelelor străine, în apecial cele franŃuzeşti. Galomania, susŃinea el, îndepărta
tineretul de la necesităŃile concrete ale Ńării. Întrucât bursele la Paris erau reduse ca număr, fiind
31 pentru Moldova şi 51 pentru Muntenia, erau adesea ineficiente, se încercă înfiinŃarea în
capitala FranŃei a unui colegiu românesc destinat sutelor de studenŃi români aflaŃi la Paris. Dar
soluŃia era, totuşi, crearea de înalte şcoli în Principate.

Constant în realizarea idealurilor de la 1848, domnitorul milita activ pentru egalizarea


tuturor în faŃa şcolilor statului, deoarece, aşa cum spunea el, învăŃământului să şadă „la îndemâna
tuturor claselor”. Nu se puteau aborda nenumăratele probleme care stăteau în calea noului stat
decât stimulând din punct de vedere civic oamenii din toate păturile, fără discriminare, capabili,
conştiincioşi şi animaŃi de ordine, de disciplină şi de sentimente patriotice. Nici străinii şi nici
moşierimea retrogradă nu puteau ocupa toate posturile cheie, care, în fond, deschideau calea
reformelor.

Alexandru Ioan Cuza, în opoziŃie cu unii fruntaşi politici ai vremii care vedeau în studiile
înalte un aspect mai puŃin important al vieŃii sociale, şi-a impus autoritatea în legătură cu
necesitatea de a avea ingineri şi medici, funcŃionari pricepuŃi şi cercetători. Pledoaria sa pentru
înfiinŃarea şcolilor superioare, care „sânt negreşit trebuincioase” avea să ducă la o grabnică
orientare a guvernelor Principatelor, în special în Moldova - unde Mihail Kogălniceanu va scurta
cu mult perioada de reaşezare a învăŃământului - către aceste studii.

Dar situaŃiile erau mult mai complexe şi pentru a se ajunge la legiferarea învăŃământului a
trebuit să se rezolve nevoile stringente care se refereau la asigurarea de şcoli la sate, pregătirea
profesorilor, tipărirea manualelor ş.a. În Moldova existau cam 44 de şcoli primare, insuficiente
pentru a se putea vorbi de o ridicare a învăŃăturii poporului. Tocmai de aceea domnitorul cerea,
în mesajul din decembrie 1859 ajutorul clerului „care este reprezentat în fiecare sat prin unul sau
mai mulŃi preoŃi (ce) poate să ajute mult propaganda luminilor în populaŃia câmpenească”. GraŃie
activităŃii neobosite a lui Vasile Alexandrescu - Urechea - fost profesor la Şcoala Preparandală
de la Trei Ierarhi, director în Ministerul Cultelor şi InstrucŃiunii Publice şi autor de cărŃi de
specialitate - s-a îmbunătăŃit mult învăŃământul în mediul sătesc în Moldova. Până şi fetele în
vârstă de 6-12 ani au fost acceptate în şcolile de băieŃi, pe principiul că „educaŃia sexului
femeiesc este o întâie datorie în regenerarea poporului; fiindcă ele sânt menite a face din fiece
familie câte o şcoală”. În comparaŃie cu łara Românească, unde existau 1 768 de şcoli primare,
dar şi dascăli mai puŃin pregătiŃi, în Moldova se realizau paşi însemnaŃi pe calea pregătirii
profesorilor.

ABDICAREA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA ŞI INSTAURAREA DOMNIEI


PRINłULUI STRĂIN

Domnia lui Al. Ioan Cuza poate fi caracterizată drept o perioadă luminoasă din istoria
poporului român. Principalul obiectiv al acestuia a fost să facă posibilă recunoaşterea Unirii de
către Marile Puteri, şi l-a înfăptuit după o lungă activitate diplomatică, în care a reuşit că FranŃa,
Rusia, Marea Britanie, Sardinia, Prusia, Austria şi Imperiul Otoman să-l recunoască că domn pe
tot timpul domniei sale.
Politica internă şi-a direcŃionat-o în vederea unificării şi centralizării aparatului de
conducere a statului, a serviciilor de vamă şi telegraf, a cursului monetar şi a forŃelor armate, etc.
Cuza a proclamat unirea definitivă a Principatelor sub numele de România, în cadrul şedinŃei
comune a Adunării Moldovei şi Adunării Munteniei, de la data de 24 ianuarie 1862, stabilind
totodată şi locul capitalei noului stat: Bucureşti. Cuza era sigur de înfăptuirea acestei uniri
definitive, întrucât încă din 1861 se adresa poporului astfel: ” alesul vostru vă da astăzi o singură
Românie... Unirea este îndeplinită, iar naŃionalitatea romană este întemeiată „.
În ciuda bunei ocârmuiri a statului, a existat totuşi o mişcare complotistă, care
nemulŃumită de actele politice ale domnitorului (politică de reforme, lovitura de stat din 1864,
unificarea Ńării, etc), a început să organizeze îndepărtarea domnului Al. Ioan Cuza de la
conducerea statului şi aducerea unui prinŃ străin dintr-o familie domnitoare din Occident. Au
început în 1865 prin semnarea unui act prin care în caz de eliberarea a tronului, acesta să fie
ocupat în mod obligatoriu de un prinŃ străin. Cei care au luat parte la semnarea acestui demers
erau liberali de drept, şi printre aceştia se numără Ion C. Brătianu, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Gh.
Stirbey. Pentru obŃinerea acestui lucru, Ion C. Brătianu şi Ion Ghica au plecat în Occident pentru
a căuta cel mai potrivit candidat, dar în primul rând pentru a discuta cu împăratul Napoleon al
III-lea (cunoscut şi ca principalul protector al României) în vederea înlăturării lui Cuza.
Odată începută, abdicarea lui Cuza a fost favorizată şi de scrisoarea trimisă împăratului
Napoleon al III-lea de către domn, pe de o parte, dar şi de mesajul de deschidere adresat
Parlamentului la 5/17 ianuarie 1865, pe de altă parte. Scrisoarea, trimisă la data de 19
septembrie/1 octombrie 1865, enumera reuşitele domniei sale, şi constată răcirea relaŃiilor
româno-franceze. În acelaşi timp, Cuza afirma că era gata să părăsească tronul în favoarea unui
principe străin dacă asta era credinŃa împăratului. Nici mesajul adresat Parlamentului nu părea
mai însufleŃitor: „ Eu voiesc să fie bine ştiut că niciodată persoana mea nu va fi nicio piedică la
orice eveniment ce ar permite de a consolida edificiul politic, la a cărui aşezare am fost fericit a
contribui. În Al. I. Cuza, domn al românilor, românii vor găsi totdeauna pe colonelul Cuza, pe
acel colonel Cuza care a proclamat în Adunarea ad-hoc şi Camera electivă a Moldovei marile
principii ale regeneraŃiei României, şi care fiind domn al Moldovei declara oficialmente înaltelor
puteri garante, când primea şi coroana Valahiei, că el primeşte această îndoită alegere ca
expresiune neîndoielnică şi statornică a voinŃei naŃionale pentru Unire, însă numai ca un depozit
sacru.”
Astfel, a fost obligat de către complotişti să semneze actul de abdicare, 11/23 februarie
1866, prin care arăta că potrivit dorinŃei naŃiunii depunea cârmă guvernului în mână unei
LocotenenŃe Domneşti şi a Ministerului ales de popor.
Aşadar, monstruoasa coaliŃie a pus capăt domniei de şapte ani a lui Al. Ioan Cuza, o
domnie plină de succese pentru întreg poporul. Fapta complotiştilor a fost comentată în diverse
feluri de către istorici, atât aprobată cât şi criticată. Titu Maiorescu, care era un susŃinător ferm al
celui care va urma la cârmă statului, era totuşi împotriva acestui eveniment: “... răsturnarea lui
Cuza este un fapt greu de justificat. Liber ales de naŃiunea din cele două Principate, Cuza merită
o soartă mai bună [...] iar modul cum s-a executat această răsturnare rămâne condamnabil”.
Până la momentul înscăunării prinŃul străin, membrii monstruoasei coaliŃii au adus la
conducerea statului o LocotenenŃă Domnească şi un guvern provizoriu condus de Ion Ghica, care
erau însărcinaŃi să menŃină cele patru puncte votate atât de naŃiune cât şi de divanurile ad- hoc.
Aceste patru puncte priveau: unirea, autonomia, principele străin şi guvernul constituŃional.
În aceste condiŃii, situaŃia în care se afla România se înrăutăŃea din ce în ce mai mult din
cauza poziŃiilor marilor puteri. De exemplu, Austria, Rusia şi Turcia cereau revocarea actului din
septembrie 1859 în care recunoşteau dubla alegere, iar Turcia a protestat împotrivă ideii de a
aduce un prinŃ străin. Astfel, acestea au comunicat românilor că dacă doreau menŃinerea unirii,
trebuiau să aducă la tron tot un domnitor român. Dar, cum planurile interne erau total diferite şi
dorinŃele “complotiştilor” erau altele, aceştia trebuiau să grăbească înfăptuirea planului lor şi
totodată să asigure continuitatea unirii prin punerea Marilor Puteri în faŃa unui nou fapt împlinit.
Primul candidat la conducere a fost Filip de Flandra, care aparŃinea familiei de Orleans
din Belgia, dar a cărui venire la tron nu era posibilă datorită opoziŃiei împăratului Napoleon al
III-lea (datorită faptului că acesta provenea dintr-o familie pretendentă la tronul FranŃei). În acest
caz, cel de-al doilea candidat a fost Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a fost propus de
către Ion C. Brătianu. Şi aducerea acestuia la tronul Ńării a avut un drum spinos din cauza
răspunsului ezitant al acestuia dar şi situaŃiei externe a Ńării. Cu toate acestea, venirea sa în Ńară
trebuia realizată cât mai repede pentru a se putea influenŃa marilor puteri.
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a venit în Ńară după ce a fost obŃinut sprijinul
împăratului Napoleon al III-lea şi al Prusiei, dar şi după ce Carol a fost pus în faŃa faptului
împlinit de către LocotenŃa Domnească, care transmisese la Bucureşti faptul că acesta primeşte
coroana Ńării. După ce este sfătuit de regele Wilhelm I (şeful casei de Hohenzollern) şi de
cancelarul Prusiei - Otto von Bismark, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen pleacă spre România
la 29 aprilie/11 mai 1866, sub identitate falsă (numele fals folosit era Karl Hettingen, iar
semnalmentele configurau o persoană de statură zveltă, cu ochii albaştrii, părul negru, nasul
vulturesc, cu barbă şi mustăŃi mijind pe obraji), şi ajunge pe pământ românesc în calitatea de
domn la 8/20 mai 1866, la Turnu Severin, însoŃit de consilierul de cabinet Werner şi de
şambelanul Mayenfisch, fiind aşteptat la gară de Ion C. Brătianu.
Înainte de plecarea lui Carol spre principate, LocotenenŃa Domnească i-a “asigurat
venirea”, prin chemarea la vot a poporului pentru acceptarea lui Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen drept Carol I. A fost adoptată aceeaşi metodă utilizată de Cuza şi atât de aspru
criticată, prin care acesta dorea adoptarea textului Statutului ConvenŃiei de la Paris şi a unei noi
legi electorale: plebiscitul. Acest plebiscit s-a desfăşurat între 2/14 - 8/20 aprilie 1866, şi s-a
concluzionat cu rezultatul dorit şi aşteptat, favorabil lui Carol I.
Revenind la momentul intrării în Ńară a lui Carol I, putem observa jovialitatea noului
domn: „momentul în care am păşit pe pământul noii mele patrii, am devenit român; viaŃa mea
întreagă o voi consacra pentru fericirea românilor şi pentru prosperitatea lor, care de acum
înainte au devenit compatrioŃii mei”. La două zile după venirea în Ńara, la 10 mai 1866, Carol I
depune la Bucureşti jurământul prin care acceptă în mod oficial voinŃa plebiscitului şi ocupă
tronul noii sale patrii.

MONARHIA CONSTITUłIONALĂ ŞI PARLAMENTARĂ

Rolul monarhiei în istoria României moderne a fost fundamental. Această instituŃie


centrală a avut un rol important în anii 1859-1918, contribuind la procesul de afirmare şi de
modernizare a statului român. AtribuŃiile domnului, specifice perioadei medievale, au fost
modificate printr-o serie de acte fundamentale: Regulamentul Organic (1831-1832), ConvenŃia
de la Paris (1858), ConstituŃia din 1866. În timpul lui Cuza, atribuŃiile domniei au crescut,
trecându-se la un regim autoritar
Monarhia a fost cea mai importantă dintre instituŃiile statului din această perioadă,
instituŃie a cărei funcŃionare a fost reglementată prin ConstituŃie. Actul fundamental din 1866
avea la bază principiul conform căruia suveranul "domneşte, dar nu guvernează". Prin
ConstituŃia din 1866, era consacrată, ca formă de guvernământ a statului român, monarhia
constituŃională. Modelul îl constituiau monarhiile parlamentare din Occident (Belgia, Marea
Britanie s.a.), şi nu imperiile conservatoare cu care se învecina România. InstituŃia monarhică a
avut un rol major în accelerarea procesului de modernizare - occidentalizare a societăŃii
româneşti. Conform ConstituŃiei din 1866, domnul (din 1881, regele) exercită împreună cu
Parlamentul ("reprezentaŃiunea naŃională") puterea legislativă şi, împreună cu guvernul, pe cea
executivă. Între prerogativele sale se numărau: sancŃionarea şi promulgarea legilor, dreptul de
amnistie, dreptul de a bate monedă, reprezentarea statului român în politica externă. EI era şeful
armatei, avea iniŃiativă legilor şi dreptul de veto absolut, putându-se opune punerii în aplicare a
unor legi votate de Parlament. În schimb, actele domnitorului nu aveau autoritate, dacă nu erau
contrasemnate de un ministru, care purta astfel responsabilitatea lor (ConstituŃia din 1866 -
articolul 92). Domnul îl numea pe primul-ministru, care, la rândul său, forma guvernul şi
organiza noile alegeri (spre deosebire de sistemul democratic clasic, în care guvernele rezultă din
alegeri). Această stare de lucruri era cauzată de situaŃia concretă a societăŃii româneşti, în care
cei mai mulŃi dintre locuitorii de la sate nu erau ştiutori de carte şi nu aveau drept de vot (îl vor
primi după primul război mondial). AtribuŃiile domnitorului erau pe viaŃă şi ereditare.
Simbolul monarhiei constituŃionale româneşti a fost Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen.
Prin aducerea unui principe străin se împlinea o dorinŃă mai veche a clasei politice, al cărei scop
era de a stinge rivalităŃile dintre marile familii boiereşti şi de a ridica prestigiul internaŃional al
statului român. Desigur, descendenŃa să dintr-o prestigioasă dinastie germană a contat mult în
dezvoltarea legăturilor politice, economice şi militare dintre regatul român şi cea mai însemnată
putere europeană din acea vreme, Germania.
De-a lungul întregii sale domnii de 48 de ani - cea mai lungă din istoria romanilor (1866 -
1914) - Carol a jucat un rol important în evoluŃia statului român, fiind figura politică centrală.
Devenit principe al României în 1866, Carol, disciplinat şi perseverent, descinzând dintr-o
prestigioasă dinastie germană, şi-a împlinit menirea de monarh constituŃional. Carol I s-a ataşat
de Ńară al cărei domnitor (rege) a devenit, apărându-i interesele. Primii ani de domnie au
însemnat o perioadă de adaptare din care n-au lipsit dificultăŃile determinate de diverşi factori:
disputele dintre conservatori şi liberali-radicali, simpatia francofilă a opiniei publice, evidentă în
timpul războiului franco-prusac din 1870-1871. După anii 1870-1871, când au loc manifestări
antidinastice, Carol a căutat să impună o domnie autoritară cu acordul Puterilor garante şi al
conservatorilor. DificultăŃile de la începutul domniei au fost treptat depăşite, urmând, îndeosebi
după cucerirea independenŃei de stat, etapa de consolidare a dinastiei: la 9 septembrie 1878 Carol
şi-a luat titlul de AlteŃă Regală, în martie 1881 a fost proclamat Regatul, iar pe 10 mai 1881,
Carol I a fost încoronat (coroana folosită fiind confecŃionată din oŃelul tunurilor capturate la
Plevna); pe 18 mai 1881 s-a încheiat "pactul de familie", prin care era reglementată succesiunea
la tron, moştenitor fiind proclamat prinŃul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul de
frate al lui Carol I.; în 1884 s-a legiferat crearea Domeniilor Coroanei, ale căror venituri
completau lista civilă a regelui.
Personalitate echilibrată şi cu o educaŃie deosebită, integru din punct de vedere moral,
disciplinat şi riguros, regele Carol a reuşit să modereze disputele politice dintre liberali şi
conservatori, a protejat sistemul bipartit, a încurajat modernizarea statului şi a sprijinit mişcarea
naŃională a românilor din afara graniŃelor. De la începutul domniei s-a sprijinit pe conservatori. A
conlucrat şi cu liberalii, aflaŃi mai mult timp la guvernare, deoarece aceştia erau dornici să adopte
măsuri cu caracter reformator în folosul statului român.
Pe plan intern, Carol a încurajat formarea partidelor politice, a cultivat un climat de ordine,
disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modernizarea structurilor economice şi a fost un arbitru al
vieŃii politice. EI a instituit în 1895 sistemul rotativei guvernamentale. Prin atribuŃia să
constituŃională de numire a primului ministru, regele avea un rol cheie în determinarea
rezultatului alegerilor parlamentare, deoarece fiecare guvern acŃiona în aşa fel încât obŃinea
victoria electorală. Suveranul a arătat preocupare pentru dezvoltarea învăŃământului, a culturii,
precum şi pentru formarea tinerelor generaŃii de intelectuali; în 1891 a sprijinit înfiinŃarea
FundaŃiei culturale "Carol I".
Chemat pe tronul României pentru a consolida poziŃia Ńării pe plan internaŃional, Carol I a
desfăşurat o intensă activitate în politica externă; s-a dedicat cuceririi independenŃei; a alăturat
România Triplei AlianŃe (1883) şi a implicat-o în războaiele balcanice. În timpul războiului de
independenŃă a avut merite importante în desfăşurarea operaŃiunilor militare. După Congresul de
pace de la Berlin (1878) a respins cu curaj cererea Rusiei de liberă trecere a armatei Ńariste prin
Dobrogea. În contextul deteriorării relaŃiilor româno-ruse, după 1878 s-a orientat spre Puterile
Centrale sau Tripla AlianŃă (Austro-Ungaria, Germania şi, pentru un timp, Italia), cu care a
încheiat Tratatul din 1883 (secret). Această orientare externă n-a fost determinată în primul rând
de originea germană a regelui, ci de presiunea panslavismului, susŃinut de Rusia. În plus,
orientarea spre Puterile Centrale era o reacŃie la atitudinea neprietenoasă a Rusiei din 1878, când
armatele ruseşti au întârziat retragerea lor de pe teritoriul României, după încheierea războiului
cu Turcia. Un puternic impact l-a avut faptul că, după ce prin ConvenŃia din aprilie 1877 Rusia s-
a angajat să apere integritatea teritorială a României, în 1878, prin Tratatul de la Berlin, a ocupat
trei judeŃe din sudul Basarabiei. În timpul regelui Carol I, România s-a afirmat că un factor de
echilibru în Balcani. Ca urmare a participării Ńării noastre la al doilea război balcanic, încheiat cu
pacea de la Bucureşti (1913), Cadrilaterul a revenit statului român.
Carol I a încurajat lupta românilor din teritoriile aflate sub dominaŃie străină, folosind
diverse modalităŃi: intervenŃia să pe lângă împăratul Austro-Ungariei,Franz Jozsef pentru
eliberarea conducătorilor mişcării memorandiste condamnaŃi în procesul de la Cluj din
1894(Carol a obŃinut,astfel,în 1895,graŃierea liderilor memorandişti; sprijinul financiar pentru
şcolile româneşti etc. Totuşi, în această chestiune el a avut o atitudine prudentă, pentru a nu
provoca puternicele imperii vecine, Rus şi Austro-Ungar. În timpul primului război mondial
suveranul a acceptat neutralitatea României, hotărâre adoptată în cadrul Consiliului de Coroană
de la Sinaia din 21 iulie / 3 august 1914. După moartea lui Carol I (27 septembrie 1914), i-a
urmat la tron conform "Pactului de familie" din 1881, Ferdinand I (1914-1927). Acesta şi-a legat
numele de participarea României la primul război mondial (1916-1918), de realizarea Marii
Uniri precum şi de înfăptuirea unor importante reforme (agrară, electorală).
1. Organele centrale ale statului

Monarhia constituŃional-parlamentară a fost instalată după adoptarea ConstituŃiei din anul


1866, prin care se stabileau principiile şi normele caracteristice gândirii sociale şi organizării de
stat. Aceasta consacra: drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti, principiul suveranităŃii naŃionale,
principiul guvernării reprezentative.

La nivel central, activitatea executivă era deŃinută de către domnitor, iar după anul 1881,
de către rege, care o exercita prin guvernul său şi prin miniştrii ce erau numiŃi în temeiul
ConstituŃiei. Domnul (regele) nu mai putea cumula puterea executivă şi legislativă. Totuşi
ConstituŃia îl învestea cu o serie de atribuŃii: avea iniŃiativă legislativă, sancŃiona şi promulga
legile, avea dreptul de amnistie, numea şi confirmă în toate funcŃiile publice.

ReprezentanŃa NaŃională (Parlamentul).

Parlamentul reprezenta puterea legislativă.Regulamentele organice au fost primele acte


cu caracter constituŃional care stabileau atribuŃiile puterii legislative.Putem considera astfel că
regulamentele au făcut începutul instituirii regimului Parlamentar în Principate.

Conform ConvenŃiei de la Paris,puterea legislativă urma să fie exercitată în comun de către


domnitor,Adunarea Electivă şi Comisia Centrală de la Focşani.ConvenŃia de la Paris instituia
parlamentul unicameral în fiecare principat. În baza Statutului dezvoltător al ConvenŃiei de la
Paris (1864) s-a inaugurat în România parlamentul bicameral: Adunarea Electivă (Adunarea
DeputaŃilor) şi Corpul Ponderator (Senatul). ConstituŃia din 1866 a stat la baza vieŃii
parlamentare din anii 1866-1914. Sistemul parlamentar instituit s-a caracterizat prin rolul
preponderent al legislativului.Acesta a devenit aproape partener egal cu domnitorul în elaborarea
legilor. Cele mai importante prerogative pe care le avea parlamentul: dezbaterea şi adoptarea
legilor, a bugetului, controlul activităŃii guvernamentale prin întrebări, interpelări, anchete,
moŃiuni de cenzură. Potrivit ConstituŃiei, ReprezentanŃa NaŃională era un parlament bicameral
format din Senat şi Adunarea DeputaŃilor.
De regulă, Parlamentul îşi desfăşura activitatea pe durata a 4 -5 luni pe an, timp în care
erau discutate şi votate legile. În mod normal, lucrările se deschideau la 15 noiembrie. La
deschidere se citea „Mesajul Tronului” adresat de către rege legislativului. Activitatea
parlamentară se încheia în fiecare an cu „răspunsul Corpurilor Legiuitoare la mesajul tronului”
printr-un mesaj al primului ministru. Parlamentul îşi exercita dreptul de a controla puterea
executivă, urmărind modul în care se aplicau legile. DeputaŃii şi senatorii, mai ales cei din
opoziŃie, se foloseau de dreptul de interpelare, cerând unor miniştri să răspundă pentru anumite
decizii sau acte politice şi câteodată obligându-i chiar să demisioneze. Parlamentul a avut o
contribuŃie esenŃială în crearea cadrului legislativ al modernizării. În activitatea lor, guvernanŃii
aveau de înfruntat opoziŃia parlamentară care era extrem de activă.
Ales până în 1918 pe baza votului censitar, parlamentul va reprezenta interesele tuturor
categoriilor sociale după introducerea votului universal.
Guvernul
Ca instituŃie reprezentând puterea executivă, este o creaŃie a epocii moderne, având ca act
de naştere Regulamentul.Primul Guvern unic al României s-a constituit la 22 ianuarie 1862, în
timpul lui Cuza. Potrivit ConstituŃiei din 1866, domnul exercita împreună cu guvernul puterea
executivă. În baza ConstituŃiei din 1866, regele încredinŃa guvernul unui lider de partid, după
care dizolva parlamentul şi se organizau alegeri generale. Prin acest sistem, executivul îşi
construia majorităŃi parlamentare, autorităŃile locale fiind puse în slujba partidului aflat la putere.
Astfel, guvernul "făcea" Parlamentul, ceea ce însemna o alterare a regimului constituŃional. În
1895, regele Carol I a introdus sistemul "rotativei guvernamentale" care constă în alternarea la
guvernare a celor două partide importante: Partidul NaŃional Liberal şi Partidul Conservator.
"Rotativă guvernamentală" nu a exclus disputele şi patimile politice. Conform ConstituŃiei din
1866, executivul era răspunzător în faŃa parlamentului pentru activitatea desfăşurată, dar în
practică era factorul decisiv în conducerea Ńării.

2. Organizarea teritorială

Izvorul juridic al organizării locale îl constituie Legea din 11 aprilie 1864 pentru
înfiinŃarea consiliilor judeŃene şi de organizare comunală cu modificările ulterioare, care au avut
ca scop şi rezultat o organizare administrativă modernă, înlocuind vechile reglementări stabilite
prin Regulamentele Organice. În conŃinutul legii şi conform constituŃiei unităŃile administrativ-
teritoriale erau: judeŃele şi comunele. Numărul judeŃelor era de 42, iar ca unităŃi intermediare,
plăşile, în număr de 320.

Comunele erau clasificate în: comune urbane şi comune rurale. Printr-o lege din 1908 au
fost reglementate şi comunele suburbane, comune care se subordonau oraşelor care le
administrau. Numărul comunelor urbane (oraşe) erau de 28, având statutul de oraşe libere şi
egale. Comunele rurale au fost în număr de 1526, administrând şi un număr de 4325 de sate şi
cătune.

Comunele erau conduse de către primar ca organ executiv însărcinat cu administraŃia


curentă şi de către consiliul comunal ca organ deliberativ. Primarul avea dublă calitate: şef al
administraŃiei comunale şi cea de reprezentant al administraŃiei centrale. Ca şi consiliul comunal
primarul era ales de către alegătorii comunei. Primarul în calitatea sa de şef al administraŃiei se
îngrijea de bugetul comunei, avea atribuŃii în administrarea şi păstrarea proprietăŃii comunale
aprovizionarea şi controlul aparatului administrativ. Prin legea din 21 aprilie 1874 s-a hotărât
numirea primarului de către prefect, iar prin legea din 17 aprilie 1882 s-a stabilit confirmarea
primarului de către prefect, dar după ce acesta era ales de către consiliul comunal.

După adoptarea legii învoielilor agricole, în 30 martie 1866, administraŃia centrală a


stabilit că primarul legaliza învoielile care din acest moment deveneau „executorii” şi urmărea
executarea lor, putând lua măsuri de constrângere cu ajutorul aparatului în caz de neîndeplinire.
Acest aspect demonstrează că primarul era învestit şi cu atribuŃii jurisdicŃionale, concomitent cu
cele administrative, încălcând principiul separaŃiei puterilor în stat. Acest atribut a fost consacrat
prin legea din 1872 şi întărit printr-o nouă lege din 1882.

Consiliul comunal era compus din membrii aleşi de un corp electoral, format dintr-un
singur colegiu, constituit după criteriul censului, în valoare de 80-100 lei plătit de cetăŃenii
români. Cele mai importante hotărâri care urmau a fi adoptate de către consiliul comunal erau
supuse aprobării reprezentanŃilor locali ai guvernului în teritoriu (prefecŃi şi subprefecŃi), ceea ce
demonstra o limitare a atribuŃiilor consiliului comunal.

Plăşile erau administrate de către pretori, numiŃi de prefect sau de ministrul de interne şi
aveau atribuŃii de supraveghere şi control asupra activităŃii organelor comunale rurale şi de
aplicare a deciziilor organelor judeŃene. Aceste atribuŃii au fost stabilite prin Legea de organizare
a comunelor rurale şi administraŃia plăşilor din 14 mai 1909, cu modificările ulterioare.

JudeŃele au fost administrate de către un consiliu judeŃean şi de către un prefect. Prefectul


era reprezentantul guvernului în judeŃ, cu rolul de a asigura realizarea politicii partidului de
guvernământ. Acesta era numit prin Decret al domnitorului (regelui) la propunerea ministrului de
interne. Fiind numit de către guvern, acesta avea largi prerogative de conducere politică şi
administrativă, exercitând îndrumarea şi controlul asupra tuturor organelor administrative
cumulând şi funcŃia de şef al poliŃiei, calitate prin care putea ordona intervenŃia organelor de
poliŃie şi jandarmeriei pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice, atribuŃii stabilite prin Legea de
organizare a poliŃiei şi jandarmeriei.

3. JustiŃia.
InstanŃe judiciare moderne existau încă din perioada Regulamentului organic, ele fiind
dezvoltate în perioada inaugurată de anul 1859. În ultimii ani ai domniei sale, Cuza înzestrase
societatea românească cu codurile de legi moderne,întemeiate mai ales pe cele franceze. La 24
ianuarie 1861 s-a înfiinŃat Curtea de CasaŃie şi JustiŃie, cu rol important în organizarea
judecătorească modernă.
Potrivit ConstituŃiei din 1866, puterea judecătorească era exercitată de curŃi şi tribunale.
Hotărârile şi sentinŃele se pronunŃau în virtutea legii şi se executau în numele domnului.
Importantă a fost crearea curŃilor cu juraŃi în temeiul unei legi din iulie 1868,ele fiind instituite în
fiecare judeŃ. Prin intermediul acestei instituŃii au fost contracarate unele acŃiuni guvernamentale
contrare opiniei publice.

4. Armata a avut un rol major în evoluŃia României moderne, aducându-şi contribuŃia la


cucerirea independenŃei de stat şi la înfăptuirea Marii Uniri. Ea a evoluat ca structură şi
organizare: în 1860 s-a înfiinŃat Ministerul de Război, iar Legea privind organizarea puterii
armate (1868) a introdus principiul mobilizării generale conform căruia armatei permanente şi
rezervelor ei li se adăugau dorobanŃii şi grănicerii, miliŃiile, garda civilă şi gloatele. Legea din
1872 a urmărit ridicarea calitativă a nivelului oştirii în ansamblul ei.
5. Biserica era o importanŃă instituŃie, care se bucura de respect şi de prestigiu moral. A
contribuit la realizarea unităŃii spirituale şi naŃionale a românilor, prin încrederea şi respectul
manifestat de către populaŃie pentru aceasta instituŃie. Cuza a secularizat averile mănăstireşti
(1863) şi a încercat să diminueze rolul clericilor în treburile civile. Prin înŃelegerea dintre guvern
şi Patriarhie (1885), Biserica Română rămânea independentă, păstrându-şi administraŃia în
conformitate cu canoanele răsăritene. În anul 1885, Biserica Ortodoxă şi-a proclamat autocefalia
faŃă de Patriarhia de la Constantinopol, fapt care avea urmări pozitive asupra suveranităŃii
naŃionale. A fost adoptată apoi Legea clerului mirean şi a seminariilor care prevedea salarizarea
preoŃilor din bugetul statului sau al localităŃilor. Ea a contribuit la dezvoltarea culturii, la unitatea
spirituală şi naŃională a românilor.