Dreptul comerţului internaţional

TESTE DE EVALUARE

TESTUL NR. 1

1. Raporturile juridice se stabilesc în sfera schimbului mondial de valori

naţionale şi în sfera cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice
internaţionale; este definiţia:
a. dreptului penal internaţional
b. dreptului comercial
c. dreptului comerţului internaţional
d. dreptului civil

2. Raporturile juridice de dreptul comerţului internaţional se stabilesc între:

a. state suverane
b.state şi comercianţi
c.comercianţi şi comercianţi

3. Convenţia de la Viena- 1980 stabileşte:

a. elementul de extraneitate
b. elementul străin
c. internaţionalitatea

4. Caracterul interdisciplinar al dreptului comerţului internaţional este dat

de:
a. norme ce reglementează domeniul contractelor comerciale internaţionale
b. norme referitoare la arbitrajul comercial internaţional
c. norme care aparţin dreptului civil, dreptului comercial şi dreptului
procesual civil
5. Dreptul german consideră ca fiind comercianţi:
a.societăţile comerciale şi persoanele fizice înregistrate în Registrul
Comerţului
b. societăţile comerciale
c. firmele

6. Reprezintă criterii obiective:

a. activităţi conexe care să se bazeze pe activităţile pe faptele de comerţ
b. interpunerea în circulaţie a mărfurilor, o activitate organizată sub formă
de întreprindere
c. prezenţa unui element străin

7. Convenţia de la Varşovia- 1929 se referă la:

a. vânzările internaţionale
b. raportul juridic de drept privat
c. internaţionalitate

8. Persoane fizice sau juridice cu reşedinţa în state diferite reprezintă:

a. subiecte de drept internaţional
b. criterii de extraneitate
c. subiecte de dreptul comerţului internaţional

9. Rolul dreptului comerţului internaţional este:

a. de a nu facilita comerţul
b. de a nu rezolva conflictele comerciale
c. de a impune practici monopoliste
d. de a stimula concurenţa neloială

10. Criteriul obiectiv defineşte:

a. caracterul comercial
b. comercialitatea
c. sistemul francez de drept
d. sistemul românesc de drept

TESTUL NR. 2
1. Egalitatea juridică a părţilor se referă la:
a. libertatea de a acţiona potrivit voinţei sale
b. convenţiile legale au putere de lege între părţi
c. contractele internaţionale
d. regulile de drept

2. Comercialitatea şi internaţionalitatea deosebesc:

a. un contract de alt contract
b. un contract civil de un contract comercial
c. un contract civil sau comercial de un contract de comerţ internaţional

3. Controlul statului în comerţ înseamnă:

a. practici monopoliste
b. mijloace financiar-bancare
c. o balanţă echilibrată

4. Buna credinţă reprezintă:

a. un principiu de drept
b. un principiu de dreptul comerţului internaţional
c. un comportament în limitele normalităţii
5. Tratamentele privilegiate faţă de partenerii comerciali:
a. presupun acelaşi tratament şi faţă de ceilalţi parteneri
b. se înscriu în principiul libertăţii convenţiilor
c. alcătuiesc fundamental principiului egalităţii juridice a părţilor

6. Contractul de transport este un contract care:

a. creează drepturi
b. translatează un drept
c.întăreşte un drept deja existent
d. stinge un drept

7. Prestaţiile (obligaţiile) pe care le au părţile sunt certe:

a. este vorba de caracterul consensual
b.arată caracterul comutativ al contractului de comerţ internaţional
c. indică certitudinea obligaţiei
8. Alegerea legii presupune:
a.existenţa unui regulament
b. cunoaşterea legii
c. un electio jure

9. Contractele sunt:
a. instrumente juridice
b. instrumente juridice prin care se realizează operaţiuni comerciale
c. instrumente juridice prin care se realizează operaţiunile comerciale şi
cooperarea tehnico-ştiinţifică şi economică

10. Concurenţa loială nu are rolul de a fixa un preţ just al mărfurilor;

a. afirmaţie falsă
b. afirmaţie adevărată

TESTUL NR.3

1. Uzanţele normative au:

a. autoritate proprie şi constituie izvoare de drept
b. valoarea normativă a uzanţei trebuie recunoscută printr-o lege care face
o referire sau o trimitere explicită
c. uzanţele au caracter de durată, de stabilitate şi de generalitate

2. Clauza poate de două feluri:

a. necondiţionată- atunci când părţile îşi conferă automat, fără nici o
compensaţie, toate avantajele pe care le-au acordat deja, sau le vor acorda
unui stat terţ
b. condiţionată- avantajele acordate sau care urmează a fi acordate unui stat
terţ vor fi acordate între părţi numai în schimbul unor avantaje reciproce

3. Egalizarea avantajelor între părţile unei înţelegeri comerciale se

realizează pe baza:
a. clauza naţiunii celei mai favorizate
b.clauza regimului naţional
c.clauza naţiunii celei mai favorizate
d. clauza penală

4. Uzanţele se aplică unui număr:

a. nelimitat de comercianţi
b. limitat de comercianţi

5. După forţa juridică uzanţele sunt:

a. uzanţe interne care se folosesc pe teritoriul unui anumit stat
b. uzanţe internaţionale

6. Rolul uzanţelor normative este acela de:

a. a suplini legea sau de a completa dispoziţiile legii
b. a stabili reguli generale

7. Forme ale uzanţelor comerciale sunt:

a. clauza- tip
b. contractele- tip
c. condiţiile generale

8. Interpretarea principalilor termeni de comerţ folosiţi în contractele

internaţionale de mărfuri reprezintă:
a. Incoterms
b. FOB
c. RAFTD

9. Eliminarea obstacolelor tarifare prin care se protejează industriile

naţionale se realizează prin:
a. clauza naţiunii celei mai favorizate
b. clauza regimului naţional
c. clauza- tip

10.Clauza naţiunii celei mai favorizate presupune:

a. asigură stabilitatea comerţului
b. este neconvenţională
c. statele contractuale se angajează să-şi acorde privilegii comerciale la fel
de favorabile ca oricărui stat terţ

TESTUL NR.4

1. Statul încheie:
a.acorduri internaţionale (acordurile de asistenţă financiară nerambursabilă)
b.contracte propriu-zise (ex: contractele de concesiune sau de închiriere a
unor bunuri aparţinând proprietăţii publice)
c. contracteză împrumuturi externe, emite titluri în valută pe piaţa
financiară sau asigură credite de import-export
d. poate fi reclamant sau pârât în litigiile comerciale internaţionale

2. Subiectele dreptului comerţului internaţional aparţin:

a. ordinii juridice naţionale
b. ordinii juridice internaţionale

3. Clauza DDP reprezintă :

a. maximul de obligaţii ce îi revin vânzătorului
b. clauze folosite în condiţiile în care marfa va fi transportată pe căi
navigabile

4. Clauzele acestea se folosesc în situaţiile în care marfa va fi transportată

pe căi navigabile sunt :
a. FAS
b.FOB
c. CIF

5. Incoterms 2000 cuprinde interpretarea a treisprezece termeni comerciali

împarţiţi în patru grupe distincte :
a. A, B, C, D
b. E, F, C, D
c. CIF, CPT, CIP

6. În România subiectele dreptului comerţului internaţional pot fi :

a. comercianţii- persoane fizice
b. entităţile colective

7. Standardizarea uzanţelor asigură :

a. soluţionarea litigiului
b. formularea unei clauze integrate
c. ca oate costurile şi riscurile aferente transportului mărfii să se suporte de
vânzător
d. ca vânzătorul să pună marfa la dispoziţia cumpărătorului la sediul său

8. FCA înseamnă că:

a. vânzătorul trebuie să livreze mărfurile unui cărăuş numit de cumpărător
b. vânzătorul nu trebuie să livreze mărfurile
c. vânzătorul trebuie să organizeze şi să plătească transportul mărfii până la
destinaţie

9. Camera de Comerţ din Washington a codificat în 1919 şi revizuit în

1941:
a. INCOTERMS
b. FOB
c.RAFTD
d. DES, DEQ

10. Părţile urmează numai să individualizeze un anumit tip de contract cu

date concrete în:
a. condiţiile generale
b. contractele- tip
c. uzanţele standardizate

TESTUL NR.5
1.

1.Legiuitorul francez nu defineşte actul de comerţ, ci:

a. conferă persoanei fizice calitatea de comerciant
b. înscrie numele în registrul comerţului
c. enumeră actele pe care le consideră comerciale

2. Dobândirea calităţii de comerciant necesită îndeplinirea mai multor

condiţii:
a. exercitarea unor acte de comerţ
b. actele de comerţ să fie exercitate ca profesiune
c. săvârşirea actelor de comerţ să se facă în nume propriu
d. înscrierea în Registrul Comerţului

3. În legislaţia germană:
a. Registrul Comerţului este un instrument de publicitate cu efecte de
opozabilitate faţă de terţi
b. conferă persoanei calitatea de comerciant
c. impune o jurisdicţie mai severă decât cea de drept comercial

4.Rolul unui cazier de informare şi documentare asupra activităţii şi

moralităţii comerciantului îl are:
a. registrul comerţului din România
b. registrul comerţului din Franţa
c. registrul eleveţian al comerţului

5. Minorul nu poate începe un comerţ. Afirmaţia este:

a. adevărată
b. falsă

6.Libertatea de a face comerţ prezintă anumite restricţii care au scopul de a

proteja interesele generale sau personale:
a.incompatibilităţile
b.decăderile
c.interdicţiile
d.autorizaţia administrativă prealabilă
7. Organizaţiile interguvernamentale:
a. au capacitatea de a fi titulare de drepturi şi obligaţii internaţionale
b. ele acţionează ca entităţi distincte de membrii lor
c. nu au o capacitate juridică internaţională

8. Codul Comercial german este:

a. un cod penal
b. un cod de onoare
c. un cod al comerciantului care are la bază conceptul de comerciant în sine

9. Pe plan juridic exercitarea actelor de comerţ trebuie:

a. să aibă un caracter efectiv
b. persoana care le exercită să îşi asume răspunderea
c. actele să fie licite (conforme cu legea)

10. În legislaţiile de influenţă franceză:

a. înscrierea în registrul comerţului are caracter declarativ
b. înscrierea persoanelor în Registrul Comercial nu produce efecte din
punct de vedere probator
c. nu creează o prezumţie relativă asupra calităţii de comerciant

TESTUL NR.6

1.Întreprinderea:
a. are personalitate juridică şi funcţionează ca un sistem organizat
b. cuprinde şi elemente umane care sunt grupate şi coordonate de către
comercianţi
c.este transmisibilă în timp şi limitată

2. Drepturile care conţin o denumire geografică sunt:

a. brevetele de invenţie
b. indicaţiile geografice
 c. drepturile de autor

3. Fondul de comerţ reprezintă :

a. creaţiile noi adică
b. invenţiile, desenele şi modelele industriale
c.semne noi, adică mărcile şi indicaţii geografice

4. Întreprinderea de asigurare este :

a. întreprindere de prestări servicii
b. fond de comerţ
c. drept de autor
d. operaţiune bancară

5. Registrele comerciale îşi au originea:

a.în dreptul modern al oraşelor state italiene
b. în dreptul feudal al oraşelor state italiene
c. în Ordonanţa Franceză asupra comerţului terestru din 1673

6. Registrele comerciale şi de contabilitate sunt:

a. Registrul Jurnal în care se trec operaţiunile comerciale
b. Registrul Inventar în care se trec toate bunurile de la începutul activităţii
comerciale şi în fiecare an
c. Registrul Cartea Mare în care operaţiunile comerciale se înregistrează în
partidă dublă
d. Registrul de Facturi sau Registrul de Casă

7. Exerciţiul financiar reprezintă :

a. perioada pentru care trebuie întocmită situaţia financiară anuală
b. coincide cu anul calendaristic
c. bugetul anual

8. Practicile monopoliste reprezintă întelegeri anticoncurenţiale şi abuz de

poziţie dominantă. Afirmaţia este:
a. falsă
b. adevărată
9. Confuzia, denigrarea, dezorganizarea, acapararea clientelei prin oferirea
unor avantaje inseamnă :
a. comerţ
b. fond de comerţ
c. concurenţa nelioală

10. Registrele comerciale reprezintă :

a. un complex de documente în care se înregistrează operaţiunile cu
caracter patrimonial efectuate în cursul exercitării unui comerţ
b. sunt documente contabile cu caracter privat care prezintă interes public
c. stabilesc activul şi pasivul patrimoniului

TESTUL NR.7

1.O societate comercială care, deţinând majoritatea acţiunilor altor

întreprinderi, exercită un control asupra activităţii lor este:
a. trust
b. holding
c. GIE

2. Conform legilaţiei române, socităţile comerciale pot îmbrăca

următoarele forme juridice:
a. societate în nume colectiv, SNC
b. societate în comandită simplă, SCS
c. societate pe acţiuni, SA
d. societate în comandită pe acţiuni, SCA
e. societate cu răspundere limitată, SRL

3. Sucursala este o formă de descentralizare a activităţii. Afirmaţie :

a. adevărată
b. falsă
4. Reprezentanţele solicită autorizaţia de funcţionare de la :
a. Ministerul Economiei şi Comerţului.
b. Administraţia Financiară în a carei rază teritorială îşi are sediul
c. Registrul comerţului

5. Reunirea mai multor societăţi comerciale într-o grupare colectivă.

reprezintă:
a. trust
b. concern
c. GIE
d. holding

6. Trăsăturile grupului european de interes economic- GIE sunt:

a.grupul dobândeşte personalitate juridică din momentul înscrierii în
registrul comerţului
b.activitatea grupului poate fi comercială sau necomercială
c. grupul nu emite acţiuni sau obligaţiuni
d. răspunderea membrilor este nelimitată şi solidară faţă de terţi

7.Înfiinţarea şi extinderea în România a unei sucursale de către o societate

comercială străină reprezintă :
a.o formă de investiţie directă
b. o investiţia ce poate fi efectuată în orice domeniu şi în orice formă de
investiţie directă

8. Forma company cuprinde:

a.Company limited by shares:
-Public Company- SA
-Private Company- SRL
b. Filiale şi sucursale
c.Unlimited company

9. În funţie de posibilitatea de a emite sau nu acţiuni, societăţile se împart

în :
a. societăţi de persoane : SNC, SCS
b.societăţi de capitaluri : SA, SCA
10. Există două tipuri de societăţi comerciale în dreptul francez:
a.Partnership
b.Company

TESTUL NR.8

1. Convenţia statelor nordice prevede:

a. procedurile falimentare deschise în statul unde debitorul îşi are sediul/
domiciliul să fie recunoscute în celelalte state contractante
b. competenţa teritorială
c. procedura falimentului

2. În legislaţiile de influenţă germană falimentul are caracter profesional,

aplicându-se numai comercianţilor. Afirmaţie:
a. falsă
b. adevărată

3. Principalele trăsături ale unei societăţi transnaţionale sunt:

a.Capitalul social este naţional sau multinaţional
b.Structura organizatorică proprie prezintă un centru comun de decizie şi
control, precum şi o gestiune globală
c.Activitatea de producţie şi comercializare desfăşurată pe mai multe pieţe
are la bază o strategie economică şi financiară comună
d.Litigiile referitoare la funcţionarea societăţii sunt supuse spre soluţionare
instanţelor arbitrale sau tribunalelor internaţionale

4. Activitatea de armonizare în domeniul falimentului se concretizează

prin:
a. măsuri de prevenire a falimentului
b. încheierea de convenţii, redactarea de regulamente sau prin elaborarea
de legi interne care transpun acte internaţionale
c. aplicarea de măsuri asupra tuturor debitorilor

5. Convenţia Uniunii Europene a fost ratificată în:

a. 1995
b.2000
c. 2002

6. Ce lege a fost transpusă în legislaţia română în domeniul

falimentului?
a. Legea insolvenţei transfrontalieră
b. Legea privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat
c. Legea Model UNCITRAL

7. Societăţile transnaţionale se caracterizează prin:

a. cuprind elemente cu caracter naţional
b. legile naţionale se aplică nu se aplică deoarece sediile principale se află
în mai multe state, iar capitalul provine de la asociaţi din mai multe ţări
c. nu prezintă elemente multinaţionale

8. Actele constitutive ale unor societăţi transnaţionale:

a. nu conţin nici o referinţă la sistemele de drept naţional ale participanţilor
b. se aplică numai statutul propriu
c. legea naţională se aplică numai în subsidiar faţă de statutele proprii

9. Litigiile între societăţile transnaţionale se soluţionează:

a. de instanţa de judecată
b.de instanţe arbitrale internaţionale
c. de tribunale internaţionale (Curtea de Arbitraj de la Paris)

10. De ce nu se aplică legile naţionale în cazul societăţilor transnaţionale?

a. deţin o importantă forţă economică şi financiară
b. se găsesc în ţările industrializate
c. deoarece sediile principale se află în mai multe state, iar capitalul
provine de la asociaţi din mai multe ţări
 TESTUL NR.9

1. Regulamentul Consiliului Uniunii Europene privind procedurile de

faliment se referă la:
a. procedurile de faliment care implică desesizarea parţială sau totală a
debitorului de administrarea averii sale
b. desemnarea unui sindic
c. procedurile de faliment privind societaţile de asigurări, instituţiile de
credit, fonduri mutuale şi organismele de plasament colective

2.Scopul redresării judiciare este plata creditelor. Afirmaţia este:

a.falsă
b. parţial adevărată
c. adevărată

3. Hotărârea instanţei fixează data încetării plăţilor, dată de la care sunt

numite organele ce se vor implica în procedura de redresare:
a.judecătorul- comisar
b.unul sau mai mulţi administratori
c.unul sau mai mulţi reprezentanţi ai creditorilor

4. Lichidarea nu presupune:
a. realizarea activului
b. plata pasivului

5. Procedura de redresare se aplică:

a. comercianţilor persoane fizice şi juridice
b. procedura s-a extins şi la agricultori, artizani şi la societăţile civile,
precum şi asupra grupurilor de interes economic (legea franceză)
c. fondului de comerţ

6. Competenţa pentru deschiderea procedurii de faliment revine:

a. instanţei statului pe teritoriul căruia sunt situate principalele obiective de
interes ale debitorului
b. instanţelor comune de judecată
c. arbitrajului
7. Prevenirea insolvenţei comerciale se realizează prin:
a. lichidare
b. faliment
c. redresare

8. Prevenirea insolvenţei, conform dreptului francez, se realizează cu

ajutorul următoarelor mijloace:
a.informaţii contabile interne
b.folosirea instrumentelor de publicitate interne
c.prin folosirea procedurii numită „procedura de alertă”

9. Principalele instrumente utilizate în dreptul francez sunt:

a. Registrul comerţului
b.Registrul garanţiilor reale mobiliare
c.Registrul incidentelor de plată
d. Registrul privilegiilor creanţelor bugetare
e. Registrul de proteste

10. Redresarea constituie:

a. o procedură juridică care se aplică întreprinderilor aflate în încetare de
plăţi
b. un faliment
c. o procedură care se aplică întreprinderilor care au posibilitatea de a-şi
restabili situaţia economică

TESTUL NR.10

1. Mecanismul contractual complex prin care o entitate jurdică specializată

(numită locator) cumpără, la solicitarea clientului său, anumite bunuri de la
un terţ furnizor, a căror folosinţă o transmite clientului se numeşte:
a. Factoring
b. Leasing
c. Franciză
2.Efectele francizei pentru francizor sunt:
a.asigură pregătirea iniţială şi asistenţă personală pe toată perioada
contractului
b.transmite dreptul de a utiliza firma, emblema şi marca produselor
d.asigură aprovizionarea ritmică cu o gamă de servicii, produse, tehnologii

3.„To know how to do it” înseamnă:

a. a ştii
b. a ştii cum
c. a ştii în ce mod să se facă

4. Contractul de factoring este tipul de contract prin care:

a. o persoană numită aderent cedează creanţele sale unui terţ numit factor
b. factorul obligă să preia activitatea de încasare în schimbul unui comision

5. Părţile contractului de leasing sunt:

a. francizorul
b. beneficiarul (francizat)
c. factorul

6. Leasing-ul este privit ca:

a. o tehnică modernă de creditare a comerţului
b. un procedeu prin care se închiriază temporar bunuri şi servicii
c. contractul prin care o parte numită locator sau finanţator transmite pentru
o perioadă de timp determinată folosinţa asupra unui bun

7. Avantajele contractului de leasing:

a. finanţatorul efectuează un plasament al investiţiilor sale în mod profitabil
b.obţine beneficii prin ratele de leasing
c. furnizorul îşi asigură o piaţă de desfacere

8. Ce este francizorul?
a. un comerciant titular al drepturilor asupra unei mărci înregistrate care
oferă produse, servicii sau tehnologii
b. o tehnică modernă de depozitare
c. un drept de folosinţă
 9.Cauzele apariţiei leasing-ului:
a. tehnici moderne de creditare a comerţului
b. folosirea unui bun contra unei plăţi periodice
c.rigiditatea procedeelor de finanţare a comerţului şi necesităţii dotării
întreprinderilor cu maşini şi utilaje moderne

10. Opţiunile clientului în contactul de leasing:

a. de a renunţa la contract
b. de a cumpăra bunul, de a-l restitui sau de a solicita prelungirea
contractului de leasing
c. de a rezilia contractul unilaterla si bilateral

TESTUL NR.11

1.În termenul de „vehicule” se includ:

a. vehicule articulate
b. camioane, TIR-uri
c. nearticulate cum ar fi automobile, remorci si semiremorci

2. Convenţia privind transportul internaţional feroviar internaţional- Berna

1980 este cadrul legal pentru:
a. contractul de transport rutier
b. contractul de transport maritim
c. contractul de transport internaţional feroviar

3. Documentrul de transport se numeşte şi:

a.scrisoarea de trăsură
b. conosament
c.warant
4. Dacă bunurile au ajuns la destinaţie cu întârziere cărăuşul:
a. nu răspunde
b. poate pierde o parte din preţul transportului
c. poate pierde chiar întregul preţ al transportului dacă întârzierea a ajuns la
dublul duratei stabilite prin contract

5. Contractul de transport:
a. reprezintă contractul de transport mărfuri efectuat pe şoselele cu titlu
oneros, cu vehicule
b. se încheie atunci când locul primirii mărfurilor de la expeditor şi locul
predării mărfurilor la destinatar sunt situate în ţări diferite dintre care cel
puţin una este ţară contractantă
c. este contractul în care expeditorul are obligaţia de a pune la dispoziţia
cărăuşului toate documentele care atestă calitatea şi cantitatea mărfurilor

6. Acţiunile ce decurg din raporturile contractuale reglementate prin

convenţia părţilor şi termenele de prescripţie sunt prevăzute în:
a. contractul dintre părţi
b. contractele- cadru
c. clauzele penale

7. Contractul de transport internaţional feroviar reprezintă:

a. contractul de transport de mărfuri pe cale ferată cu titlu oneros
b. contractul în care locul primirii şi cel al cedării mărfurilor sunt în locuri
diferite
c. contractul încheiat în momentul în care societatea de cale ferată a primit
marfa de la expeditor însoţită de scrisoarea de trăsură, iar primirea mărfii
este atestată de ştampila staţiei de plecare

8. Formele contractului de navlosire:

a.Conosamentul care se foloseşte în cazul predării unor mărfuri pentru a fi
transportate pe o navă, contract ce poate fi precedat şi de un contract
charter party
b. Charter-Party care se foloseşte în cazul închirierii totale sau parţiale a
unor nave pentru transportul mărfurilor de masă: cereale, minereuri, petrol
c. conosamentul
9. Contractul de transport internaţional are următoarele părţi:
a. francizorul
b. francizatul
c. clientul
d. finanţatorul

10.Documentul care face dovada unui transport maritim se numeşte:

a. scrisoare de trăsură
b. conosament
c. scrisoare de bord

TESTUL NR.12

1.Caracterele arbitarjului comercial internţional :

a. caracter arbitral
b. caracter comercial
c. caracter internaţional
d. caracter judiciar

2. Arbitrajul instituţional:
a. se realizează ad-hoc
b. se efectuează de către instituţii permanente de arbitraj
c. se mai numeşte şi «instanţă de judecată »

3. Soluţionarea unui litigiu determinat:

a. se realizeză de un organ instituţional de jurisdicţie
b. are loc prin arbitrajul ad- hoc
c. se

4. Camera de Comerţ şi Industrie a României :

a. nu organizeză arbitraj ad-hoc
b. organizeză arbitraj instituţional
c. este ilegală
5. Hotărârile arbitrale :
a. au caracter legal
b. au caracter definitiv
c. au caracter obligatoriu

6. Încredinţarea uneia sau mai multor persoane, investite de părţi, să judece

un litigiu se face prin:
a. arbitru
b. litigiu
c. convenţie arbitrală

7. Clauza compromisorie :
a. este o stipulaţie contractuală
b. este un acord
c. stabileşte soluţionarea litigiului pe calea arbitrajului

8. Legea Model asupra Arbitrajului Comercial:

a. a fost adoptată în 1985
b. a fost adoptată în 1885
c. a fost adoptată în 2005

9. Efectele hotărârii arbitrale:

a. negarea competenţei instanţelor judecătoreşti
b. afirmarea competenţei organelor arbitrale

10. Camera de Comerţ şi Industrie a României organizează:

a. la cerere, arbitraj ad-hoc
b. la cerere, arbitraj instituţional
c. arbitraj ocazional