Curs 9

1. INTEGRALA 1-FORMELOR PE DRUMURI NETEDE PE PORTIUNI

Amintim ca am definit in Cursul 3 functionalele dx, dy, dz : R3 → R prin
dx(x, y, z) = x, dy(x, y, z) = y, dz(x, y, z) = z.
Definitie. Fie D ⊂ R3 cu interior nevid. Se numeste 1-forma diferentiala de
clasa C k , k ≥, 0 pe D(pe scurt, 1-forma) o aplicatie definita pe D cu valori in R3 de
forma
ω(x, y, z) = f1 (x, y, z)dx + f2 (x, y, z)dy + f3 (x, y, z)dz
cu f1 , f2 , f3 : D → R de clasa C k .
In mod asemanator se definesc 1-formele diferentiale de clasa C k pe domenii
D ⊂ R2 ,
ω(x, y) = f1 (x, y)dx + f2 (x, y)dy
cu f1 , f2 : D → R de clasa C k .
Exemplu.Un exemplu important de 1-forma il reprezinta diferentialele functiilor
de clasa C 1 :
∂f ∂f ∂f
df = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
Amintim ca functiile continue formeaza clasa C 0 .
Definitie. Fie γ : [a, b] → D un drum neted, cu D ⊂ R3 ca in definitia prece-
denta. Fie ω o 1-forma in D, de clasa C 0 . Se numeste integrala lui ω pe γ numarul
real Z Z b
ω= {f1 [γ(t)]γ10 (t) + f2 [γ(t)]γ20 (t) + f3 [γ(t)]γ30 (t)}dt.
γ a
Daca γ = δ ∪ η este o juxtapunere de drumuri netede cu imaginea in D, definim
Z Z Z
ω= ω+ ω
γ δ η

Definitia se adapteaza cu modificari evidente in cazul D ⊂ R2 .

Z Z b
ω= {f1 [γ(t)]γ10 (t) + f2 [γ(t)]γ20 (t)}dt.
γ a

1
In continuare vom folosi si notatia γ(t) = (x(t), y(t), z(t)), γ10 (t) = x0 (t), γ20 (t) =
y 0 (t), γ30 (t) = z 0 (t).
Notatie. Pentru integrala definita mai sus se foloseste si notatia
→
− → →
− →
I I I
−
f d r = f1 dx + f2 dy + f3 dz = f d−r,
γ γ Γ

cu Γ = γ([a, b]).
Exemplu. Fie Γ = {x2 + y 2 = 1}, ω = −ydx + xdy. Calculam Γ ω. Pentru
H

aceasta folosim parametrizarea x(t) = cost, y(t) = sint, t ∈ [0, 2π). Conform
definitiei precedente
I Z 2π
ω= [(−sint)(−sint) + (cost)(cost)]dt = 2π.
Γ 0

Propozitia 1.1. Fie γ − opusul lui γ si ω o 1-forma ca mai inainte. Atunci

I I
ω = − ω.
γ− γ

Demonstratie. Este suficient sa ne amintim ca in cursul 5 s-a definit

0
γ − (t) = γ(a + b − t) asadar γ − (t) = −γ 0 (t) si formula rezulta.
2
Prin analogie, in cazul complex, definim dz : C → C, dz(ζ) = ζ. Fie D ⊂ C
o multime deschisa, γ : [a, b] → D, un drum neted, Γ = γ([a, b]), f : D → C o
functie continua. Definim
Z Z Z b
f (z)dz = f (z)dz = f [γ(t)]γ 0 (t)dt.
Γ Γ a

Exemplu. Fie γ : [0, 2π] → C, γ(t) = eit , f : C − {0} → C, f (z) = z1 . Atunci

2π
ieit
Z Z
1
dz = dt = 2πi.
γ z 0 eit

Propozitia 1.2. Daca f (z) = f (x + iy) = f (x, y) = u(x, y) + iv(x, y) are loc
Z Z Z
f (z)dz = udx − vdy + i vdx + udy.
γ γ γ

Demonstratie. γ(t) = x(t) + iy(t), γ 0 (t) = x0 (t) + iy 0 (t) si formula rezulta printr-un
calcul direct, recomandat ca exercitiu.

2
 R
Propozitia 1.3. Fie f si γ ca mai sus si I = γ f (z)dz. Atunci, ∀ > 0∃δ() > 0
astfel incat pentru orice diviziune a lui [a, b], d = {t0 = a < t1 < · · · < tn = b} cu
||d|| < δ() si oricare ar fi o alegere de puncte intermediare s = {sk |k = 1, . . . , n},
sk ∈ [tk−1 , tk ], k = 1, . . . , n, pentru zk = γ(tk ), ξk = γ(sk ), k = 1, . . . , n, are
loc
Xn
 
I − f (ξk )(zk − zk−1 ) < .
k=1
Demonstratie.
f (ξk ) = u(ξk ) + iv(ξk ), zk = xk + iyk ⇒
f (ξk )(zk − zk−1 ) = u(ξk )(xk − xk−1 ) − v(ξk )(yk − yk−1 )+
+i[v(ξk )(xk − xk−1 ) + u(ξk )(yk − yk−1 )]

iar in continuare se ajunge la suma Riemann pentru integrala 1-formelor.

2
Propozitia 1.4. Fie γ : [a, b] → D un drum neted, γ(t) = x(t) + iy(t) =
(x(t), y(t)) si fie l lungimea lui
Z bp
l= x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt.
a

Fie f : D → C continua cu |f (z)| ≤ M ∀z ∈ γ([a, b]). Atunci

Z
 
 f (z)dz  ≤ M l.
γ

Demonstratie. Folosim Propozitia 1.3. Pentru sumele din aceasta propozitie care
aproximeaza integrala observam ca
n
X n
X p
|f (ξk )(zk − zk−1 )| = |f (ξk )| (xk − xk−1 )2 + (yk − yk−1 )2
k=1 k=1

se poate aproxima oricit de bine cu

n
X p
f (ξk ) x0 (sk )2 + y 0 (sk )2 (tk − tk−1 ).
k=1

Rezulta ca
 
Z b p
I  ≤ |f [γ(t)]| x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt ≤ M l.
a
2

3
 Lucrul mecanic al unei forte de-a lungul unui drum
Revenind la integrala 1-formelor pe drumuri din R3 ,vom defini cu ajutorul ei
lucrul mecanic al unei forte de=a lungul unui drum.
Fie G ⊂ R3 o multime deschisa si fie F : G → R3 o functie constanta
F = (F1 , F2 , F3 ). Prin definitie, lucrul mecanic al fortei constante F de-a lungul
vectorului →
−v = (v1 , v2 , v3 ) este L = F1 v1 + F2 v2 + F3 v3 . Fie acum F o func-
tie continua in G si γ(t) = (x(t), y(t), z(t)) un drum neted cu γ([a, b]) ⊂ G. Fie
d = {t0 = a < t1 < · · · < tn = b} o diviziune a lui [a, b] si fie alegerea
sk ∈ [tk−1 , tk ], k = 1 . . . , n. Aproximam lucrul mecanic al lui F de-a lungul lui
γ prin suma formata considerind lucrul mecanic al fortei constante F [γ(sk )] de-a
lungul vectorului (γ(tk ) − γ(tk−1 )). Se obtine o prima aproximare prin
n
X
{F1 [γ(tk )][x(tk )−x(tk−1 )]+F2 [γ(tk )][y(tk )−y(tk−1 )]+F3 [γ(tk )][z(tk )−z(tk−1 )]}.
k=1

Folosind Teorema lui Lagrange exista θ1k , θ2k , θ3k ∈ [tk−1 , tk ] astfel incat suma
precedenta devine
n
X
{F1 [γ(tk )]x0 (θ1k ) + F2 [γ(tk )]y 0 (θ2k ) + F3 [γ(tk )]z 0 (θ3k )}.
k=1

Folosind continuitatea uniforma a lui γ 0 pe [a, b] aceasta suma se aproximeaza prin

ceea ce vom numi lucrul mecanica aproximativ al fortei F de-a lungul lui γ:
n
X
Laprox = {F1 [γ(tk )]x0 (tk ) + F2 [γ(tk )]y 0 (tk ) + F3 [γ(tk )]z 0 (tk )}.
k=1

Acest lucru mecanic aproximativ este o suma Riemann pentru integrala 1-formei
definite de F pe γ asadar vom defini lucrul mecanic al fortei F de-a lungul lui γ prin
→
− →
I
L= F  d−r.
γ

4
 2.FORMULA GREEN-RIEMANN.
Teorema 2.1. Fie D un domeniu conex din R2 cu intD 6= φ si cu ∂D neted pe
portiuni ( ∂D reprezinta frontiera topologica, privita ca un drum neted pe portiuni).
Presupunem ca ∂D este orientat in sens trigonometric : la parcurgere, intD ramane
la stanga.
Fie P, Q : D̄ → R, de clasa C 1 . Atunci are loc formula Green-Riemann :
Z ZZ
∂Q ∂P
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = ( − )dxdy.
∂D D ∂x ∂y
O demonstratie completa a acestei teoreme se poate gasi in [2]. Vom da in cele
ce urmeaza demonstratia in cazul unui interval bidimensional.
Fie D = [a, b] × [c, d].
ZZ Z d Z b Z d
∂Q ∂Q
dxdy = ( dx)dy = [Q(b, y) − Q(a, y)]dy.
D ∂x c a ∂x c
ZZ Z b Z d Z b
∂P ∂P
− dxdy = − ( dy)dx = [P (x, c) − P (x, d)]dx.
D ∂y a c ∂y a
Observam ca ∂D = Γ1 ∪ Γ2 ∪ Γ3 ∪ Γ4 , unde cele patru laturi au parametrizarile
Γ1 : x(t) = t, y(t) = c, t ∈ [a, b]; Γ2 : x(t) = b, y(t) = t, t ∈ [c, d]; Γ3 : x(t) =
t, y(t) = d, t ∈ [b, a]; Γ4 : x(t) = a, y(t) = t, t ∈ [d, c]. Atunci
R R
∂D P (x, y)dx + Q(x, y)dy = Γ1 P (x, y)dx + Q(x, y)dy+
R R
+ Γ2 P (x, y)dx + Q(x, y)dy + Γ3 P (x, y)dx + Q(x, y)dy+
R
+ Γ4 P (x, y)dx + Q(x, y)dy =
Rb Rd Rb Rd
= a P (t, c)dt + c Q(b, t)dt − a P (t, d) − c Q(a, t)dt.
Se observa ca formula Green-Riemann este probata in acest caz.
3. PRIMITIVE ALE 1-FORMELOR.
In cele ce urmeaza vor fi considerate 1-forme in domenii D ⊂ R2 .
Definitie. Fie ω = P (x, y)dx+Q(x, y)dy, P, Q : D → R, continue. Se numeste
primitiva a lui ω in D o functie F : D → R, de clasa C 1 , cu proprietatea dF = ω.
Evident, daca exista, primitiva nu e unica: F + c va fi primitiva pentru orice
constanta c.
Observam ca daca f ∈ C 1 (D), f este primitiva formei df in D.
Propozitia 3.1. Fie D ⊂ R2 o multime deschisa, f : D → R, de clasa C 1 si
γ : [a, b] → D drum neted. Atunci
Z
df = f [γ(b)] − f [γ(a)].
γ

5
 Demonstratie.
Z Z b Z b
∂f ∂f
df = { [γ(t)]x0 (t)+ [γ(t)]y 0 (t)}dt = (f ◦γ)0 (t)dt = f [γ(b)]−f [γ(a)].
γ a ∂x ∂y a
2
Teorema 3.2. Fie D ⊂ R2 o multime descisa conexa. Fie ω o 1-forma diferen-
tiala de clasa C 1 in D. Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
1.) ωR are o primitiva in D.
2.) γ ω = 0 pentru orice γ drum inchis, neted pe portiuni, din D.
Demonstratie. "1) ⇒ 2)". Rezulta direct din Propozitia 3.1, deoarece γ(a) =
γ(b).
"2) ⇒ 1)”. Fie a ∈ D. Deoarece o multime conexa din R2 este liniar conexa
(vezi [1], Cap.III, Teorema 5.10) orice x ∈ D se poate uni cu a printr-un drum
neted pe portiuni, chiar o linie poligonala. Fie γ, η doua astfel de drumuri care unesc
a cu x fara sa se intersecteze in alte puncte. Atunci γ ∪ η − este inchis, neted pe
portiuni,asadar, din 2) rezulta ca
Z Z Z
0= ω= ω− ω
γ∪η − γ η

asadar integrala lui ω nu depinde de drumul care uneste a cu x. Definim

I x
F (x) = ω,
a

integrala fiind considerata pe orice drum care uneste a cu x. Aratam ca daca ω =

P (x, y)dx + Q(x, y)dy are loc ∂F ∂F
∂x = P, ∂y = Q.
Fie z = (x, y) ∈ D, h = (h1 , 0)cuz + h ∈ D. Alegem ca drum de integrare de
la z la z + h pe γ(t) = (x + t, y), t ∈ [0, h1 ]. Rezulta ca
H z+h Hz H z+h
F (z + h) − F (z) = a ω − a ω = z ω =
Rh
= 0 1 P (x + t, y)dt = P (x + ch1 , y), ch1 ∈ [0, h1 ]
folosind Teorema de medie. Atunci
lim ch1 = 0,
h1 →0

∂F F (x + h1 , y) − F (x, y)
= lim = P (x, y).
∂x h1 →0 h1
Asemanator se arata si ca ∂F
∂y = Q (exercitiu !).
2
Observatie. Esential in demonstrarea implicatiei 2) ⇒ 1) a fost ca integrala lui
ω pe un drum neted sa nu depinda decat de capetele drumului.

6
 Corolar 3.2.1. Fie ω = P (x, y)dx + Q(x, y)dy o 1-forma diferentiala cu prim-
itiva F in D deschis conex. Daca a = (a1 , a2 ) ∈ D e fixat, F se poate calcula
prin Z x Z y
F (x, y) = P (t, a2 )dt + Q(x, t)dt + c, c ∈ R.(3.2.1)
a1 a2
Teorema 3.3. Fie D o multime deschisa simplu conexa (vezi [1], Cap.III, §5)si
fie ω = P (x, y)dx + Q(x, y)dy o 1-forma diferentiala de clasa C 1 in D.
ω are primitiva in D daca si numai daca
∂Q ∂P
=
∂x ∂y
in D.
∂F
Demonstratie."⇒" Fie F o primitiva a lui ω in D. Atunci ∂x = P, ∂F
∂y = Q si
din Teorema lui Schwarz, deoarece P, Q ∈ C 1 (D), are loc
∂Q ∂2F ∂2F ∂P
= = = .
∂x ∂x∂y ∂y∂x ∂y
"⇐" Verificam conditia 2.) din Teorema 3.2. Fie γ un drumur inchis, neted pe por-
tiuni. Atunci γ = ∂D1 cu D1 ⊂ D un domeniu pentru care putem aplica formula
Green-Riemann.
Rezulta ca Z ZZ
∂Q ∂P
ω= ( − )dxdy = 0.
γ D1 ∂x ∂y
2
Conditia ca D sa fie simplu conex este esentiala pentru ca Teorema precedenta sa
fie adevarata.
Exemplu. Fie ω = x2−y +y 2
x
dx + x2 +y 2 definita in D = DR (0) − {0}. Atunci se

obtine usor ca ∂Q ∂P
∂x = ∂y in D dar,pentru r < R, folosind parametrizarea
x = rcost, y = rsint, t ∈ [0, 2π) se obtine ca
Z Z 2π
ω= (sin2 t + cos2 t)dt = 2π.
Cr (0) 0

si conditia 2) din Teorema 3.2 nu este verificata asadar ω nu are primitiva in D.

Definitie. O 1-forma diferentiala ω = P (x, y)dx + Q(x, y)dy in D care verifica
∂Q ∂P
=
∂x ∂y
in D se numeste inchisa.
O 1-forma diferentiala care admite in D o primitiva se numeste exacta.
Teorema 3.3 se reformuleaza sub forma : o 1-forma este exacta in domenii simplu
conexe daca si numai daca este inchisa.

7
 4. APLICATII.
4.1. ECUATII DIFERENTIALE EXACTE.
Definitie. Ecuatia diferentiala

(∗) P (x, y) + Q(x, y)y 0 = 0

cu P, Q ∈ C 1 (D), se numeste exacta daca forma diferentiala

ω = P (x, y)dx + Q(x, y)dy este exacta in D.
Prin urmare, daca ecuatia diferentiala este exacta in D exista F ∈ C 2 (D) o
primitiva (numita si potential) a lui ω. Conform Teoremei 3.3 acest potential exista
in D, domeniu simplu conex, daca si numai daca
∂Q ∂P
=
∂x ∂y
in D.
Acest potential serveste la constructia unei solutii.
Propozitia 4.1. Presupunem ca ecuatia diferntiala (*) este exacta si fie F un po-
tential.
a) Pentru orice solutie y : (a, b) → R a ecuatiei (*),

F [x, y(x)] = const ∀x ∈ (a, b).

b) Daca ∂F
∂y (x0 , y0 ) 6= 0, functia y(x) obtinuta prin aplicarea Teoremei functiilor
implicite (TFI) ecuatiei F (x, y) = F (x0 , y0 ) este solutie locala a (*).
Demonstratie. a)
d ∂F ∂F
F [x, y(x)] = [x, y(x)] + [x, y(x)] · y 0 (x) = P [x, y(x)] + Q[x, y(x)]y 0 (x).
dx ∂x ∂y
b) TFI antreneaza existenta lui y : U → V, U ∈ V(x0 ), V ∈ V(y0 ) care verifica
F [x, y(x)] = F (x0 , y0 ) ∀x ∈ U. De aici rezulta ca
∂F ∂F
[x, y(x)] + [x, y(x)] · y 0 (x) = P [x, y(x)] + Q[x, y(x)]y 0 (x) = 0.
∂x ∂y
2
Ecuatia F (x, y) = c se numeste forma implicita a solutiei ecuatiei (*). Adesea
explicitarea este dificil de obtinut, solutia raminind sub forma implicita.
Exemplu. Fie ecuatia diferentiala
x3 − y 2 + (y 4 − 2xy)y 0 = 0.
P (x, y) = x3 − y 2 , Q(x, y) = y 4 − 2xy
∂Q ∂P 2
∂x = ∂y = −2x, ∀(x, y) ∈ R

8
Construim un potential F prin
Z x y
x4 y 5
Z
F (x, y) = P (t, 0)dt + Q(x, t)dt = + − xy 2 .
0 0 4 5
Solutia sub forma implicita este

x4 y 5
+ − xy 2 = c
4 5
si conduce la solutii explicite y = y(x), y(x0 ) = y0 in vecinatatea punctelor (x0 , y0 )
care verifica
x40 y05
+ − x0 y02 = c, y04 − 2x0 y0 6= 0.
4 5
4.2. CALCULUL UNEI CONJUGATE A UNEI FUNCTII ARMONICE IN
DOMENII SIMPLU CONEXE
Definitie.Fie D un domeniu simplu conex din R2 .Functiile u si v, de clasa C 2
in D se numesc conjugate (armonic) in D daca verifica in D sistemul de ecuatii
Cauchy-Riemann
∂u ∂v ∂u ∂v
= , =− .
∂x ∂y ∂y ∂x
Pe baza Teoremei lui Schwarz, ipoteza clasei C 2 si sistemul Cuachy-Riemann antre-
neaza ∆u = 0, ∆v = 0, u si v fiind, asadar, functii armonice.
Daca este cunoscuta una din functiile u sau v, se reconstituie cealalta folosind
Teorema 3.2. Presupunem cunoscuta functia u. Am vazut ca v este o primitiva a
1-formei dv. Din ecuatiile Cauchy-Riemann se obtine

∂v ∂v ∂u ∂u
dv = dx + dy = − dx + dy.
∂x ∂y ∂y ∂x

Atunci, daca fixam (x0 , y0 ) ∈ D, o conjugata armonica a lui u va fi

I (x,y) Z x Z y
∂u ∂u
v(x, y) = dv = (− )(t, y0 )dt + (x, t)dt + c, c ∈ R.
(x0 ,y0 ) x0 ∂y y0 ∂x

Exemplu. Fie v(x, y) = xy. Se vede imediat ca v este armonica in R2 . Construim

o conjugata armonica. Alegem x0 = y0 = 0. Folosind ecuatiile Cauchy-Riemann
obtinem
∂u ∂u ∂v ∂v
du = dx + dy = dx − dy = xdx − ydy
∂x ∂y ∂y ∂x

9
Folosind formula (3.2.1) rezulta
y
x2 y 2
Z
u(x, y) = intx0 tdt − tdt + c = − + c, c ∈ R.
0 2 2

Conform celor demonstrate in Cursul 2, daca u, v ∈ C 2 (D) verifica sistemul

Cauchy-Riemann, functia f = u + iv este C-derivabila (olomorfa) in D.
In cazul exemplului precedent se vede usor ca

x2 y 2 (x + iy)2
− + c + ixy = +c
2 2 2
z2
asadar f (z) = 2 +c

References
[1] A. Halanay, R. Gologan, D. Timotin, Elemente de Analiza matematica, volu-
mul I, Matrix-Rom, Bucuresti, 1998.

[2] A. Halanay, R. Gologan, D. Timotin, Elemente de Analiza matematica, volu-

mul II, Matrix-Rom, Bucuresti, 2003.

[3] A. Halanay, Elemente de Analiza complexa, ed.II, Matrix-Rom, Bucuresti,

2004.

10