Sunteți pe pagina 1din 63

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI

ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

DEPARTAMENTUL DE

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

DINAMICA GRUPURILOR

Conf.dr. LAURENTIU MITROFAN

(laurentiu_mitrofan@yahoo.com)

Suport de curs pentru anul II ID Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti

Universitatea din Bucureşti Editura CREDIS

2008

1

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

LAURENTIU MITROFAN DINAMICA GRUPURILOR Universitatea din Bucure ş ti Editura CREDIS Bd. Mihail Kog ă lniceanu,

Universitatea din Bucureşti Editura CREDIS Bd. Mihail Kogălniceanu, Nr. 36-46, Corp C, Etaj I, Sector 5 Tel: (021) 315 80 95; (021) 311 09 37, 031 405 79 40, 0723 27 33 47 Fax: (021) 315 80 96 Email: credis@credis.ro Http://www.credis.ro

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

PROBLEMATICA GRUPURILOR SOCIALE

Principalele

organizatiile.

tipuri

de

formatiuni

sociale

sunt

:

grupurile,

colectivitatile

si

GRUPURILE – sunt formatiuni sociale in care indivizii interactioneaza direct pe baza

unor reguli acceptate si se recunosc ca membrii ai unei entitati distincte, intr-un anumit moment si loc.

COLECTIVITATILE – au la baza aceeasi recunoastere a unor norme si principii

commune dar nu presupun interactiuni directe intre membrii (este cazul etniilor, sau credinciosilor unui anumit cult).

ORGANIZATIILE – sunt formatiuni sociale deliberat constituite in vederea atingerii

unui anumit scop prin folosirea explicita a unor strategii de decizie si control.

In calitatea lor de cadre naturale ale formarii si manifestarii fiintei umane, grupurile sociale constituie verigile esentiale ale sistemului social global, realizind legatura necesara dintre individual si social, adica dintre planul existentei psihoindividuale si cel al existentei macrosociale.

2

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

CARACTERISTICILE GENERALE ALE GRUPURILOR

Exista o gama larga de caractersitici prin care grupurile pot fi particularizate :

Tipul grupului : rezulta in urma aplicarii unui set de criterii de clasificare tinind de modul de formare, numarul de membrii, relatiile dintre acestia, natura activitatii desfasurate.

Marimea : este data de de numarul de membrii care compun grupul, acest parametru influentind sensibil alti indicatori tinind de performanta, creativitate s.a.

Compozitia : reflecta caracteristicile psihosociale ale membrilor grupului, sub aspectul virstei, sexului, etniei, nivelului de instructie, starii civile, statutului profesional s.a.

Structura : consta din modul de configurare a relatiilor interpersonale dintre membrii (relatii socioafective, de comunicare, influenta, coordonare, control), respective din distributia rolurilor si functiilor in cadrul grupului.

Sarcina grupului : consta din obiectivul care trebuie realizat in urma activitatii commune a membrilor; acest parametru are o deosebita functie structuranta asupra intregii vieti de grup.

Coeziunea : este data de ansamblul fortelor care mentin unitatea grupului, fiind o rezultanta a relatiilor intra si extragrupale, caracteristicile psihosociale ale membrilor, natura sarcinii, contextual in care se desfasoara activitatea de grup s.a.

Nivelul de integrare : este expresia gradului de maturizare a relatiilor psihosociale din cadrul grupului, agradului de elaborare a normelor si valorilor comune care structureaza viata de grup, a masurii identificarii membrilor cu grupul din care fac parte si a participarii la diferite aspecte ale vietii colective; indirect, nivelul de integrare exprima si gradul de elaborare a constiintei colective, element de fond al coeziunii grupale.

3

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Eficienta : exprima sintetic parametrii calitativi si cantitativi de realizare a sarcinii, dar si pe cei care se refera la mentinerea grupului si satisfacerea trebuintelor membrilor sai.

Functiile grupurilor sociale se vor manifesta pe urmatoarele directii principale :

Realizarea sarcinii in conditii de eficienta care sa corespunda unor criterii de optimalitate grupala si sociala, sarcina avind si rolul de principal factor constitutiv pentru grup; Satisfacerea trebuintelor psihologice ale membrilor grupului, precum si rezolvarea unor probleme psihologice cu care acestia se confrunta in plan intra- sau extra-grupal; Asigurarea si mentinerea coeziunii, coerentei si limitelor grupului ca sistem, pe fondul realizarii sarcinii sale constitutive, acestea fiind totodata si conditiile esentiale ale existentei sale; Reglementarea raporturilor dintre grup si alte grupuri, organizatii si institutii sociale, precum si dintre acestea si persoanele aflate sub incidenta lor formala sau informala.

Indiferent de natura sa, grupul ca sistem psihosocial isi fundamenteaza existenta pe capacitatea de a satisface in mod diferentiat trebuintele psihologice ale membrilor sai. Nevoile fundamentale de integrare, afirmare sau recunoastere sociala, trebuintele de afectiune, comunicare sau protectie, cele de ascendenta sau dependenta – toate aceste configuratii motivationale specifice fiecarei personae pot fi satisfacute in mod diferentiat, intr-o masura care depinde de calitatile structurale si functionale ale grupului ca sistem.

Potrivit lui J.P.Sartre, grupul nu este o totalitate amorfa ci o “celula mama”, capabila sa asigure individului protectie psihica, caldura afectiva si un mediu in care se poate descoperi, forma, manifesta si dezvolta. De aceea, dinamica grupului va fi strins legata de dinamica vectorilor motivationali individuali si a acelora care rezulta intr-un context relational, interpersonal, intragrupal sau intergrupal precum si de capacitatea

4

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

sistemului de a satisface nevoile si aspiratiile membrilor sai, in conditiile oferite de cadrul normativ si axiologic al spatiului socio-cultural respectiv.

Grupul constituie un mediu interactiv in care au loc nu numai armonizarea trebuintelor interindividuale ale membrilor cu imperativele mediului social ci si crearea unor noi nevoi, reprezentari si atitudini, care pot viza pe ceilalti membrii, grupul ca imagine miniaturala a societatii sau diferite segmente ale societatii globale. Acest fenomen de “remodelare psihologica in context grupal” se realizeaza prin ajustari, adaptari sau restructurari in plan cognitiv, afectiv, motivational, atitudinal, relational si comportamental, pe fondul creat de capacitatea de influenta a grupului de apartenenta, dar si a celor de presiune, aspiratie sau comparatie.

Corelativ cu natura sarcinii, performanta va influenta direct procesele psihosociale de grup, fiind un indicator sintetic al functionalitatii intregului sistem. Realizarea sarcinii la un nivel inalt de performanta este strins conditionata de mentinerea unei coezivitati care sa permita coordonarea si concentrarea eforturilor commune, pe fondul actiunii unor eventuali factori disfunctionali. Grupul creeaza constant o presiune spre conformism, faciliteaza actiunea unor factori centripeti in defavoarea celor centrifugi si incearca sa-si mareasca atractivitatea pentru membrii sai, astfel incit sa-si mentina limitele, unitatea si functionalitatea.

CLASIFICAREA GRUPURILOR SOCIALE

Sistematizind diferitele modalitati de clasificare intilnite in literature de specialitate, distingem :

In functie de caracterul relatiilor dintre membrii, se diferentiaza grupurile primare (sau de contact “fata in fata”) si grupurile secundare (in care predomina relatiile indirecte, prin “releu”).Colectivul de lucrartori din cadrul unui atelier formeaza un grup primar, in timp ce colectivul unei intregi sectii (alcatuita din mai multe ateliere) formeaza un grup secundar.

5

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Dupa modul cum se formeaza, grupurile pot fi naturale sau artificiale. Cele naturale iau nastere spontan, datorita existentei unor conditii obiective care determina dezvoltarea unor relatii stabile intre viitorii membri.Cooley distinge patru tipuri de grupuri primare naturale cu caracter universal in istoria umanitatii : familia, grupul de joc al copiilor, grupul de vecinatate si comunitatea de batrani (formata din personae care se cunosc de foarte multi ani si locuiesc in aceeasi zona). Grupurile artificiale sunt cele care se formeaza in urma unui proiect stiintific, organizatoric sau de utilitate practica. In aceasta categorie intra grupurile de laborator, grupurile de dezbatere a unei probleme, de rezolvare a unei sarcini determinate, grupurile terapeutice etc.

In functie de natura activitatii desfasurate (tipul sarcinii) vom deosebi grupuri scolare, de munca, de creatie, militare, sportive, de petrecere a timpului liber, de discutie etc. Natura sarcinii determina diferente esentiale in dinamica grupului, mai ales la nivelul desfasurarii proceselor psihosociale (socioafective, comunicationale si de influenta), a configuratiei factorilor de coeziune si a celor motivationali.

In functie de existenta cadrului institutional-normativ care le reglementeaza existenta, grupurile pot fi formale (institutionale) sau informale (spontane). In cazul grupurilor formale, cadrul institutional este cel care le fixeaza principalele coordonate structurale si functionale , normele interne, tipul sarcinii de indeplinit, existind si mecanisme de control si coordonare extragrupale, incluse in structura ierarhica a institutiei respective. In cazul grupurilor informale, neexistind un cadru institutional anterior formarii grupului, dinamica proceselor interrelationale va fi determinate preponderent de factori socioafectivi spontani, si de cei care rezulta din chiar procesul constituirii grupului ca sistem.

6

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

In functie de raporturile existente intre membrii si grupuri, acestea pot fi de apartenenta, de referinta sau de presiune. Grupurile de apartenenta sunt cele carora membrii le apartin la un moment dat, in mod natural sau prin activitatea pe care o desfasoara in mod curent. Participarea efectiva la viata si activitatea grupului poate sa nu semnifice automat si o participare psihologica, aceasta implicind structurarea unor relatii intime de ordin informal si adoptarea unor reprezentari, valori, idei si atitudini care sunt ale intregului grup. Uneori, asa cum remarca J.Maisonneuve, apartenenta la un grup poate fi fictive, cind cineva isi imagineaza ca apartine unui grup, fara ca acest lucru sa corespunda realitatii obiective. Alteori apartenenta este pur formala, fara o adeziune subiectiva care sa dea o consistenta psihologica participarii la activitatea grupului respectiv. Grupul de referinta (concept introdus de Hyman) este acela de la care se imprumuta valorile, normele si atitudinile considerate de referinta, prin prestigiul de care se bucura; grupurile de presiune sunt cele care au capacitatea de a exercita influenta semnificativa asupra unor persoane, grupuri sau institutii, datorita puterii, prestigiului sau puterii pe care o detin, in virtutea resurselor de care dispun (de natura informationala, economica, politica, profesionala, ideologica sau religioasa).

Cercetarile teoretice si experimentale evidentiaza existenta urmatoarelor categorii principale de structuri psihosociale de grup :

A. Structura socio-afectiva (procesele preferentiale)

B. Structura comunicatiei (procesele de comunicatie)

C. Structura puterii (procesele de influenta)

D. Structura activitatii (procesele de realizare a sarcinii)

E. Structura motivational-atitudinala

atit

un

Dintre acestea, structura comunicatiei, structura puterii si cea a activitatii pot avea

determinate fiind de normele constitutive ale grupurilor

caracter

formal,

7

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

institutionale, cit si un caracter informal fiind generate spontan in contextual interactiunii membrilor. Celelalte categorii de structuri (socio-afectiva si motivational-atitudinala) au un caracter preponderent informal cu manifestari in cadrul oricarui tip de grup.

Unul dintre cei mai importanti factori ai dinamicii de grup il reprezinta relatiile socio-afective care se dezvolta intre membrii inca din primele momente ale intilnirii lor. Structurile afective ale grupului, sau “matricea sociometrica” in termenii lui Moreno, reprezinta elemental de fond in functie de care se vor dezvolta si manifesta toate celelalte structuri. Din acest punct de vedere , grupul poate fi considerat nu numai ca un sistem generator de relatii ci si un cadru care asigura dezvoltarea emotionala, cognitive si relationala a membrilor sai.

In plan intragrupal, procesele afective se structureaza atit in raport cu alte grupuri cu care se afla in raporturi de conexitate, cit si in raport cu mediul social in care isi desfasoara activitatea.

a grupului consta din modul de configurare a relatiilor

preferentiale dintre membrii la un moment dat, relatii ce pot imbraca forma atractiei, respingerii sau indiferentei. Dintr-o serie larga de factori ce conditioneaza formarea si structurarea relatiilor preferentiale in cadrul grupurilor urmatorii sunt considerati a a fi mai semnificativi :

Structura socio-afectiva

Inteligenta sociala

Capacitatea de comunicare interpersonala

Farmecul personal (charisma)

Prestigiul extra-grupal

Altruismul

Disponibilitatea de intrajutorare

Statutul recunoscut in plan formal si informal

Competenta si implicarea in rezolvarea problemelor cu care grupul se confrunta

8

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

FENOMENE PSIHOSOCIALE DE GRUP

1.COEZIUNEA = totalitatea cimpului de forte ce are ca efect mentinerea laolalta a membrilor unui grup, opunindu-se fortelor dezintegratoare.

Avind un caracter integrator in raport cu toate procesele interactionale de grup, coeziunea ca fenomen psihosocial este rezultatul actiunii unor foarte variate categorii de factori :

a.factori extrinseci – acestia sunt anteriori formarii grupului si tin de cadrele formale de ordin organizational sau socio-cultural ce impun anumite valori, norme si modele pentru membrii grupului

b.factori intrinseci – acestia sunt proprii grupului ca atare, rezultind in contextual interactiunii dintre membrii. Acesti factori se impart in :

b.1.factori socio-afectivi (fiind de fapt rezultatul atractiilor si respingerilor sociometrice dintre membrii grupului dar si rezultatul masurii in care individual se identifica cu grupul

b.2.factori socio-operatori (exemple : distributia si articularea rolurilor in cadrul structurii organizatorice a grupului, contextual si coordonarea activitatii de catre lider, structurarea relatiei de comunicatie, structurarea retelei de influenta interpersonala)

2.CONFORMISMUL DE GRUP – interactiunile sistematice dintre persoanele care formeaza un grup determina aparitia unor “uniformitati” atitudinale si comportamentale ce capata treptat caracterul unor norme si modele cu valoare simbolica pentru apartenenta la un grup. Nerespectarea acestor prescriptii adoptate printr-un consens tacit echivaleaza cu respingerea valorilor colective si este resimtita de catre membrii grupului ca o contestare sau chiar ca un atac la principiile ce stau la baza

9

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

activitatii lor in comun. Reactia este proportionala cu importanta normelor care sunt inculcate, frecventa acestor incalcari si atitudinea adoptata de nonconformist la presiunile exercitate de grup. Reactia este de asemenea diferita in functie de natura grupului, tipul sarcinii ce urmeaza a fi realizata in comun, gradul de constituire a traditiilor de grup, personalitatea nonconformistului si imprejurarile in care se produce incalcarea sau contestarea normelor.

3.LEADERSHIPUL = Ansamblul relatiilor intra si intergrupale prin intermediul carora o persoana sau un grup de persoane influenteaza comportamentul de grup, dirijeaza si controleaza activitatile, asigurind mentinerea grupului ca sistem organizat.

Leadershipul vizeaza procesele si fenomenele psihosociale legate de exercitarea functiei de conducere si control implicind trei aspecte esentiale A. aspectul functional – referitor la rolul pe care il are actul conducerii in desfasurarea activitatilor,realizarea sarcinii si mentinerea grupului ca sistem B. aspectul relational – prin care se evidentiaza raporturile interindividuale dintre lider si ceilalti membrii ai grupului C. aspectul aptitudinal – referitor la capacitatile si calitatile psihoindividuale ale celor implicati in exercitarea conducerii activitatii grupului

Problematica liderului trebuie studiata dintr-o tripla perspectiva:

A.statutul formal si informal pe care il detine in structura de putere a grupului sau organizatiei din care face parte B.liderul ca persoana, avind o anumita personalitate si un set determinat de aptitudini psihosociale C.stilul de conducere, inteles ca o structura relationala specifica. Astfel distingem :

Stilul autoritar Se caracterizeaza prin concentrarea puterii de decizie si control in mina liderului; acesta ia singur decizii si masuri, sanctioneaza sau recompenseaza dupa propriile sale opinii fara sa se consulte cu membrii grupului si fara sa tina cont de parerea lor:

10

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Climatul psihosocial este apasator si tensionat, iar conflictele se pastreaza intr-o stare latenta Stilul democrat Se bazeaza pe raporturi de colaborare si incredere intre lider si membrii grupului.Liderul ia decizii si masuri in urma consultarii unor membrii; Climatul psihosocial este tonic si destins; Performanta este superioara Numarul conflictelor este foarte scazut Stilul permisiv Se caracterizeaza prin faptul ca liderul isi abandoneaza intr-o mare masura responsabilitatile si functiile sale, lasind ca activitatea grupului sa se desfasoare de la sine. In acest context, performantele si eficienta grupului sunt foarte scazute, climatul este deosebit de nefavorabil, cu numeroase conflicte intre membrii .

Factori psihosociali legati de stilul de conducere

Factorii determinanti ai stilului de conducere si a relatiilor din campul exercitarii autoritatii Factorii caracteristici ai stilului de conducere Factorii care reflecta perceptia subiectiva a stilului de conducere de catre membrii grupului

A. Factorii determinanti ai stilului de conducere 1.Puterea pozitiei – exprima gradul de investire cu autoritate a liderului de catre nivelul ierarhic superior si gradul de autonomie pe care o are in exercitarea puterii specifice statutului sau 2.Gradul de structurare a sarcinii: reflecta masura in care sarcina este precis definita si algoritmizata sau, dimpotriva, presupune o elaborare continua a modului de rezolvare prin initiativa si creativitate personala. 3. Compozitia grupului se refera la omogenitatea grupului dpdv al varstei, sexului, experientei, culturii, statutului social.

11

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

4. Traditia grupului se refera la gradul de structurare a normelor si a modelelor

organizatorice atitudinale si comportamentale prin intermediul carora grupul isi regleaza viata interna.

5. Competenta profesionala a liderului – capacitatea liderului de a organiza activitatea si

de a solutiona problemele ivite in procesul atingerii obiectivelor

6.

Trasaturile temperamental-caracteriale ale liderului

B.

Factorii caracteristici ai stilului de conducere

Acestia evidentiaza acele “invariante” comportamentale si relatonale ale liderului specifice unei anumite situatii de conducere (o anumita sarcina, o situatie sociala data) Factorii cei mai semnificativi din aceasta categorie sunt:

Autoritarismul – gradul de concentrare a puterii de catre lider si modalitatea de luare a deciziilor si masurilor privind diferite aspecte ale vietii de grup Directivitatea – atitudinea liderului in situatiile problematice pe care le ridica activitatea de realizare a sarcinii din punct de vedere al sugestiilor si al solutiilor oferite Relatiile lider-membrii – tipul general de relatii informale pe care liderul le promoveaza in raporturile sale cu subalternii.

C. Factorii perceperii subiective a stilului de conducere de catre membrii grupului

1. Statutul sociometric al liderului – insemnind pozitia conducatorului in structura sociometrica a grupului prin intermediul indicelui statutului sociometric (alegerile si

respingerile socio-afective pe care le suscita liderul)

2. Gradul de incredere in lider – masura in care membrii il crediteaza pe lider in ceea ce

priveste capacitatea acestuia de a coordona eficient activitatea grupului

Caracteristici psihologice ale liderului in fata maselor

Puternica forta persuasiva Prestigiu - manifestandu-se ca o forma de fascinatie atat asupra persoanelor, cat si asupra grupurilor si multimilor, prestigiul denota o ascendenta sociala recunoscuta, admirata, dar si temuta

12

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Charisma – conducatorul charismatic emana o forta interioara, convinge fara effort si inspira o incredere spontana Inducerea unui sentiment de dependenta afectiva Experienta sociala – este o calitate ce contribuie semnificativ la succesul unui lider in fata multimilor; inteligenta sociala corelata cu o buna cunoastere a psihologiei multimilor si a tehnicilor de structurare si desfasurare a relatiilor umane Inteligenta emotionala

Mijloacele utilizate de lideri in fata multimilor

1.Inductia comportamentala – initierea de catre lider a unei actiuni sau a unui comportament demonstrativ la care multimea se alatura prin imitatie si contagiune (datorita “spiritului de turma” cf. lui Le Bon )

2.Incitarea emotionala – ridicarea intentionata de catre lider a tonusului emotonal al multimii. Acest lucru se realizeaza prin utilizarea unor sintagme, imagini sau simboluri sugestive cu o mare incarcatura afectiva

3. Sugestia consta in determinarea multimii sa adopte anumite atitudini sau sa declanseze

anumite actiuni apeland la mecanisme psihologice care scapa controlului rational; un bun procedeu de sugestie consta in exemplul personal dar si acela de realizare a unor asociatii, sublinieri, repetitii sau exemple care sa conduca spontan multimea pe directia dorita.

4. Prezentarea unei idei foarte simple intr-o forma care nu permite nici o indoiala sau

contrazicere, in primul rand datorita fermitatii sau prestigiului celui care o emite.

5. Repetarea sistematica a unei idei sfarseste prin a o induce inconstient in mintea ascultatorilor ca fiind un adevar evident ce nu are nevoie de nici o demonstratie. Aceast tip de repetare devine un substitut pentru orice fel de ratonament justificativ.

13

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

6. Ordinul – indicatie comportamentala ce solicita o acceptare imdeiata si neconditionata datorita autoritatii celui ce il emite. Acest procedeu este eficient numai in cazul unei ascendente recunoscute a liderului de catre multime.

INFLUENTA SOCIALA

- EFECTELE INFLUENTEI SOCIALE -

Influenta reprezinta o componenta majora a vietii sociale avind functii deosebit de importante in integrarea sociala precum si in procesul general al evolutiei psihosociale.

Efectele principale ale influentei sociale se regasesc in fenomenele de uniformitate, conformare si supunere; efectele derivate din rezistenta la influenta normativa si axiologica se regasesc in fenomenele de anomie, reactanta, devianta si delincventa.

Influenta sociala este unul din principalii vectori modelatori ai vietii sociale. Ea genereaza o anumita presiune asupra indivizilor in sensul impunerii unor norme si modele dominante in cadrul unei societati. Prin intermediul influentei sociale se realizeaza o tendinta spre similaritate.

UNIFORMITATEA – este rezultatul unei influente acceptate de subiect din dorinta acestuia de a fi asemanator cu ceilalti. Realizarea uniformitatii presupune o relatie dinamica si contradictorie intre presiunea spre similaritate si tendinta spre individualizare (tendinta spre crearea unui eu distinctiv si original). Rezultatul acestor tendinte opuse va fi determinat de particularitatile structurale ale personalitatii indivizilor dar si de caracteristicile de fond ale sistemului socio-cultural de apartenenta.

14

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Motivele tendintei spre uniformitate sociala tin pe de o parte de un asa numit spirit gregar si de imitatie cit si de unele fenomene psihosociale specifice cum ar fi :

presiunea normativa sau comparatia sociala. Fara a fi o simpla reactie instinctuala, imitatia are o determinatie complexa derivind din :

1. Ascendenta pe care un model consacrat si de prestigiu o capata asupra subiectilor aflati intr-un anumit cimp cultural unde se recunoaste si se promoveaza respectivul model;

2. Factori ce tin de economia proceselor psihice (creatia fiind mai “costisitoare” decit copierea);

3. Nevoia de recunoastere si protectie in cadrul grupului si colectivitatii (stiind faptul ca devianta provoaca respingere , blam si sanctiune sociala).

Presiunea normativa constituie un principal factor generator de uniformitate; respectarea regulilor apare ca o stare de normalitate, incalcarea lor ducind spontan la aparitia tensiunilor interpersonale, conflictelor si marginalizarii. Intre o situatie de normalitate lipsita de tensiuni si o situatie generatoare de conflicte si sanctiuni exista o tendinta spontana de a o alege pe prima , comportamentul deviant fiind totdeauna considerat ca expresie a unei disfunctionalitati in plan individual sau psihosocial.

Comparatia sociala constituie o alta sursa generatoare de uniformitate. Tendinta de a se compara cu cei din jur apare ca un reper esential pentru corectarea si adecvarea propriei conduite.

CONFORMISMUL – este rezultatul unei influente in care subiectul cedeaza presiunii vizind impunerea unor sisteme de valori, norme si modele proprii unui grup, colectivitati sau organizatii sociale.

Prin intermediul controlului social si al opiniei majoritare se realizeaza o presiune mai mare spre conformare; aceasta presiune este conditionata de o serie de factori : natura si coeziunea grupului, importanta pe care normele si modelele respective o au in viata

15

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

colectivitatii . De regula, presiunea spre conformism este mai mare in cazul grupurilor cu o puternica structurare ierarhica sau in cazul colectivitatilor religioase.

Gradul de conformism manifestat in mod real de o persoana este rezultatul actiunii convergente a trei categorii de factori:

a. presiunea spre conformism din cadrul grupului;

b. particularitatile psihologice ale personalitatii individului

c. caracteristicile de permisivitate si toleranta ale spatiului socio-cultural caruia ii apartine grupul.

A. Presiunea grupului este considerata de majoritatea teoreticienilor ca fiind principalul factor ce determina adoptarea unor atitudini sau comportamente conformiste. Cercetind experimental aceasta problema, H. Kelman distinge trei tipuri de procese psihosociale implicate in aparitia conformismului ca urmare a presiunii de grup :

1.Acceptarea – exprima cedarea in fata presiunii grupului pentru a se evita sanctiunile datorate neconformarii la normele si modelele acreditate; in acest caz, acceptarea publican u conduce implicit si la schimbarea convingerilor intime ale subiectului, fiind vorba de un conformism formal derivat din nevoia de a nu fi respins de grup.

2.Integrarea – exprima preluarea opiniilor, credintelor, normelor si comportamentelor promovate de grup datorita convingerii intime a subiectului ca grupul are dreptate. Valorile grupului sunt assimilate si interiorizate ca valori personale, devenind repere existentiale proprii. 3.Identificarea – presupune cedarea in fata presiunii grupului datorita faptului ca acesta poseda calitati pe care subiectul le admira si doreste sa le adopte. In acest caz nu actioneaza nici teama de represalii, nici credinta in adevarurile promovate de grup , ci dornta de a fi precum grupul

B.Personalitatea subiectului reprezinta al doilea factor important in determinarea comportamentului conformist. Anumite trasaturi de personalitate favorizeaza o anumita

16

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

predispozitie spre conformism, in timp ce alte trasaturi configureaza un profil complementar de personalitate, respective unul nonconformist.

Persoanele cu o slaba incredere in ele insele, persoanele complexate sau care au suferit esecuri repetate au o tendinta mai accentuata spre conformism datorita unei puternice nevoi de securitate si recunoastere sociala.

Autoritarismul ca trasatura de personalitate determina un mai inalt grad de conformism. Gindirea divergenta (creatoare) coreleaza pozitiv cu nonconformismul in timp ce gindirea convergenta (reproductiva) favorizeaza atitudinile conformiste.

Persoanele independente sunt mai putin conformiste, acceptarea neconditionata a conventiilor fiind perceputa ca o limitare a libertatii lor.

Educatia joaca un rol esential in structurarea unei personalitati conformiste, relatia cu parintii si cu cei apropiati in perioada copilariei avind un rol hotaritor in aceasta privinta. C.Natura sistemelor religioase, ideologice, politice influenteaza intr-un mod semnificativ tendintele spre conformism; in cazul regimurilor totalitare spre exemplu, conformismul impus neconditionat reprezinta chiar suportul existentei si functionarii acestora.

SUPUNEREA – reprezinta cea mai accentuata forma de acceptare a influentelor exercitate de o autoritate formala sau informala. Supunerea distructiva este inteleasa ca o forma degradata a relatiei dintre autoritate si persoanele asupra carora se exercita influenta conducind la forme de agresiune si violenta.

Fenomenul de supunere distructiva isi are ecoul in situatia in care o persoana cu un comportament normal este antrenata in actiuni de “agresiune comandata”, invocindu- se respectarea unor dispozitii din partea unor autoritati. Pentru a explica fenomenul, psihologul Miligram invoca existenta urmatorilor factori:

a.Conditiile socializarii – perioada in care se produce interiorizarea supunerii datorita statutului de dependenta al copilului fata de parinti;

17

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

b.Fragilitatea rezistentei umane in fata autoritatii pe fondul dispersiei responsabilitatilor care ii revin; c.Factori de context afectiv; d.Factori psiho-individuali – ce conduc la o dependenta excesiva fata de autoritate de regula pe fondul unei neincrederi in sine si a unui accentuat sentiment de insecuritate; e.Persistenta unor modele culturale ce promoveaza modelul autoritar-ierarhic de organizare a vietii sociale drept o valoare incontestabila.

Efecte derivate din rezistenta la influenta sociala

REACTANTA – consta in dezvoltarea unei motivatii negative fata de influenta formativa legata de sentimental pierderii libertatii personale sub presiunea anumitor factori sociali. Este vorba de adoptarea unui comportament independent atunci cind persoana este supusa unor influente considerate arbitrare sau tiranice.

Reactanta isi are originea in nevoia de libertate individuala, iar efectul imediat consta in adoptarea unei atitudini sau comportament prin care se incearca recistigarea libertatii personale.

Reactanta sporeste in concordanta cu importanta pe care subiectul o acorda atitudinii sau comportamentului amenintat; ea este proportionala cu intensitatea convingerii potrivit careia fiecare persoana are dreptul la libertate si unicitate.

Factorii educationali influenteaza in mod semnificativ dezvoltarea unor trasaturi de personalitate care antreneaza atitudini generale de tip liberal sau nonconformist ce predispun la reactanta. Climatul social general conditioneaza in mod esential intensitatea reactantei, societatile conformiste tolerind intr-o mica masura comportamentele independente. In acest caz se dezvolta forme de rezistenta interioara ce duc la aparitia unor fenomene de “dedublare” axiologica si normativa a vietii individuale

18

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

ANOMIA – reprezinta o stare psihosociala disfunctionala generata de incongruentele sau conflictele existente intre valorile si normele ce regleaza comportamentul individual si de grup. Normele isi pierd partial sau total suportul axiologic si au un caracter inconsistent si contradictoriu.

Anomia este rezultatul faptului ca societatea propune membrilor sai anumite obiective si standarde fara sa ofere si mijloacele sau conditiile ce sa permita atingerea acestora.

Anomia este un process prin care structurile sociale creeaza ele insele conditiile incalcarii codului moral; datorita implicatiilor sale psihosociale, anomia capata valoare explicativa pentru multe din fenomenele disfunctionale ale lumii contemporane cum ar fi:

devianta, delincventa sau suicidul.

DEVIANTA – constituie o forma de comportament aflat in contradictie sau in afara normelor si valorilor general recunoscute intr-un anumit spatiu socio-cultural.

Grupurile si organizatiile impun anumite limite de normalitate comportamentala, reprezentind ceea ce este dezirabil si acceptat de majoritatea colectivitatii respective. In sens general, orice incalcare a acestor limite reprezinta o forma de devianta. Ea va fi sanctionata in functie de :

Amplitudinea devierii in afara limitelor de comportament considerat normal; Importanta normelor inculcate; Consecintele sociale ale comportamentului deviant.

19

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Potrivit lui Merton, devianta reprezinta ansamblul comportamentelor care ameninta echilibrul sistemului social, caracterul lor disfunctional perturbind raporturile considerate normale in planul vietii cotidiene.

Uneori ca forma de respingere a conformismului rigid si conservator, devianta poate capata caracterul unui efort spre schimbare; in istorie exista nenumarate exemple in care devianta a fundamentat miscari revolutionare sau reformatoare.

Putem

psihosocial :

identifica

mai

multe

surse

psihologice

ale

deviantei

ca

fenomen

a.Deficiente in procesul formarii personalitatii – interiorizarea defectuoasa a normelor morale, forta supraeului fiind incapabila sa se opuna eficient impulsurilor egoiste ale sinelui; b.Deficiente in procesul integrarii sociale; c.Anomia – in acest caz incongruenta sistemului se transforma in deruta morala a individului; d.Excesul controlului social; e.Disfunctionalitati sociale majore – momentele de criza economica, morala, ideologica favorizeaza aparitia comportamentelor deviante; f.Tendinte comportamentale psihopatice - tulburarile de personalitate imbraca forma unor manifestari deviante.

DELINCVENTA – reprezinta ansamblul comportamentelor cu caracter antisocial prin care se incalca legile unei societati.

In toate formele ei de manifestare, delincventa constituie o amenintare pentru echilibrul social. Studiul fenomenelor legate de delincventa trebuie sa vizeze atit structura personalitatii (respectiv factorii psihogeni care stau la baza producerii comportamentului discordant) cit si aspectele legate de contextul social.

20

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Cauzele interne ale delincventei pot fi identificate atit la nivelul structurii generale a personalitatii cit si in planul schemelor generale relationale pe care subiectul le-a interiorizat in ontogeneza in procesele de socializare si integrare sociala.

Consumul de alcool si droguri constituie unul dintre cei mai importanti factori in producerea comportamentelor deviante si delincvente. Foarte importante in acest sens sunt si starile legate de frustrare si agresivitate, precum si esecurile repetate in plan profesional sau familial. Cauzele externe ale delincventei deriva din modul defectuos de organizare a grupurilor, institutiilor precum si din crizele sociale.

Profilul psihologic al delincventului include urmatoarele aspecte :

Tendinte agresive manifeste sau latente;

Carentele educationale;

Instabilitatea emotionala/fragilitatea eului;

Sentimente accentuate de insecuritate si frustrare;

Inadaptare sociala si profesionala;

Provenienta din familii dezorganizate sau in care au existat relatii conflictuale;

Anturajul si influenta directa a unor grupuri delincventiale;

Tendinte spre conduite duplicitare si egocentrice;

Tulburari de personalitate si comportament.

21

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

PRINCIPALELE FORME ALE INFLUENTEI SOCIALE

PERSUASIUNEA si MANIPULAREA

Persuasiunea

Implica o forma de comunicare in urma careia se obtine o schimbare atitudinala si comportamentala.

Factorii eficientei relatiei de persuasiune sunt nemijlociti legati de cei ai comunicarii:emitator, mesaj, canal de comunicare, auditor.

Emitatorul (sursa influentei) se caracterizeaza prin:

Profil de personalitate (tip temperamental, tip caracterial) Incredere/neincredere in sine Stil relational Nivel de instruire Experienta de viata Statut profesional/prestigiu recunoscut Farmec personal (carisma)

Mesajul se caracterizeaza prin:

Continut Ponderea diferitelor elemente informatioanale (emotionale, motivationale) Gradul de redundanta a mesajului Coerenta Adecvarea la situatie

Auditorul se caracterizeaza prin:

Trasaturi de personalitate - cele mai importante sunt: imaginea de sine, gradul de sugestibilitate, nivelul intelectual

22

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

Statutul social

DINAMICA GRUPURILOR

La nivelul comunicatorului numeroase cercetari se refera la :

a. Credibilitatea sursei,

b. Intentia

c. Farmecul personal

a.Credibilitatea sursei Schimbarea atitudinala va fi conditionata de anumiti factori asa cum sunt ei perceputi de auditor

Acesti factori tin in special de statutul moral si profesional al sursei asa cum este perceput de catre tinta

b.Intentia comunicatorului Forta persuasiva a unui mesaj creste daca auditoriul afla ca respectivul mesaj il dezavantajeaza pe cel care il transmite

Daca mesajul comunicatorului vine in convergenta cu propriile interese sau cu pozitia sa oficiala forta persuasiva a acestuia scade cu atit mai mult cu cit interesele sunt presupuse a fi mai puternice

c. Farmecul personal

Atractia fizica pe care o exercita comunicatorul are un efect apreciabil asupra fortei de

persuasiune a mesajului sau -------- acest efect se explica prin dorinta inconstienta a auditoriului de a se identifica cu o persoana care poseda calitati deosebite (carisma , umor, inteligenta) La nivelul mesajului numeroase cercetari se refera la :

A. Inducerea fricii

23

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

B. Implicarea auditoriului

C. Efectul de intiietate

DINAMICA GRUPURILOR

A. Inducerea fricii

Cercetarile demonstreaza faptul ca frica se poate constitui ca un important factor motivational in adoptarea unei anumite conduite

Cu cat frica este mai puternica cu atat tendinta adoptarii unei conduite care sa elimine pericolul invocat este mai mare

B. Implicarea auditoriului

Orice forma de antrenare a auditoriului in formularea unei concluzii sporeste eficienta persuasiva a mesajului

Potrivit lui K.Lewin adoptarea in grup a unei decizii sporeste considerabil capacitatea acesteia de a induce schimbari atitudinale si comportamentale durabile in rindul membrilor

C.Efectul de intiietate Exista o anumita selectivitate fata de informatie in functie de locul ocupat de aceasta in cadrul unui mesaj.

In cele mai multe cazuri efectul de intiietate determina o influenta mai mare a informatiei prezentata la inceputul unui mesaj mai ales daca e reluata si la sfirsitul acestuia.

24

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

Caracteristici

ale

canalului

DINAMICA GRUPURILOR

de

comunicare

Comunicarea verbala directa este una deosebit de eficienta datorita implicarii personale a comunicatorului si a destinatarilor

Mesajele audio-video transmise prin intermediul TV au o forta persuasiva maxima tinind de forta de sugestie a imaginii dar si datorita faptului ca imaginile vizuale sunt mai facile dpdv intelectual, fiind usor de asimilat.

La nivelul auditoriului numeroase cercetari se refera la : gradul de sugestibilitate si la imaginea de sine

Mesajul persuasiv cu greu isi atinge tinta mult mai usor in cazul :

Persoanelor submisive Persoanelor sugestibile Persoanelor vulnerabile afectiv Persoanelor cu o slaba incredere in sine

De ce sunt usor de influentat persoanele cu o slaba incredere in sine?

Datorita nevoii intense de aprobare si acceptare din partea altora;

Insusirea unor idei reprezinta si o modalitate implicita de a fi recunoscuti de catre cei care le promoveaza.

Alti factori importanti in ceea ce priveste eficienta persuasiunii

Mediul fizic – un element ce produce o stare de discomfort duce la o stare tensionala care la rindul ei duce la o rezistenta la argumentatie; comunicatorul va fi privit ca o sursa indirecta a starii incomfortabile in care se afla auditorul

25

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

Climatul psihosocial

MANIPULAREA

DINAMICA GRUPURILOR

Este o forma de influentare agresiva care nu respecta liberul arbitru si in care primeaza interesele sursei.

Clasificarea formelor de manipulare

In functie de profunzimea efectelor obtinute:

M. superficiala (se vizeaza un anumit aspect atitudinal – determinarea sursei de a cumpara un anumit produs) M. profunda (sunt vizate orientarile fundamentale ale tintei in plan ideologic, cultural, religios) In fct de nivelul procesualitatii psihice implicate in inducerea schimbarii atitudinale:

M.Liminala – cind subiectul poate constientiza actiunea la care este supus M.Subliminala – bazata pe stimularea vizuala sau auditiva de tip subliminal

In fct de nr de subiecti manipularea poate fi:

A. Interpersonala

B. De grup

C. De masa

Ce este DEZINFORMAREA?

Un ansamblu organizat de tehnici si procedee de prelucrare, prezentare si transmitere a informatiilor cu scopul constient de a induce in eroare, a provoca deruta si de a manipula

26

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

opiniile si comportamentele persoanelor si grupurilor in conformitate cu scopurile ascunse ale sursei.

Procedee de manipulare informationala

Ascunderea/selectarea informatiilor pe criterii de utilitate ptr manipulator fara nici o legatura cu adevarul obiectiv - invocarea secretului este una din justificarile curente ale acestei actiuni

Distorsionarea informatiilor –se realizeaza prin :

Schimbarea ordinii corespunzatoare desfasurarii reale a evenimentelor

Asocierea cu evenimente/fapte care nu au legatura cu tema comunicarii

Amestecarea informatiilor cu comentariul si introducerea unor elemente parazite

Deformarea proportiilor – se realizeaza prin :

Acordarea unor ponderi arbitrare diferitelor unitati informationale fara legatura cu importanta lor reala Repetitii, sublinieri si extinderea spatiului acordat prezentarii informatiilor considerate convenabile in defavoarea celor considerate incomode

Intoxicarea tintei - lansarea unor pseudoinformatii care au rolul de a distrage atentia si de a orienta intr-o directie gresita actiunile si gindirea tintei

27

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Lansarea de zvonuri : afirmatii declarate a fi adevarate si care nu pot fi verificate despre persoane, evenimente sau situatii

Se realizeaza un proces de intoxicare a tintelor si crearea unui

panica si neincredere

climat convenabil manipulatorului

Lansarea unor :

Sloganuri Stereotipii de gindire Pseudoprincipii

Acestea vor fi invocate ulterior drept repere valorice incontestabile

Dirijarea asocierii faptelor astfel incit tinta sa perceapa anumite relatii cauzale sau de conditionare intre fenomene care nu exista in realitate

Blocarea surselor si a canalelor de comunicare ce transmit alte informatii sau care le dau alta interpretare decit cea dorita

Este o modalitate brutala de manipulare si presupune accesul la instrumentele formale ale puterii

Discreditarea surselor incomode sau inconvenabile – se realizeaza prin:

Atacuri la persoana Calomnii Interpretari tendentioase

Interpunerea unor “relee informationale” si a unor “agenti de influenta” care:

28

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Faciliteaza transmiterea informatiilor si a interpretarilor dorite de manipulator

Fabrica si promoveaza asa zisii “experti” analisti sau observatori invocati selectiv drept surse de autoritate absoluta intr-un domeniu

EXCLUDEREA SOCIALA

Persoană adultă fără adăpost - delimitări conceptuale

Există un loc unde poţi lua foarte uşor pulsul unei societăţi: strada. Ecran de proiecţie al unor problematici sociale extrem de diverse, strada este locul care adăposteşte şi ascunde o populaţie aparte, aparent ruptă de ansamblu, dar care nu este altceva decât rezultatul funcţionării dezastruoase a unui sistem socio-economic.

Scenă şi culise în acelaşi timp, strada posedă o formaţie foarte diversificată de actori. Înainte de a o prezenta, vrem să precizăm că vom trata aici doar persoanele aflate sub spectrul excluderii sociale şi nu pe cele pentru care strada este spaţiu de exercitare a “profesiunii”: bandele de hoţi, prostituatele, comercianţii şi consumatorii de droguri, cerşetorii de profesie, “viteziştii” (cei care fac întreceri cu automobilele în toiul nopţii).În mod natural, grupul de populaţie de care ne ocupăm intră în contact cu aceştia, însă infracţionalitatea nu este o caracteristică definitorie a persoanelor fără adăpost care se refugiază pe stradă.

Fără să avem pretenţia de a prezenta într-o ordine a importanţei, vom lista acele grupuri de persoane pentru care strada este căminul de zi cu zi.

29

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Una dintre cele mai dramatice situaţii o prezintă familiile cu copii. Indiferent dacă au câteva luni sau 15 ani, copiii sunt victimele totale ale unui context social nefavorabil. Sunt familii evacuate din fostele case naţionalizate, mame şi copii victime ale violenţei conjugale, familii care s-au constituit pe stradă din persoane fără adăpost şi, mai nou şi mai tragic, în canalele din Bucureşti (probabil şi în alte oraşe din ţară) întâlneşti familii de tineri ai străzii (foşti copii ai străzii).

Grupurile de copii ai străzii, din ce in ce mai bine organizaţi (cu lideri, zone de acţiune, modalităţi tot mai diverse de a “produce” bani) sunt deja un element definitoriu al peisajului stradal în marile oraşe. Şi aceasta în ciuda zecilor de programe şi organizaţii care şi-au propus diminuarea acestui fenomen social. Urmează bătrânii, cei mai mulţi escrocaţi de rude sau de alte persoane care s-au oferit să-i “ajute” şi i-au lăsat fără casă. Persoanele cu dizabilităţi psihice şi/sau fizice sunt un alt grup populaţional extrem de vulnerabil şi des întâlnit pe străzi. Foştii deţinuţi, în majoritatea lor tineri, aleg strada ca ultim refugiu deoarece sunt respinşi de familie. Unii vin după prima condamnare, alţii după mai multe şi constată cu stupoare că era mai bine în penitenciar. În final, grupul cel mai numeros, bărbaţi şi femei, tineri sau adulţi, necăsătoriţi, divorţaţi sau alungaţi din familie, şomeri sau plecaţi de acasă în căutarea unui loc de muncă.

Ce au aceste persoane în comun? Strada – o imensă ascunzătoare şi un loc de întâlnire pentru cei vitregiţi de soartă. Care sunt nevoile lor? O întrebare dureroasă şi, în acelaşi timp, un demers dificil pentru cei angajaţi în programe de asistenţă socio-medicală pentru persoane defavorizate social. Este foarte greu de găsit un numitor comun care să definească această populaţie. Copii de câteva luni şi bătrâni de 90 de ani, analfabeţi şi persoane cu studii superioare, indivizi sănătoşi sau bolnavi fizic sau psihic, persoane calificate profesional şi necalificate, oameni care s-au trezit pe stradă peste noapte şi alţii care au ales să trăiască pe stradă, femei, bărbaţi, persoane singure, familii… Oamenii străzii au un statut, să-i spunem, alunecos. Totuşi, vom prezenta două perspective asupra vieţii în stradă:

30

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

prima are în vedere o dimensiune dinamică (degradarea în timp) iar cea de-a doua una psihopatologică.

Ce anume se întâmplă cu o persoană ajunsă în stradă, ce o face să se adapteze şi să supravieţuiască aici? Prima perspectivă îi aparţine lui Alexandre Vexliard (1999) şi prezintă patru faze ale desocializării persoanelor fără adăpost.

1. Persoana re-activă, o abordare dinamică a motivării persoanei ca să facă demersuri.

1.a. Faza de agresiune Această primă fază în procesul de desocializare e numită faza agresivă. E o

perioadă de activitate intensă, în care se fac diverse încercări de readaptare exterioară şi în care personalitatea individului şi lumea sa interioară rămân neschimbate. Această fază apare în urma unui eveniment brutal (pierdere partenerului de viaţă,

În timpul acestei etape, persoana va încerca să facă tot

posibilul ca să-şi regăsească stabilitatea pierdută. Ea încă nu pare a fi conştientă de această nouă situaţie şi de ceea ce presupune ea. Încă din aceasta primă etapă, posibilităţile de acţiune, ca şi mijloacele pe care le are la dispoziţie ca să beneficieze de libertatea sa politică, economică şi socială sunt micşorate, diminuate şi degradate. Contactele cu anturajul persoanei se alterează (jenă faţă de noua sa situaţie, temerea că anturajul ar putea crede ca persoana are nevoie de ajutor

Valorile din trecut sunt motorul acţiunii. Aceste valori orientează atitudinile şi comportamentul individului. Păstrarea acestor norme contribuie la ridicarea pragului de rezistenţă până la desocializare, valorile trecutului cu care persoana continuă să se identifice reprezintă o barieră către acceptarea noii situaţii. Posibilitatea persoanei de a ieşi din această situaţie depinde de resursele sale (fizice, intelectuale, financiare) şi de mediul său afectiv (familial, amical În timpul acestei prime faze, persoana frecventează o lume complet noua pentru ea şi «pe care încă nu o recunoaşte ca fiind a sa». Agresivitatea pe care o manifestă ca să-

a locului de muncă, invaliditate

).

31

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

şi regăsească «stabilitatea» din trecut este îndreptată şi spre alte persoane excluse. Va trebui să înveţe să comunice totuşi cu aceşti noi parteneri pentru a putea face schimb de diferite informaţii. În această etapă, o lume nouă, diferită, i se deschide persoanei, dar ea nu vrea încă să o recunoască.

1.b. Faza de regresiune Această fază este o etapa de închidere în sine. Este produsă de experienţa unei situaţii recente, iniţial străină persoanei, dar care începe să-i devină familiară. Persoana încă respinge această nouă situaţie, ceea ce-o împiedica să o conştientizeze şi să îndeplinească acţiunile pe care le presupune această situaţie (înscrierea la şomaj, informarea despre drepturile sale În timpul primei faze, «lumea din trecut» îi era încă familiară, binevoitoare, însă, în timpul celei de-a doua etape, această lume îi devine treptat străină, chiar ostilă. Îi apare ca o lume care nu mai face parte din viaţa prezentă a persoanei, chiar ea e considerată cea care o «respinge». Noile acţiuni pe care le presupune aceasta situaţie (cum să găseşti de mâncare, unde să dormi, unde să te speli, unde să întâlneşti un lucrător social…) transformă concepţia persoanei asupra propriei vieţi. Persoana întreprinde din ce în ce mai puţine acţiuni, are din ce în ce mai puţine iniţiative, acestea solicitându-i un efort adesea epuizant şi pe care îi e din ce în ce mai greu să-l depună. Chiar dacă acumularea de eşecuri produce o angoasa faţă de viitor şi diminuează entuziasmul, numărul şi calitatea acţiunilor întreprinse şi pe care ar trebui să le întreprindă, persoana îşi păstrează încă speranţa că-şi va regăsi viaţa din trecut. Privaţiunile, restricţiile de toate felurile se accentuează şi respingerea tacită a anturajului agravează situaţia psihologică a persoanei. În acest stadiu, persoana se simte responsabilă de eşecurile sale şi încearcă să găsească o explicaţie. Reuşitele celorlalţi îi accentuează sentimentul ca ea are o deficienţă. Societatea, care era simţită ca binevoitoare, devine pe zi ce trece mai ostilă.

32

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Întoarcerea în trecut devine din ce în ce mai problematică. Situaţia care ieri era privită ca fiind accidentală devine o realitate inevitabilă. Această nouă situaţie devine insuportabilă atât la nivel economic, cât şi psihologic. Posibilitatea de a ieşi din acest impas va depinde de ceea ce va putea persoana să întreprindă.

În primele două faze pe care ni le descrie A. Vexliard, putem observa că persoana are voinţa şi posibilitatea fizică şi psihică de a întreprinde acţiuni care să-l ajute în cursul vieţii.

2. Persoana a-reactivă

A. Vexliard descrie în faza III şi IV a schemei sale dificultatea cu care se confruntă persoana ca să întreprindă acţiuni, deoarece atât reperele sale temporale, cât şi cele spaţiale sunt alterate.

2.a. Faza de fixare

Conflictul insuportabil trebuie rezolvat printr-un act care presupune ruptura cu trecutul. În timpul acestei faze, persoana conştientizează că a devenit parte a unei lumi noi; totuşi, păstrează conştiinţa omului care a fost şi care nu mai e. Încă de la primul şoc, persoana a trecut printr-o slăbire a intensităţii şi o scădere a numărului contactelor sale sociale. Aceste pierderi ale legăturilor provoacă un sentiment dureros de frustrare, de eşec, de devalorizare de sine care fac tot mai dificile acţiunile sale. În aceasta situaţie, persoana trebuie să suporte o atitudine mai mult sau mai puţin mascată din partea anturajului, chiar dispreţul său. Acest eşec resimţit duce la respingerea socială: dispreţul şi denigrarea constituie arme puternice de apărare a societăţii împotriva excluşilor. Astfel, persoana trece de la îndoială la nelinişte. Existenţa care începe atunci va fi caracterizată de un caracter

33

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

neregulat şi nesigur. Totul e provizoriu: muncă, condiţia de cerşetor, răscolitul prin gunoaie, la fel ca şi micile infracţiuni. Mai ales în timpul acestei de-a treia faze individul începe să bea. La început, bea ca să uite, apoi bea ca să bea (dependenţa alcoolică). Un nou stil de viaţă se instalează, dar această situaţie nu e încă acceptată de către persoană. Nu mai face parte din fosta lui lume, dar nici nu acceptă realitatea lumii în care trăieşte: cea a excluşilor social. Când evoluţia se fixează în acest stadiu, riscă să ducă la sinucidere. Aşadar, un ultim conflict trebuie eliminat, este important ca noile acţiuni şi noul mod de viaţă să fie justificate faţă de sine, dar şi în faţa celorlalţi. Acest proces interior va fi desăvârşit în timpul celei de-a patra faze.

2.b. Faza de resemnare Privaţiunile au micşorat nevoile, persoana uită reperele fostei lumi, având obligaţia interioară de a valoriza noua lume în care trăieşte. În acest stadiu poate fi întâlnit «cerşetorul filosof, cerşetorul liberal» care a devenit chiar mândru de starea lui. Regăsim aici mecanismele unei raţionalizări autiste care minimalizează rolul celuilalt şi universul «normal», precum şi negarea fostelor valori.

Persoana începe să aprecieze unii tovarăşi cu care a avut contacte utile. Noul stil de viaţă îl face să-şi piardă fostele obiceiuri, fostele contacte, legăturile afective, nevoile din trecut şi-şi creează altele noi, care însă sunt slabe: persoana începe să nu mai fie legată de nimic şi de nimeni. Această transformare interioară a afectat astfel chiar şi bazele personalităţii individului. De acum înainte, valorile sociale sunt respinse, etapele anterioare au creat condiţii favorabile interiorizării noilor valori care gravitează în jurul a doi poli: refuzul de a munci şi ataşamentul faţă de ceea ce cerşetorul numeşte «libertatea sa». Noua lume i-a devenit familiară, vechea lume nu merita decât dispreţ şi/sau indiferenţă. Astfel îşi rezolvă conflictul interior grav produs de marginalizarea sa socială şi încercă să trăiască în pace cu el însuşi.

34

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Cea de-a doua perspectivă aparţine unui autor francez, Patrik Declerk, care în cartea sa Les naufrages – Avec le clochards de Paris (2001), propune psihiatriei încadrarea condiţiei de PAFA (persoană adultă fără adăpost) ca pe o categorie nosologică de sine stătătoare.

Iată care sunt argumentele sale :

Toţi termenii utilizaţi s-au dovedit nesatisfăcători, PAFA scăpând din toate tentativele de înţelegere clară, deoarece gândirea are nevoie de definire, de ceva palpabil. Este evident că sărăcia joacă un rol important în viaţa lor, imensa majoritate provenind din periferiile urbane şi din zone rurale (ţărani, muncitori necalificaţi, familii care de mai multe generaţii trăiesc în mizerie, la marginea societăţii, cu probleme de violenţă şi alcoolism);

Dacă ar fi să luăm în calcul doar argumentele de tip sociologic referitoare la sărăcie şi excludere socială ar fi insuficient pentru înţelegerea fenomenului, deoarece analizând istoria de viaţă a acestor subiecţi se constată că este vorba de o psihopatologie serioasă, dublată de o patologie familială importantă.

Copilăria în particular a fost adesea marcată de traumatisme grave. Autorul argumentează că deşi manifeşti disponibilitate de a-i ajuta să schimbe ceva în viaţa lor, constaţi o imensă rezistenţă la schimbare, adesea o opoziţie, în faţa ameliorării durabile şi structurale a stării lor. Putem vorbi de o reacţie terapeutică negativă, paradoxală, prin care bolnavul refuză să-i fie mai bine. Astfel că, toate încercările de a-i ameliora starea, se transformă foarte rapid în eşecuri, adesea acompaniate de o agravare a simptomelor.

Vagabondajul este cu adevărat un simptom psihopatologic, rezultat al unei patologii sociale, economice şi culturale. Psihiatria clasică are tendinţa de a ignora specificitatea nosologică a vagabondajului, pe care-l consideră un epifenomen socio-economic de patologii psihiatrice. Astfel el este, în general, menţionat în manualele de psihiatrie sub forma alcoolismului, schizofreniei sau a tulburărilor de personalitate, acestea fiind susceptibile

35

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

să provoace marginalizarea indivizilor în cauză. În anumite cazuri acest proces poate conduce la vagabondaj dar, într-o manieră generală, psihiatria considerând că specificitatea acestui fenomen nu intră în atribuţiile sale. Poziţia clasică admite că anumite forme de patologie mintală antrenează consecinţe sociale, relaţionale şi economice care, marginalizându-i pe aceşti subiecţi, îi pot conduce în mod progresiv la vagabondaj, dar şi că viaţa în strada poate activa tulburări psihiatrice secundare. Ajunşi aici putem afirma, că este vorba de un model etiologic circular în care vagabondajul este atât o consecinţă şi un epifenomen, cât şi o cauză, dar în nici un moment această desocializare nu apare relevantă, prin însăşi natura sa, ca problematică psihopatologică de sine-stătătoare. Statutul său nu este niciodată cel al unui simptom, vagabondajul din această perspectivă rămânând o problemă a sociologiei. Cu aceasta psihiatria clasică se îndepărtează de la posibilitatea de a gândi specificitatea acestui fenomen.

Autorul concluzionează că, în privinţa vagabondajului, înţelegerea nu se reduce la un tip de cauză, fiind vorba de un proces etiologic multifactorial, care se cuplează cu efectele excluderii economice, sociale, familiale şi culturale. Aşa că, factorii de patologie socială, cel mai adesea factorii psihiatrici (alcoolismul, toxicomania, tulburările de personalitate, psihozele) se activează sau se amplifică sub influenţa vieţii în stradă. Putem vorbi chiar de o auto-excludere patologică, compulsivă şi endogenă, ce antrenează marginalizarea şi excluderea socială. Patrik Declerk afirmă: „excluderea, în anumite limite, acţionează ca un virus, care se instalează în inima subiectului, având forţa de se autoîntreţine la infinit”.

Autorul afirmă că, în rândul populaţiei PAFA, există o serie de simptome şi mecanisme psihice, care pun problema recunoaşterii nosologice a sindromului de desocializare. Prin acest sindrom s-ar înţelege un ansamblu de comportamente şi mecanisme psihologice, prin care subiectul se deturnează de la realitate şi de la nevoile de bază, căutând o satisfacţie sau cel puţin reducerea parţială a stării de rău pe care o trăieşte.

36

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Desocializarea constituie, în acest sens, versantul psihopatologic al excluderii sociale. Manifestările sale se regăsesc mai mult sau mai puţin în populaţia excluşilor, într-o manieră generală şi statistică. Excluderea este o problemă din ce în ce mai gravă, iar existenţa acestui sindrom este tot mai vizibilă. La persoanele situate în interiorul acestui spaţiu al excluderii, fenomenele de desocializare ajung să domine întreg tabloul clinic al manifestărilor.

Subiecţii îşi organizează, practic, propria degradare socială. Acest lucru este perfect ilustrat printr-un semn clinic tipic al acestui tablou: pierderea repetată, cvasiprogramată, a actelor de identitate. Aceasta antrenează automat o veritabilă paralizie socială a subiectului, care se găseşte din acel moment în „afara jocului” faţă de toate demersurile de ajutor social. Aceasta este, consideră autorul, o dublă mişcare prin care subiectul îşi rătăceşte, simbolic, identitatea oferind, în acelaşi timp, argumentul imparabil că nimic nu este posibil pentru el. Asistentul social încearcă mai multe săptămâni (dacă nu luni) la rând să refacă situaţia administrativă a subiectului, până când totul se anulează printr-o nouă pierdere a actelor de identitate.

În consecinţă, neînţelegerea acestui concept de desocializare şi a mecanismelor sale de funcţionare, face ca multe programe de reinserţie socială să aibă numeroase eşecuri, în mod sistematic

PSIHOLOGIA MULTIMILOR

MULTIMILE SOCIALE = ansambluri reale sau virtuale de indivizi, intre care exista similitudini sau raporturi care le orienteaza relativ convergent sentimentele, credintele, atitudinile sau comportamentele.

37

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

CLASIFICAREA MULTIMILOR

In functie de participarea constientizata in timp si spatiu la desfasurarea unor evenimente, putem face distinctia intre:

A) multimi reale - fizic constituite pe o anumita perioada si intr-un anumit loc datorita unor circumstante determinate (intruniri publice, mitinguri) B) multimi virtuale – dispersate fizic in spatiu si timp dar ai caror membrii sunt legati prin anumite caracteristici comune care ii fac sa dezvolte sentimente, atitudini sau comportamente similare in raport cu anumiti factori sociali

Membrii unor asemenea multimi virtuale nu isi constientizeaza reciproc prezenta decit in mod indirect, dar in anumite imprejurari se pot constitui foarte rapid ca multimi reale.

Membrii unei multimi virtuale nu au totdeauna constiinta apartenentei la o comunitate distincta, dar anumiti factori de natura socio culturala, profesionala, etnica, religioasa sau educationala le determina o orientare convergenta in raport cu o anumita problematica sociala.

In functie de caracteristicile structural- functionale care le orienteaza sentimentele si atitudinile multimile pot fi :

A) multimi gregare : sunt aglomerari umane spontane, a caror constituire este determinata de factori absolut circumstantiali; membrii acestora nu prezinta similitudini psihoindividuale si psihosociale care sa fundamenteze o solidaritate persistenta. Fiind practic nestructurata, aceasta forma de multime se dezintegreaza foarte usor, imediat ce au disparut factorii care au determinat concentrarea intr-un loc a respectivelor persoane. Insa, prezenta simultana a unui mare nr de oameni genereza o stare psihologica speciala, aparte ce poate declansa fen. si actiuni specifice multimilor psihologice(cf Le Bon). Printre caracteristicile cele mai importante ale acestei stari putem mentiona : o sensibilitate crescuta fata de stimuli puternici sau neasteptati, o diminuare a sentimentului de individualitate.

38

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

B) multimi psihologice : se caracterizeaza prin existenta unui obiectiv comun explicit sau implicit, care determina o puternica polarizare a sentimentelor, atitudinilor si comportamentelor. In acest caz intervine un factor structurant de natura psihologica, care asigura insa numai o coeziune circumstantiala in timp si spatiu. Participarea emotionala este foarte intensa, ceea ce creeaza conditiile pentru diminuarea apreciabila sau disparitia asa numitelor “bariere interpersonale”, comunicarea libera cu persoane total necunoscute, cresterea considerabila a gradului de sugestibilitate.

Asa cum remarca LeBon in aceste imprejurari ia nastere o “fiinta provizorie”, cu manifestari cu totul specifice, cu un potential pulsional-emotional considerabil, dezvoltat in dauna celui critic rational. Individul isi poate pierde in mare masura spiritul de discernamint pe fondul unor trairi emotionale destul de intense. Galeriile cluburilor sportive, mitingurile la care participa sustinatorii unui lider politic carismatic sunt exemple tipice de multimi psihologice.

C) multimi organizate : sunt formate din persoanele care participa deliberat la un eveniment, in virtutea unor caracteristici ale statutului lor socio-economic, politic, cultural, religios sau etnic. Factorul structurant deriva din actul deliberat al organizarii, prin care se induce legaturi determinate intre membrii. In acest caz, situatia sociala care fundamenteaza starea de multime are un caracter planificat si se desfasoara pe anumite directii principiale. Trasaturile pulsional-emotionale specifice comportamentului multimilor psihologice sunt mult atenuate in favoarea unor conduite preponderent rationale.

Si in acest caz se vor manifesta unele din fenomenele specifice comportamentului multimilor psihologice cum ar fi : sugestibilitatea si diminuarea responsabilitatii individuale. Exp. de multimi organizate : reuniunile profesionale, congresele politice, multimile formate la nivelul unei minoritati coordonate de un lider.

39

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

D) multimile comunitare : sunt ansambluri umane relativ omogene in raport cu un anumit criteriu (cultural, etnic, religios) consolidate in timp si constituite pe baza de similitudini naturale sau dobindite. TRADITIA este principalul factor coeziv, alaturi de constiinta apartenentei la comunitate in virtutea unor valori recunoscute si acceptate. Cele mai importante comunitati naturale sunt : clanurile, triburile, popoarele si natiunile; dintre cele constituite artificial : breslele profesionale si sectele religioase.

Traditiile reprezinta “amintirile esentiale ale unei comunitati”, cu alte cuvinte acele reprezentari, idei, convingeri, norme si modele consacrate in timp si asimilate de fiecare individ; sunt in egala masura rezultatul natural al existentei unei comunitati cit si unul dintre factorii coezivi esentiali. Datorita traditiilor, comunitatile capata un profil psihologic si comportamental distinctiv a.i. putem vb de psihologia specifica unui anumit popor sau unei bresle profesionale.

CARACTERISTICILE PSIHOLOGICE ALE MULTIMILOR

Trecerea de la multimea gregara la una psihologica echivaleaza cu o restructurare calitativa majora, prin care se trece de la o simpla aglomerare de persoane eterogene cu

legaturi conjuncturale si nesemnificative la o structura omogena, coeziva si sincrona in sentimente si actiuni. Ptr. a explica aceasta metamorfoza, Le Bon invoca 2 fenomene psihologice

principale

:

A. Dinamica raportului intre constient si inconstient; B. Fenomenul sugestiei colective

A. Din perspectiva dinamicii inconstient-constient structura personalitatii are un caracter bipolar :

40

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

1.o zona a personalitatii constiente, rationala ce permite manifestarea individualitatii prin discernamint, spirit critic, trairi afective nuantate si spirit de independenta; 2.o a doua zona, cea a personalitatii inconstiente, dominata de instincte, atavisme sociale, refulari, emotii primare, dependenta de multime, lipsa de discernamint.

Daca prima dimensiune a personalitatii se structureaza in ontogeneza prin educatie si integrare sociala, a doua exprima fondul comun si primitiv al comunitatilor umane primare. Situatia de multime genereaza conditiile unei regresii psihice in care personalitatea inconstienta prevaleaza asupra celei constiente, iar instinctivitatea ia locul rationalitatii.

Importanta elementelor si proceselor inconstiente in generarea fenomenului de multime este subliniata si de S. Freud care apreciaza ca prin participarea individului la o multime se creeaza conditiile pentru relaxarea cenzurii prin care sunt reprimate trebuintele inconstiente.

Potrivit lui Jung o serie de factori ce tin de inconstientul colectiv intervin in generarea fenomenelor de multime; arhetipurile sunt modele actionale primitive sedimentate in inconstientul colectiv prin intermediul lor putindu-se explica multe dintre reactiile si comportamentele specifice multimilor.

Sugestia : toate studiile asupra multimilor ajung la o concluzie fundamentala : facind parte dintr-o multime, individul sufera influente considerabile din partea acesteia, avind ca rezultat modificarea sentimentelor, modului de gindire si comportamentului.

Sub influenta multimii fiecare individ face lucruri pe care izolat nu le-ar fi facut niciodata; se comporta ca intr-o transa hipnotica, in care controlul constient asupra faptelor sale este considerabil diminuat.

Principalele conditii care favorizeaza producerea sugestiei sunt : ingustarea cimpului constiintei, un fond afectiv aparte, o puternica focalizare emotionala asupra unui obiect,

41

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

prezenta unui nr mare de persoane care reactioneaza unitar, influenta puternica aunui lider acceptat neconditionat, diminuarea drastica a spiritului critic; Sugestibilitatea crescuta este favorizata si de spiritul de imitatie .

Spiritul de imitatie - Este foarte accentuat in imprejurarile in care individul se simte mai protejat daca se identifica cu cei din jur, preluind idei, sentimente si modele comportamentale.

Specificul proceselor psihice implicate in fenomenul de multime

Cea mai evidenta trasatura a multimilor se refera la capacitatatea lor de a restructura caracteristicile psihice ale participantilor.

Indiferent de tipul de personalitate, nivel de instructie sau pozitie sociala, odata integrati intr-o multime, membrii acesteia simt, gindesc, isi imagineaza si reactioneaza intr-un mod cu totul nou, in virtutea asa numitei legi psihologice a unitatii mentale a multimilor; calitatile intelectuale individuale se pierd, rezultind regresii in plan afectiv, cognitiv si atitudinal.

Imaginatia Este totdeauna hiperbolica; puternic sustinuta emotional, fara a solicita implicarea rationamentului, imaginatia este motorul principal care pune in miscare multimile. Datorita imaginatiei debordante si a lipsei spiritului critic, multimea devine usor manipulabila.

Ideile Ideile multimilor sunt simple, excesiv schematizate, neargumentate rational, insa puternic sustinute intuitiv prin imagini, “cuvinte- forta” si simboluri;

42

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Rationamentele sunt bazate pe o logica primara; se fac asocieri intre lucruri disparate intre care exista numai iluzia unor legaturi cauzale. Se generalizeaza pripit, inadecvat si fara a se simti nevoia unei verificari.

Componenta emotionala Sentimentele, emotiile multimii , desi foarte intense, sunt deosebit de instabile, fluctuante in intensitate si incongruente in forma de manifestare.

Caracteristici ale comportamentului multimilor

Multimile gregare sunt neomogene, constituite strict conjunctural, cu o coezivitate foarte scazuta, fara constiinta unui obiectiv comun, susceptibile insa la fen de panica; sunt potential periculoase datorita imprevizibilitatii reactiilor unor indivizi, reactii care se pot generaliza prin contagiune si imitatie.

Multimile gregare se disperseaza de la sine cind dispare factorul ce a cauzat aglomerarea de persoane intr-un anumit loc si pe o anumita perioada de timp.

Multimile psihologice - acestea sunt constituite ca urmare a focalizarii emotionale si orientarii puternice pe un obiectiv comun; au constiinta unitatii lor ideatice.Pericolul real sau imaginar le sporeste coeziunea; sunt foarte sugestibile datorita gradului ridicat de emotionalitate, contagiunii mentale si diminuarii considerabile a rationalitatii si spiritului critic. De aceea accepta orice sugestie sau ordin care pare sa emane din interior.

Sunt foarte credule, impulsive, iritabile, necontrolate , imprevizibile in reactii si foarte usor de manipulat.

Pe un fond de totala inconsecventa, multimile psihologice trec cu usurinta de la o stare la alta diametral opusa.

43

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Potentialul agresiv este foarte mare, putind fi usor antrenate in actiuni violente sau criminale. Acest lucru se datoreaza faptului ca sentimentul de responsabilitate personala este mult diminuat, aparind un sentiment de putere invincibila, careia nimic nu ii poate sta in cale.

Starea de multime joaca un rol puternic dezinhibant pentru cei mai multi participanti; in astfel de situatii se poate observa cum ies la iveala cele mai profunde trasaturi si impulsuri primare ale individului.

Ptr. Cei care se lasa antrenati in fenomenul de multime, aceasta are functia unui adevarat drog, care le anuleaza cu atit mai mult cenzurile interioare cu cit sunt mai putin instruiti si integrati social.

Participarea afectiva la fenomenul de multime determina o puternica depersonalizare a individului precum si o relativizare a criteriilor lui axiologice, normative si comportamentale.

Vis-à-vis de moralitatea multimilor, aceasta este in cea mai mare masura determinata de contextul social general in care se produce fenomenul, de natura obiectivului care polarizeaza interesele si sentimentele participantilor, de evenimentele conexe care au avut loc (reactia autoritatilor, producerea unor evenimente colaterale dar cu un puternic ecou emotional in randul multimii).

Dimensiunea morala a comportamentului multimii este data si de calitatea sociala a liderilor precum si interesele implicite ale acestora.

In functie de natura factorilor care au determinat formarea multimii si de caracteristicile psihosociale ale participantilor, putem vorbi si de un profil psihologic si comportamental al multimii.

Cei mai relevanti indicatori prin care putem descrie profilul psihologic al multimii sunt:

a)Tonusul emotional (intensitatea trairilor) b)Tonul emotional (starea afectiva dominanta : bucurie, exuberanta, entuziasm, teama, furie, ura, revolta,…) c) Persistenta starii emotionale dominante (durata mentinerii tonului emotional de fond la un nivel care sa il faca vizibil)

44

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

d) Evantaiul emotional (registrul de stari emotionale pe care le traverseaza multimea in

diferite faze)

e) Suportul motivational al participarii (interesele si motivele explicite sau implicite)

f) Suportul ideatic sau ideologic

g) Prezenta unor centre de comanda( existenta unor persoane sau grupuri cu functii de

initializare si directionare a comportamentului multimii)

Determinarea profilului psihologic al multimii este esential pentru a explica sau anticipa modul de manifestare a acesteia, evolutia in timp si tipul de comportament manifestat in anumite imprejurari.

Multimile organizate -se formeaza si se manifesta pe baza unor initiative sau proiecte de organizare prin care se propun obiective, strategii de realizare a acestora, criterii si reguli de participare precum si anumite modele comportamentale.

-Daca la nivelul multimii psihologice omogenitatea este data preponderent de un proces empatic de sincronizare emotionala si atitudinala care implica imitatia si contagiunea, in cazul multimii organizate omogenitatea este asigurata de criteriile de selectie care stau la baza constituirii ei.

-Matricea organizatorica a unei multimi poate lua nastere si spontan in cadrul unei multimi gregare sau psihologice in conditiile in care este absolut necesara mentinerea unei coeziuni si a unei unitati de actiune.

Coeziunea multimilor organizate este de regula superioara altor tipuri de multimi, functionand pe criterii ideologice, culturale, economice, profesionale sau juridice bine precizate, sustinute motivational.

Spre deosebire de multimile psihologice care nu pot fi decat reale (fizic constituite la un moment dat si intr-un anumit loc), multimile organizate pot fi si virtuale, dispersate in

45

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

spatiu, insa cu o constiinta clara a existentei lor si cu mijloace specifice de comunicare intre membrii.

Din punct de vedere comportamental, multimile organizate sunt coerente in comportament, logice in gandire; in consecinta sunt relativ previzibile, fiind intr-o masura mult mai mica dominate de factori emotionali si conjuncturali.

Comunitatile - sunt multimi omogene organizate si relativ persistente a caror constituire si coeziune sunt datorate in principal unor factori axiologici si normativi. Datorita acestui fapt, mai ales in cazul comunitatilor permanente (popoarele si natiunile), ia nastere un profil spiritual specific in care intervin si determinatii de ordin istoric si geografic .

Spatialitatea joaca un rol extrem de important in constituirea profilului psihologic si spiritual al unei comunitati, mai ales prin configuratia sa.

Cu cat spatiul ocupat de o comunitate este mai restrans, cu atat nivelul de organizare e mai inalt, coeziunea mai puternica; cu cat comunitatea este dispersata pe spatii geografice mai largi, cu atat omogenitatea spirituala si comportamentala e mai redusa, existand tendinta aparitiei unor fragmentari si diferentieri.

Dinamica multimilor

Ca orice sisteme vii, multimile au o evolutie in care putem distinge mai multe etape:

formarea, evolutia, atingerea obiectivelor prin actiuni specifice, dezintegrarea sau transformare; aceasta succesiune are numai o valoare de referinta generala, in practica constatandu-se o mare varietate de momente intermediare, fluctuatii, inconsecvente si evolutii neasteptate, care dau adevaratul profil specific unei multimi.

Constituirea unei multimi psihologice poate presupune urmatoarele faze:

Concentrarea unui numar mare de persoane intr-un spatiu limitat

46

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Activarea unui anumit fond afectiv si atitudinal, pozitiv sau negativ. Producerea unui eveniment cu un mare impact emotional ce polarizeaza brusc atentia participantilor si declansaza o stare psihologica speciala, specifica fenomenului de multime. Prefigurarea unor obiective comune concordante cu “montajul psihologic” al multimii, starea emotionala si contextul social in care se desfasoara evenimentele.

Desfasurarea unor actiuni dirijate de centrele de influenta in sensul real sau aparent de realizare a obiectivelor adoptate spontan.

Aparitia unor stari de inconsecventa si deruta

Dispersarea progresiva a multimii paralel cu posibila organizare a unor parti ale acesteia.

“Starea remanenta” cand participantii dispersati fiind, pastreaza sentimentul puternic al trairii unui eveniment deosebit, ceea ce le confera calitate de multime virtuala care poate fi iarasi mobilizata in anumite conditii.

Aceasta succesiune este relativa insa, pe parcurs putand interveni factori sau evenimente ce pot modifica comportamentul multimii cu schimbari neasteptate de directie, treceri bruste de la o stare emotionala la alta si chiar rupturi in corpul multimii; insa in toate cazurile exista 4 factori esentiali ce au un rol extrem de semnificativ in aparitia, desfasurarea si structurarea fenomenului de multime psihologica, respectiv:

Montajul psihologic (modul specific de configurare a elementelor cognitive, afective, motivationale si atitudinale in raport cu o situatie sociala aparte) Sistemul de informare si influentare a participantilor Sistemul de conducere si coordonare a actiunilor multimii (se refera la aspectele psihosociale ale liderilor sau grupurilor care si-au asumat rolul de conducere a multimilor) Situatia sociala pe fondul careia se desfasoara actiunile multimii ( se are in vedere climatul psihosocial general, starea economica sau existenta unor tulburari sociale anterioare).

47

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

Comunicarea de masa

Reprezinta o activitate sociala dirijata, prin care informatiile si interpretarile complementare acestora sunt distribuite selectiv in cadrul unei colectivitati, folosind o serie de mijloace specifice, vizuale si auditive.

Spre deosebire de comunicarea interpersonala, comunicarea de masa are un caracter unilateral, este dirijata spre un nr mare de receptori potentiali, iar efectele mesajului transmis pot fi constatate numai indirect, evaluind opinia publica si modificarile atitudinale aferente. Functiile psihosociale ale mass-mediei

A) Fct de informare, constind in transmiterea sistematica de informatii catre indivizi, grupuri si organizatii;

B) Fct instructiv-educativa prin care se realizeaza difuzarea si asimilarea valorilor, normelor si modelelor culturale;

C) Fct de mobilizare sociala, constind in polarizarea actiunilor sociale in raport cu anumite obiective de interes general;

D) Fct de control social;

E) Fct de formare si directionare a opiniei publice;

F) Fct de divertisment. In perimetrul paradigmei “efectelor puternice” ale mass-mediei se evidentiaza citeva modele teoretice semnificative; la baza acestor teorii se afla ideea potrivit careia mass – media are efecte puternice si durabile ce pot viza cele mai profunde zone ale psihismului individual si ale organismului social

1. Teoria hegemoniei mass – media – afirma capacitatea mass-media de a se constitui ca un instrument eficient de dominare si control social, utilizind mijloace persuasive de tip cultural-simbolic; clasele aflate la putere domina societatea nu prin forta ci prin utilizarea sistemelor educationale si de informare in masa in scopul impunerii unui sistem de valori, norme si ideologii care le sunt convenabile.

48

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

2.Teoria dependentei de mass-media – oamenii devin progresiv dependenti de comunicarea in masa, care le ofera informatii, comentarii, interpretari, solutii ptr problemele de viata. Se creeaza astfel o puternica dependenta psihologica de mass-media, dependenta ce se amplifica in momentele de criza, tulburari sociale sau catastrofe naturale.

3.Teoria “glontului magic” – are la baza ideea conditionarii maselor prin cunoscutul mecanism pavlovian stimul-reactie. Stimulul (“glontul magic”) se prezinta sub forma unui puternic soc psihic ce se adreseaza celor mai profunde zone emotionale si instinctuale, ceea ce permite dizolvarea totala a indivizilor in multime, devenind astfel adevarati “sclavi psihici”. Mass-media poate actiona ca un “modelator magic” al sensibilitatii opiniei publice, avind in acest fel posibilitatea de a declansa comportamente sociale programate.

O doua paradigma se bazeaza pe teza unor efecte slabe, difuze si limitate ale mass-media, care nu are capacitatea de a controla neconditionat atitudinile si opiniile de grup; efectele sunt diferentiate in raport cu anumite categorii sociale, care la rindul lor reactioneaza selectiv la mesajele pe care le primesc .

1. Teoria medierii in comunicarea de masa – se pleaca de la constatarea ca mass- media nu isi exercita direct influenta asupra “tintelor”, ci prin intermediul unor semnificativi factori de mediere (persoane devenite lideri de opinie, grupuri de referinta); fara sa exercite un efect imediat, uniform si puternic asupra atitudinilor si opiniilor publice, mass-media contribuie mai degraba la consolidarea si structurarea unor opinii preexistente.

2.Teoria cultivarii – se evidentiaza efectul formator al mass-media asupra stilului de gindire, mentalitatilor si fondului informational al diferitelor categorii de public, insa acest efect se manifesta diferit de la un grup social la altul, in fct de factori cum ar fi nivelul de educatie sau profesia.

49

Copyright © DEPARTAMENT ID 2008

LAURENTIU MITROFAN

DINAMICA GRUPURILOR

3.Teoria influentei indirecte – daca celelalte teorii ofera o perspectiva pe termen scurt asupra dinamicii sociale, avind ca element comun teza influentei selective si directe asupra opiniilor, credintelor si atitudinilor membrilor unei colectivitati, teoria influentei indirecte ofera o perspectiva pe termen lung, in care cultura ca sistem stabilizat de valori devine tinta principala a comunicarii de masa.

COMPORTAMENT SI ATITUDINI

In lumea industrializata, in fiecare an, industria tutunului ucide aproximativ 2 milioane din clientii sai cei mai fideli . Considerand tendintele actuale, un raport din 1994, realizat de Organizatia Mondiala de Sanatate, indica un numar de jumatate de miliard de oameni ce vor fi ucisi de tutun. In Statele Unite, de exemplu, fumatul ucide 420000 oameni pe an – depasind fatalitatea cumulata a crimelor, sinuciderilor, SIDA, accidente rutiere, abuz de alcool si droguri. Desi sinuciderea asistata este ilegala, sinuciderea treptata determinata de consumul produsele industriei tutunului nu este. Unii se intreaba: cum pot trai impacati presedintii executivi ai companiilor producatoare de tutun, stiind ca produsele lor sunt responsabile de o fatalitate echivalenta cu prabusirea zilnica a 14 jumbo jet-uri ocupate total (fara a lua in consideratie procentul fatalitatii a tarilor din lumea a treia, care sunt in continua expansiune si astfel dificil de calculat). Directorii executivi ai companiei Philip Morris, una din cele doua companii lidere pe piata mondiala in promovarea tutunului – persoane inteligente, cu priviri familiste, si sustinatori ai comunitatii – dispretuiesc catalogarea lor drept “criminali de mase”. Acestia apara dreptul fumatorilor de a alege. “Este o problema de dependenta?” intreaba un vicepresedinte a unei companii producatoare de tutun “un cred. Oamenii fac tot felul de lucruri pentru a-si exprima individualitatea si pentru a protesta impotriva societatii. Iar fumatul este unul dintre aceste lucruri, dar un si cel mai grav”. (Rosenblat,

1994).