PREPARATE SPECIFICE BUCĂTĂRIEI INTERNAŢIONALE

Bucătăria franceză
Bucătăria franceză cea mai caracteristică este cea pariziană. Alimentele se pregătesc cu unt,
tehnica inăbuşirii e la mare cinste. Carnea şi sosurile se prepară, uneori, cu vin - băutura nelipsită.
Prima masă este micul dejun. Salata verde, brânzeturile şi fructele asortate încheie cele două mese
principale. Bucătăriei franceze îi datorăm escalopul, sufleurile, maioneza, savarina, tartele,
şarlotele.
Francezii aleg foarte atent produsele pentru fiecare masă, meniul este dependent de
sărbătoarea din calendar, nivelul festivităţii, momentul zilei sau pur şi simplu de fantezia
bucătarului.
Ora meselor se schimbă în funcţie de regiune, însă putem să admitem, că micul dejun, format din
cafea, ceai sau ciocolată fierbinte servite împreună cu un corn cu gem, este consumat între orele
şapte şi zece dimineaţa. Prânzul este servit la amiază, iar cina, care începe cu o supă - în jurul orei
douăzeci.  
Melcii…
Melcii îşi datorează popularitatea în bucătăria franceză lui Antoine Carem – creatorul „Elogiului
bucătăriei franceze”. Aceste mici moluşte, preparate cu unt, usturoi şi pătrunjel, au devenit aşa de
populare, încât au fost create farfurii speciale cu adâncituri pentru melci şi cleşti cu ajutorul cărora
se ţine cochilia fierbinte, făcând posibilă înfigerea furculiţei cu doi dinţi în melc.
Amatorii acestor moluşte câteodată nu îşi dau seama prin ce proces complicat trec melcii,
înainte să ajungă în farfurie. Pentru ca organismul lor să fie curăţat de resturile de mâncare, sunt
supuşi unei lipse de hrană timp de 10 zile. În continuare sunt supuşi unei spălări triple, sunt gătiţi,
răciţi şi din nou gătiţi. Apoi sunt introduşi răciţi în cochiliile sterilizate, care unse cu unt de usturoi
pot fi servite pe farfurie.
În funcţie de modul de producţie, pot fi diferenţiate Brânzeturi proaspete, moi cu coaja
acoperită de mucegai alb, brânza cu coajă spălată, brânza cu mucegai albastru natural, brânza din
lapte de capră, presate la cald sau rece.
Brânza constituie un element caracteristic al mesei franceze, este servită la prânz şi la cină pe
tavă de lemn.
Vinul
Francezii îl beau în loc de apă, lapte, ceai sau bere. Le-ar fi dificil să trăiască fără cel puţin un pahar
în timpul unei mese delicioase. Zilnic beau mărci puţin cunoscute, cel mai des provenite din mici
podgorii locale, în schimb la sărbătorile mai importante, vinuri de marcă şi cunoscute. Se apreciază,
că francezul de rând consumă 100 de litri pe an din această băutură alcoolică nobilă.