Sunteți pe pagina 1din 3

Interviul

Generalităţi:
Interviul-întrevederea, dialogul, discuţia cu pacientul
Interviul este o formă specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în intimitate între asistentă şi persoane care
recurg la îngrijiri de sănătate.
Permite depistarea nevoilor nesatisfăcute ale persoanei şi diverse manifestări de dependenţă pe care le determină.
Interviul este un instrument prin excelenţă de personalizare a îngrijirilor (instrument de cunoaştere a personalităţii).

Condiţiile Trebuie să se ţină cont de anumiţi factori importanţi:


pentru - alegerea momentului oportun pentru pacient
interviu - respectarea:
- orei de masă
- momentelor de oboseală şi de repaus
- a perioadelor când pacientul se simte foarte suferind
- asistenta să-şi organizeze astfel munca sa, încât să prevadă un timp suficient de lung pentru a
permite pacientului să se exprime în ritmul său
- asistenta trebuie, de asemenea, să creeze toate condiţiile ţinând cont de - intimitatea la care
pacientul are drept - şi de confortul pacientului
- interviul se bazează pe abilitatea asistentei de a stabili o comunicare eficace şi clară
- de asemenea, interviul presupune capacitatea asistentei de a manifesta un comportament care să
reflecte:
- atitudine de acceptare
- capacitate de ascultare
- atitudine de respect
- capacitate de empatie
Asistenta demonstrează acest comportament prin:
- menţinerea unui contact vizual - expresie (mimică) senină a feţei - surâzătoare (după caz)
- printr-o poziţie comodă şi limbaj care dovedesc pacientului dorinţa sa de a-l asculta şi de a-i uşura
urmărirea interviului.
Abilităţi ale Abilitatea de a facilita (favoriza) interviul
asistentei de a Sunt numeroase abilităţi, descrierea lor depăşind cadrul acestui îndrumar.
facilita interviul Vom enumera câteva: a) Abilitatea de a pune întrebări adecvate
întrebările pot fi: închise sau deschise.
întrebările închise - aduc un răspuns limitat prin „da" sau „nu".
Exemplu de întrebare închisă: „Aţi dormit bine?" (răspuns monosilabic).
întrebările deschise - permit pacientului să se exprime. Exemplu de întrebări deschise: „Vorbiţi-mi
despre problema care v-a adus la spital". Sau: „Puteţi să-mi descrieţi obişnuinţa dumneavoastră în
legătură cu somnul?"
întrebările deschise pot fi de diverse tipuri:
- de tip narativ (ex. „Povestiţi-mi ce probleme vă mai creează boala"), „Povestiţi-mi ceea ce
s-a petrecut" (desfăşurarea unui eveniment).
- de tip descriptiv (ex. „Descrieţi-mi felul dumneavoastră de a proceda").
- de tip de calificare (ex. „De ce nu mâncaţi niciodată carne?").
b) Abilitatea de a confirma (valida) percepţiile sale în legătură cu
pacientul, în aşa fel încât să elimine subiectivismul observaţiei
sale (ex. „Mi-aţi spus că sunt două zile de când vomaţi"). Cereţi-i
să vă repete ceea ce credeţi că nu aţi înţeles.
c) Abilitatea de a readuce pacientul la răspunsurile necesare -
atunci când face digresiuni (ex. „Văd că vă preocupă mult
digestia dv., dar n-aţi putea să-mi daţi amănunte şi despre
somnul dv.?").
d) Abilitatea de a face o sinteză (ex. pe scurt, „Ceea ce mi-aţi

27
povestit demonstrează că nu puteţi niciodată să vă destindeţi
din cauza nervozităţii dv.").
Abilitatea (capacitatea) de a aplica o ascultare
activă: - prin repetarea ultimei părţi din fraza pacientului,
-prin extragerea şi reformularea conţinutului emotiv din enunţul pacientului şi răspunzându-i în aşa
fel încât să-i demonstraţi că înţelegeţi ceea ce el simte (trăieşte).
Aceste accesibilităţi sunt necesare pentru a nu-l face pe pacient să se închidă în el, să nu mai
răspundă. Asistenta să ştie cum să pună întrebări suplimentare sau să treacă sub tăcere
unele chestiuni care pun pacientul în situaţii neplăcute.
Scop - începerea relaţiei asistentă-pacient, relaţie favorizată de schimbul de informaţii, idei şi emoţii
- obţinerea de informaţii asupra celor cinci „dimensiuni" ale pacientului: fizică, afectivă, intelectuală,
spirituală, socială
- observarea pacient"lui: interacţiunile dintre pacient şi familia sa, modul în care evoluează în mediul
spitalicesc
- furnizarea de date pacientului, care-l vor determina să pună întrebări şi să participe la stabilirea
obiectivelor şi efectuarea îngrijirilor
, Tipuri de - structurat
interviu - pentru obţinerea datelor de bază ale fiecărui pacient Ex.: „Cum vă numiţi?"
„Cu ce vă ocupaţi?" -semistructurat
- condus cu obiective şi puncte de reper dinainte precizate Ex.: „Relatati-mi despre suferinţele dv.
legate de constipaţie".
Etapele a. începerea interviului
interviului - asistenta se prezintă declinându-şi numele, funcţia şi explicând scopul interviului
Ex.: „Bună ziua dle... Mă numesc... şi sunt asistentă. Aş dori să discutăm 10 minute în legătură cu
starea dv. de sănătate şi să-mi răspundeţi la câteva întrebări care-mi vor permite să planific
îngrijirile. Sunteţi de acord?"
pacientul va fi asigurat de confidenţialitatea interviului
desfăşurarea interviului
asistenta pune întrebări deschise sau închise, ale căror răspunsuri vor forma „profilul" pacientului
pe parcursul interviului, asistenta şi pacientul devin, rând pe rând, emiţător şi receptor
Ex.: Pacientul: „Pentru ce este sursa de oxigen pe peretele
de deasupra patului meu? Asta înseamnă că sunt grav
bolnav?"
Asistenta: „Nu, nu înseamnă asta. Toate saloanele din această secţie sunt prevăzute cu surse de
oxigen. Spitalul are un sistem central de distribuire a oxigenului şi, dacă un pacient are nevoie, putem
să i-l administrăm rapid. Acesta este motivul pentru care aţi fost neliniştit?" Pacientul: „Nu, eram doar
curios". Asistenta: „în această situaţie, aveţi alte probleme care
vă neliniştesc?" Pacientul: „Da".
este de preferat să se semnaleze apropierea sfârşitului interviului
Ex.: „Am să vă mai pun două întrebări" sau „Vom termina în
două minute", c. concluzia interviului
la sfârşit, asistenta va trage concluziile asupra interviului Ex.: „Vă mulţumesc că mi-aţi răspuns la
aceste întrebări". „Am înţeles care vă sunt problemele". „Răspunsurile date de dv. mă vor ajuta să
vă planific îngrijirile