Sunteți pe pagina 1din 10

Intervenţii pentru menţinerea căilor respiratorii libere

Intubaţia se realizează cu ajutorul pipei Guedel (Fig. 8)


tehnica de introducere a pipei Guedel este descrisă în „Urgenţele
orofaringi medico-chirurgicale", de Lucreîia Titircă
ană important este ca lungimea canulei să fie corespunzătoare:

dacă este prea lungă ar putea împinge limba spre epiglotă Si astfel ar
Obstrua Căile aeriene

dacă este prea scurta limba nu poate fi menţinută în partea anterioară a


gurii
Intubaţia
este efectuată de medic sau cadre specializate pentru această manevră
traheală sonda de intubaţie poate fi introdusă nasotraheal (pe nas) sau orotraheal
(pe gură)
se efectuează sub anestezie generală (se mai poate utiliza şi anestezia
locală a laringelui)
poziţia pacientului este de decubit dorsal (uneori se poate aşeza sub
ceafă un sac cu nisip) (Fig. 9)
70
capul se extinde mult spre spate
se introduce lama laringoscopului
în cavitatea bucală, cu blândeţe
se încarcă limba pe lama
laringoscopului (Fig. 10)

cu vârful lamei, prin mişcări succesive de


înainte-înapoi, se agată epiglota care se ridică în sus, descoperind orificiul glotic
în cazul folosirii laringoscopului cu lamă curbă nu este necesară încărcarea
epiglotei

se introduce sonda traheală în orificiul glotei, fără a forţa


se verifică prezenta sondei în trahee:
prin apăsări ritmice pe torace trebuie să se perceapă suflu de aer prin sondă
accidentele intubaţiei traheale:
ruperea corzilor vocale prin utilizarea unor sonde groase sau manevre brutale
rupturi ale traheei prin utilizarea sondelor de calibru mare sau prin destinderea
exagerată şi menţinerea timp îndelungat a balonului de etanşare - edemul de glotă
după detubare
ASPIRAŢIA OROFARINGIANĂ SAU NASOFARINGIANĂ

71
Materiale - dispozitiv de aspiraţie
necesare - sonde sterile (Nelaton)
- mănuşi sterile
- soluţie sterilă pentru umectarea sondei
- prosop

Intervenţiil se evaluează semnele şi simptomele care indică prezenţa secreţiilor în


e - căile aeriene superioare
se explică pacientului în ce fel acest procedeu va permite degajarea căilor
asistentei - respiratorii
- se asigură intimitatea pacientului printr-un paravan
- se instalează pacientul în poziţie adecvată:
- semişezând, cu capul într-o parte - pacienţii conştienţi
- decubit lateral, cu faţa la asistentă - pacienţii inconştienţi
- se protejează lenjeria de corp cu un prosop
- spălarea pe mâini
- îmbrăcarea mănuşilor sterile
- fixarea sondei la aparatul de aspiraţie
- măsurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nară la tragus
- umectarea capătului liber al sondei
- introducerea sondei:
pentru aspiraţia orofaringiană sonda se introduce pe marginea gurii,
- lăsându-o să alunece în
orofaringe
- pentru aspiraţia nasofaringiană, sonda se introduce într-o narină, dirijând-o
spre centru, de-a lungul
peretelui despărţitor al foselor nazale
se efectuează aspiraţia timp de 15 secunde, rotind sonda pentru a
- extrage secreţiile de pe
toată suprafaţa
- se extrage sonda
- se clăteşte în soluţie sterilă, efectuând o aspiraţie
- se lasă pacientul să se odihnească 20-30 secunde
dacă are canulă pentru oxigenoterapie, se reamplasează în acest
- interval
- se solicită pacientului să respire profund şi să tuşească între aspiraţii
după terminarea aspiraţiei, se efectuează igiena bucală; se
- îndepărtează prosopul
materialele utilizate se curăţă, se dezinfectează şi se
- pregătesc pentru
sterilizare

DE REŢINUT:
se vor respecta cu stricteţe măsurile de asepsie
nu se efectuează aspiraţia în timpul introducerii sondei

TRAHEOSTOMIA

Traheostomia
constă în realizarea unui orificiu la nivelul
traheei - prin incizie chirurgicală
şi introducerea unei canule prin acest orificiu
în scopul asigurării respiraţiei pe această cale
canula corect introdusă în trahee va avea ca efect: (Fig. 11)
apariţia fluxului aerian zgomotos prin canulă
afonie
apariţia de cele mai multe ori a tusei
ameliorarea insuficienţei respiratorii

72
Rolul asistentei în efectuarea traheostomiei
pregătirea materialelor şi instrumentarului necesar:
canule pentru traheostomie
trusă pentru traheostomie
casoletă cu câmpuri sterile
casoletă cu comprese sterile
mănuşi sterile
seringi şi ace sterile
soluţii pentru anestezie locală
soluţii antiseptice
pregătirea psihică a
pacientului - explicarea
procedurii
-pregătirea fizică a pacientului
aşezarea în poziţie de
decubit dorsal cu capul în
hiperextensie
realizarea câmpului operator:
dezinfecta cu alcool
iodat a regiunii cervicale,
anterior şi lateral
servirea medicului cu instrumentar
necesar efectuării anesteziei
locale şi - după introducerea
canulei, fixarea
acesteia în jurul gâtului cu ajutorul unei meşe

îngrijiri după traheostomie

supravegherea atentă a
permeabilităţii canulei - observarea
plăgli (eventuale
sângerări) ... _
toaleta
plăgii (dacă
apar cruste
moaie fără a in traduce soluţii an tiseptice în orificiu
- umidificarea aerului inspirat
schimbarea ca- nulei la intervale stabilite de
medic
efectuarea toaletei cavităţii bucale de 3 ori/zi
piesa interioară a canulei va fi curăţată
frecvent cu soluţii
instruirea pacientului şi familiei privind
îngrijirile la domiciliu

Decanularea

durează aproximativ o săptămână


- scoaterea canulei se face progresiv, timp
de câteva ore pe zi, pacientul fiind
supravegheat atent
- dacă apar semne de hipoventilaţie se
reintroduce, urmând ca în următoarele zile
să se prelungească progresiv perioadele
fără canulă
- trebuie precedată de o bună pregătire
psihică a pacientului, care s-a dezobişnuit
să respire pe nas şi are teamă de asfixie,
mai ales în timpul nopţii