Rugăciune

Doamne iartă-mi răutatea

Din cuvinte şi gândire,
Din trăirea egoistă
Şi părerile de sine.

Dă-mi putere’n simţământul

Tainic şi duhovnicesc,
Dă-mi smerenie profundă,
Mai deplin şi mai firesc.

Să trăiesc viaţa-n credinţă,

Tot mai vie mai curată,
Mai firească şi mai sfântă
Şi cât mai nevinovată.

Dămi adâncă cercetare

Să cunosc răul din mine.
Dă-mi să scap de judecare
În păcatele străine.

Dă-mi cuvânt ce poartă milă

Şi iubire’adevărtă,
Dă-mi să simt în orice semen
Suferinţa ce o poartă.

Dă-mi să plâng cu cel ce plânge,

Şi să-i dau –întru credinţă-
Şi cămaşa de pe mine,
Să-l mângâi în suferinţă.

Dămi iubirea Ta divină

Pentru ţară şi popor
Să mă pot ruga cu lacrimi
Scumpule Mântuitor.

Dămi să plâng în rugăciune

Pentru oamenii curaţi,
Plini de lipsuri şi necazuri
Şi la bănci îndatoraţi.

Pentru cei bătrâni şi singuri

Ce n-au bani nici pentru pâine,
 Şi au datorii la apă,
La căldură şi la Tine.

Pentru pruncii ce vin Doamne,

Azi pe lumea suferinţei
În familii fără viaţa
Şi virtuţile credinţei.

Pentru preoţi şi biserici,

Pentru’nalta ierarhie,
Spre-a nu despărţi credinţa
De lumina veşniciei.

Dă-ne Doamne tuturora

Înţelegerea credinţei
În care-au trăit străbunii
Şi folosul suferinţei.

Nicolae Mirean