STUDIU DE CAZ

Tema: Eşec scolar

Cristea Cristina-Mihaela

Facultatea de Științe Aplicate

Grupa:1331

Structura temei:

Parte teoretică
 Motivarea temei
 Documentare
Parte practică
 Prezentarea cazului
 Obiective
 Etapele demersului practic-aplicativ
Simptomatologie/ manifestare

Istoricul evoluţiei problemei

Găsirea soluţiilor

Rezultate

Concluzii
 I. Partea teoretică

1. Motivarea temei

Realitatea actuală demonstrează că unii elevi au dificultăţi de adaptare la viaţa şi activitatea

şcolară, datorate în unele cazuri eşecului şcolar, acest fapt conducând la o atmosferă tensionată în
clasa de elevi.

Cadrul didactic este interesat să ajute elevii care întâmpină astfel de dificultăţi, să le
depăşească, să-i integreze în activitatea didactică pentru a se adapta cu succes la viaţa şcolară.

2. Documentarea

Suntem înconjuraţi de enigme şi nu puţine: ne naştem la o anumită dată din părinţi pe care
nu-i putem alege, într-un loc mai mult sau mai puţin atractiv, avem dascăli, dar şi elevi pe care nu-i
putem selecta, suntem foarte jucăuşi, curioşi, agitaţi, fricoşi, timizi...Toate acestea de unde ne vin şi
de ce suntem atât de diferiţi?

De ce unii elevi au rezultate foarte bune la învăţătură, iar alţii sunt predispuşi la eşec şcolar?

Dicţionarul de psihologie defineşte eşecul ca fiind o „nereuşită, insucces, înfrângere totală

sau parţială în îndeplinirea unui proiect, realizarea unui scop, obţinerea a ceva. Cauzează starea de
frustrare cu evoluţii negative, reluare a tentativelor. Gradul de eşec depinde şi de nivelul de
experienţă al subiectului. Psihologia existenţială analizează condiţia de eşec considerată ca implicaţie
a condiţiei umane. Sentimentul eşecului este considerat un complex centrat pe certitudinea
subiectivă a eşecului astfel provocându-l”. Insuccesul şcolar (rămânerea în urmă la învăţătură, eşec
şcolar) constă în neîndeplinirea de către elevi a cerinţelor obligatorii din programe, fiind efectul
discrepanţei dintre exigenţe, posibilităţi şi rezultate.

1. Forme de manifestare:

a) faza premergătoare (încetinirea ritmului, apariţia lacunelor);

b) faza rămânerii în urmă la învăţătură (semnalează acumularea golurilor mari în cunoştinţe, evitarea
oricărui efort de îndeplinire individuală a sarcinilor, aversiune faţă de învăţătură);

c) repetenţia sau abandonul.

2. Cauzele eşecului şcolar:

a) cauze de ordin fizio-psihologic:

  tulburări somatice, neurologice, endocrine;
 tulburări legate de pubertate;
 deficienţe sezoriale;
 boli specifice vârstei;
 insuficienţe ale elaborării intelectuale;
 inteligenţa şcolară sub limită;
 instabilitate neuromotorie, etc.
b) cauze de ordin social-familial :
 familii dezorganizate;
 familii schimbătoare;
 atmosfera “încărcată” cu tot felul de excese;
 nivelul igenico-sanitar;
 nivelul cultural scăzut al familiei (părinţi excesiv de grijulii, cei intoleranţi, cei indiferenţi);
 părinţi navetişti.
c) cauze de ordin pedagogic:
 prezentarea într-un mod ilogic şi neatractiv a conţinutului lecţiei;
 evaluări injuste;
 tratarea unor copii ca pe “paria” clasei;
 autoritatea excesivă;
 conlucrarea precară cu familia;
 pregătirea superficială pentru lecţii.
Considerând că prin referirile la necesitatea cunoaşterii psihologice, a metodelor, a
simţului diagnostic, învăţătorul, împreună cu psihologul şcolar pot forma o echipă cu
orizonturi diferite pentru a accepta cum se pot dobândi cunoştinţe despre personalitatea
fiecărui elev şi ce fel de decizii se iau cu privire la procesul instructiv, cum se poate asigura
intervenţia adecvată pentru a preveni eşecul şcolar.

II. Partea practică

1. Prezentarea cazului
Nume: U. A.

Gen: masculin

Vârsta: 11 ani
Problema: eşec şcolar

2. Obiective

O1: identificarea cauzelor care au determinat problema

O2: elaborarea unui proiect de intervenţie de rezolvare a problemei

O3: aplicarea măsurilor din cadrul proiectului şi urmărirea evoluţiei în plan comportamental

3. Etapele demersului practic-aplicativ

3.1. Simptomatologie/ manifestare

 dezvoltare fizică normală;

 capacităţi intelectuale de nivel mediu;
 memoria în general de tip reproductiv;
 imaginaţia lipseşte, fiind ancorat în prezent;
 nu face corelaţii, lipsă de gândire logică;
 capacitate redusă de concentrare a atenţiei;
 când trebuie să lucreze singur nu-şi termină niciodată activitatea, se plictiseşte uşor,nu
rezistă la efort intelectual susţinut, îşi deranjează colegii;
 voinţa- lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărât;
 limbajul scris/oral destul de sărac, nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se pune în mod
direct o întrebare; întâmpină dificultăţi la exprimare în scris;
 dificultați la citire;
 scrie greu după dictare;
 dificultați la tabla inmulțirii si a impărțirii
 nu rezolvă probleme cu mai multe operaţii;
 nu recunoaşte figurile geometrice elementare
 motivaţie de tip extrinsec;
 reacţionează pozitiv dacă este lăudat, dar se supără foarte tare dacă este certat în faţa altora,
dorind să se răzbune pe cei care au asistat la discuţie;
 rămâne singur în timpul recreaţiilor, colegii îl ocolesc, pentru că are de multe ori un
comportament violent.
 3.2. Istoricul evoluţiei problemei

Eşecul şcolar este o problemă întâlnită frecvent în şcoala românească, încă de la

învăţământul primar.

Provine dintr-un mediu familial cu potenţial intelectual scăzut. Părinţii, necăsătoriţi

legal, au în îngrijire doi copii: U.A şi o fată de 5 ani, care nu frecventează cu regularitate grădiniţa.
Tatăl şi mama se angajează ca muncitori sezonieri, neavând un loc de muncă stabil, şi nici un fel de
calificare. Beneficiază de ajutor social. Preocuparea pentru situaţia şcolară a fiului lor este aproape
nulă, acestuia i se asigură doar adăpost, hrană, îmbrăcăminte şi rechizitele necesare la şcoală.

Elevul nu a reuşit să se integreze în colectivul clasei, având o fire suspicioasă, puţin

comunicativă, chiar agresivă. Nu reușeste să citească cursiv şi să scrie dupa dictare, întâmpină
dificultăţi la calculul oral şi scris. În timpul orelor îi necăjeşte pe colegi, fapt care a determinat apariţia
unei situaţii de criză în clasa de elevi.

3.3. Găsirea soluţiilor

1. Se acţionează la nivel personal prin:

 realizarea unui plan de intervenţie pe domeniul cognitiv şi socio-afectiv integrat în planul
comun elaborat pentru ceilalţi elevi. Acest plan are ca scop integrarea elevului şi evitarea
marginalizării lui;
 adaptarea sarcinilor conform posibilităţilor elevului;
 stimularea motivaţiei pentru învăţare prin acordarea de laude, recompense;
 creşterea încrederii în forţele proprii;
 motivarea atitudinii pozitive a elevului faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia .
2. Se acţionează la nivelul clasei de elevi:
 înlesnirea integrării în grup (implementarea unor activităţi pe grupe- acest lucru ducând la
construirea unor relaţii de colaborare şi întrajutorare între elevi);
 participarea la activităţi extraşcolare (serbări, expoziţii cu premii, excursii, programe
distractive).
3. Se acţionează la nivelul familiei:
 excluderea cauzelor emoţionale datorate familiei;
 realizarea unei relaţii de colaborare între profesor şi familie, prin invitarea părinţilor la orele
de consiliere organizate săptămânal, în vederea schimbării atitudinii acestora faţă de şcoală,
prin implicarea activă în educarea propriului copil .
 3.4. Rezultate

În urma strategiilor aplicate U.A. a înregistrat următoarele progrese:

 citește aproape cursiv cu mici dificultați;

 scrie după dictare cu mai multa usurință;
 nu mai intâmpina dificultați la tabla inmulțirii si a impărțirii;
 recunoaşte figurile geometrice elementare ;
 chiar dacă nu realizează toate sarcinile de lucru , nu-şi mai deranjează colegii;
 participă la realizarea sarcinilor în activităţile pe grupe;
 în pauză comunică cu colegii pe diferite teme (jocuri, emisiuni, cântece).

III. Concluzii

Eşecul şcolar este o problemă deosebit de gravă, care poate conduce, în cazul în care nu se
adoptă strategia de intervenţie potrivită, la abandon şcolar.

De aceea este deosebit de important ca profesorul să examineze cu foarte mare atenţie

situaţia descoperită, să identifice cauzele care au generat-o, pentru a putea interveni sub aspect
educaţional, pentru înlăturarea acestora, pornind de la solidaritatea dintre cunoaşterea psihologică şi
eficienţa activităţii educative.

Pentru depăşirea cu succes a situaţiei de criză este deosebit de important ca profesorul să

implementeze programul de intervenţie adecvat. Sarcinile propuse trebuie să fie formulate cât mai
clar şi concis, să încurajeze de la cel mai mic progres şcolar, înregistrat în domeniul cognitiv sau
comportamental al elevului, pentru integrarea acestuia în colectivul clasei.

Pentru reuşita strategiei de intervenţie propuse este deosebit de important să existe o

colaborare permanentă între profesor şi părinţi.

Înfăptuirea practică a celor sugerate implică un oarecare efort din partea acestora. Este o
datorie socială pe care o au aceste două categorii, fiecare în parametrii speciali de viaţă, trebuind să
creeze condiţia optimă de formare a OMULUI chemat să păşească în viaţă.