Asocierea TB / cancer bronhopulmonar:

mecanisme intime oncogenetice

George Mihail Man* Sorina Octavia Honțaru*, Monica Marilena Țânțu*

Tuberculoza pulmonară – cauză a cancerului bronho-pulmonar

Studii experimentale care au intenționat să dovedească relația de cauzalitate între TB și
cancer au arătat că infecția cronică TB poate genera o transformare în mai multe etape a
celulelor, determinând displazie și malignizare celulară, cu apariția unui carcinom
scuamocelular prin acumulare de alterări genomice și prin efectul tumorigen al factorilor de
creștere. Macrofagele infectate cu Mycobacterium Tuberculosis (MT) exprimă nivele
crescute de azotat-sintetază inducibilă, determinând producerea specii de azot reactiv și
oxigen (ROS) care provoacă denaturarea ADN-ului. Activarea factorului de transcripție, a
factorului nuclear legat de E2 prin stress oxidativ, induce direct metaplazie scuamoasă
celulară. Proliferarea celulelor cu ADN denaturat ar fi blocată în mod natural la trecerea din
faza G2 în faza M a ciclului celular, sau aceste celule ar fi eliminate prin mecanismul pro-
apoptotic mediat de gena p53. Acest din urmă mecanism este antagonizat prin activarea căii
pro-inflamatorii mediate de factorul nuclear KappaB, ceea ce conduce la proliferarea celulelor
cu ADN denaturat. Deci, factorii esențiali în mecanismele imunitare de protecție participă și
la inițierea și la promoția tumorigenezei pulmonare. Macrofagele infectate cu MT produc
epiregulina, un puternic factor de creștere epitelial, care acționează ca factor puternic de
creștere a celulelor epiteliale premaligne.
Un mecanism patogenic ipotetic a fost postulat în baza experimentelor in vitro și in
vivo care explică cum inflamația determină cancerul schiros pulmonar. Producția
prostaglandinelor ROS, a leucotrienelor (LT) și citokinelor (al căror răsuns mediat celular de
către macrofagele infectate cu MT duce la denaturarea ADN) are ca adjuvant creșterea ratei
de diviziune celulară prin inhibarea sintezei de p21, inhibarea apoptozei celulelor cu ADN
denaturat și declanșarea sintezei familiei de proteine reglatoare ale apoptozei din limfomul cu
celule B tip 2. Acest șir de mecanisme determină mutageneza celulelor progenitoare,
amplifică angiogeneza stimulată de ciclooxigenazei-2 și fibroza extensivă asociată infecției
recurente cu MT, eventual determinând tumorigeneza.
Legătura cu clinica
Diagnosticul clinic al coexistenței TB-ului cu cancerul bronho-pulmonar este adesea
o provocare. Evoluția atipică a TB-ului, prezența durerii, dovada radiologică a eroziunii
costale, ca și apariția unei limfadenopatii hilare ipsilaterale, ridică suspiciunea posibilității
coexistenței unei malignități. Evoluția tuberculozei coexistente cu cancerul bronho-pulmonar
s-a dovedit a complica prognosticul acestuia din urmă. Această asociere TB - cancer
bronhopulmonar produce adesea o întârziere în diagnostic (de 13 luni în medie, în anumite
studii) și în instituirea unui tratament corespunzător, fiind asociată cu un prognostic
defavorabil.
Concluzii
În concluzie, inflamația cronică și fibrozarea/cicatricea TB poate duce la dezvoltarea
neoplasmului bronho-pulmonar. Există mai multe mecanisme intime celulare ale acestei
oncogeneze, incluzând alterări genetice, intervenția unor factori de creștere tumorali,
implicarea macrofagelor, inactivarea genei p53 datorită inflamației cronice TB, apariția unor
mediatori chimici ai inflamației care inhibă sinteza de p21cu reducerea apoptozei celulare și
stimularea angiogenezei tumorale. Coexistența TB-ului cu cancerul determină dileme
diagnostice datorate similarității simptomelor, întârziind diagnosticul și instituirea terapiei
corecte. Și cancerul influențează evoluția negativă a TB-ului preexistent prin scăderea
imunității și prin efectele secundare chimioterapiei.

* Universitatea din Pitești 1