Metode de studiu[modificare | modificare sursă]

Analiza dimensională[modificare | modificare sursă]

Analiza dimensională este un procedeu prin care evoluția unui fenomen fizic este formulată printr-o
relație între grupuri a-dimensionale de variabile, în care numărul grupurilor este mai mic decât numărul
variabilelor. Analiza dimensională se bazează pe Legea omogenității dimensionale, care poate fi
enunțată astfel: orice ecuație obținută analitic pentru un fenomen fizic este valabilă indiferent de
sistemul de unități de măsură considerat. O confirmare plauzibilă a acestei legi o constituie faptul că
fenomenele naturale se desfășoară total independent de unitățile de măsură concepute de om și, ca
urmare, ecuațiile fundamentale corespunzătoare acestor fenomene ar trebui să fie valabilie pentru orice
sistem de unități de măsură. Ecuațiile fundamentale ale fizicii fiind dimensional omogene, toate relațiile
care derivă din acestea vor fi dimensional omogene, adică toți termenii ecuațiilor respective vor avea
aceeași reprezentare dimensională.[5]
Pe baza Legii omogenității dimensionale se pot formula cele două teoreme ale analizei dimensionale:

1. Dimensiunea unei mărimi derivate este produsul unor puteri ale dimensiunilor mărimilor
fundamentale.[15]
2. Orice relație între m mărimi fizice, dintre care k sunt mărimi fundamentale, poate fi scrisă ca o
relație între m-k mărimi adimensionale, formate din combinații ale acestor mărimi fizice.
Cea de-a doua teoremă este cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Teorema
π[16] sau Teorema lui Buckingham[17].
O altă aplicație importantă a Legii omogenității dimensionale constă în stabilirea relației dintre variabilele
care descriu un fenomen fizic, atunci când, pe baza unor studii experimentale, au putut fi precizate
variabilele respective. Aceasta se realizează printr-un procedeu numit analiză dimensională, în cadrul
căruia evoluția fenomenului fizic este formulată printr-o relație între grupuri adimensionale de variabile,
relație în care numărul grupurilor este mai mic decât numărul variabilelor. Avantajele folosirii acestui
procedeu constau în reducerea numărului de experimente necesare stabilirii relației între variabilele
respective, precum și în simplificarea acestor experimente.[18]
Metoda analizei dimensionale se folosește atunci când, pe bază experimentală, pot fi cunoscuți
parametrii hidraulici ai fenomenului studiat. Etapele de lucru sunt[19]:

 experimentul - pentru stabilirea parametrilor hidraulici;

 dezvoltarea teoretică - pentru determinarea criteriilor și a legilor de similitudine;
 încercările pe modelul hidraulic executat conform legilor de similitudine stabilite.
Prin definiție, dimensiunea unei mărimi fizice este o expresie matematică care arată modul în
care unitățile de măsură ale mărimii respective depind de unitățile de măsură ale mărimilor fizice
fundamentale. Cu alte cuvinte, dimensiunea unei mărimi fizice este un simbol care exprimă calitativ
legătura dintre acea mărime și mărimile fizice fundamentale. O mărime fizică este adimensională dacă
valoarea ei nu depinde de sistemul de unități de măsură adoptat (de exemplu raportul a două forțe etc.).
[20]