Modelarea hidraulică[modificare | modificare sursă]

Un instrument extrem de util pentru studiul fenomenelor legate de curgerea apei sub presiune sau cu
suprafață liberă, legat de aplicațiile practice ale hidraulicii, îl constituie modelarea hidraulică,
concretizată prin modele fizice și modele matematice.
Datorită complexității fenomenelor hidraulice a apărut necesitatea utilizării pe scară largă a metodelor
experimentale de cercetare, printre care cea mai importantă este modelarea hidraulică - studiul
fenomenelor hidraulice pe modele la scară redusă, executate în laboratoare hidraulice special
amenajate. Necesitatea folosirii modelelor la scară redusă s-a ivit încă de la începuturile
hidraulicii. Galileo Galilei scria:
„M-am lovit de mai puține greutăți la descoperirea mișcării corpurilor cerești, cu toată depărtarea lor
uimitoare, decât la cercetările asupra mișcării apei curgătoare, care se produce sub ochii noștri.”

—Charles Jaeger, Hydraulique technique[29]

Dar folosirea modelării hidraulice ca metodă științifică de cercetare nu a fost posibilă decât începând cu
secolul XX, după ce au fost puse bazele teoriei similitudinii și analizei dimensionale. [30]
De multe ori se confundă noțiunea de modelare hidraulică cu efectuarea unor studii pe modele la scară
redusă; noțiunea respectivă are însă un conținut mult mai vast. La baza modelării hidraulice stă
înlocuirea ecuațiilor complete ale hidrodinamicii care descriu curgerea apei într-un domeniu dat, în
condiții inițiale și la limite cunoscute, cu relații între parametri de tip hidraulic, relații în care se admit
aproximațiile tipice ale hidraulicii (se consideră mărimi medii pentru viteze, presiuni, debite, forțe;
distribuții simplificate ale vitezelor, concentrațiilor etc.).
Principalele instrumente ale modelării hidraulice sunt modelele fizice și modelele matematice. Modelele
fizice se bazează pe criterii de similitudine, deduse din considerente hidraulice, în timp ce modelele
matematice se bazează pe rezolvarea numerică a unor ecuații simplificate, de tip relații hidraulice. [31]
O comparație între modelele fizice și cele matematice poate să pună în evidență atât avantajele, cât și
dezavantajele fiecărei categorii de modele. Sunt însă de comentat limitările modelării hidraulice, limitări
inerente oricărui tip de modelare.
Una dintre dificultățile importante întâlnite la realizarea modelelor fizice este îndeplinirea simultană
a criteriilor de similitudine. De multe ori se impune renunțarea la îndeplinirea strictă a unui criteriu de
similitudine în favoarea altuia, mai important din punct de vedere al fenomenului studiat. Criteriile de
similitudine sunt foarte dificil de îndeplinit simultan în cazul modelelor fizice. Renunțând la unele dintre
aceste criterii în favoarea altora, se pot realiza totuși modele extrem de utile în studiul unor cazuri
concrete.[32]
O altă limitare a modelelor fizice o constituie imposibilitatea modelării unor zone prea întinse. De
asemenea, așa numitele efecte de scară constituie o limitare în interpretarea rezultatelor obținute pe
modelele fizice.[33]