Consideraþii teoretice
Tehnica frigului artificial
Partea I – Principiul de funcþionare
a instalaþiilor frigorifice
Obiective globale ºi tematici propuse
Ideea unei serii de articole despre tehnica
frigului artificial, provine din dorinþa redacþiei
revistei „Tehnica Instalaþiilor“, de a prezenta
într-o manierã cât mai detaliatã ºi consecventã,
câteva dintre particularitãþile acestei ramuri a
termotehnicii.
Procesele termice ºi fizice, care compun ciclu-
rile de funcþionare a instalaþiilor frigorifice, sunt
în general mai puþin cunoscute, decât cele care
se întâlnesc în alte tipuri de instalaþii, cum sunt
de exemplu cele de încãlzire. Din acest motiv,
seria articolelor despre instalaþiile frigorifice,
debuteazã cu prezentarea principiului de func-
þionare a acestora ºi va continua cu prezentarea
unor alte teme importante ale acestui domeniu,
între care pot fi menþionate:
• Agenþi frigorifici;
• Calculul termic al instalaþiilor frigorifice;
• Modelarea matematicã ºi simularea numericã
a ciclurilor frigorifice;
• Utilizarea unor programe de calcul pentru
analiza sistemelor frigorifice;
• Valorificarea resurselor energetice regnerabile,
prin utilizarea pompelor de cãldurã;
• Elemente de calcul termic a izolaþiilor frigorifice;
• Noþiuni de calcul ºi proiectare a depozitelor
frigorifice;
• Determinarea necesarului de frig al depozitelor
frigorifice, cu ajutorul unui program de calcul
numeric;
• Utilizarea frigului artificial în condiþionarea
aerului;
• Diagnoza prin internet a stãrii tehnice a echi-
pamentelor frigorifice de capacitate redusã,
pentru rãcirea aerului;
• Monitorizarea prin internet a unui echipament
pentru condiþionarea aerului.
La solicitarea cititorilor revistei pot fi abordate
ºi alte teme, dacã vor fi considerate de interes
general, pentru acest domeniu.
Principiul de funcþionare a instalaþiilor
frigorifice
Instalaþiile frigorifice ºi pompele de cãl-
durã, sunt maºini termice care au rolul de a pre-
lua cãldurã de la un mediu având temperatura
mai scãzutã ºi de a o ceda unui mediu având tem-
peratura mai ridicatã, aºa cum se observã ºi pe
schema energeticã din figura 1. Acesta poate sã
fie considerat cel mai simplu model de instalaþie
frigorificã, deoarece nu conþine nici un element
de naturã constructivã. Din acest punct de vede-
re, poate sã fie asimilat cu o „cutie neagrã“, a
cãrei funcþionare va fi analizatã în continuare ºi
care urmeazã sã fie „deschisã“ pentru a i se stu-
dia componenþa ºi a i se releva secretele de proiec-
tare, exploatare ºi automatizare.
Fig. 1 – Schema energeticã a instalaþiilor
frigorifice ºi a pompelor de cãldurã
Mediul cu temperatura mai scãzutã, de la care
se preia cãldurã este denumit sursa rece, iar me-
diul cu temperatura mai ridicatã, cãruia i se cedea-
zã cãldurã, este denumit sursa caldã. Deoarece
au capacitate termicã infinitã, temperaturile
surselor de cãldurã rãmân constante chiar
dacã acestea schimbã cãldurã.
Fluxul de cãldurã absorbitã de la sursa rece a
fost notat cu , iar fluxul de cãldurã cedatã sur-
sei calde, a fost notat cu .
Conform principiului doi al termodina-
micii, pentru transportul cãldurii, în condiþiile
prezentate, este necesar un consum de putere
notat cu P.
În cazul instalaþiilor frigorifice, sursa rece se gã-
seºte sub temperatura mediului ambiant, iar pro-
cesul de coborâre a temperaturii sub aceastã va-
loare, este denumit rãcire artificialã.
Agentul de lucru, care evolueazã în aceste
instalaþii, este denumit agent frigorific.
Pentru a putea sã preia cãldurã de la sur-
sa rece, agentul frigorific trebuie sã aibã
temperatura mai micã decât aceasta.
În timpul preluãrii de cãldurã de la sursa rece,
agentul frigorific se poate comporta în douã
moduri diferite:
• se poate încãlzi mãrindu-ºi temperatura;
• poate sã-ºi menþinã temperatura constantã.
Cele douã posibile variaþii de temperaturã (t)
a agentului de lucru, de-a lungul suprafeþelor de
schimb de cãldurã (S), sunt prezentate în figurile
2 ºi 3. Cu tr a fost notatã temperatura sursei reci,
iar sãgeþile reprezintã sensul transferului termic
(de la sursa rece la agentul frigorific).
Este evident cã menþinerea constantã a tempe-
raturii agentului frigorific în timpul preluãrii de
cãldurã, este posibilã numai în condiþiile în care
se produce transformarea stãrii de agregare ºi
anume vaporizarea.
Fig. 2 – Încãlzirea agentului de lucru în timpul
preluãrii de cãldurii
Fig. 3 – Absorbþia de cãldurã de la sursa rece,
cu menþinerea constantã a temperaturii
Relaþiile pentru calculul cãldurii absorbite (Q0)
în cele douã situaþii sunt:
(1)
pentru cazul fãrã schimbarea stãrii de
agregare, unde m1[kg] este cantitatea de agent
de lucru care se încãlzeºte, cp[kJ·kg-1K] este cãldu-
ra specificã, iar &t[K] este variaþia temperaturii
agentului frigorific între stãrile de ieºire ºi intra-
re, în contact termic cu sursa rece, respectiv:
(2)
pentru cazul cu schimbarea stãrii de
agregare, unde m2[kg] este cantitatea de agent
de lucru care vaporizeazã, iar r[kJ·kg-1] este cãldu-
ra latentã de vaporizare a agentului frigorific, la
temperatura de vaporizare t0.
Pentru a se realiza un transfer termic eficient,
&t este limitatã la cel mult câteva grade. Schimbul
 Consideraþii teoretice
Fig. 4 – Rãcirea agentului de lucru în timpul
cedãrii de cãldurã
Fig. 5 – Cedarea de cãldurã spre sursa caldã,
cu menþinerea constantã a temperaturii
de cãldurã la diferenþe finite de temperaturã este
însoþit de ireversibilitãþi de naturã internã ºi cu
cât diferenþele de temperaturã sunt mai mari,
cu atât transferul termic este mai puþin eficient.
Din aceastã perspectivã este preferabilã va-
rianta cu schimbarea stãrii de agregare,
cãreia îi corespunde o temperaturã constantã a
agentului frigorific ºi o diferenþã de temperaturã
constantã, care poate sã fie micºoratã prin soluþii
tehnologice. În varianta fãrã schimbarea stãrii de
agregare, pentru a absorbi mai multã cãldurã,
este nevoie de o încãlzire mai pronunþatã a agen-
tului frigorific, însoþitã ºi de creºterea diferenþei
medii de temperaturã, faþã de sursa rece, deci
de un caracter ireversibil mai accentuat. În aces-
te condiþii, pentru orice substanþã r>>cp&t. Com-
parând relaþiile (1) ºi (2) apare evident cã pentru
a absorbi aceeaºi cãldurã Q0, fãrã schimbarea stã-
rii de agregare, este necesarã o cantitate mult mai
mare de agent frigorific, decât în cazul cu schim-
barea stãrii de agregare, deci m1>>m2. Acesta este
al doilea motiv pentru care este preferabilã va-
rianta cu schimbarea stãrii de agregare.
Dacã se considerã cazul funcþionãrii continue a
acestor tipuri de instalaþii, mãrimea caracteristicã
pentru intensitatea transferului termic nu mai
este cãldura, ci fluxul termic absorbit de agentul
frigorific de la sursa rece, sau sarcina termicã a
vaporizatorului, mãrime notatã cu . Aceastã
mãrime este denumitã ºi putere termicã, iar în
cazul instalaþiilor frigorifice putere frigorificã.
Pentru a rescrie relaþiile (1) ºi (2), folosind
aceastã mãrime, cantitãþile de agent frigorific, m1
ºi m2, trebuie sã fie înlocuite cu debitele masice,
notate cu respectiv . Dacã se împart cele
douã relaþii la timp, se obþine:
(3)
(4)
În aceastã situaþie, transferul termic dintre
sursa rece ºi agentul frigorific, în condiþiile vapo-
rizãrii celui din urmã, este caracterizat prin debi-
te masice mult mai reduse decât în absenþa schim-
bãrii stãrii de agregare.
Pentru a putea sã cedeze cãldurã sursei
calde, agentul frigorific trebuie sã aibã
temperatura mai mare decât aceasta.
În timpul cedãrii de cãldurã cãtre sursa caldã,
agentul frigorific se poate comporta, ca ºi în cazul
interacþiunii termice cu sursa rece, în aceleaºi
douã moduri diferite:
• se poate rãci micºorându-ºi temperatura;
• poate sã-ºi menþinã temperatura constantã.
Cele douã posibile variaþii de temperaturã (t)
a agentului de lucru, de-a lungul suprafeþelor de
schimb de cãldurã (S), sunt prezentate în figurile
4 ºi 5. Cu tc a fost notatã temperatura sursei calde,
iar sãgeþile reprezintã sensul transferului termic
(de la agentul frigorific spre sursa rece).
Este evident cã menþinerea constantã a tempe-
raturii agentului frigorific în timpul cedãrii de cãl-
durã, este posibilã numai în condiþiile în care se
produce transformarea stãrii de agregare ºi anu-
me condensarea.
Relaþiile pentru calculul cãldurii cedate (Qk) în
cele douã situaþii sunt:
(5)
pentru cazul fãrã schimbarea stãrii de
agregare, unde m1[kg] este cantitatea de agent
de lucru care se rãceºte, cp[kJ·kg-1K] este cãldura
specificã, iar &t[K] este variaþia temperaturii
agentului frigorific între stãrile de intrare ºi ieºi-
re, în contact termic cu sursa caldã, respectiv:
(6)
pentru cazul cu schimbarea stãrii de agre-
gare, unde m2[kg] este cantitatea de agent de
lucru care condenseazã, iar r[kJ·kg-1] este cãldura
latentã de condensare a agentului frigorific la
temperatura de condensare tk, egalã cu cãldura la-
tentã de vaporizare la aceeaºi temperaturã.
Din aceleaºi considerente, menþionate la
schimbul de cãldurã cu sursa rece, pentru a avea
un transfer termic eficient cu sursa caldã, &t este
limitatã tot la cel mult câteva grade.
Din nou este preferabilã varianta cu
schimbarea stãrii de agregare. Acelaºi raþio-
nament aplicat în situaþia preluãrii de cãldurã de
la sursa rece, evidenþiazã ºi pentru cazul contactu-
lui termic cu sursa caldã, cã este necesarã o can-
titate mai micã de agent frigorific în varianta cu
schimbarea stãrii de agregare, motiv pentru care
iarãºi este preferabilã varianta cu schimba-
rea stãrii de agregare.
Pentru cazul funcþionãrii continue a acestor
tipuri de instalaþii, utilizând fluxul termic cedat
de agentul frigorific sursei calde, sarcina termicã,
sau puterea termicã a condensatorului, mãrime
notatã cu ºi debitele masice, notate tot cu
respectiv , împãrþind relaþiile (5) ºi (6) la
timp, se obþine:
(7)
(8)
Din nou transferul termic dintre sursa de cãl-
durã ºi agentul frigorific, în condiþiile schimbãrii
stãrii de agregare, este caracterizat prin debite ma-
sice mult mai reduse decât în absenþa acesteia.
Acest aspect are implicaþii importante asupra
întregii instalaþii. Debite mai reduse înseamnã con-
sumuri de energie mai reduse pentru vehicularea
agentului de lucru, diametre mai reduse pentru
conducte, respectiv elemente geometrice mai re-
duse din punct de vedere dimensional, pentru
schimbãtoarele de cãldurã.
Din motivele prezentate anterior, în majorita-
tea covârºitoare a instalaþiilor frigorifice ºi a pom-
pelor de cãldurã, este preferat transferul ter-
mic între agentul de lucru ºi sursele de cãl-
durã, prin schimbarea stãrii de agregare.
Cele douã aparate ale instalaþiei frigorifice,
sau pompei de cãldurã, aflate în contact cu surse-
le de cãldurã, sunt unele dintre cele mai importan-
te pãrþi ale acestor instalaþii ºi se numesc, vapori-
zator (notat cu V) ºi condensator (notat cu K).
Fig. 6 – Schema fluxurilor energetice din
instalaþiile frigorifice ºi pompele de cãldurã
 Consideraþii teoretice
Efectul util al instalaþiilor frigorifice,
sau frigul artificial, se realizeazã în vapo-
rizator, prin preluare de cãldurã de la sursa
rece.
Efectul util al pompelor de cãldurã, se
realizeazã în condensator, prin cedare de
cãldurã sursei calde.
Conform principiului doi al termodinamicii,
cãldura nu poate sã treacã de la sine, de la o
temperaturã mai scãzutã (sursa rece) la una
mai înaltã (sursa caldã), fãrã un consum de
energie (mecanicã sau de altã naturã) din ex-
terior.
Energia consumatã din exterior, pentru funcþio-
narea instalaþiei, este de naturã mecanicã sau ter-
micã. Puterea consumatã a fost notatã pe figura 1
cu P ºi se mãsoarã în [kW].
Dacã se efectueazã un bilanþ energetic pentru
instalaþiile frigorifice, sau pompele de cãldurã,
respectiv dacã se aplicã principiul întâi al termo-
dinamicii, se observã cã suma dintre energiile
introduse în sistem, adicã sarcina termicã a vapo-
rizatorului ºi puterea P, este egalã cu energia
evacuatã din sistem ºi anume sarcina termicã a
condensatorului . Matematic acest lucru se
poate scrie sub forma:
(9)
Temperaturii t0 la care vaporizeazã agentul fri-
gorific, denumitã temperaturã de vaporizare,
îi corespunde o presiune de saturaþie unicã, nota-
tã p0 ºi denumitã presiune de vaporizare.
Analog, temperaturii la care condenseazã agen-
tul frigorific, denumitã temperaturã de con-
densare, îi corespunde o presiune de saturaþie
unicã, notatã pk ºi denumitã presiune de con-
densare.
În figura 3 se observã cã deoarece agentul
frigorific are în orice punct al vaporizatorului
temperatura mai micã decât temperatura sur-
sei reci, atunci t0<tr. Analog, în figura 5 se ob-
servã cã deoarece agentul frigorific are în ori-
ce punct al condensatorului temperatura mai
mare decât temperatura sursei calde, atunci
tk>tc. Pentru cã temperaturile surselor de cãldurã
sunt în relaþia evidentã tc>tr, rezultã clar cã tem-
peratura de condensare este mai mare decât
temperatura de vaporizare (tk>t0), deci este
evident cã ºi pk>p0. Valorile presiunilor de vapo-
rizare ºi condensare vor fi asigurate de alte douã
aparate care trebuie sã intre în componenþa aces-
tor instalaþii.
Þinând seama de nivelul de temperaturã la
care se schimbã energie între agentul frigorific ºi
sursele de cãldurã, se poate reprezenta, ca în figu-
ra 6, o schemã a fluxurilor energetice din instala-
þiile frigorifice ºi pompele de cãldurã.
Ca o aplicaþie a celor prezentate anterior,
se poate arãta cã vaporizarea se realizeazã în
scopul preluãrii de cãldurã de cãtre agentul de
lucru aflat iniþial în stare lichidã ºi la sfârºit în
stare de vapori, iar condensarea se realizeazã
în scopul evacuãrii de cãldurã de cãtre agentul
de lucru aflat iniþial în stare de vapori ºi la sfârºit
în stare lichidã.
Pãrþile componente ale instalaþiilor
frigorifice
S-a arãtat anterior cã presiunea de condensare
are o valoare mai ridicatã decât cea de vapo-
rizare (pk>p0), deci în instalaþiile de acest tip,
se consumã energie pentru creºterea pre-
siunii vaporilor furnizaþi de vaporizator, unde
s-au format preluând cãldurã de la sursa rece,
pânã la presiunea din condensator, unde vor
ceda cãldurã sursei calde.
Acest proces se poate realiza într-o maºinã
denumitã compresor, având tocmai rolul de a
comprima vapori sau gaze, bineînþeles cu ajutorul
unui consum de energie mecanicã. Existã ºi alte
soluþii tehnice pentru realizarea comprimãrii
vaporilor în instalaþii frigorifice sau pompe de
cãldurã, utilizând însã energie termicã în lo-
cul celei mecanice.
Dacã vaporizatorul ºi condensatorul sunt
schimbãtoare de cãldurã ºi prezintã o suprafaþã
de transfer termic pentru asigurarea interfeþei
dintre agentul frigorific ºi sursele de cãldurã, com-
presorul este o maºinã mai complexã din punct
de vedere constructiv, cu piston în interiorul unui
cilindru, cu ºurub, cu lamele culisante într-un ro-
tor montat excentric faþã de stator, sau având
alte construcþii. În toate aceste situaþii, compri-
marea se realizeazã prin reducerea volu-
mului agentului de lucru antrenat. Existã
ºi turbocompresoare, acestea având funcþionarea
bazatã pe legile gazodinamicii. Puterea necesarã
din exterior, pentru desfãºurarea procesului, nu-
mitã putere de comprimare, se noteazã cu
Pc[kW].
Dupã comprimare, vaporii de agent frigorific
cedeazã cãldurã în condensator, sursei reci ºi aºa
cum s-a arãtat condenseazã la valoarea pk a pre-
siunii, deci la sfârºitul procesului, agentul frigo-
rific pãrãseºte aparatul schimbãtor de cãldurã în
stare lichidã. Condensul, pentru a reveni în vapo-
rizator trebuie sã-ºi micºoreze presiunea pânã la
valoarea p0.
Din punct de vedere energetic, destinderea se
realizeazã cel mai eficient într-o maºinã numitã
detentor. Aceasta are avantajul cã produce ener-
gie mecanicã, respectiv putere, capabilã sã com-
penseze o parte din consumul necesar pentru
antrenarea compresorului. Din punct de vede-
re constructiv, detentorul este fie o maºinã cu
piston într-un cilindru, fie una de tip rotativ, cu
circulaþia radialã sau axialã a agentului frigori-
fic. Indiferent de construcþie, agentul de lucru ce-
deazã pistonului sau rotorului o parte din ener-
gia sa potenþialã de presiune ºi astfel se destin-
de pânã la presiunea de vaporizare. Puterea furni-
zatã în timpul destinderii, numitã putere de des-
tindere, se noteazã cu Pd[kW].
Agentul frigorific la presiunea p0, în stare lichi-
dã, intrã în vaporizator, unde absoarbe cãldurã
de la sursa rece, vaporizeazã ºi apoi pãtrunde în
compresor, iar în continuare funcþionarea insta-
laþiei se realizeazã prin parcurgerea continuã a
celor patru aparate. Procesele de lucru care se
desfãºoarã în acestea, respectiv vaporizare, com-
primare, condensare ºi destindere, alcãtuiesc îm-
Fig. 7 – Schema constructivã ºi funcþionalã a
instalaþiilor frigorifice ºi pompelor de cãldurã
preunã ciclul termodinamic inversat ideal,
dupã care funcþioneazã instalaþiile frigorifice ºi
pompele de cãldurã.
În consecinþã, instalaþiile frigorifice ºi
pompele de cãldurã au în componenþã cel
puþin patru elemente componente: vapori-
zator (V), compresor (C), condensator (K) ºi de-
tentor (D), iar cea mai simplã schemã construc-
tivã a instalaþiilor de acest tip poate sã fie repre-
zentatã ca în figura 7.
De cele mai multe ori, sursa rece, sau mediul
rãcit de vaporizator, este reprezentatã de aerul
din jurul acestui schimbãtor de cãldurã, de apã,
sau de alte lichide, denumite generic agenþi inter-
mediari. Practic agentul frigorific vaporizeazã ab-
sorbind cãldurã de la aceste substanþe.
Pentru condensator, sursa caldã, sau mediul în-
cãlzit, este reprezentatã de aerul din mediul am-
biant, de apã, sau simultan de apã ºi aer. Acestea,
prin suprafaþa de schimb de cãldurã, preiau de la
agentul frigorific toatã cãldura latentã de conden-
sare. În practicã, de multe ori se spune cã apa sau
aerul sunt agenþii de rãcire ai condensatoarelor.
Atât pentru vaporizator cât ºi pentru conden-
sator, existã numeroase tipuri ºi variante cons-
tructive.
Puterea (P) necesarã din exterior pentru func-
þionarea acestor instalaþii, este reprezentatã de di-
ferenþa dintre puterea de comprimare (Pc) ºi pute-
rea de destindere (Pd), deci:
(10)
Þinând seama de relaþia (10), ecuaþia de bilanþ
energetic (9) rãmâne valabilã.
Din punct de vedere al analizelor energetice,
pentru a elimina dependenþa de cantitatea de
substanþã, respectiv de debitul masic al agentului
de lucru din instalaþie, vor fi considerate schimbu-
rile energetice specifice, adicã raportate la un kilo-
gram de substanþã. Acestea sunt:
• puterea frigorificã specificã:
(11)
• lucrul mecanic specific de comprimare:
(12)
• sarcina termicã specificã a condensatorului:
(13)
• lucrul mecanic specific de destindere:
(14)
Detentorul din instalaþiile frigorifice ar fi o
maºinã foarte complexã ºi ºi în consecinþã foar-
te scumpã, indiferent de construcþia acestuia.
 Consideraþii teoretice

Fig. 8 – Instalaþie frigorificã cu tub capilar Fig. 9 – Instalaþie frigorificã cu ventil de laminare termostatic

Complexitatea constructivã a detentorului, nu Comparaþie între instalaþiile frigorifice În figura 10, sunt prezentate trei scheme de
este justificatã de producerea unui efect util pe mã- ºi pompele de cãldurã instalaþii funcþionând dupã cicluri termodinamice
surã, deoarece destinderea agentului frigorific, se Din punct de vedere principial, ciclul termodi- inversate:
produce în domeniul în care agentul frigorific se namic inversat dupã care funcþioneazã cele douã • Instalaþiile frigorifice, au temperatura sur-
gãseºte preponderent în fazã lichidã, (în detentor tipuri de instalaþii, este identic. Ceea ce diferã, sei reci tr[°C] sau Tr[K], egalã cu temperatura
intrã lichidul furnizat de condensator) ºi este cu- este numai nivelul de temperaturã la care se gã- de vaporizare t0[°C] sau T0[K], mai micã de-
noscut cã prin destinderea lichidului, se produ- sesc sursele de cãldurã, faþã de temperatura me- cât temperatura mediului ambiant ta[°C] sau
ce un lucru mecanic, respectiv o putere de des- diului ambiant, notatã cu ta [°C], respectiv Ta [K]. Ta[K]. În aceastã situaþie particularã, sursa
tindere mult mai redusã decât în cazul destinde- Pentru a simplifica analiza comparativã a cic- rece mai este denumitã ºi mediu rãcit. Rolul
rii vaporilor. Cu toate cã din punct de vedere ter- lurilor acestor instalaþii, se considerã cã între sur- acestor instalaþii este de a prelua cãldurã de
modinamic ºi energetic, cea mai eficientã soluþie sele de cãldurã ºi agentul frigorific, schimbul de la mediul rãcit, în scopul rãcirii sau menþinerii
pentru realizarea destinderii, este reprezentatã cãldurã se desfãºoarã în condiþii ideale, unei temperaturi scãzute a acestuia. Cãldura
de utilizarea detentorului, din punct de vedere adicã la diferenþe infinit mici de temperaturã. absorbitã Q0, sau puterea frigorificã absorbitã
tehnologic ºi economic, acesta nu este rentabil. Acest tip de transfer termic presupune suprafeþe , reprezintã efectul util al acestor instalaþii.
Practic, în construcþia instalaþiilor frigorifice, de- infinit de mari pentru transmiterea cãldurii ºi o Sursa caldã, în cazul instalaþiilor frigorifice
tentorul este înlocuit de un dispozitiv mult mai duratã infinit de mare, ceea ce nu se poate întâl- este reprezentatã de mediul ambiant. Ciclul de
simplu din punct de vedere constructiv, în care ni în realitate. Din punct de vedere teoretic, aceste lucru este reprezentat prin stãrile 1,2,3,4.
destinderea este realizatã prin laminare. ipoteze au însã avantajul cã simplificã mult analiza • Instalaþiile de pompã de cãldurã, au tem-
Acest dispozitiv este fie un tub capilar, în sisteme- ciclurilor termodinamice. În aceste condiþii tempe- peratura sursei calde tc[°C] sau Tc[K], egalã cu
le de putere frigorigorificã redusã, fie un ventil ratura sursei reci poate sã fie consideratã egalã cu temperatura de condensare tk[°C] sau Tk[K],
de laminare, în sistemele ºi instalaþiile de putere temperatura de vaporizare a agentului frigorific, mai mare decât temperatura mediului am-
frigorificã medie sau mare. iar temperatura sursei calde poate sã fie consi- biant ta[°C] sau Ta[K]. În aceastã situaþie parti-
Instalaþiile frigorifice având în componenþã deratã egalã cu temperatura de condensare. cularã, sursa caldã mai este denumitã ºi mediu
aceste dispozitive de destindere, sunt ceva mai pu- încãlzit. Rolul acestor instalaþii este de a ceda
þin eficiente decât cele prezentate în figura 7, deoa- cãldurã mediului încãlzit, în scopul încãlzirii sau
rece nu mai produc lucru mecanic, respectiv putere
de destindere, dar sunt mult mai rentabile din punct
de vedere tehnico-economic, reprezentând practic
singurele soluþii tehnice utilizate în prezent, în cons-
trucþia instalaþiilor frigorifice cu comprimare meca-
nicã de vapori, de tipul celor prezentate anterior.
În figura 8 este prezentatã o schemã constructi-
vã a unei instalaþii de putere frigorificã redusã în
care laminarea este realizatã prin tub capilar, iar
în figura 9, schema unei instalaþii de putere frigo-
rificã medie, în care laminarea este realizatã într-
un ventil de laminare termostatic.
Bulbul care poate fi observat pe conducta de
aspiraþie, are rolul de a controla procesul de la-
minare, în vederea eliminãrii pericolului ca even-
tuale picãturi de lichid nevaporizat sã ajungã în
compresor. Laminarea este controlatã prin valoa-
rea temperaturii vaporilor la ieºirea din vaporiza-
tor, de unde provine ºi denumirea acestui aparat:
ventil de laminare termostatic.
Fig. 10 Scheme de instalaþii funcþionând dupã cicluri termodinamice inversate
a) Instalaþie frigorificã; b) Pompã de cãldurã; c) Instalaþie combinatã.
 Consideraþii teoretice

menþinerii unei temperaturi ridicate a acestuia.

Cãldura cedatã Qk, numitã uneori ºi cãldurã
pompatã, sau sarcina termicã a condensatorului
, reprezintã efectul util al acestor instalaþii.
Sursa rece, în cazul pompelor de cãldurã este
reprezentatã de mediul ambiant. Ciclul de lucru
este reprezentat prin stãrile 5,6,7,8.
• Instalaþiile combinate, au temperatura sur-
sei reci, egalã cu temperatura de vaporizare,
mai micã decât temperatura mediului ambiant,
iar temperatura sursei calde, egalã cu tempe-
ratura de condensare, mai mare decât tempe-
ratura mediului ambiant. Rolul acestor instala-
þii este de a absorbi cãldurã de la mediul rãcit
ºi simultan de a ceda cãldurã mediului încãlzit.
Aceste echipamente au un dublu efect util, re-
prezentat evident de sarcinile termice ale vapo-
rizatorului ºi conden-satorului . Ciclul de
lucru este reprezentat prin stãrile 9,10,11,12.

Concluzii
Instalaþiile frigorifice, ca ºi pompele de cãldu-
rã, sunt maºini termice care funcþioneazã dupã
cicluri termodinamice inversate. Rolul acestor
echipamente este de a prelua cãldurã de la un me-
diu având temperatura mai scãzutã ºi de a o ceda
unui mediu având temperatura mai ridicatã.
Pentru a putea realiza transferul de cãldurã
între cele douã medii, denumite surse de cãldurã,
în condiþiile cele mai eficiente, agentul de lucru
din aceste instalaþii, trebuie sã vaporizeze pentru
a prelua cãldura de la sursa rece ºi sã condenseze
pentru a ceda cãldura sursei calde. Schimbãtoa-
rele de cãldurã în care se realizeazã cele douã pro-
cese de transfer termic, sunt denumite vaporiza-
tor, respectiv condensator. Celelalte aparate com-
ponente ale instalaþiilor de acest tip, au rolul de
a asigura condiþiile de lucru pentru realizarea pro-
ceselor de vaporizare ºi condensare, fiind compre-
sorul, respectiv tubul capilar, sau ventilul de lami-
nare, în funcþie de puterea frigorificã a instalaþiei.
Deosebirile dintre ciclurile de lucru ale instala-
þiilor frigorifice ºi pompelor de cãldurã, constau
doar în nivelul de temperaturã al surselor de cãl-
durã între care se realizeazã funcþionare acestora,
aparatele componente ºi procesele de lucru din
cele douã tipuri de instalaþii fiind aceleaºi.

Bibliografie:
1. Radcenco V., s.a. - Procese în instalaþii frigorifice,
E.D.P., Bucureºti 1983;
2. Pornealã S, Porneala D. – Instalaþii frigorifice
ºi climatizãri în industria alimentarã. Teorie ºi
aplicaþii numerice. Ed. Alma, Galaþi 1997;
3. Madarasan T, Bãlan M. – Termodinamicã teh-
nicã. Ed. Sincron, Cluj Napoca 1999.

Prof. dr. ing. Mugur BÃLAN

Universitatea Tehnicã din Cluj Napoca
Facultatea de Mecanicã
Catedra de Termotehnicã,
Maºini ºi Echipamente Termice