1.

4 Nivelul şi dinamica principalilor indicatori economico-financiari în

perioada 1997÷1999

Asigurarea societăţii cu forţa de muncă necesară îndeplinirii

obiectivelor economico-financiare stabilite pentru o perioadă dată
presupune efectuarea unei investigări privind următoarele aspecte mai
importante:
- variaţia forţei de muncă pe total şi pe categorii de personal, în
dinamică şi comparaţie cu prevederile;
- modificările intervenite în structura forţei de muncă pe categorii de
personal, în dinamică şi comparaţie cu prevederile;
- variaţia raportului specific dintre personalul cu funcţii de
conducere şi de execuţie şi muncitori;
- situaţia corelaţiei dintre dinamica forţei de muncă şi dinamica
producţiei în expresie valorică;
- situaţia stabilităţii forţei de muncă;
- situaţia pe grupe de vârstă şi sex a forţei de muncă;
- situaţia calificării forţei de muncă.
În tabelul numărul. Se prezintă evoluţia şi structura personalului
pe perioada 1997÷1999:
Categorii de
Valori pe anii
personal
1997 1998 1999
Muncitori 271 243 183
Funcţionari 34 32 29
Maiştri 6 6 6
Ingineri economişti 13 13 12
Cadre de
3 3 3
conducere
TOTAL 327 297 233
Tabel nr. Evoluţia şi structura personalului pe anii 1997÷1999

Personalul este angajat de managerul societăţii. În prezent

societatea are 233 de angajaţi. După cum se observă din tabel,
ponderea muncitorilor este foarte ridicată cca. 78,5% din total datorită
preponderenţei producţiei în cadrul activităţii societăţii. În sectorul
producţiei lucrează cca. 69% din totalul personalului muncitor, iar în
activitatea de întreţinere utilaje şi mijloace de transport cca. 15%, restul
fiind antrenaţi în activităţile comerciale şi administrative ale societăţii.
Personalul cu studii superioare reprezintă cca. 5% din totalul
salariaţilor.
Se remarcă faptul că în timp ce personalul TESA a rămas aproape
constant în perioada menţionată, numărul muncitorilor a înregistrat o
scădere cu 28 persoane în anul 1998 faţă de 1997 şi cu 60 persoane în
anul 1999 faţă de 1998. deci, în perioada 1997÷1999 s-a înregistrat o
scădere a numărului muncitorilor cu 88 persoane, adică 32.5%.
În tabelul următor se prezintă structura personalului pe categorii
de salariaţi în funcţie de vârstă şi sex:
Nr. VÂRSTE
TOTAL PERSONAL BĂRBAŢI FEMEI
crt. - ani -
1 <25 31 18 13
2 25÷30 41 30 11
3 31÷40 72 42 30
4 41÷50 78 63 15
5 51÷60 11 6 5
6 >60 0 0 0
7 TOTAL 233 159 74
Tabel nr. Structura salariaţilor în funcţie de vârstă şi sex

La sfârşitul anului 1999, media de vârstă a efectivului total are de

cca. 39,5 ani, ceea ce justifică eforturile pentru întinerirea forţei de
muncă. Personalul cu vârstă mai mică de 30 ani reprezintă cca. 31% din
efectivul total. Cadrele de conducere, urmate de funcţionari şi apoi
maiştri, reprezintă cele mai în vârstă categorii de personal.
Preponderenţa personalului muncitor scade mult cu vârsta medie care
rămâne totuşi ridicată.
În diagrama următoare se prezintă media de vârstă pe categorii
de personal:

Fig. Media de vârstă pe categorii de personal

 Din tabelul nr. rezultă faptul că bărbaţii reprezintă 68,24% din
totalul salariaţilor, iar femeile reprezintă 31,76%.
În tabelul următor se prezintă structura personalului în funcţie de
vechime şi sex:
Nr. VÂRSTE TOTAL
BĂRBAŢI FEMEI
crt. - ani - PERSONAL
1 <5 35 24 11
2 5÷10 27 17 10
3 11÷15 41 21 20
4 16÷20 63 47 16
5 21÷25 64 48 16
6 >25 3 2 1
7 TOTAL 233 159 74
Tabel nr. Structura personalului în funcţie de vechime şi sex

Se poate observa că media de vechime în cadrul societăţii este de

cca. 16 ani, personalul sub 5 ani vechime este de cca. 15%, iar
personalul de peste 15 ani vechime este de 54,5% ceea ce exprimă o
bună experienţă a salariaţilor, dar şi necesitatea întineririi personalului.
Dintre categoriile de personal cu vechime mare, funcţionarii au o
vechime de peste 19 ani, iar cadrele de conducere de peste 18 ani. Cea
mai mică vechime o au persoanele cu pregătire superioară: inginerii şi
economiştii au o vechime medie de cca. 10 ani.
Din tabelul nr. se mai poate observa că personalul cu vârsta sub
25 ani este în proporţie de 13,3% din totalul salariaţilor, iar peste 40 ani
– 38,2%.
Producţia constituie o componentă fundamentală a activităţii
economico-financiare, însăşi raţiunea de a fi a oricărei întreprinderi
indiferent de forma proprietăţii, de modul de organizare, precum şi de
mărimea acesteia.
Un diagnostic suficient de cuprinzător şi de edificator al producţiei
în expresie valorică necesită efectuarea unei analize complexe care
poate fi sistematizată astfel:
- analiza situaţiei economice generale a producţiei pe baza variaţiei
şi corelaţiei indicatorilor săi valorici;
- analiza structurală a valorii producţiei globale totale;
- analiza structurală şi factorială a valorii producţiei marfă totale;
- analiza structurală şi factorială a valorii adăugate totale;
- analiza structurală şi factorială a valorii producţiei nete totale;
 - analiza situaţiei economice generale a producţiei pe baza variaţiei
şi corelaţiei indicatorilor săi valorici.
În tabelul următor se prezintă evoluţia gradului de ocupare a
capacităţilor de producţie în intervalul 1997÷1999:
Capacitatea Realizat în anul
Produs u.m 1997 1998 1999
anuală Cantit % Cantit % Cantit %
Lapte
Mii hl 102 59,9 58,90 57,4 56,30 56,5 55,39
consum
Unt t 800 155 19,38 123 15,38 110 13,75
Mii hl
Produse echival.
85 25,9 30,47 21,3 25,05 18,2 21,41
proaspete lapte
3,5% gr.
Brânzeturi t 1620 458 28,27 404 24,94 350 21,60
Îngheţată t 770 122 15,84 118 15,32 90 11,69
Tabel nr. Evoluţia gradului de ocupare a capacităţilor de producţie pe
perioada 1997÷1999

Pe ansamblul societăţii faţă de o capacitate totală de producţie de

500,0 hl lapte, gradul de ocupare este de cca. 25%. Se constată că în
intervalul de timp analizat, unitatea a înregistrat niveluri scăzute la
fiecare grup de produse, în ceea ce priveşte gradul de ocupare a
capacităţilor de producţie.
Un grad mai ridicat (între 55,39% şi 58,9%) se înregistrează la
laptele de consum dar se constată o diminuare continuă pe perioada
analizată în special la celelalte produse, cele mai scăzute niveluri
înregistrându-se la îngheţată şi unt. Brânzeturile şi produsele proaspete
deţin poziţia mijlocie.
Cauza principală a acestor niveluri scăzute de ocupare a
capacităţilor este lipsa laptelui – materie primă. Lipsa unor eforturi
investiţionale în direcţia unor acţiuni de modernizare şi retehnologizare,
care să permită promovarea unor produse noi, atractive şi competitive
pe piaţă se constituie într-o a doua cauză.
Un diagnostic cu caracter general privind situaţia veniturilor dintr-
o întreprindere necesită efectuarea unei analize corelate al cărei
obiectiv îl constituie următoarele trei aspecte mai importante:
- variaţia veniturilor pe total şi pe tipuri de activităţi în dinamică şi
comparativ cu prevederile;
 - modificările intervenite în structura veniturilor pe tipuri de
activităţi, în dinamică şi comparativ cu prevederile;
- variaţia coeficientului de corelaţie dintre indicele veniturilor şi
indicele cheltuielilor, în dinamică şi comparativ cu prevederile.
Un diagnostic general privind ansamblul cheltuielilor dintr-o
întreprindere necesită efectuarea unei analize corelative al cărui obiect
îl constituie situaţia înregistrată în următoarele domenii mai importante:
- variaţia cheltuielilor pe total şi pe tipuri de activităţi în dinamică şi
comparativ cu prevederile;
- modificările intervenite în structura cheltuielilor totale pe tipuri de
activităţi, în dinamică şi comparativ cu prevederile;
- variaţia nivelului eficienţei economice a cheltuielilor, pe total şi pe
tipuri de activităţi în dinamică şi comparativ cu prevederile.
În tabelul următor se prezintă evoluţia veniturilor şi cheltuielilor în
perioada studiată:
Valori pe anul
Indicatori - mii lei -
1997 1998 1999
Venituri din
45.771.114 75.985.350 96.750.750
exploatare
Venituri financiare 526.101 1.080.816 841.356
Venituri excepţionale 228 2.574 70.860
TOTAL venituri 46.297.443 77.068.740 97.662.966
Cheltuieli din
38.340.660 67.262.496 88.358.547
exploatare
Cheltuieli financiare 798.960 1.297.749 2.256.705
Cheltuieli
64.026 188.763 933.849
excepţionale
TOTAL cheltuieli 39.206.646 68.749.008 91.549.101
Tabel nr. Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor în perioada 1997÷1999

Analiza veniturilor prezintă o importanţă cognitivă deosebită

întrucât:
- veniturile reprezintă un indicator economico-financiar de sinteză
care reflectă integral efectul economic final al activităţii de exploatare,
financiare şi excepţionale într-o perioadă dată (de regulă, un an) ca
urmare a resurselor consumate de către întreprindere;
- veniturile se implică totodată, ca variabilă cu rol de factor în însăşi
constituirea profitului pe baza unuia din modelele de tip structural sau
factorial;
 - veniturile reprezintă de asemenea, unul din indicatorii sintetici cei
mai importanţi luaţi în calculul nivelului eficienţei, iar prin creşterea lor
în corelaţie eficientă cu variaţia cheltuielilor constituie calea certă de
ridicare a acestei eficienţe pe o treaptă superioară, competitivă;
- veniturile provenite din producţia vândută reprezintă componenta
de bază a cifrei de afaceri – indicator de mare importanţă pentru orice
societate în condiţiile economiei de piaţă;
- obţinerea unui anumit cuantum de venit încât să acopere total
cheltuielile şi să permită obţinerea unui profit constituie obiectivul
primordial în economia concurenţială de piaţă.
Cheltuielile prezintă o deosebită importanţă în analiza economico-
financiară, fiind un factor sintetic pe baza căruia pot fi diagnosticate şi
soluţionate aspecte deosebit de importante, legate mai ales de latura
calitativă a desfăşurării întregii activităţi economico-financiare a
unităţii. Avem în vedere următoarele elemente:
- cheltuielile reprezintă în expresie valorică totalitatea resurselor
consumate într-o perioadă de timp (de regulă, un an) pentru
desfăşurarea activităţii unei unităţi economice;
- spre deosebire de cuantumul valoric al resurselor de care a dispus
unitatea, cheltuielile reprezintă numai ceea ce s-a consumat efectiv din
aceste resurse în perioada respectivă;
- cheltuielile reprezintă una din cele două variabile independente
care determină în mod direct masa profitului (alături de venituri);
- cheltuielile reprezintă interes în contextul analizei economico-
financiare, ca indicator (şi implicit ca factor „participant”) luat în calculul
nivelului unor indicatori sintetici ai eficienţei economice. 1
Din tabelul nr. se constată o creştere a veniturilor totale,
elementul esenţial fiind creşterea proporţională a veniturilor din
activitatea de bază. Această creştere devine mai evidentă dacă se
calculează următorii indici cu bază fixă, având ca reper anul 1997:
I 9 7 = 1,00
I 9 8 / 9 7 = V e x p l 9 8 /V e x p l 9 7 = 75.985.350 : 45.771.114 = 1,66
I 9 9 / 9 7 = V e x p l 9 9 /V e x p l 9 7 = 96.750.750 : 45.771.114 = 2,11
Se observă că veniturile din exploatare au crescut în 1998 faţă de
1997 cu 66%, iar în 1999 faţă de 1997 cu 111%.

1
Cei mai utilizaţi indicatori sintetici de eficienţă calculaţi pe baza cheltuielilor sunt următorii: 1. cheltuielile la
1.000 lei venituri; 2. rata rentabilităţii cheltuielilor; 3. cheltuielile pe unitatea de produs (cost unitar).
 Se vor calcula în continuare indicii cu bază în lanţ care
demonstrează creşterea proporţională a veniturilor din activitatea de
bază:
I 9 8 / 9 7 = V e x p l 9 8 /V e x p l 9 7 = 75.985.350 : 45.771.114 = 1,66
I 9 9 / 9 8 = V e x p l 9 9 /V e x p l 9 8 = 96.750.750 : 75.985.350 = 1,27
Din aceste calcule se observă o creştere mai mică a veniturilor
din export pe anul 1999 faţă de 1998 (cu numai 27%) comparativ cu
creşterea în 1998 faţă de 1997 (cu 66%). Această diferenţă se
datorează şi micşorării pe parcursul acestor ani a indicelui inflaţiei.
Evoluţia cheltuielilor este strâns legată de fluctuaţia veniturilor.
Studiind cheltuielile de exploatare în perioada studiată, se obţin
următorii indici cu bază fixă:
I 9 7 = 1,00
I 9 8 / 9 7 = C e x p l 9 8 /C e x p l 9 7 = 67.262.496 : 38.340.660 = 1,75
I 9 9 / 9 7 = C e x p l 9 9 /C e x p l 9 7 = 88.358.547 : 38.340.660 = 2,30
Se constată o creştere a cheltuielilor de exploatare în anul 1998
faţă de anul de referinţă 1997, cu 75% iar în 1999 cu 130% faţă de anul
1997.
Se vor calcula în continuare indicii cu bază în lanţ care
demonstrează creşterea proporţională a cheltuielilor din activitatea de
bază:
I 9 8 / 9 7 = C e x p l 9 8 /C e x p l 9 7 = 67.262.496 : 38.340.660 = 1,75
I 9 9 / 9 8 = C e x p l 9 9 /C e x p l 9 8 = 88.358.547 : 67.262.496 = 1,31
Din aceste calcule se observă o creştere mai mică a cheltuielilor
pe anul 1999 faţă de 1998 (cu numai 31%) comparativ cu creşterea în
1998 faţă de 1997 (cu 75%).
În economia concurenţială de piaţă scopul esenţial al fiecărei
unităţi economice este obţinerea profitului. El reprezintă diferenţa dintre
venituri şi cheltuieli în sens larg, iar în sens restrâns reprezintă o formă
importantă a produsului net ce se autonomizează în procesul de
repartizare şi utilizare a unei părţi din valoarea nou creată la nivel
microeconomic. Pentru aceasta se prezintă în tabelul următor principalii
indicatori:
Valori pe anul
Indicatori - mii lei -
1997 1998 1999
Total venituri 46.297.443 77.068.740 97.662.966
Total cheltuieli 39.203.646 68.749.008 91.549.101
Profit brut 7.093.797 8.319.732 6.113.865
Impozit pe profit 2.695.643 3.161.498 2.323.269
 Profit net 4.398.154 5.158.234 3.790.596
Tabel nr. Principalii indicatori pentru calculul profitului net
Reprezentarea grafică a datelor din tabelul nr. se prezintă astfel:

120.000.000
Total venituri
100.000.000

80.000.000 Total cheltuieli

60.000.000 Profit brut

40.000.000
Impozit pe
20.000.000 profit
Profit net
0
1997 1998 1999

Figura nr. Reprezentarea grafică a datelor din tabelul nr.

Din datele prezentate în tabelul nr. se poate trage concluzia că

deşi veniturile şi cheltuielile au înregistrat o creştere rapidă în anul
1998 faţă de 1997 şi mai lentă în anul 1999 faţă de 1998, profitul brut
are o creştere în anul 1998 faţă de 1997 şi anume de la 7.093.797 mii
lei la 8.319.732 mii lei, în timp ce pe anul 1999 s-a înregistrat o scădere
foarte accentuată, chiar sub nivelul anului 1997, şi anume la 6.113.865
mii lei, ceea ce evidenţiază o situaţie foarte gravă pentru S.C. LACTAG
S.A. Impozitul pe profit având o cotă fixă (38%) a înregistrat aceeaşi
fluctuaţie precum şi profitul net care în anul 1997 a fost de 4.398.154
mii lei, în anul 1998 a crescut la 5.158.234 mii lei, iar în anul 1999 a
scăzut sub nivelul anului 1997 şi anume la 3.790.596 mii lei.
Evoluţia cifrei de afaceri la S.C. LACTAG S.A. se prezintă în felul
următor:
Valori pe anul
Indicatori - mii lei -
1997 1998 1999
Cifra de
44.625.871 74.135.532 94.730.425
afaceri
Tabel nr. Evoluţia cifrei de afaceri în perioada 1997÷1999
 Reprezentarea grafică a cifrei de afaceri în perioada 1997÷1999
se prezintă astfel:

94.730.425
100.000.000
74.135.532
80.000.000

60.000.000 44.625.871
40.000.000

20.000.000

0
1997 1998 1999

Figura nr. Reprezentarea grafică a evoluţiei cifrei de afaceri

Din tabelul numărul 8 se pot calcula indicii cu bază fixă luând ca

bază anul 1997:
I 9 7 = 1,00
I 9 8 / 9 7 = CA 9 8 /CA 9 7 = 74.135.532 : 44.625.871 = 1,66
I 9 9 / 9 8 = CA 9 9 /CA 9 7 = 94.730.425 : 44.625.871 = 2,12
Din aceste calcule se observă că cifra de afaceri a crescut cu 66%
în 1998 faţă de 1997 şi cu 122% în 1999 faţă de 1997.
Se pot calcula şi indici cu bază în lanţ în felul următor:
I 9 8 / 9 7 = CA 9 8 /CA 9 7 = 74.135.532 : 44.625.871 = 1,66
I 9 9 / 9 8 = CA 9 9 /CA 9 7 = 94.730.425 : 74.135.532 = 1,28
Din aceste calcule se observă o creştere mai lentă a cifrei de
afaceri în anul 1999 faţă de 1998 (cu numai 28%) comparativ cu
creşterea în 1998 faţă de 1997 cu 66%.
În analiza economico-financiară la unităţile economice, o
importanţă covârşitoare o are analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri
care exprimă raportul între cheltuielile aferente producţiei vândute sau
cifrei de afaceri la valoarea producţiei vândute sau cifrei de afaceri
exprimată în preţul de vânzare.
Fluctuaţia cheltuielilor la 1000 lei venituri este prezentată în
tabelul următor:
Valori pe anul
Indicatori - mii lei -
1997 1998 1999
Cheltuieli la 1000 lei venituri
846,77 892,04 937,39
[(C t /V t )×1000]
Tabel nr. Evoluţia cheltuielilor la 1000 lei venituri în perioada
1997÷1999

Se vor calcula indicii cu bază fixă luând ca bază anul 1997:

I 9 7 = 1,00
I 9 8 / 9 7 = C t / 1 0 0 0 9 8  /C t / 1 0 0 0 9 7 = 892,04 : 846,77 = 1,05
I 9 9 / 9 7 = C t / 1 0 0 0 9 9 /C t / 1 0 0 0 9 7 = 937,39 : 846,77 = 1,11
Din aceste calcule se observă că în anul 1998, cheltuielile la 1000
lei venituri au crescut cu 5% faţă de 1997 în timp ce creşterea anului
1999 faţă de 1997 este de 11%.
Urmează a se calcula indicii cu bază în lanţ pe aceeaşi perioadă:
I 9 8 / 9 7 = C t / 1 0 0 0 9 8 /C t / 1 0 0 0 9 7 = 892,04 : 846,77 = 1,05
I 9 9 / 9 8 = C t / 1 0 0 0 9 9 /C t / 1 0 0 0 9 8 = 937,39 : 892,04 = 1,05
Se observă o creştere a cheltuielilor la 1000 lei venituri pe anul
1999 faţă de anul 1998 aproximativ egală cu creşterea pe anul 1998
faţă de 1997 şi anume cca 5%.
În analiza economico-financiară a unităţilor economice o
deosebită importanţă o are calcularea ratei rentabilităţii costurilor şi a
veniturilor. Pentru calculul ratei rentabilităţii brute a cheltuielilor se
realizează raportul dintre profitul brut şi cheltuielile totale (ca resurse
consumate) iar pentru rata rentabilităţii brute a veniturilor se realizează
raportul dintre profitul brut şi veniturile totale (ca efect) obţinute pe
perioada studiată.
În tabelul următor se studiază rata rentabilităţii brute în funcţie de
cheltuieli şi venituri pe perioada 1997÷1999:

Valori pe anul
Indicatori - mii lei -
1997 1998 1999
Rata 7.093.797 8.319.732 6.113.865
 0,181  0,121  0,067
rentabilităţii 39.203.646 68.749.008 91.549.101
brute a
cheltuielilor


Ct/1000 = cheltuieli la 1000 lei venituri
R r b = P b /C t
Dinamica cu
X 0,67 0,37
bază fixă
Dinamica cu
X 0,67 0,55
bază în lanţ
Rata
rentabilităţii
7.093.797 8.319.732 6.113.865
brute a  0,153  0,108  0,063
46.297.443 77.068.740 97.662.966
veniturilor
R r b = P b /V t
Dinamica cu
X 0,71 0,41
bază fixă
Dinamica cu
X 0,71 0,58
bază în lanţ
Tabel nr. Evoluţia ratei rentabilităţii în funcţie de venituri şi cheltuieli în
perioada 1997÷1999
P b = profit brut;
C t = cheltuieli totale;
V t = venit total.

Din tabelul de mai sus se observă o scădere continuă pe perioada

studiată a ratei rentabilităţii brute atât în funcţie de cheltuieli cât şi în
funcţie de venituri.
În tabelul următor se evidenţiază dinamica ratei rentabilităţii nete
în funcţie de cheltuieli şi venituri pe perioada 1997÷1999:

Valori pe anul
Indicatori - mii lei -
1997 1998 1999
Rata
rentabilităţii
4.398.154 5.158.234 3.790.596
nete a  0,112  0,075  0,041
39.203.646 68.749.008 91.549.101
cheltuielilor
R r n = P n /C t
Dinamica cu
X 0,67 0,37
bază fixă
Dinamica cu
X 0,67 0,55
bază în lanţ
Rata
rentabilităţii
4.398.154 5.158.234 3.790.596
nete a  0,095  0,067  0,039
46.297.443 77.068.740 97.662.966
veniturilor
R r n = P n /V t
Dinamica cu
X 0,71 0,41
bază fixă
Dinamica cu
X 0,71 0,58
bază în lanţ
Tabel nr. Evoluţia ratei rentabilităţii în funcţie de venituri şi cheltuieli în
perioada 1997÷1999
P n = profit net

Din tabelul de mai sus se observă o scădere continuă pe perioada

studiată a ratei rentabilităţii nete în funcţie de cheltuieli, cât şi în
funcţie de venituri.
O situaţie „optimă” este evident aceea când rata rentabilităţii nete
a înregistrat o creştere performantă (în sensul cel puţin al atingerii
nivelului mediu competitiv de pe piaţa internă şi externă a perioadei
date), fapt care atestă că a fost respectată, în toate cazurile, corelaţia
de eficienţă dintre efortul necesar şi efectul economic scontat – indicii
creşterii diverselor eforturi specifice (indicatorul de la numitorul fracţiei)
fiind devansaţi de indicele creşterii profitului net ca efect economico-
financiar final.
Variaţia ratei rentabilităţii nete –indiferent de sensul şi
intensitatea înregistrate – poate fi explicată şi apreciată mai precis pe o
bază matematică, cuantificând în acest scop, cu ajutorul metodei
substituţiei în lanţ acţiunea celor doi „termeni” laţi în calculul acestui
indicator – termeni care pot fi consideraţi ca factor ce determină în mod
direct însuşi nivelul ratei rentabilităţii nete. 1
Se impune menţiunea că atât în cazul profitului net cât şi în cazul
profitului brut, utilitatea cognitivă deosebită a modelului de tip factorial
(spre deosebire de cel structural) constă în aceea că permite să se
constate pe o bază matematică, aportul direct pe care îl exercită asupra
profitului, nivelul eficienţei economice a cheltuielilor; concentrarea
eforturilor pe linia acestui factor calitativ respectând totodată şi o
1
Ordinea cuantificării fiind următoarea: 1. factorul care vizează efortul luat în considerare (numitorul – ca factor
cantitativ), 2. factorul care vizează efectul economic obţinut (numărătorul – ca factor calitativ).
condiţie esenţială pentru creşterea într-un ritm mai intens a ratei
rentabilităţii – ea fiind, cum s-a mai subliniat, cel mai concludent
indicator sintetic al evoluţiei eficienţei economice finale a activităţii unei
unităţi economice – atât pe total cât şi pe tipuri de activităţi.
Pentru desfăşurarea normală a procesului de producţie,
întreprinderile industriale trebuie să fie asigurate cu capital fix sau
mijloace fixe care să corespundă cu profilul şi particularităţile
procesului de producţie din fiecare întreprindere.
Mijloacele fixe participă la mai multe cicluri de exploatare şi, ca
regulă generală, îşi transferă o parte din valoare lor asupra utilităţilor
create în întreprindere (produse, servicii, lucrări) în mod treptat pe
durata lor de serviciu, prin procesul de amortizare.
Pentru a analiza fluctuaţia mijloacelor fixe pe perioada studiată se
va prezenta în tabelul următor nivelul activelor fixe în această perioadă:
Valori pe anul
Indicatori - mii lei -
1997 1998 1999
Active fixe 6.950.391 6.838.528 6.524.831
Dinamica cu bază fixă X 0,984 0,939
Dinamica cu bază în lanţ X 0,984 0,954
Tabel nr. Evoluţia activelor fixe în perioada 1997÷1999
Se observă o scădere continuă a mijloacelor fixe în perioada
studiată. În termeni reali, scăderea este mai accentuată, dar este
aparent atenuată datorită efectelor inflaţiei. Această scădere s-a
realizat în special prin vinderea de către LACTAG S.A. a unor terenuri,
clădiri şi alte mijloace fixe de producţie devenite inutile odată cu lipsa
materiei prime.
Orice întreprindere pentru a-şi desfăşura activitatea, necesită pe
lângă capitalul fix şi capital circulant. În acest sens activele circulante
reprezintă plasamentele de capital pe termen scurt, mai mic de un an,
în elemente necesare desfăşurării neîntrerupte a procesului de
producţie sau comercializare a unităţii economice. Mijloacele circulante
se epuizează pe perioada unui ciclu economic iar sumele investite se
recuperează prin vânzarea şi încasarea producţiei şi vor fi reintroduse
în următorul ciclu economic. Activele circulante cuprind stocurile,
creanţele, titlurile de plasament şi valori de încasat, disponibilităţi
băneşti în conturi la bănci şi în casierie.
În tabelul următor se prezintă fluctuaţia activelor circulante în
perioada studiată:
Indicatori Valori pe anul
 - mii lei -
1997 1998 1999
Active circulante 18.253.000 23.893.000 35.513.000
Dinamica cu bază fixă X 1,309 1,946
Dinamica cu bază în lanţ X 1,309 1,486
Tabel nr. Evoluţia activelor circulante în perioada 1997÷1999

Din tabelul de mai sus se observă că spre deosebire de activele

fixe, care au înregistrat o anumită scădere în perioada 1997÷1999,
activele circulante au înregistrat o creştere pe aceeaşi perioadă. Astfel
în 1998 s-a obţinut o creştere cu 30,9% faţă de 1997 iar în 1999 o
creştere cu 94,6% faţă de 1997 şi cu 48,6% faţă de 1998.
Reprezentarea grafică a datelor din tabelele şi se prezintă astfel:

40.000.000
35.000.000
30.000.000
25.000.000 Active fixe
20.000.000
Active
15.000.000 circulante
10.000.000
5.000.000
0
1997 1998 1999

Figura nr. Reprezentarea grafică a datelor din tabelele şi

În calculul eficienţei economice în cadrul unei întreprinderi, de o

deosebită importanţă este eficienţa utilizării capitalului fix şi a
capitalului circulant.
Astfel, eficienţa utilizării capitalului fix se calculează prin
raportarea profitului brut sau net la valoarea medie anuală a capitalului
fix înmulţit cu 1000. în acest caz eficienţa capitalului fix reflectă profitul
brut sau net ce revine la 1000 lei capital fix.
În tabelul următor se prezintă evoluţia eficienţei activelor fixe în
funcţie de profitul brut şi net pe perioada studiată:
Indicatori Valori pe anul
 - mii lei -
1997 1998 1999
7.093.797 8.319.732 6.113.865
Eficienţa brută a  1000  1000  1000
6.950.391 6.838.528 6.524.831
activelor fixe P b /A f  1021  1217  937
4.398.154 5.158.234 3.790.596
Eficienţa netă a  1000  1000  1000
6.950.391 6.838.528 6.524.831
activelor fixe P n /A f  633  754  581
Tabel nr. Evoluţia eficienţei activelor fixe în perioada 1997÷1999

Interesant de observat este faptul că pe anul 1998 eficienţa

activelor fixe este cea mai mare iar pe anul 1999 cea mai mică.
Ca şi activele fixe, activele circulante au o foarte mare importanţă
în calculul eficienţei economice. Creşterea eficienţei utilizării activelor
circulante corespunde accelerării vitezei cu care capitalurile parcurg
stadiile circuitului, respectiv rapiditatea cu care se realizează rotaţia.
Eficienţa utilizării activelor circulante se poate calcula ca raport
între profitul brut sau net şi suma medie a activelor circulante înmulţit
cu 1000 şi reprezintă profitul ce revine la 1000 lei active circulante.
Activele circulante sunt folosite eficient atât timp cât
transformarea din forma bani în stocuri de valori pentru producţie, în
producţie în curs de execuţie, în produse finite, şi valorificarea
acestora, din nou în forma de disponibilităţi băneşti este continuă,
neîntreruptă.
În tabelul următor se prezintă evoluţia eficienţei activelor
circulante în funcţie de profitul brut şi net pe perioada studiată:
Valori pe anul
Indicatori - mii lei -
1997 1998 1999
Eficienţa brută a 7.093.797 8.319.732 6.113.865
 1000  1000  1000
activelor circulante 18.253.000 23.893.000 35.513.000
P b /A f  389  348  172
Eficienţa netă a 4.398.154 5.158.234 3.790.596
 1000  1000  1000
activelor circulante 18.253.000 23.893.000 35.513.000
P n /A f  241  216  107
Tabel nr. Evoluţia eficienţei activelor circulante în perioada 1997÷1999

Din tabelul nr. se observă o scădere continuă a eficienţei activelor

circulante pentru profitul brut de la 389 lei la 1000 lei active circulante
în anul 1997, la 172 lei la 1000 lei active circulante în anul 1999, iar la
profitul net: de la 241 lei la 1000 lei active circulante în 1997, la 107 lei
la 1000 lei active circulante în 1999.