Ea aşteaptă liniştită-n zare,

Cu un surâs asemenea unei fecioare

Ca roua serii să-i atingă-n talie
Trupu-i gingaş, subţire ca o floare.

Raze-aurii de soare, lucesc prin părul ei

Şi ochii ei îmi pare, că cată-n zare
Iubitul ei, ce-apare încet, încet pe cale
Cu-al său falnic cal alb.......

Şi cum vin ei agale, prin campul roş de maci

Cu elegante ţoale tu trupul de-i îmbraci
Îi strici din a lui farmec, frumosul pur, de crai
Cu ochii negrii ageri, privirea de-i cătai.

Sub cerul cel albastru, cu licurici pe plai

Ei se-ntâlnesc şi-acuma, iar calul cel bălai
Îi poartă vesel în şaua sa vestită
Pe câmpurile vaste cu flori impodobite.