Teste cap. I.

1.Procesul de execuţie se caracterizează prin:

a) Faptul că o parte din forţa de muncă acţionează asupra celorlalte părţi a majorităţii
resurselor umane pentru o eficienţă cât mai ridicată;
b) Faptul că este un întreg integrat;
c) Faptul că forţa de muncă acţionează nemijlocit asupra obiectelor muncii prin
intermediul mijloacelor de muncă;
d) Faptul că forţa de muncă acţionează nemijlocit asupra celorlalte părţi a majorităţii
resurselor umane;
e) Faptul că forţa de muncă acţionează în mod indirect cu ajutorul unor categorii
speciale de mijloace de muncă
2. Faza finală a procesului de management se caracterizează prin:
a) Stabilirea de obiective pentru firmă;
b) Organizarea, coordonarea şi antrenarea personalului;
c) Stabilirea de decizii strategice;
d) Evaluarea şi controlul obiectivelor şi criteriilor stabilite în prima fază;
e) Stabilirea deciziilor tactice.
3.Firma ca sistem este considerată a fi compusă din următoarele elemente, mai puţin unul.
Care este acesta?
a) Subsistemul tehnologic;
b) Un grup de oameni, resurse, concepte şi proceduri care este menit a îndeplini o
funcţie sau a aservi unui scop;
c) Subsistemul organizatoric;
d) Subsistemul informaţional;
e) Subsistemul decizional
4.Feedback-ul din cadrul structurii sistemului poate fi definit ca:
a) Toate elementele care contribuie la obţinerea rezultatelor;
b) Toate elementele care intră în sistem;
c) Produsul finit al unui sistem;
d) Introducerea informaţiei privitoare la ieşirile sistemului;
e) Elementele care se situează în afara sistemului.
5.Analizând dezvoltarea specializării şi a nivelurilor de management putem spune ca
managerii sunt:
a) De primă linie, de bază, superiori;
b) Manageri superiori, de primă linie, inferiori;
c) Inferiori, de mijloc, seniori-managerii;
d) Managerii superiori, de nivel mediu, inferiori, non-managerii.
6. Principalele responsabilităţi ce îi revin oricărui manager sunt:
a) Orientare strategică , rol de negociator si sa acţioneze ca specialist;
b) Să acţioneze ca specialist, să lucreze cu oamenii, rol informaţional;
c) Rol intermediar, să lucreze cu oamenii, orientare strategică;
d) Să acţioneze ca specialist, să lucreze cu oamenii, orientare strategică.
7. Prin aptitudinile conceptuale al e managerilor înţelegem:
a) Să orienteze firma în timp, după un anumit pan conceput, pentru a-şi atinge
misiunea şi obiectivele stabilite, de a formula şi implementa strategii eficiente şi
eficace;
b) Să creeze un climat favorabil cooperării şi comunicării deschise între componenţii
grupurilor de lucru;
c) Totalitatea cunoştinţelor profesionale de specialitate
8. Pentru un manager de la nivele ierarhice superioare sunt esenţiale următoarele
responsabilităţi :
a) Capacitatea de orientare strategică şi calităţile sale ca specialist în acel domeniu;
 b) Dezvoltarea relaţiilor umane şi capacitatea de orientare strategică;
c) Dezvoltarea relaţiilor umane şi calităţile sale ca specialist în acel domeniu
9. Rolurile manageriale sunt grupate în trei categorii:
a) Roluri interpersonale, roluri informaţionale, roluri decizionale;
b) Rolul propagatorului, rol informaţional, rol de antreprenor;
c) Rol decizional, rol de intermediar, rol informaţional;
d) Rol interpersonal, rolul supraveghetorului, rolul propagatorului;
e) Rolul negociatorului, rol decizional, rol intermediar.

10. Funcţiile managementului firmei sunt:

a) Conducere, organizare, delegare, dirijare;
b) Examinare, organizare, control, dirijare;
c) Prevedere, organizare, coordonare, motivare, control;
d) Planificare, organizare, control, delegare;
e) Planificare, examinare, delegare, control.

11. Funcţia care este considerată în general piatra de temelie a managementului:

a) Planificarea;
b) Delegarea;
c) Organizarea;
d) Conducerea;
e) Controlul
12. Următoarea funcţie poate fi considerată o transformare a planurilor în acţiune:
a) Planificarea;
b) Dirijarea;
c) Organizarea;
d) Conducerea;
e) Delegarea.
13. Într-un sistem deschis:
a) Intrările sun t transformate în ieşiri;
b) Organizaţiile trebuie să aibă canale de comunicaţie deschise între componentele
lor;
c) Organizaţiile trebuie să interacţioneze cu mediul înconjurător;
d) Soluţiile problemelor de management depind de situaţiile pe care le întâmpină.

14. În concepţia sistemică asupra firmei (când firma este privită ca un SISTEM DESCHIS),
în vederea definiri managementului se face apel la urmatoarele noţiuni:
a) relaţiile şi procesele de management;
b) sistemele şi cunoştinţele de management
c) cunoştinţele responsabilităţile managerului
15. Procesul de muncă se compune din:
a) procese de productie şi servicii
b) procese de execuţie şi procese de management
c) procese de control şi procese de supraveghere
d) procese conexe
16. Aptitudinile conceptuale constau în :
a) crearea unui climat favorabil cooperării şi comunicării deschise între componenţii grupurilor de
lucru
b) totalitatea cunoştinţelor profesionalede specialitate pe care managerul este capabil să le aplice
în efectuarea unor activităţi concrete
c) capacitatea managerilor de a asigura orientarea strategică a organizaţiei, ca un tot unitar, în
acord cu misiunea şi obiectivele stabilite, de a formula şi implementa strategii eficiente şi eficace
17. La nivele ierarhice superioare – top management, managerilor superiori le revine pe
ultimul plan următoarea responsabilitate :
a) lucrul cu oamenii
b) orientarea strategică a organizaţiei
c) să acţioneze ca specialist în domeniu

18. Functia de previziune se refera la:

a) include analiza direcţiei pe care ar trebui s-o urmeze firma, a restricţiilor externe şi
interne, stabilirea obiectivelor, dezvoltarea de strategii şi politici etc.);
b) grupează activităţile pe posturi şi compartimente, se definesc responsabilităţile, se
stabilesc mijloacele ce se vor utiliza pentru comunicare, coordonare şi control etc
c) include activităţile de măsurare şi evaluare a rezultatelor atinse de firmă, compararea cu
obiectivele propuse, adoptarea de măsuri de corecţie etc
19. Unui manager îi revin următoarele activităţi :
a) managerul lucrează cu şi prin alţi oameni, răspunzând pentru activitatea sa proprie dar nu şi
pentru cea a subordonaţilor săi;
b) managerul asigură creşterea şi expansiunea firmei, dezvoltarea tehnologică şi creşterea
performanţelor ei în timp;
c) managerul corelează scopurile personale şi priorităţile existente în contextul alocării resurselor
disponibile;
d) o mare parte din activitatea managerilor constă în DELEGAREA RESPONSABILITATII
curente şi de perspectivă, pe baza unui ansamblu de informaţii.

20. Funcţia de organizare:

a) include organizarea funcţionării subsistemelor componente
b) în cadrul acestei funcţii se decide cine şi ce anume face
c) include analiza direcţiei pe care ar trebui s-o urmeze firma
e) include activităţile de măsurare şi evaluare a rezultatelor atinse de firme, pe diverse perioade

21. Funcţia de coordonare:

a) include stabilirea de proceduri clare de training şi motivare a salariaţilor, de integrare a
muncii în echipă pentru a obţine împreună performanţe maxime
b) decide cine şi ce anume face, se grupează activităţile pe posturi şi compartimente
c) în cadrul acestei funcţii se gândeşte maniera de corelare a subsistemelor componente, se
pun de acord munca fiecărui individ şi a echipelor de salariaţi/manageri şi se orientează
eforturile spre obiective comune
d) include analiza direcţiei pe care ar trebui s-o urmeze firma, a restricţiilor externe şi
interne, stabilirea obiectivelor, dezvoltarea de strategii şi politici adecvate
e) include activităţile de măsurare şi evaluare a rezultatelor atinse de firmă

23. Caracteristicile managementului ca ştiinţă sunt:

a) orientarea preponderentă este pe termen scurt
b) problemele se soluţionează după metoda “încercărilor şi erorilor”
c) capacitatea de inovare şi adaptarea la schimbare este redusă
d) se bazează pe calităţile personale şi cunoaşterea completă a realităţii;

24. Caracteristicile managementului ca practică sunt:

a) Se bazează exclusiv pe experienţă şi talent;
b) Se bazează pe calităţi personale (intuiţia, bunul simţ, imaginaţia, capacitatea de reacţie,
talentul etc.);
c) Analiza a diverşilor factori de influenţă se face permanent;
 d) Orientarea predominantă este pe termen lung;
e) Se orientează spre acţiune, creativitate şi adaptare.

25. Aptitudinile profesionale:

a) permit crearea unui climat favorabil cooperării şi comunicării deschise între componenţii
grupurilor de lucru
b) permit armonizarea intereselor individuale cu interesele de grup şi cele organizaţionale
c) constau în capacitatea managerilor de a asigura orientarea strategică a organizaţiei, ca un
tot unitar, în acord cu misiunea şi obiectivele stabilite
d) sunt date de totalitatea cunoştinţelor profesionale de specialitate pe care managerul este
capabil să le aplice în efectuarea unor activităţi concrete
26. Care sunt „rolurile” pe care trebuie să le joace un manager în domeniul interpersonal?
a) are rolul de diseminator, adică propagă informaţiile în cadrul firmei şi în alte medii, după
caz prin informări, rapoarte, situaţii financiare etc.;
b) acţionează ca un negociator în interiorul şi exteriorul organizaţiei, în relaţia cu sindicatele,
furnizorii, clienţii sau alţi stakeholders;
c) acţionează ca un leader, preluând asupra sa avantajele şi dezavantajele ce decurg din
poziţia de conducător, motivează subordonaţii, asigură training, consiliere, comunicare
permanentă etc.;
d) acţionează ca un antreprenor, căutând schimbarea, iniţiind proiecte, identificând noi idei,
delegând responsabilităţi la alţii etc.;

27. Care sunt „rolurile” pe care trebuie să le joace un manager în domeniul informaţional?
a) are rolul de diseminator, adică propagă informaţiile în cadrul firmei şi în alte medii, după
caz prin informări, rapoarte, situaţii financiare etc.;
b) acţionează ca un negociator în interiorul şi exteriorul organizaţiei, în relaţia cu sindicatele,
furnizorii, clienţii sau alţi stakeholders;
c) acţionează ca un leader, preluând asupra sa avantajele şi dezavantajele ce decurg din
poziţia de conducător, motivează subordonaţii, asigură training, consiliere, comunicare
permanentă etc.;
d) acţionează ca un antreprenor, căutând schimbarea, iniţiind proiecte, identificând noi idei,
delegând responsabilităţi la alţii etc.;
e) acţionează ca legătură sau ca un „ax” de transmitere a informaţiei în interiorul şi
exteriorul organizaţiei, pentru care recurge la întâlniri curente, telefoane, e-mail etc.;

28. Care sunt „rolurile” pe care trebuie să le joace un manager în domeniul decizional?
a) are rolul de diseminator, adică propagă informaţiile în cadrul firmei şi în alte medii, după
caz prin informări, rapoarte, situaţii financiare etc.;
b) acţionează ca purtător de cuvânt al organizaţiei, putând sau nu să delege unele sarcini de
acest tip;
c) acţionează ca un leader, preluând asupra sa avantajele şi dezavantajele ce decurg din
poziţia de conducător, motivează subordonaţii, asigură training, consiliere, comunicare
permanentă etc.;
d) acţionează ca un antreprenor, căutând schimbarea, iniţiind proiecte, identificând noi idei,
delegând responsabilităţi la alţii etc.;
e) acţionează ca legătură sau ca un „ax” de transmitere a informaţiei în interiorul şi
exteriorul organizaţiei, pentru care recurge la întâlniri curente, telefoane, e-mail etc.;
29. Care dintre următoarele funcţii nu reprezintă o funcţie a managementului:
a) Planificare
b) Organizare
c) Convocare
d) Motivare
 e) Control

30. Funcţia de planificare:

a) include stabilirea de proceduri clare de training şi motivare a salariaţilor, de integrare a
muncii în echipă pentru a obţine împreună performanţe maxime
b) decide cine şi ce anume face, se grupează activităţile pe posturi şi compartimente
c) include analiza direcţiei pe care ar trebui s-o urmeze firma, a restricţiilor externe şi
interne, stabilirea obiectivelor, dezvoltarea de strategii şi politici adecvate
d) include activităţile de măsurare şi evaluare a rezultatelor atinse de firmă

Teste cap. II
Repere istorice în evoluţia managementului

1. În concepţia lui Panaite Nica, teoriile managementului ştiinţific se grupează în

următoarele şcoli, cu o excepţie. Care este aceasta?

a) şcoala clasică;
b) şcoala relaţiilor umane;
c) managementul modern;
d) şcoala sistemică
2. Principalele curente de bază care se manifestă în managementul clasic sunt enumerate mai jos,
cu o excepţie. Care este aceasta?

a) managementul ştiinţific;
b) teoria clasică asupra orgnizaţiei;
c) managementul birocratic;
d) managementul admnistrativ.

3. Reprezentantul managementului administrativ este:

a) Abraham Maslow;
b) Henry Fayol;
c) Peter Drucker;
d) F. Taylor;
e) Max Weber
4. Reprezentantul managementului ştiinţific este:

a) Henry Fayol;
b) Peter Drucker;
c) F. Taylor;

5. Reprezentantul managementului birocratic este:

a) Henry Fayol;
b) Max Weber;
c) F. Taylor;
d) H. Gantt
6. Părintele managementului ştiinţific este:

a) F. Taylor;
b) P. Drucker;
c) H. Simon;
d) H. Fayol

7. Analiza procesului de muncă prin descompunerea lui în elemente componente – sistemul MTM
- a fost propusă de :

a) Henry Fayol;
b) Peter Drucker;
c) F. Taylor;

8. Unul dintre primii gânditori care a partajat procesul de management pe cinci funcţii a fost:
a) F. Taylor;
b) P. Drucker;
c) H. Simon;
d) H. Fayol
9. Reprezentanţii şcolii clasice sunt:

a) Frederick W. Taylor, Henry Fayol, P. Drucker, Max Weber;

b) Herbert Simon, Peter Drucker, Th. Peters, H. Mintzberg;

c) Max Weber, Frederick W. Taylor, Henry Fayol;

d) E. Mayo, A. Maslow, Frederich Herzberg.

10. În concepţia lui Mayo performanţele muncitorilor vor creşte dacă:

a. Muncitorii nu sunt strict supravegheaţi

b. Simt că aparţin unei echipe omogene
c. Nu participă la gândirea acţiunilor ce se vor desfăşura
d. Nu se consemnează strict rezultatele;

11. Cine a inventat noţiunea de „ierarhie a nevoilor” şi a fundamentat „teoria motivaţiei”:

a.Max Weber;
b. F.W. Taylor;
c. Abraham Maslow;
d. Henry Fayol.

12. Friderick Herzberg grupează factorii ce motivează individul în muncă în două grupe. Care din
factorii enumeraţi nu se incadrează în aceste grupe?

a) factorii igienici;
b) factorii motivatori;
c) factorii naturali
13. Care din următorii autori sunt de părere că luarea deciziei manageriale rămâne dependentă de
intuiţia sau experienţa managerului:
a.Frederick W. Taylor
b.Henri Fayol
c.Peter F. Drucker
d.Johan Akers
e. Herbert A. Simon
14. Reprezentanţii şcolii moderne sunt:
 a) Frederick W. Taylor, Henry Fayol, P. Drucker, Max Weber;

b) Herbert Simon, Peter Drucker, A. Toffler, T. Peters, R. Waterman;

c) Max Weber, Frederick W. Taylor, Henry Fayol;

d) E. Mayo, A. Maslow, Frederich Herzberg.

15. Cine a afirmat ca managementul este funcţia esenţială a timpurilor noastre:

a.Thomas Peters;
b.Max Weber;
c.P. Drucker;
d. F.W. Taylor
16. Pentru a atinge succesul în afaceri sunt necesare o serie reguli sau principii identificate de
Thomas Peters şi Robert Waterman, mai putin una. Care este aceasta:
a. Orientarea spre acţiune;
b.Principiul unităţii de comandă
c.Apropierea de consumator/client;
d.O cultură specifică de firmă, ce încurajează inovaţia
e. Creşterea productivităţii prin motivarea complexă
f.Credinţa comună în câteva valori cheie
g.Orientarea către afaceri „cunoscute”
h.Forme simple de organizare
17. Care din următoarele afirmaţii sunt false:
a. O organizaţie care învaţă este o organizaţie care obţine rezultate bune în crearea, dobândirea şi
transferul de cunoştinţe;
b. Organizaţiile care învaţă nu pun accentul pe rezolvarea sistemică a problemelor,
c. Organizaţiile care învaţă pun accentul pe experimentarea de noi idei, pe învăţarea din
experienţa altora;
18.Care din următoarele caracteristici nu corespund organizaţiei care învaţă sunt:

a.Organizaţia are o structură bazată pe echipă;

b. Angajaţii nu dispun de autoritate şi responsabilităţi în cadrul firmei
c. Circulaţia liberă a informaţiei
d. Abordarea etică a afacerilor
19. Definiţi antreprenoriatul:

a.Un proces de urmărire a tendinţelor şi schimbărilor sociale

b. Un proces legat de menţinere şi stagnare
c. Este un proces prin care un individ sau un grupe de indivizi realizează eforturi organizate
pentru a beneficia de oportunităţi existente pe piaţă pentru împlinirea dorinţelor şi nevoilor de
inovare
20. Care din următoarele afirmaţii sunt false:
a. Electronic-business este un termen care descrie modul în care o organizaţie utilizează link-uri
electronice în vederea eficientizării şi atingerii efective a scopurilor;
b. E-business nu include comerţul electornic;
c. E-business include componenta de vânzare şi de marketing a e-business-ului
TESTE CAP 3 ORGANIZAŢII LUCRATIVE ÎN ECONOMIA CUNOAŞTERII

1. Noţiunea de corporaţie :
a) desemnează acea entitate economică constituită prin asocierea de capitaluri între două sau mai
multe persoane fizice sau juridice
b) reprezintă o firmă/companie de dimensiuni mai mari acţionând în două sau mai multe domenii
de activitate
c) constituie un tip aparte de societate comercială, companie care a acumulat în mod legal un
procent important din acţiunile altor companii
2. Care dintre următoarele tipuri de societăţi comerciale este o societate de persoane :

a) societatea în comandită simplă;

b) societatea pe acţiuni;
c) societatea cu răspundere limitată

3. Noţiunea de holding :
a) desemnează acea entitate economică constituită prin asocierea de capitaluri între două sau mai
multe persoane fizice sau juridice
b) reprezintă o firmă/companie de dimensiuni mai mari acţionând în două sau mai multe domenii
de activitate
c) Constituie un tip aparte de societate comercială, companie care a acumulat în mod legal un
procent important din acţiunile altor companii, prin aceasta controlând sau influenţând activitatea
curentă a acestor firme

4. Care dintre următoarele tipuri de societăţi comerciale este o societate de capitaluri :

a) societatea în comandită simplă;

b) societatea pe acţiuni;
c) societatea în nume colectiv.

5. Întreprinderile mijlocii sunt cele care au ca număr de salariaţi:

a. între 1-9
b. mai puţin de 50;
c. între 50-249;
d. între 100-500;
e. între 500-1000;
6. Prin noţiunea de societate comercială se înţelege:
a. o afacere de dimensiuni medii sau mici localizată îndeosebi în domeniul serviciilor;
b. o organizaţie constituită pe criteriul profitului şi care urmează că combine factorii de producţie;
c. asocierea de persoane şi/sau capitaluri pentru a forma o entitate economică cu scop lucrativ;
d. asocierea de capitaluri între două sau mai multe persoane fizice sau juridice.

7. În cadrul societăţilor de persoane se includ:

a. societăţi în nume colectiv;

b. societăţi cu răspundere limitată;
c. societăţi în comandită pe acţiuni;
d. societatea pe acţiuni

8. Ce gen de societate are o poziţie intermediară, după natura asocierii:

a. societăţi în nume colectiv;
b. societăţi cu răspundere limitată;
c. societăţi în comandită simplă;
d. societăţi în comandită pe acţiuni;
e. societatea pe acţiuni.
9. Generic ceea ce numim firmă însumează două componente importante, cu o excepţie.
Care este aceasta?
a. componenta umană;
b. componenta imaterială;
c. componenta materială
10. Societăţilor comerciale le revin o serie de funcţii, mai puţin una. Care este aceasta?

a. funcţia de organizare a unei structuri proprii;

b. funcţia de antrenare a unui management specific;
c. funcţia de concentrare a capitalului;
d. funcţia de reevaluare a activelor fixe şi circulante;
e. funcţia lucrativă;
f. funcţia de divizare a capitalului.

11. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

a. societăţile pe acţiuni sunt societăţi de persoane;

b. fiecare acţiune dă dreptul la un anumit număr de voturi în AGA;
c. pentru nevoile de finanţare curente societăţile pe acţiuni pot emite obligaţiuni;
d. acţiunile dau dreptul la obţinerea unui venit fix sub formă de dividend.

12. Care din următoarele afirmaţii este falsă?

a. în cazul societăţilor pe acţiuni acţionarii sunt obligaţi numai la vărsarea sumelor subscrise
pentru acţiuni;
b. societăţile pe acţiuni au caracter anonim;
c. societăţile cu răspundere limitată sunt societăţi de persoane.

13. Faţă de conceptul de “societate comercială”, cel de “întreprindere” are:

a. o sferă mai mică de includere;

b. o sferă mai largă de includere;
c. forme mai diverse de structurare în economia reală.
14. Care din următoarele funcţii nu revine societăţilor comerciale?

a. funcţia de organizare a unei structuri proprii;

b. funcţia de concentrare a capitalului;
c. funcţia lucrativă;
d. funcţia de concentrare a populaţiei.

15. Care din următoarele elemente pot fi folosite la definirea societăţilor comerciale?

a. asocierea liberă a membrilor;

b. săvârşirea unor acte de comerţ;
c. realizarea de beneficii;
d. aducerea de către asociaţi a unui aport în natură sau bani;
e. funcţionarea într-un cadru stabilit de lege;
f. toate elementele enumerate mai sus.
16. Pentru a deveni subiect de drept şi a angaja raporturi juridice, o societate comercială
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, mai puţin una. Care este aceasta?
a. să dispună de o structură şi o organizare de sine stătătoare;
 b. să dispună de un patrimoniu propriu;
c. să adopte o denumire prin statutul sau actul de constituire;
d. să dispună de un sediu;
e. să beneficieze de o naţionalitate.
f. să dispună de o conjunctură economică.
17. Care din următoarea caracteristică aparţine societăţilor în comandită simplă?
a. sunt societăţi în care predomină elementul personal;
b. sunt societăţi în care predomină valoarea capitalului adus ca aport;
c. comanditarii răspund solidar şi nelimitat.
CAPITOLUL IV+V CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ
+
ETICA ÎN AFACERI

1. În concepţia lui G. Hofstede cultura este:

a) modalitatea prin care un grup de oameni rezolvă problemele (P) cu care se confruntă
permanent;
b) o programare mentală colectivă care ne face să acceptăm ceva împreună, ca membri ai grupului
din care face parte;
c) un sistem de concepţie moştenite istoric, exprimate simbolistic, prin care oamenii comunică,
perpetuează şi-şi dezvoltă cunştinţele şi atitudinea faţă de viaţă.
2. Care din următoarea afirmaţie este falsă:
a. cultura este o programare mentală colectivă care ne face să acceptăm ceva împreună, ca
membri ai grupului/naţiunii din care facem parte;
b. cultura este modalitatea prin care un grup de oameni rezolvă probleme (P) cu care se
confruntă permanent;
c. cultura este un sistem de concepţie care nu se moşteneşte istoric, se acumulează în timp la
locul de muncă, este exprimat simbolistic
3. Care din următoarele aspecte nu generează diferenţe culturale, conform cu F.
Trompenaars:

a) relaţiile interumane;
b) relaţiile naţionale;
c) atitudinea faţă de timp;
d) atitudinea faţă de natură;

4. Persoana care aderă la un set de valori universale, recunoscute în acea cultură şi va

respinge valorile unei persoane sau grup este o :

a. persoană din culturile individualiste;

b. persoană neutră;
c. persoană universalistă
5. Persoana ce consideră că individul este mai important decât grupul şi că sunt importante
libertăţile individuale maxime, este o:

a. persoană din culturile individualiste;

b. persoană neutră;
c. persoană universalistă
6. Cărei dimensiuni culturale îi aparţin persoanele în care primează raţiunea şi
autocontrolul asupra stărilor interioare trăite:

a. neutru;
b. individualism;
c. specific;
d. universalism.

7. Care din următoarea afirmaţie este falsă:

a. sistemul de valori constituie elementul esenţial al culturii organizaţionale;
b. sloganurile reprezintă definirea într-o formă sintetică a culturii organizaţionale
care se comunică la salariaţi, clienţi, într-o formă expresivă;
c. sistemul de valori nu-şi pune amprenta asupra concepţiei firmei privind etica
afacerilor;

8. Care dintre următoarele funcţiuni nu face parte din funcţiunile specifice oricărei
organizaţii:

a) funcţiunea de R&D
b) funcţiunea de producţie
c) funcţiunea de măsurare
d) funcţiunea financiar-contabilă
e) funcţiunea resurse umane

9. În conformitate cu opinia lui Peter Drucker, care sunt sursele externe care favorizează
procesul de inovare pentru antreprenori?
a) inovaţia bazată pe necesitatea procesului;
b) incongruenţa – dintre realitate aşa cum este de fapt şi realitatea aşa cum se pretinde că este, sau
aşa cum ar trebui să fie
c) cunoştinţe noi, atât ştiinţifice cât şi neştiinţifice.
10. În conformitate cu opinia lui Peter Drucker, care sunt sursele interne care favorizează
procesul de inovare pentru antreprenori?

a) inovaţia bazată pe necesitatea procesului;

b) schimbări în receptivitate, dispoziţie şi înţelegere;
c) cunoştinţe noi, atât ştiinţifice cât şi neştiinţifice.
11. În concepţia lui Hofstede prin cultură de organizaţie se înţelege că:
a. cultura organizaţională nu este greu de modificat sau adaptat;
b. cultura organizaţională are un fundament social, în sensul că se creează sau se păstrează
de un grup de oameni.
12. Care din următoarea afirmaţie este falsă:
a) cultura organizaţională nu diferă total de cultura naţională;
b) cultura organizaţională în concepţia lui Hofstede este un tot unitar pe care îl are compania
ce poate fi apreciat numai de cei din interior;
c) cultura organizaţională se constituie preponderent pe practicile acumulate de treptat de
salariaţi.
13. Etica afacerilor se defineşte ca:
a. ca o „sumă” de reguli de conduită în plan social, reguli asumate de individ în mod conştient;
b. ca elemente ce compun „conştiinţa colectivă” ce optează pentru apropierea explicită înspre
BINE; se iniţiază odată cu Eul conştient
c. ca un domeniu de analiză asupra a ceea ce este corect/incorect în comportamentul celor
interesaţi în succesul organizaţilor de afaceri.

14. Firma este responsabila moral si etic fata de :

a) proprietari;
b) salariaţi;
c) clienţi (consumatori);
d) furnizori
e) comunitate (protecţia mediului, sprijin pentru educaţie, cultura etc.);
f) toate elementele enumerate mai sus.
g) nici o varinata.
15. Într-o abordare analitică, etica în afaceri este determinată de următorii factori, mai puţin
unul. Care este acesta:
a. reglementările guvernamentale;
b. codurile de etică;
c. regulamentele firmei;
d. caracteristicile individuale;
e. presiunea politică.

16. Care din următorii factori influenţează comportamentul etic al managerilor?

a. caracteristicile personale, educaţia şi pregătirea managerilor;
b. legi şi alte acte normative impuse în materie de afaceri;
c. cutume formate de-a lungul timpului şi care tind a deveni „reflexe condiţionate” ale
comportamentului unei comunităţi de afaceri;
d. coduri de etică, regulamentele de organizare a firmelor;
e. perioada pe care o parcurge firma în evoluţia propriului ciclu al afacerilor;
f. toate variantele enumerate mai sus.

17. În concepţia lui M. Velasquez etica afacerilor este:

a. este studiul privind modul în care standardele morale se aplică persoanelor implicate/interesate
în organizaţiile de afaceri
b. etica afacerilor este un studiu ce ţine de etica aplicată asupra ceea ce este corect/incorect sau
bine/rău în lumea afacerilor;
c. un domeniu de analiză asupra a ceea ce este corect/incorect în comportamentul celor interesaţi
în succesul organizaţilor de afaceri.

CAPITOLUL 6
MISIUNEA SI OBIECTIVELE ORGANIZAŢIONALE

1. Care din afirmaţiile următoare este falsă:

a) Misiunea firmei reprezintă viziunea managerilor asupra ceea ce va face firma pe
termen lung;
b) Prin misiunea firmei nu se declară activităţile pe care le va întreprinde firma şi
orientările de bază în management;
c) Prin misiunea firmei se doreşte a răspunde la 3 întrebări: Cine este firma? Ce face
ea? Încotro se îndreaptă?
d) Misiunea firmei constituie punctul de plecare în definirea obiectivelor şi ulterior a
strategiilor.
2 În formularea misiunii ne raportăm concis la:
a) Produsul realizat de firmă şi piaţa pe care activează firma;
b) Interesele economice şi piaţa pe care activează firma;
c) Situaţia /poziţia noastră pe piaţă şi interesele economice.
3. Care din următoarea afirmaţie este falsă:
a) Prin obiectiv înţelegem scopul sau ţelul propus de o firmă pentru a fi atins într-o anumită
perioadă de timp.
b) În economia modernă se recomandă absolutizarea profitului ca obiectiv vizat de firmă
 c) Obiectivele unei organizaţii de afaceri se recomandă a fi structurare pe următoarele nivele:
întreaga organizaţie, divizii, unităţi şi subunităţi componente, domenii funcţionale,
compartimente din structură, la nivel de salariaţi
4. Obiectivele tangibile ale firmei sunt:

a) inovaţia;
b) performanţa şi dezvoltarea managerilor;
c) performanţa şi dezvoltarea muncitorilor;
d) responsabilităţile publice.
5. Care din următoarea afirmaţie este falsă?

a) obiectivul reprezintă scopul sau ţelul propus de o firmă pentru a fi atins într-o anumită
perioadă de timp;
b) obiectivele unei organizaţii se reflectă numai prin intermediul factorului uman;
c) P. Drucker propune zece domenii în care firma trebuie să-şi definească obiective clare;
d) la nivel de organizaţie, prin stabilirea unor obiective clare se furnizează un sens al direcţiei
de urmat.

6. Care din următoarea afirmaţie este falsă?

a) obiectivele corporatiste se definesc pe termen scurt sau mediu;
b) obiectivele strategice trebuie să fie echilibrate plecând de la domeniile principale în care
ele se localizează;
c) în condiţiile unui mediu concurenţial în care activează firma este obligatoriu ca
obiectivele pe termen lung să fie actualizate anual;
d) stabilirea obiectivelor organizaţionale constituie o parte a activităţii de planificare
strategică.

7. Obiectivul clar vizat de firmă, în viziunea lui Drucker, mai greu de cuantificat este:

a) poziţia pe piaţă şi menţinerea ei;

b) cercetarea dezvoltarea;
c) responsabilităţile publice;
d) inovaţia.
8. Poziţia pe piaţă şi menţinerea ei, ca obiectiv vizat de firmă nu presupune:
a) situaţia actuală pe piaţa existentă, competitori direcţi şi indirecţi;
b) situaţia unor pieţe noi pentru actuale produse ale firmei;
c) produse noi pe piaţa actuală şi/sau pe noi pieţe;
d) produse ce ar trebui abandonate datorită tehnologiilor şi a unor factori sociali;
e) obiective ce reflectă clar eficienţa finală, capitalul reinvestit;
f) obiective legate de canalele de distribuţie.

9. Productivitatea ca obiectiv vizat de firmă presupune:

a) obiective ce reflectă modul de utilizare a resurselor de orice tip;

b) obiective ce reflectă clar eficienţa finală, capitalul reinvestit;
c) noi dotări tehnologice.

10. Profitabilitatea ca obiectiv vizat de firmă presupune:

a) decidentul va trata profitul ca o consecinţă a reuşitei de a menţine şi dezvolta o

piaţă, ca un premiu de risc şi/sau ca un cost necesar pentru a rămâne în afacere;
b) creşterea ratei valorii adăugate din total vânzări;
 c) sursele proprii de finanţare, completarea acestora.
11. Care din următoarea afirmaţie este falsă:
a. Obiectivele corporatiste sunt de regulă, obiective strategice ale decidentului şi se definesc
cel mai frecvent pe termen scurt;
b. Obiectivele strategice trebuie să fie echilibrate plecând de la domeniile fundamentale
principale în care ele se localizează;
c. Stabilirea obiectivelor organizaţionale constituie o parte a activităţii de planificare
strategică, dar cele două proceduri nu se suprapun;
d. În condiţiile unui mediu concurenţial în care activează firma este obligatoriu ca
obiectivele pe termen lung să fie actualizate anual.

12. Care dintre obiectivele de mai jos reprezintă un obiectiv tangibil?

a) performanţa şi dezvoltarea managerilor;

b) poziţia pe piaţă şi menţinerea ei;
c) performanţa şi dezvoltarea muncitorilor
13. Care dintre obiectivele de mai jos reprezintă un obiectiv intangibil?

a) poziţia pe piaţă şi menţinerea ei;

b) inovaţia;
c) productivitatea;
d) resursele fizice şi financiare;
e) performanţa şi dezvoltarea muncitorilor

CAPITOLUL 7 STRATEGII DE AFACERI

1. Unii autori identifică în evoluţia managementului strategic următoarele etape distincte:

1. planificarea financiară de bază;
2. planificarea bazată pe profunzime;
3. planificarea orientată pe mediu extern;
4. managementul strategic.
Alegeţi varianta corectă:
a) 1,3,4; b) 2,3,4; c) 1,2,3,4.
2. Care din următoarele afirmaţii este falsă?
a) strategia de renunţare presupune renunţarea la activităţile care implică costuri
suplimentare;
b) strategia de prezentare pentru faliment presupune iniţierea din proprie iniţiativă a
procedurii de reorganizare sub supraveghere judecătorească;
c) strategia lichidării implică vânzarea sau dizolvarea firmei ca urmare a deciziei
acţionarilor;
d) strategia lichidării implică vânzarea sau dizolvarea firmei ca urmare a unei conjuncturi
nefavorabile.
3. Care din următoarele variante de strategii nu poate fi inclusă în cadrul strategiilor
defensive:
a) strategia reducerii parţiale a activităţilor ce implică costuri suplimentare de afaceri sau a
operaţiunilor derulate;
b) strategia de renunţare;
c) strategia de prezentare pentru faliment;
d) strategia captivităţii;
e) strategia diversificării;
f) strategia lichidării
4. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?
 a) strategia diversificării presupune dezvoltarea şi diversificarea produsului sau serviciului;
b) strategia integrării verticale presupune integrarea prin absorbirea unor firme din acelaşi
domeniu;
c) strategia integrării verticale presupune integrarea în domeniile clienţilor;
d) strategia diversificării este o strategie la nivel de afaceri.
5. Care din următoarele afirmaţii este falsă?
a) dominarea globală prin costuri este o strategie combinată;
b) dominarea globală prin costuri constă în a oferi produse şi servicii la cele mai mici preţuri
de pe piaţă;
c) dominarea globală prin costuri se realizează pe baza unui set de măsuri de reducere a
costurilor;
d) strategia captivităţii este o strategie prin care o firmă mică sau mijlocie devine
subfurnizorul unei companii.

6. Care din următoarele afirmaţii este falsă?

a) strategia de concentrare asupra unui anumit segment de piaţă se realizează pe baza
strategiei de dominare globală prin costuri şi a strategiei diversificării;
b) diferenţierea produsului sau serviciului este o alternativă strategică prin care se
individualizează produsul ca fiind unicat;
c) strategiile la nivel de afaceri precizează ce domenii de afaceri vor fi abordate şi cum se
vor repartiza resursele firmei între aceste domenii”.
7. Strategiile combinate rezidă în:

a) creşterea cifrei de afaceri realizată de firmă;

b) aplicarea de către firmă a unor strategii diferite, pe domenii diferite de activitate;
c) aplicarea de către firmă a unor strategii diferite – în mod simultan – pe domenii diferite de
activitate.

8. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

a) strategiile de creştere implică promovarea consecventă a unui statut dobândit de firmă
într-o “nişă” a pieţei;
b) strategia concentrării este o strategie de creştere;
c) strategia concentrării are în vedere extinderea activităţii firmei în afaceri complet diferite
de domeniul curent.
9. Care din următoarele afirmaţii este falsă:

a) strategia reprezintă arta de folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea

asigurării succesului într-o luptă;
b) strategia reprezintă ansamblul criteriilor de decizie care ghidează comportamentul
unui agent economic;
c) strategia reprezintă direcţia şi scopul unei organizaţii pe termen scurt, care
potriveşte într-un mod ideal resursele cu mediul său extern.

10. Care din următoarele afirmaţii este falsă:

a) strategia trebuie să fie clară, coerentă şi lipsită de ambiguitate;

b) strategiile nu trebuie să se armonizeze cu obiectivele organizaţiei;
c) în implementarea strategiei trebuie atras suportul din partea managementului top şi
managementului mediu
11. Care din următoarele strategii este considerată un tipde strategie adoptată la nivel de
afaceri:
 a) strategii de creştere;
b) strategii de dominare globală prin costuri;
c) strategii de stabilitate;
d) strategii defensive;
e) strategii combinate
f)
CAPITOLUL 8 PROCESUL DECIZIONAL

1. Decizia managerială:
a) este alegerea raţională a unei variante de acţiune între două sau mai multe posibilităţi
pentru a atinge un obiectiv în anumite condiţii de resurse alocate;
b) este un act specific activităţii umane;
c) este decizia prin care se influenţează nemijlocit acţiunea altor(altei) persoane din
organizaţie
2. Potriviţi următorii termeni cheie:
A Act decizional
B Decizia
C Proces decizional
D Decizia managerială
E Baza informaţională
1. ------------reprezintă alegerea raţională a unei variante de acţiune între două sau mai multe
posibilităţi pentru a atinge un obiectiv în anumite condiţii de resurse.
2. ------------reprezintă decizia prin care se influenţează nemijlocit acţiunea altor (altei)
persoane din organizaţie
3. Orice decizie în activitatea de management trebuie să se fundamenteze pe o ---------------
adecvată.
4. Ca -----------decizia managerială vizează probleme curente, de rutină şi repetitive, care se
desfăşoară într-o perioadă scurtă de timp.
5. Ca ---------- decizia managerială vizează probleme majore ale firmei, se adoptă pe o bază
informaţională largă, necesită timp mai îndelungat de elaborare.
6. --------------reprezintă ansamblul fazelor sau etapelor de pregătire, adoptare, aplicare şi
evaluare a deciziilor manageriale.
3. Problemele ce survin curent în activitatea firmei şi impun adoptarea de decizii sunt
determinate de următorii factori externi:
a) obiectivele şi standardele de performanţă stabilite;
b) factorii legaţi de mediul extern;
c) cunoştinţele şi abilităţile managerilor şi altor salariaţi;
d) limitarea resurselor alocate;
e) motivarea personalului;

5. Care sunt etapele procesului decizional:

a. pregătirea şi definirea problemei;
b. formularea unor precizări suplimentare;
c. cadrul decizional;
d. dezvoltarea scenariilor sau alternativelor;
e. criteriile decizionale;
f. adoptarea deciziei;
g. aplicarea în practică a deciziei;
h. evaluarea sau controlul;
A. a, b,c,d,e, g, h; B. a, b, d, f, g, h. C. a, d, f, g.

6. În funcţie de informaţia disponibilă la un moment dat decizia poate fi:

a. decizii individuale, decizii de grup;
b. decizii în condiţii de risc, decizii în condiţii de certitudine şi decizii în condiţii de incertitudine;
c.procese decizionale structurate şi procese decizionale nestructurate.

7. In funcţie de nivelul la care se ia decizia şi tipul deciziei avem:

a. procese decizionale unicriteriale şi procese decizionale multicriteriale;
b. decizii în condiţii de risc, decizii în condiţii de certitudine şi decizii în condiţii de incertitudine;
c. procese deczionale strategice şi procese decizionale operaţionale.

8. Atunci când decizia în cadrul grupului se ia prin consens, este acceptată de toţii membrii
grupului şi nu de majoritate vorbim de:
a. situaţia win-win;
b . situaţia win-lose;
c. situaţia lose-win
9. Atunci cand în deciziile individuale, şeful decide de unul singur pentru grupul/echipa
condusă sau în cazul deciziilor de grup, atunci când nu se reuşeşte consensul se ajunge la
votare, mediere, compromis sau negociere vorbim de:
a. situaţia win-win;
b . situaţia win-lose;
c. situaţia lose-win
10. Între elementele de bază pe care le implică activitatea decizională se numără:
a) selectarea mai multor variante printr-un proces raţional;
b) motivarea personalului;
c) obiectivele vizate.

CAPITOLUL 9 Structuri organizatorice în management

1. Cele mai important principiu al organizării vizând departamentarea unei firme este:

a) principiul echilibrului
b) principiul universal
c) principiul relativităţii

2. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la posturile de conducere este adevărată?

a) au responsabilităţi/competenţe limitate
b) nu implică coordonarea altor posturi
c) au o sferă largă de responsabilităţi/competenţe
d) salariaţii aflaţi în astfel de posturi îi denumim executanţi şi ei deţin uzual 90-95% din total
număr de salariaţi ai unei firme.

3. Care dintre următorii factori nu influenţează structura organizatorică a unei firme?

a) Strategiile
b) Mediul
c) Tehnologia
d) Resursele umane
e) Sloganul firmei
4. Cu cate posturi de executie (x) echivalează în medie un post de conducere (C)?
a) 1 C = 5 X
b) 1 X= 5 C
c) 1C= 3X
d) 1C= 2X
5. Organizarea pe verticală:
a) în acest caz firma îşi defineşte foarte amănunţit procedurile interne de lucru,
regulile după care va funcţiona, urmând ca diverse compartimente/departamente
constituite să funcţioneze după reguli formale stricte
b) în acest caz marile companii s-au partajat în unităţi mici de profit , fiecare unitate
fiind subordonată unui manager,devenind astfel mai adaptabilă la cerinţele
clientului
c) acest tip de organizare derivă din doctrina militară şi presupune o centralizare a
puterii/competenţelor; în afaceri s-a aplicat în anii ¢ 50 în companiile americane şi
echivalează cu organigrame relativ birocratice, greu adaptabile la cerinţele impuse
de clienţi

6. Tipul de structură organizaţională care poate fi utilizată în firmele mici şi mijlocii cu o

singură afacere, în care activităţile “cheie” sunt bine definite prin scopuri şi specializare este
reprezentat de:
a) Organigrama funcţională
b) Organigrama pe activităţi/afaceri/produse/grupe de produse
c) Organigrama geografică
d) Organigrama matriceală

7. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la posturile de execuţie este adevărată?

a) au o sferă largă de responsabilităţi/competenţe
b) implică coordonarea altor posturi
c) salariaţii aflaţi în astfel de posturi îi denumim executanţi şi ei deţin uzual 90-95% din total
număr de salariaţi ai unei firme.

8. Organizarea descentralizată:
a) în acest caz firma îşi defineşte foarte amănunţit procedurile interne de lucru, regulile după
care va funcţiona, urmând ca diverse compartimente/departamente constituite să
funcţioneze după reguli formale stricte
b) în acest caz marile companii s-au partajat în unităţi mici de profit , fiecare unitate fiind
subordonată unui manager,devenind astfel mai adaptabilă la cerinţele clientului
c) acest tip de organizare derivă din doctrina militară şi presupune o centralizare a
puterii/competenţelor; în afaceri s-a aplicat în anii ¢ 50 în companiile americane şi
echivalează cu organigrame relativ birocratice, greu adaptabile la cerinţele impuse de
clienţi

9. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

a) diviziunea verticală a muncii porneşte de la faptul că munca specializată este eficientă;
b) diviziunea verticală a muncii presupune stabilirea ierarhiilor, a liniilor de autoritate şi a
fluxului de comunicaţii din interiorul unei firme;
c) diviziunea verticală a muncii se realizează prin separarea activităţilor şi gruparea lor în
posturi şi compartimente.

10. Care din următoarele afirmaţii este falsă?

a) structura geografică permite adaptarea strategiei la necesităţile fiecărei zone geografice;
b) structura geografică poate duce la o dublare a personalului;
c) structura geografică asigură perfecţionarea coordonării funcţionale cu cerinţele pieţei.

11.Tipul de structură organizaţională care poate fi utilizată în firmele mici şi mijlocii cu o

singură afacere, în care activităţile “cheie” sunt bine definite prin scopuri şi specializare este
reprezentat de:
 a) Organigrama pe activităţi/afaceri/produse/grupe de produse
b) Organigrama funcţională
c) Organigrama geografică
d) Organigrama matriceală

12. Printre principiile organizării vizând departamentarea unei firme, se numără:

a) principiul flexibilităţii;
b) principiul unicităţii conducerii;
c) principiul universabilităţii responsabilităţii;
d) principiul nivelului de adoptare a deciziilor.

CAPITOLU 10 Managementul resurselor umane

1. Sintetic, etapele principale ale carierei se prezintă astfel. Alegeti varianta corectă:
a) explorarea;
b) instalarea şi progresul;
c) maturitatea;
d) declinul;
e) sfârşitul carierei.
A. a, b, c,e. B. a,b, d, e; C. a, b,c,d.
2. Care din următoarele afirmaţii sunt false?
a) analiza postului constă în identificarea sistematică a sarcinilor şi responsabilităţilor
postului;
b) analiza postului furnizează informaţiile necesare pentru descrierea postului şi specificarea
responsabilităţilor;
c) descrierea postului se face cu ajutorul unei fişe care conţine lista principalelor sarcini şi
responsabilităţi ale postului;
d) descrierea postului constă în analiza şi înregistrarea lui în sistemul de plată.

3. Care din următoarele avantaje sunt asociate recrutării interne de personal?

a. se pot manifesta unele favoritisme;

b. recrutarea este mai rapidă şi cu costuri mai mici;
c. se creează un efect de propagare de posturi libere în momentul transferării unui angajat.
4. Care din următoarele afirmaţii sunt false?
a. MRU reprezintă ansamblul deciziilor şi practicilor manageriale care afectează sau influenţează
direct oamenii sau resursele umane ce muncesc pentru organizaţie,
b. MRU presupune îmbunătăţirea continuă a activităţii salariaţilor în scopul realizării misiunii şi
obiectivelor organizaţionale;
c. MRU este o perspectivă de management cu dimensiuni teoretice şi prescriptive, prin care se
stabilesc politici comune în concordanţă cu strategia organizaţiei
5. Testele de aptitudini utilizate în procesul de selecţie a resurselor umane:
a) măsoară potenţialul / calificarea unei persoane de a îndeplini o sarcină;
b) măsoară nivelul calificărilor / cunoştinţelor de care dispune o persoană într-un anumit domeniu;
c) măsoară interesul unei persoane faţă de executarea diverselor tipuri de activităţi.
6. Categoriile de metode la care se recurge în selecţia personalului sunt:

a) metode analitice;
b) metode statistice;
c) metode empirice;
d) metode grafologice.
7. Între dezavantajele recrutării interne se numără:
a) costul recrutării este mai ridicat;
b) se pot manifesta unele favoritisme;
c) timpul necesar orientării şi integrării în organigramă este mai mare.

8. Care din următoarele afirmaţii pot fi considerate puncte tari ale resurselor umane:

a. sunt influenţate de mentalităţi, obiceiuri, comportamente, experienţă, imaginaţie şi alte aspecte

greu de cuantificat/gestionat de către decident;
b. sunt adeseori refractare la schimbare în sensul că ,prin definiţie, salariatul respinge schimbarea,
respinge o regulă/procedură nou introdusă în organizaţie;
c. sunt dificil de gestionat , prin comparaţie cu mijloacele materiale/financiare, în sensul că în
munca cu celălalt apar reacţii/situaţii imprevizibile ;
d. starea resurselor umane (vârsta, nivelul de educaţie, matricea culturală de care aparţine
persoana etc.) influenţează, sau ar trebui să influenţeze politicile firmei;

9. Sarcina de planificare a resurselor umane revine numai compartimentului de MRU?

a. adevarat;
b. fals

10. Între dezavantajele recrutării externe se numără:

a) se creează un efect de “propagare” de posturi libere în momentul transferării unui angajat;

se pot manifesta unele favoritisme;
b) posibilităţile de completare a posturilor/funcţiilor din salariaţii existenţi pot fi depăşite;
c) costul recrutării/selecţiei personalului este mult mai ridicat;
11. Între avantajele recrutării externe se numără:

a. recrutarea este mai rapidă şi cu costuri mai mici;

b. creşte motivaţia angajaţilor în vederea viitoarelor promovări;
c. noii angajaţi pot fi o sursă valoroasă de idei/cunoştinţe noi
12. Testele de realizări utilizate în procesul de selecţie a resurselor umane:
a) măsoară potenţialul / calificarea unei persoane de a îndeplini o sarcină;
b) măsoară nivelul calificărilor / cunoştinţelor de care dispune o persoană într-un anumit domeniu;
c) măsoară interesul unei persoane faţă de executarea diverselor tipuri de activităţi.

CAPITOLU 11 Construcţia unei echipe de management

1. Conceptul de cerc de calitate iniţiat de Ishikawa constituie:

a) un grup de salariaţi reuniţi formal pentru a analiza periodic ce îmbunătăţiri se pot

aduce procesului de fabricaţie pentru a spori calitatea;
b) un instrument de constituire a spiritului de echipă;
c) un instrument de evaluare a salariaţilor.

2. În concepţia lui Harrington & Harrington firmele „perdante” au:

a) sub 5% din salariaţi organizaţi în echipe;

b) au până la 25% din salariaţi organizaţi în echipe;
c) au 5-10% din salariaţi organizaţi în echipe.

3. Noţiunea de self concept ce se referă :

 a) la modul în care o persoană se vede pe ea însăşi;
b) la ipostaza noastră de membri în diverse grupuri sociale;
c) la un set de supoziţii ce sunt partajate în comun de membrii grupului şi care le
modelează treptat gândirea/acţiunea.

4. Echipele ce traversează întreaga organizaţie se constituie din:

a) membrii care, tradiţional, lucrează în departamente/servicii/birouri de la acelaşi nivel
ierarhic, sub conducerea unui şef numit, pentru a îndeplini un obiectiv precis alocat;
b) membrii care, tradiţional, lucrează în departamente/servicii/birouri de la nivel ierarhic
diferit, sub conducerea unui şef numit, pentru a îndeplini un obiectiv precis alocat;
c) membrii care, tradiţional, lucrează în departamente/servicii/birouri de la nivel ierarhic
diferit, fără a fi sub conducerea unui şef numit, pentru a îndeplini un obiectiv precis
alocat;

5. Echipa de îmbunătăţire a proceselor este echipa care:

a) se concentrează nu pe sarcini, ci pe procese;

b) se constituie ca un instrument de training/motivare pentru salariaţi şi doar în secundar
pentru a reduce costurile şi creşte calitatea,
c) au drept sarcină rezolvarea unei probleme urgente, prezente.
6. Echipele operative sunt echipele care:

a) se concentrează nu pe sarcini, ci pe procese;

b) se constituie ca un instrument de training/motivare pentru salariaţi şi doar în secundar
pentru a reduce costurile şi creşte calitatea,
c) au drept sarcină rezolvarea unei probleme urgente, prezente
7. Caracteristicile grupurilor informale sunt:

a) se constituie într-o formă organizată social

b) îşi propun să atingă obiective clar definite
c) astfel de grupuri se constituie cu caracter permanent
d) nu se structurează de o manieră organizată, apar oarecum aleatoriu şi nu vizează
obiective definite explicit
8. Cercurile de calitate:

a. se întâlnesc şi sub denumirea de Cercuri de Control a Calităţii

b. se concentrează nu pe sarcini, ci pe procese;
c. au drept sarcină rezolvarea unei probleme urgente, prezente; după rezolvare, echipa se dizolvă

9. Conform lui J.Katzenbach şi D.Smith, un simplu grup de muncă se diferenţiază de o

echipă reală prin aceea că:

a) membrii grupului au o concepţie clară despre muncă / job;

b) membrii echipei obţin satisfacţie personală, dar nu împart în mod necesar aceleaşi
obiective;
c) în cadrul echipei există un sens al responsabilităţii individuale