Sunteți pe pagina 1din 24

Parazitologie tropicala - Curs 4

Tripanosomioza africana
Sinonim: boala somnului
Etiologie: Trypanosoma brucei, cu doua subspecii T. brucei gambiense si T. brucei
rhodesiense, protozoare flagelate din genul Trypanosoma, familia Trypanosomidae
(Hemoflagelate), clasa Flagellata
Morfologie:
poate dezvolta în cursul ciclului biologic din organismul vertebratelor sau al insectelor
vectoare doua forme de prezentare alungite uniflagelate având o lungime de 10-30 μm
forma tripomastigota (Trypanosoma) prezinta un nucleu central, un kinetoplast în regiunea
posterioara, un corp bazal plasmatic situat în apropierea kinetoplastului de unde pleaca flagelul
care strabate longitudinal corpul protozoarului si se prelungeste dincolo de extremitatea
anterioara. Flagelul adera de corpul celular si formeza cu acesta o membrana ondulanta care
are rol în deplasare. Este învelit la exterior de o membrana care în stadiul sangvin este
acoperita de un învelis de glicocalix
în forma epimastigota (Crithidia), kinetoplastul si corpul bazal de unde porneste flagelul sunt
situate în apropierea nucleului
Ciclul biologic:
paraziti extracelulari în plasma sanghina sau în alte fluide din corpul vertebratelor (limfa,
lichid cefalorahidian)
forma tripomastigota prezinta un pleomorfism intens în sângele uman unde se reproduce
prin diviziune longitudinala binara
tripanosomele pot fi ingurgitate de catre insectele vectoare din genul Glossina (mustele
tsetse) în timp ce acestea îsi iau prânzul sanghin unde vor trece printr-un ciclu reproductiv
complex care va dura 15-35 de zile
în intestinul insectei, formele tripomastigote se vor multiplica prin diviziune longitudinala
binara dupa care vor migra în glandele salivare ale insectei
în glandele salivare, formele tripomastigote se vor transforma în forme epimastigote si se
vor multiplica din nou
urmeaza apoi reconvertirea în formele infectante pentru vertebrate, tripomastigote
Glossinele infectate pot transmite prin întepatura parazitul pe toata durata ciclului lor de
viata (pâna în 6 luni)
Aspecte de patogenitate si imunitate:
infectia este caracterizata prin valuri succesive de parazitemie datorate variatiei antigenice
din populatiile succesive de tripanosome
în acelasi timp cu cresterea parazitemiei, anticorpii de tip IgM sunt produsi împotriva unui
anumit antigen de suprafata (VSSA – variant specific surface antigen) si determina eliminarea
populatiei parazitare ce prezinta acest antigen
ca urmare are loc o scadere a parazitemiei dar nu pentru mult timp deoarece tripanosomele
care prezinta un alt tip de antigen se multiplica din nou pâna la producerea de catre organism
a altor anticorpi specifici
în concluzie, variabilitatea antigenica este una dintre strategiile parazitului de a eluda
sistemul imun al gazdei, fenomen cunoscut sub numele de imunoevaziune
dupa ce o varianta VSSA de tripanosome a fost eliminata, titrul anticorpilor de tip IgG începe
sa creasca si se formeaza în acelasi timp complexele imune
numerosi factori cum ar fi activarea complementului sau sistemul de coagulare contribuie la
patogeneza bolii determinând cresterea permeabilitatii vasculare, edem, hipoxie, necroza,
coagulare intravasculara diseminata
alte fenomene patologice: anemie, depozitarea complexelor imunocirculante în special în
rinichi dar si în alte organe, imunosupresia, leziune ale sistemului nervos central
în primul stadiu al bolii (febril-glandular sau hemolimfatic): tripanosomele se multiplica initial
la locul inocularii, în lichidele tisulare apoi patrund în torentul sanghin si în sistemul limfatic
în al doilea stadiu al bolii (meningoencefalitic), tripanosomele invadeaza sistemul nervos
central
Tablou clinic:
stadiul initial se prezinta ca o boala febrila generalizata însotita de limfadenopatie urmat
ulterior de stadiul tardiv în care apar semnele de meningoencefalita
stadiul 1, hemolimfatic: apare sancrul tripanosomic, o inflamatie edematoasa care apare în
zilele 2-4 de boala si dispare în aproximativ trei saptamâni (apare mai frecvent la europeni si în
infectia cu T. rhodesiense). Urmeaza o crestere a parazitemiei care se manifesta mai pronuntat
si persistent în cazul subspeciei T. rhodesiense având o durata de 1-2 saptamâni si care este
mai putin intensa si
intermitenta pentru T. gambiense dar dureaza 2-3 saptamâni. Manifestarile clinice aferente
constau din: febra, frisoane, cefalee, dureri musculare si articulare, edeme tranzitorii, scadere
în greutate, limfadenopatie generalizata (apare semnul Winterbottom care consta din
hipertrofia ganglionilor din regiunea gâtului), disfunctie cardiaca (în special în infectiile cu T.
rhodesiense), anemie,
trombocitopenie, cresterea nivelului IgM în ser.
stadiul 2, meningoencefalitic apare de obicei dupa aproximativ 4-6 luni în infectia cu T.
gambiense si doar dupa câteva saptamâni în infectia cu T. rhodesiense si este caracterizat prin
semnele unei meningoencefalite progresive, convulsii epileptiforme, apatie, tulburari ale
somnului (initial ritm nictemeral inversat – somnolenta diurna contrastând cu insomnie si
excitatie nocturna – apoi se
instaleaza o stare de somnolenta permanenta si profunda), coma
durata totala a bolii este de câteva luni pâna la 6 ani în cazul infectiei cu T. gambiense si
rareori depaseste 3-7 saptamâni în cazul subspeciei T. rhodesiense
Diagnostic:
se efectueaza pe baza datelor epidemiologice (persoane provenind din zone endemice),
clinice (febra neregulata, adenopatii latero-cervicale, semne de afectare meningo-encefalitica)
si biologice
detectarea directa a tripanosomelor din sânge, aspirat limfonodular sau lichid cefalorahidian
tripanosomele pot fi evidentiate pe preparate native de sânge, frotiuri în strat subtire
colorate May-Grunwald-Giemsa sau picaturi groase
pot fi folosite metode de concentrare mai ales pentru cazurile cu parazitemie scazuta
cultivare si inoculare pe animale de laborator
metode serologice (detectarea anticorpilor)
card aglutination trypanosomiasis test (CATT)
Tratament:
problematic datorita numarului mic de medicamente eficiente, a efectelor secundare majore
si a tripanosomelor rezistente la terapie
în stadiul 1, infectia cu T. gambiense este tratata cu Pentamidina (intramuscular, 4 mg/kg
corp/zi timp de 10 zile) iar cea cu T. rhodesiense cu Suramina (1 g intravenos pentru adulti, 20
mg/kg corp pentru copii; repetare în zilele 3, 7, 14 si 21). Aceste medicamente nu sunt
eficiente în stadiul 2 de boala.
în stadiul 2 se administreaza intravenos un compus pe baza de arsenic numit Melarsoprol
2,2 mg/kg corp/zi timp de 10 zile consecutiv
Epidemiologie:
boala somnului apare doar în regiunile din Africa sub-Sahariana cuprinse între 14º latitudine
nordica si 20º latitudine sudica, zone endemice pentru circulatia vectorului (musca tsetse)
între 300 000 si 500 000 de oameni din 36 de tari africane sunt afectati de aceasta boala
exista diferente epidemiologice între cele doua subspecii
raspândire geografica: T. gambiense – Africa de vest si centrala, T. rhodesiense – Africa de
est
vectorul pentru T. gambiense este Glossina palpalis (caracteristica zonelor umede, râuri,
lacuri) iar pentru T. rhodesiense este Glossina morsitans (zone uscate, savana)
transmiterea predominanta se face de la om la om în cazul subspeciei T. gambiense si de la
ierbivore domestice si salbatice sau alte animale salbatice la om în cazul subspeciei T.
rhodesiense
rezervor natural pentru T. gambiense: porci, vite, oi, câini, un numar mic de specii de
antilope
rezervor natural pentru T. rhodesiense: specii de antilope, vite, oi, capre, mistreti, lei, hiene,
câini
Masuri profilactice:
masuri individuale de protectie împotriva activitatii diurne a vectorilor
purtarea de catre turisti a îmbracamintii care sa acopere pielea pe suprafete cât de mari
posibi; pielea ramasa descoperita se va trata cu repelenti
folosirea sprayurilor insecticide în masini
capturarea vectorilor cu ajutorul capcanelor cu insecticide, folosind substante odorante si
culori atragatoare
Tripanosomioza sudamericana
Sinonim: boala lui Chagas
Etiologie: Trypanosoma cruzi, protozoar flagelat din familia Trypanosomidae (Hemoflagelate),
genul Trypanosoma
Morfologie:
o caracteristica a acestui parazit este ca poate dezvolta în cursul ciclului biologic din
organismul vertebratelor sau al insectelor vectoare diverse forme de prezentare: trei forme
alungite uniflagelate (tripomastigota, epimastigota, promastigota) având o lungime de 16-22
μm si una rotunda, amastigota cu lungimea de 1,5-4 μm
forma tripomastigota (Trypanosoma) prezinta un nucleu central, un kinetoplast în regiunea
posterioara, un corp bazal plasmatic situat în apropierea kinetoplastuluide unde pleaca flagelul
care strabate longitudinal corpul protozoarului si se prelungeste dincolo de extremitatea
anterioara. Flagelul adera de corpul celular si formeza cu acesta o membrana ondulanta care
are rol în deplasare. Este învelit la exterior de o membrana care în stadiul sangvin este
acoperita de un învelis de glicocalix
în forma epimastigota (Crithidia) si promastigota (Leptomonas), kinetoplastul si corpul bazal
de unde porneste flagelul sunt situate în apropierea nucleului (forma epimastigota) sau mai
apropiate de extremitatea anterioara (forma promastigota)
în forma amastigota (Leishmania), un flagel redus se poate evidentia în microscopia
electronica dar acesta nu paraseste corpul celular
Ciclul biologic:
formele tripomastigote ale parazitului sunt ingerate de catre plosnitele din Familia
Reduviidae (ex: Rhodnius prolixus, Triatoma infestans) odata cu prânzul sanghin luat de la
gazdele infectate (animale vertebrate, oameni)
în intestinul vectorului are loc convertirea din formele tripomastgote în cele epimastigote
dupa care are loc o multiplicare intensa a acestora din urma
reconvertire în formele tripomastigote care sunt excretate prin materiile fecale ale
plosnitelor dupa aproximativ o saptamâna
formele tripomastigote ale parazitului vor patrunde în organismul uman din fecalele
vectorului prin intermediul leziunilor prezente la nivelul pielii (ca de exemplu leziuni datorate
întepaturilor de plosnita) sau prin intermediul mucoaselor (ex: conjunctiva oculara)
odata ajunsi în organismul uman, parazitii vor fi fagocitati de catre macrofage sau vor
invada alte celule, îndeosebi ale musculaturii (cardice, scheletale sau netede) dar si neurogliale
în interiorul celulelor, formele tripomastigote se transforma în amastigote si se multiplica
intens prin diviziune binara
celulele invadate cu un numar de pâna în 500 de paraziti poarta denumirea de
pseudochisturi
dupa aproximativ cinci zile, formele amastigote sunt excretate în sistemul circulator prin
distrugerea celulelor parazitate si trec succesiv prin formele promastigota, epimastigota si în
final din nou tripomastigota. Acestea din urma au posibilitatea de a relua un nou ciclu în
organismul uman.
multiplicarea parazitilor nu se face în sânge
Aspecte de patogenitate:
injurii produse asupra organelor pe care le colonizeaza prin largirea acestora (megaorgane)
datorita leziunii fibrelor nervoase (denervare) si musculare
sistemul imun recunoaste parazitii si reactioneaza ca atare pentru îndepartarea,
imobilizarea sau neutralizarea lor; acesta este antigen specific si are memorie
raspunsul imun uman la infectia cu T. cruzi este inadecvat si determina cel mult o protectie
partiala; poate determina focalizarea mecanismelor de aparare împotriva organismului pe care
doreste de fapt sa-l protejeze (reactii autoimune) producând mai multe leziuni persoanei în
cauza decât ar putea determina patogenul însusi. Acest lucru se poate întâmpla datorita
datorita adsorbtiei antigenelor parazitare pe suparafata celulelor neinfectate care vor fi
recunoscute ca non-self si distruse de anticorpi. Distrugerea focala se extinde, se elibereaza
antigene ale celulelor normale ale gazdei care determina aparitia de auto-anticorpi si a
fenomenelor de autoimunitate.
parazitul este capabil sa-si mascheze prezenta si sa eludeze mecanismele raspunsului imun
reusind sa se adapteze si sa supravietuiasca
afectarea gastro-intestinala este determinata de distrugerea ganglionilor nervosa vegetativi
regionali si a plexurilor nervoase având ca urmare tulburari de motilitate si golire a esofagului
si a colonului, rezultând în final hipertrofia si dilatrea acestora pâna în stadiul realizarii de
megaorgane
la nivelul cordului datorita proceselor inflamatorii intense (probabil datorate reactiilor
autoimune) se produce o miocardita progresiva care va determina dilatarea atriilor si
ventriculilor (cardiomegalie globala) putând culmina cu aparitia unui anevrism apical. Prin
ruperea acestuia din urma se poate produce moartea pacientului.
afectarea sistemului de conducere al inimii cu manifestari clinice si modificari ECG
Tablou clinic:
fenomene reactive la poarta de patrundere a parazitului în organism: raspuns inflamator la
nivel cutanat (chagom) sau conjunctival (edem palpebral însotit de conjunctivita, fenomene
cunoscute sub numele de semnul Romana)
perioada de incubatie: 7-30 zile
faza acuta: febra, edeme, limfadenopatie, hepatosplenomegalie, miocardita si mai rar
meningoencefalita
faza de infectie inaparenta (dupa 8-10 saptamâni de la faza acuta): anticorpii serici devin
detectabili ca si parazitii în 20-60% din cazuri (prin xenodiagnostic)
faza cronica (simptomatologie poate debuta la 10-20 de ani dupa faza acuta): cardiopatie
(cardiomegalie), leziuni ale tractului digestiv (megaesofag, megacolon), neuropatii.
afectarea cardiaca poate determina tahicardie, palpitatii, bloc atrioventricular, insuficienta
cardiaca, cardiomegalie; bolanvul este susceptibil de moarte subita
afectarea esofagului determina dificultati de înghitire, refluarea alimentelor ingurgitate
solide si lichide, pirozis
afectarea colonului se manifesta prin constipatie si senzatie de balonare
afectarea neuronilor musculari determina o stare de oboseala permanenta (malaise)
Diagnostic:
se stabileste pe baza datelor epidemiologice (provenienta bolnavilor din zone endemice),
clinice si de laborator
în faza acuta, tripanosomele sunt detectabile în sângele periferic cel mai devreme la 1-2
saptamâni dupa infectie (picatura groasa, centrifugarea sângelui, culturi) cu o sensibilitate de
60-100%
în faza cronica aplicarea metodelor conventionale are o sensibilitate sub 10%; metodele de
detectare a parzitemiei scazute includ xenodiagnosticul (de la grecescul xenos - strain) care se
efectueaza în felul urmator: plosnite verificate în laborator (neinfectate cu tripanosome) vor fi
lasate sa suga sângele unui bolnav suspect de boala sau vor suge sângele prin intermediul unei
membrane; dupa câteva saptamâni plosnita este examinata cautându-se tripanosome sau se
detecteaza ADN-ul specific prin PCR
metodele serologice (ELISA) pot fi utilizate cu succes mai ales în faza cronica a bolii
Tratament:
Nifurtimox (Lampit) 8-10 mg/kg corp/zi de trei ori pe zi dizolvat în apa dupa mese - adult;
15-20 mg/kg corp/zi - copii 1-10 ani; 12,5-15 mg/kg corp/zi – copii peste 10 ani, timp de 2-3 luni
Benznidazol (Randanil) 5 mg/kg corp/zi dizolvat în apa pentru adulti si 10 mg/kg corp/zi
pentru copii, timp de 2 luni
ambele preparate dau foarte frecvent efecte secundare
Epidemiologie:
boala este endemica în America Centrala si de Sud
parazitul circula în focare endemice silvatice de la animalele vertebrate la insecte
(reduviidae), acestea din urma transmitând infectia oamenilor
zonele endemice s-au extins din Mexic pâna în sudul Argentinei
se estimeaza ca 16-18 milioane de persoane ar fi infectate (WHO, 2000)
plosnitele hematofage din familia Reduviidae se ascund în timpul zilei iar noaptea îsi cauta
hrana
habitatul natural al acestor insecte este reprezentat în special de cuiburile animalelor
unele specii cum ar fi Triatoma infestans, Rhodnius prolixus sau Panstrongylus megistus au
invadat habitatele domestice si s-au raspândit chiar si în mediul urban, inclusiv în locuintele
oamenilor
aproximativ 150 de specii de mamifere domestice si salbatice pot fi gazde pentru T. cruzi,
cele mai importante fiind câinii, pisicile, sobolanii, puii de gaina, opossum si armadillo
pe lânga transmiterea prin întepatura plosnitei, parazitul mai poate fi transmis prin transfuzii
sanghine, transplacentar sau prin transplant de organe
Masuri profilactice:
eradicarea vectorilor cu ajutorul insecticidelor
îmbunatatirea conditiilor de viata
protectia individuala împotriva muscaturilor de plosnite cu ajutorul plaselor pentru tântari
masuri de prevenire a infectiilor cu ocazia transfuziilor si a transplantelor de organe
stoparea procesului de despadurire
Clonorchoza
Sinonim: distomatoza hepatica asiatica
Etiologie: Agentul etiologic este Clonorchis sinensis care face parte din Încrengatura
Plathelminthes, Clasa Trematoda, Ordinul Distoma
Morfologie:
Viermele adult prezinta urmatoarele caracteristici:
transparent, plat, alungit
forma lanceolata, ovalara
extremitatea anterioara este mai îngusta
lungimea este de 1-2,5 cm iar latimea de 2-5 mm
prezinta la exterior o cuticula
are doua fete si doua ventuze: bucala situata anterior, terminal si ventrala, mai mica si
situata mai jos în jumatatea anterioara
aparatul digestiv: porneste de la ventuza bucala si se continua cu faringe, esofag – care se
bifurca în doua cecuri intestinale neramificate
aparatul reproducator este de tip hermafrodit si este alcatuit din doua testicole ramificate
care ocupa jumatatea posterioara a viermelui, un ovar trilobat situate median, doua glande
vitelogene care ocupa portiunea mediana a câmpurilor laterale, un por genital localizat în
apropierea ventuzei ventrale
Ouale prezinta urmatoarele trasaturi:
ovoidale
lungime 25-35 μm
sunt învelite la exterior de o coaja galben-bruna
un opercul convex iar la extremitatea opusa o proeminenta
sunt embrionate în momentul eliminarii
Localizare: caile biliare ale oamenilor si animalelor
Ciclul biologic:
evolutia externa are loc în mediul acvatic
sunt necesare doua gazde intermediare: prima este un melc din Familia Amnicolidae (ex:
Bulimus striatulus) sau din Familia Melaniidae (ex: Melanoides tuberculata) iar a doua este fie
un peste de apa dulce din Familia Cyprinidae (ex: Carrasius auratus) fie un crustaceu (rac)
ouale eliminate odata cu materiile fecale trebuie sa ajunga în mediul acvatic unde vor da
nastere la miracidium care odata ajuns în corpul melcului (prima gazda intermediara) va trece
prin stadiile de sporochist, redii si cercari
cercarii parasesc corpul melcului si îsi vor gasi adapost în cea de a doua gazda intermediara
(peste, rac) unde se vor închista rezultând metacercarii
oamenii se vor infecta consumând pestele sau crustaceul care contine metacercarii cruzi
sau insuficient preparati termic
din intestinul uman, metacercarul migreza în caile biliare (prin sistemul portal sau prin
ampula lui Vater) unde se va dezvolta ajungând la maturitate în aproximativ o luna
Aspecte de patogenitate:
actiune mecanica asupra cailor biliare (obstructie)
la nivelul vezicii biliare se produc urmatoarele modificari: inflamatie, hiperplazia mucoasei si
fibroza într-un stadiu mai avansat
hemintii elibereaza numeroase toxine responsabile în patologia bolii
atrofia celulelor hepatice din vecinatate cu distrugerea în timp a parenchimului hepatic
suprainfectia bacteriana
colangiocarcinomul (dupa o evolutie îndelungata a bolii)
Tablou clinic:
depinde de intensitatea si durata infectiei, gradul leziunilor hepatice si daca în istoricul
pacientului exista o suferinta hepatica anterioara
este dominat per ansamblu de hepatosplenomegalie, diaree cronica si fenomene generale
infectioase
perioada de migrare a larvelor: bolnavul poate fi asimptomatic sau poate prezenta
inapetenta, dureri abdominale sau febra; se poate decela leucocitoza si eozinofilie (30-40%)
perioda de stare: la simptomatologia initiala se mai pot adauga diaree, scadere în greutate,
anemie sau edeme. Clinic se poate constata hepatomegalie, splenomegalie sau icter. Formele
grave pot evolua cu febra însotita de frisoane, tulburari cardiovasculare, manifestari
psihonevrotice, vertij
Evolutie:
trenanta, cronica; infectia poate persista pâna la 25-30 de ani în organismul uman
perioade de remisie si exacerbare
evolutia prelungita poate duce la fibroza, colangita, pancreatita, ciroza
Complicatii:
suprainfectii cu germeni Gram negativi
producerea de calculi biliari (datorita stazei)
colangiocarcinom, adenocarcinom hepatocelular
Prognostic:
forme usoare – favorabil
forme grave (netratate sau cu evolutie cronica) – grav
Diagnostic:
se bazeaza pe date anamnestice (pacient provenit din zone endemice), clinice (manifestari
digestive însotite de hepatomegalie) si paraclinice (eozinofilie)
diagnosticul de certitudine este dat de evidentierea oualor caracteristice în scaun sau bila
prin examen direct sau prin metode de concentrare
se pot utiliza diverse reactii serologice sau imunologice cum ar fi ELISA, hemaglutinare
indirecta
Tratament:
Praziquantel (de electie): 25 mg/kg corp de 3 ori pe zi, timp de 1-2 zile
alternativ: Albendazol 10 mg/kg corp, timp de 7 zile
interventie chirurgicala în caz de necesitate
Epidemiologie:
biohemintioza digestiva, zoonoza
aproximativ 7 milioane de persoane infectate global
raspândire în Extremul Orient (China, Coreea, Japonia)
rezervorul de infectie este reprezentat de gazdele definitive (om, câine, pisica, porc etc) sau
intermediare
boala se transmite pe cale digestiva
receptivitatea este universala
Masuri profilactice:
tratarea animalelor parazitate
inactivarea dejectelor umane
lupta împotriva molustelor (tratarea apelor cu sulfat de amoniu sau de cupru)
evitarea consumului de peste sau crustacee insuficient preparate termic sau crude
educatia sanitara a populatiei
Paragonimioza
Sinonim: distomatoza pulmonara, hemoptizie endemica
Etiologie:
viermi plati din clasa Trematoda, genul Paragonimus
Paragonimus westermani (ringeri) raspândit în Extremul Orient
Paragonimus philippinensis raspândit în Filipine
Paragonimus africanum raspândit în Africa
Paragonimus kellicotti raspândit în America de Nord
Paragonimus mexicanus si Paragonimus peruvianus cu raspândire în America Centrala si de
Sud
Morfologie:
translucid, culoare brun-rosiatica
forma de boaba de cafea cu extemitatile rotunjite, extremitatea anterioara este mai largita
corpul este plan-convex (fata ventrala este plata iar cea dorsala este convexa)
învelit la exterior de o cuticula cu spini recurenti
lungimea poate varia între 0,7-1,5 cm
doua ventuze (orala sau bucala si ventrala) se deschid pe fata ventrala a viermelui
aparatul digestiv porneste de la ventuza orala si se continua cu faringe, esofag care se
bifurca în doua cecuri intestinale lungi, sinuoase, neavând ramificatii secundare si terminându-
se orb (în fund de sac)
aparatul reproducator este de tip hermafrodit, incluzând urmatoarele componente de baza:
doi testicoli lobati (situati în regiunea posterioara), un uter de tip tubular, încolacit si plin cu
oua, ovarul, glandele vitelogene (situate în câmpurile laterale)
oul având o lungime de 80-120 μm este ovoidal, operculat, asimetric, de culoare galben-
bruna; în momentul eliminarii este neembrionat
Ciclul biologic:
presupune existenta a doua gazde intermediare
evolutia externa are loc în mediul acvatic
ouale eliminate prin sputa sau materii fecale vor ajunge în mediul acvatic unde se vor
embriona timp de aproximativ trei saptamâni evoluând spre stadiul de miracidium (embrion
ciliat)
miracidiumul va patrunde în prima gazda intermediara care este o molusca de apa dulce
(melc din genul Melania sau din Familia Pleurocercidae sau Thiaridae) unde va trece prin
urmatoarele stadii de evolutie: sporochist, redii, cercari
cercarul paraseste melcul si ajunge în cea de a doua gazda intermediara, un crustaceu de
apa dulce din genul Eriocheir (ex: E. japonicum), un crevete sau un rac si evolueaza în stadiul
de metacercar
omul si animalele (câine, pisica, tigru, leu etc) care vor constitui gazdele definitive vor
consuma crustaceele infectate cu metacercari în stare cruda sau insuficient preparate termic si
astfel vor dezvolta boala
odata ajuns în intestinul uman, sub actiunea sucurilor digestive metacercarul se elibereaza
din învelisuri, traverseaza peretele intestinal si ajunge în cavitatea peritoneala. Din aceasta, va
strabate diafragma si patrunde prin pleura în cavitatea pleurala si ulterior în parenchimul
pulmonar (bronsiile mici) unde se va dezvolta viermele adult în aproximativ o luna de zile
ciclul evoulutiv dureaza 6-8 luni
ouale vor fi eliminate cel mai frecvent prin sputa sau prin materiile fecale (datorita înghitirii
sputei)
longevitatea helmintului în organismul uman: 10-20 ani
Aspecte de patogenitate:
Paragonimioza pulmonara:
formarea peretelui chistic (reactie tisulara de aparare)
infarctizarea si necroza tesutului pulmonar
pneumonie eozinofilica
bronhopneumonie cu vasculite si granuloame
metaplazia epiteliului bronsiolar
exotoxinele parazitare determina hemoliza si necroza, hiperemie si vasodilatatie
fibrozare si calcificare
Paragonimioza extrapulmonara:
cerebral (partea posterioara a creierului): leziuni solide, compacte sau chistice
maduva spinarii: leziuni de mielita transversa
cutanat: noduli subcutanati migratori, chisti retroauriculari
Tablou clinic: dominat de manifestari pulmonare si extrapulmonare
Paragonimioza pulmonara:
are o perioada de incubatie de 2-3 saptamâni
debutul este insidios
faza acuta este caracterizata printr-un sindrom pleuro-pulmonar (febra, limfoadenopatie
generalizata, dureri toracice, tuse cu expectoratie ruginie, dispnee), semne de bronsita, focare
de pneumonie, pleurezie exudativa. Dupa 2-3 saptamâni de evolutie se poate instala o stare de
toxemie caracterizata prin febra ridicata, tuse cu expectoratie purulenta si striuri
sanghinolente, dureri toracice. În aceasta faza pacientul prezinta leucocitoza cu eozinofilie.
faza cronica evoluând cu simptomatologia unei bronsite cronice sau bronsiectazii; poate
duce la insuficienta respiratorie cronica sau insuficienta cardiaca dreapta
Paragonimioza extrapulmonara:
cerebrala (mai frecventa la copii, tineri) poate evoulua sub forma unei meningoencefalite
a maduvei spinarii: se poate manifesta ca o paraplegie spastica sau mielita transversa
abdominala: dureri abdominale, diaree
cutanata: ulceratii, noduli
alte localizari
Paragonimioza generalizata:
forma grava
limfadenopatie generalizata
suferinta pluriorganica
mai frecventa în rândul pacientilor cu status imunitar deficient
Prognostic:
în invaziile mai putin intense este favorabil în cazul administrarii unui tratament precoce
în invaziile masive este rezervat
în forma cerebrala este foarte sever
Diagnostic:
date epidemiologice, clinico-radiologice
confirmare prin teste serologice: ELISA, imunoblot, RFC, imunoelectroforeza etc
evidentierea oualor caracteristice prin examenul parazitologic al sputei, materiilor fecale,
lichidului de spalatura gastrica sau al tesutului bioptic
paragonimioza cerebrala: evidentierea parazitilor sau al oualor în materialul bioptic
metode radiologice imagistice: radiologie pulmonara, CT
leucograma: leucocitoza moderata, eozinofilie (20-30%)
Tratament:
specific: Praziquantel (de electie) 25 mg/kg corp, de trei ori pe zi, timp de 2-3 zile
simptomatic si patogenic: corticosteroizi, diuretice, anticonvulsivante
chirurgical (forme cerebrale)
suprainfectii: antibiotice
Epidemiologie:
biohelmintioza
transmitere pe cale orala (consum de crabi, creveti sau raci în stare cruda sau insuficient
preparati termic)
20 milioane persoane sunt suspicionate a fi infectate în China
global exista trei focare endemice principale: Asia (în special China, Coreea, Japonia), Africa
(îndeosebi de vest), America (de Nord, centrala si de Sud)
sursele de infectie sunt reprezentate de gazdele definitive care elimina ouale în special prin
sputa dar si prin materiile fecale
receptivitatea este universala dar s-a constatat o incidenta mai crescuta la grupa de vârsta
25-35 ani si la sexul masculin
Masuri profilactice:
evitarea contaminarii apelor cu produse patologice (sputa, materii fecale)
evitarea consumului de crabi, creveti sau raci cruzi sau insuficient preparati termic
educatia sanitara a populatiei
depistarea si tratarea persoanelor infectate
chimioprofilaxie cu Bithionol
Fasciolopsidoza
Sinonime: fascioloza intestinala, distomatoza intestinala
Etiologie: Fasciolopsis buski (Opistorchis buski), agentul etiologic al acestei parazitoze
intestinale este un vierme plat din Încrengatura Plathelminthes, clasa Trematoda, familia
Fasciolidae, genul Fasciolopsis
Morfologie:
este cel mai mare trematod intestinal care paraziteaza omul
corpul are un aspect foliaceu
lungimea variaza între 2 si 7,5 cm
este mai larg spre extremitatea posterioara
la exterior prezinta o cuticula cu spini
prezinta doua ventuze: orala si ventrala
aparatul digestiv începe de la ventuza orala si se continua cu faringe, esofag – care se
bifurca în doua cecuri intestinale, simple si sinuoase, fara ramificatii
aparatul reproducator, de tip hermafrodit, prezinta urmatoarele componente majore: doua
testicole ramificate, situate unul înaintea celuilalt si ocupând câmpul median; ovarul (glanda
germigena) si uterul lung si încolacit, ambele situate în câmpul median anterior; glandele
vitelogene, voluminoase si situate în câmpurile laterale
ouale sunt mari, cu lungimea varind între 130-140 μm, mai largi la mijloc si efilate spre
extremitati. Sunt de culoare galbena, transparente, prezinta o coaja subtire, operculate la una
dintre extremitati; neembrionate în momentul eliminarii pe sol
Ciclul biologic:
viermele adult elibereaza prin materiile fecale 10 000-25 000 de oua care se pot embriona
doar în mediul acvatic unde dau nastere la miracidium
miracidiumul îsi continua dezvoltarea doar în corpul gazdei intermediare obligatorii care
este un melc de apa dulce din genul Planorbis (Segmentina) (ex: Planorbis hemisphaerulus)
în corpul melcului va trece prin stadiile de sporochist, redie-mama, redii-fiice, cercari
cercarul paraseste corpul melcului, se închisteaza si se transforma în metacercar (forma
infectanta pentru gazda definitiva, omul sau porcul)
metacercarul se ataseaza pe fructele unor plante acvatice comestibile cum ar fi bambusul
de apa, hiacintul de apa, castanul de apa
omul se infecteaza prin consumul acestor plante/fructe neprelucrate termic
metacercarul ajunge în duodenul gazdei definitive si elibereaza larva care se va atasa de
mucoasa intestinala si se va matura în aproximativ o luna si jumatate
Aspecte de patogenitate:
viermele va exercita o actiune mecanica si toxica asupra mucoasei peretelui intestinal
poate produce ulceratii, hemoragii, suprainfectii (abces), obstructie intestinala
determina secretie excesiva de mucus
consecinta va fi malabsorbtia alimentelor care poate duce la malnutritie, emaciere si
casexie
perturbarea absorbtiei vitaminei B12 va determina anemie
reactii alergice
edem generalizat (formele severe)
Tablou clinic:
incubatia poate dura de la câteva saptamâni la câteva luni
perioada de stare: în cazul infectiilor cu numar redus de helminti boala evolueaza
asimptomatic, subclinic sau cu manifestari discrete iar în situatia unor infectii masive
fenomenele clinice vor fi prezente
simptomatologia este data de perturbarea motricitatii si actiunii secretorii a tubului digestiv
având ca si consecinta functionarea defectuoasa a digestiei si asimilarii alimentelor
este dominat de fenomene digestive si alergice
tulburari digestive: dureri abdominale coilicative, greturi, varsaturi, inapetenta, diaree
(profuza, cu alimente nedigerate în infectiile masive)
febra
manifestari alergice (caracteristice infectiilor masive): edeme cutanate, ascita
anemie
cazuri grave: stare de toxemie, casexie, afectare cardiaca, deces
Complicatii: ulceratii, suprainfectii, ocluzie intestinala
Prognostic: în formele severe si în absenta instituirii tratamentului adecvat este rezervat iar în
formele benigne este favorabil
Tratament:
specific: Praziquantel (de electie) 25 mg/kg corp oral, de trei ori pe zi, o singura zi
alte preparate eficiente: Niclosamid oral, doza unica de 2 g sau Tetracloretilen oral, doza
unica de 0,1 ml/kg corp
patogenetic si simptomatic: reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica, corectarea
anemiei si a hipoglobulinemiei, corticosteroizi
chirurgical (ocluzie intestinala)
antibiotice (suprainfectie)
antispastice, antialgice
Epidemiologie:
biohelmintioza, zoonoza
raspândire în Asia (sudul Chinei, Taiwan, Thailanda, Japonia, Filipine, Malaiezia)
rezervorul de infectie este reprezentat de gazdele definitive: omul, porcul si mai rar, câinele
transmiterea infectiei se face pe cale digestiva prin consum de fructe sau bulbi ai plantelor
acvatice contaminate cu metacercari
copii cu vârsta sub cinci ani si femeile sunt mai susceptibili de a contracta infectia
Masuri profilactice:
plantele si fructele acvatice se vor consuma numai dupa o prealabila tratare termica sau
mentinere în solutie NaCl 5-20% timp de 2-3 ore
protectia apelor contra poluarii
fierberea si filtrarea apei
combaterea molustelor
depistarea si tratarea bolnavilor
educatia sanitara a populatiei
Parazitologie tropicala - Curs 5
Schistostomioze
sinonime: bilharzioze, schistosomoze
boli parazitare sistemice, severe
determinate de trematode cu sexe separate, hematofage, care traiesc în sistemul vascular
Etiologie:
exista 5 specii patogene pentru om:
- Schistosoma haematobium - determina schistostomioza uro-genitala
- Schistosoma mansoni - determina schistosomioza intestinala / hepato-splenica
- Schistosoma japonicum si Schistosoma mekongi - determina schistosomioza intestinala
- Schistosoma intercalatum - determina schistosomioza rectala cu complicatii genitale
cea mai raspândita helmintioza din zonele tropicale si subtropicale
afecteaza anual 200-300 milioane de indivizi pe glob
Morfologie:
masculul:
- prezinta la exterior o cuticula cu spini/tuberculi
- forma cilindrica în treimea anterioara, prezinta 2 ventuze
- în rest, corp aplatizat, foliaceu care formeaza un canal ginecofor, în care se aseaza femela, cei
doi viermi traind în cupluri inseparabile
- dimensiuni:
- S. haematobium: 10-15 mm/0,75-1 mm
- S. mansoni : 6-13 mm/1 mm
- S. japonicum: 12-20 mm/0,5 mm
- S. intercalatum: 11-14 mm/0,3-0,4 mm
femela:
- corp cilindric, filiform
- dimensiuni:
- S. haematobium: 20-26 mm/0,25 mm
- S. mansoni : 7-17 mm/0,25 mm
- S. japonicum: 12-28 mm/0,3 mm
- S. intercalatum: 10-14 mm/0,15-0,18 mm
- cuticula prezinta striatii transversale
prezinta 2 ventuze: orala si ventrala
aparatul digestiv: cavitate orala - esofag - intestin - 2 cecumuri intestinale – cecum posterior
comun care se termina orb
sistemul excretor: 2 canale longitudinale - vezica excretoare - por terminal
sistem nervos: ganglion esofagian - comisura - 2 cordoane nervoase longitudinale
sistemul reproducator al masculului: 4-5 perechi de testicole - vase deferente - vezicula
seminala - por genital
sistemul reproducator al femelei: ovar piriform - oviduct anterior, duct vitelin - ductul de
reproducere comun - uter rectiliniu (oua) - por genital
la ponta, femela se plaseaza în canalul ginecofor al masculului
viermii traiesc în cupluri; pot supravietuii 10-15 pâna la 30-40 ani în organismul uman
ouale:
- S. haematobium si S. mansoni:
- ovalare
- coaja: neteda, groasa, transparenta, prezinta pori
- prezinta embrion ciliat si mobil = miracidium
- S. haematobium:
- prezinta pinten polar terminal
- eliminare prin urina
- S. mansoni:
- pinten lateral proeminent
- eliminare cu materiile fecale
- S. japonicum: protuberanta laterala
- S. intercalatum:
- forma rombica
- lung pinten terminal
- la coloratia Ziehl - Nielsen, ouale de S. mansoni si S. intercalatum se colereaza în rosu, iar
ouale de S. haematobium, în verde
Ciclul biologic:
ouale strabat endoteliul capilar, trec prin peretele:
- vezicii urinare si se elimina în mediul extern prin urina (S. haematobium)
- prin peretele intestinului / rectului si se elimina prin materiile fecale în mediul extern (restul
speciilor)
pentru a se desfasura ciclul biologic, este necesar ca ouale sa ajunga în mediul acvatic (apa
dulce, cu temperatura de 25-30°C)
din ou se elibereaza miracidiumul
este necesara prezenta unei gazde intermediare obligatorii: moluste gasteropode (melci):
- S. haematobium: melci din genul Bulinus, Planorbis
- S. mansoni: melci din genul Biomphalaria (Lumea Veche - Africa)
- S. japonicum: melci din genul Oncomelania
- S. mekongi: melci din genul Tricula aperta
- S. intercalatum: melci din genul Bulinus
în corpul melcului: miracidium - sporochist primar - sporochist primar matur - sporochisti
secundari - furcocercari (forma infectanta pentru gazda definitiva)
furcocercarii parasesc molusca în orele calde ale zilei (10-16) si patrund în gazda definitiva
(om, alte vertebrate)
infestarea omului are loc în timpul bailor în ape dulci, contaminate cu moluste (pe cale
transcutanata sau exceptional, prin înghitire, când penetreaza prin mucoasa bucala)
dupa penetrare, furcocercarii îsi pierd extremitatile caudale si se transforma în
schistostomule care traverseaza tesutul celular subcutanat, trec în sistemul limfatic periferic si
în circulatia venoasa, apoi în inima dreapta, plamâni (dezvoltare), inima stânga, patrund în
circulatia sistemica si se raspândesc în organe: ficat (în venulele porte intrahepatice - are loc
dezvoltarea, diferentierea, maturarea sexuala, se formeaza cupluri inseparabile de viermi
adulti), apoi trec în plexurile hemoroidale (pentru speciile S. mansoni, S. intercalatum, S.
japonicum se opresc aici), respectiv în plexurile venoase perivezicale si pelviene (în cazul
speciei S. haematobium).
îsi depun ouale în submucoase
o parte din oua trec prin peretele vascular (cu ajutorul spinului), în lumenul organelor
cavitare:
- vezica urinara - eliminare prin urina
- intestin - eliminare prin fecale
Epidemiologie:
raspândire geografica
- S. hameatobium:
- valea Nilului
- Africa intertropicala (de Vest si Sud)
- Orientul Mijlociu
- S. mansoni:
- Egipt, Africa de Est, de Sud, de Vest
- America Latina, Brazilia
- S. japonicum si S. mekongi: Extremul Orient
- S. intercalatum: Africa Centrala si de Vest
rezervorul de infectie si gazdele definitive:
- S. haematobium, S. intercalatum: doar omul
- S. mansoni: omul, sobolanul
- S. japonicum: - om, animale domestice si salbatice
- raspândire prin ouale eliminate de gazdele definitive
caile de transmitere:
- transcutanat
- prin mucoasa bucala
receptivitate:
- universala
- incidenta maxima: 10-20 ani
- profesii mai frecvent afectate: pescari, agricultori, orezari
- mai crescuta la femei si copii
Tablou clinic:
schistosomioza toxemica acuta = sindrom Katayama
se produce o infectie primara si numeroase reinfectii
rezultatul prezentei celor 3 stadii de dezvoltare ale parazitului în organismul uman
(furcocercar, schistosomula, vierme adult) si a oualor
3 sindroame majore:
- dermatita cercariana
- sindromul Katayama
- sechele cronice fibro-obstructive
4 stadii (perioade de evolutie):
- exista o perioada de incubatie
- 1. stadiul de invazie (primele 15-30 minute): dermatita cercariana (rash cutanat) cu caracter
fugace
- 2. stadiul toxemic (dupa 4-8 saptamâni):
- simptomatologie discreta / asimptomatic
- evolutie severa (S. japonicum)
- febra Katayama
- febra, frisoane, cefalee, eruptii, tulburari digestive, tuse
- obiectiv: hepatosplenomegalie, limfadenopatie generalizata, aparat respirator - raluri
- paraclinic: leucocitoza cu eozinofilie (între 15-50 %)
- manifestarile clinice dispar în câteva saptamâni
- 3. perioada de stare - specifica
- 4. perioada tardiva si a complicatiilor - manifestari ale unor sechele cornice fibro-obstructive
Stadiile 3 si 4 formeaza schistostomioza cronica.
Schistosomioza cu S. haematobium (urogenitala) - hematurii repetate
incubatie: 3-6 luni
invazie: eruptie cutanata discreta
stare toxemica acuta: discreta/inaparenta
perioada de stare:
- hematurie micro/macroscopica terminala
- simptome de cistita
stadiul tardiv si al complicatiilor:
- la nivelul vezicii urinare: suprainfectie bacteriana, litiaza vezicala, neoplazie
- ureterale: stenoze, hidronefroza, suprainfectie
- renale: sindrom nefrotic
- genitale
- invazia rectala (diaree), afectare hepatica
- afectiuni cardiopulmonare, ale maduvei spinarii, leziuni cutanate
Schistosomioza cu S. mansoni (schistosomioza sau bilharzioza intestinala)
incubatie: 2-3 luni
invazie: dermatita cercariana (mai frecventa la indivizi proveniti din alte zone)
stadiul toxemic:
- simptomatologie intensa
- febra, eruptii, edeme, dispnee
- hepatosplenomegalie
- leucocitoza cu eozinofilie
perioada de stare:
- predomina manifestarile intestinale
- dureri abdominale si diaree cu aspect dizenteriform
- greturi, varsaturi
- scadere în greutate, anemie
stadiul cronic:
- manifestari intestinale: apendicita, hemoragie intestinala
- schistosomioza hepato-splenica: hipertensiune portala, hepatosplenomegalie,
insuficienta hepatica
- schistosomioza cardio-pulmonara: suferinta pulmonara, insuficienta cardiaca dreapta
- schistosomioza SNC (sistemului nervos central): encefalita, HIC (hipertensiune
intracraniana), mielite
- glomerulonefrita
Schistosomioza cu S. japonicum si S. mekongi
evolutia clinica cea mai grava si cu cele mai multe complicatii
perioada de incubatie: 2-3 saptamâni
perioada de invazie: pruritul „Kabure”
stadiul toxemic:
- febra înalta, frisoane, transpiratii, eruptii, edeme
- fenomene digestive, neurologice, pulmonare
- limfadenopatie generalizata
- hepatomegalie
- leucocitoza cu eozinofilie (pâna la 60%)
stadiul cronic:
- schistosomioza hepatosplenica
- fibroza, hipertensiune portala, evolutie spre ciroza
- hepatosplenomegalie
- anemie marcata
- hipersplenism
- schistosomioza intestinala: dureri abdominale, diaree, scadere în greutate
- schistosomioza cerebrala:
- tabloul clinic al unei meningoencefalite
- tulburari neurologice de localizare cerebrala
- tulburari psihice, epilepsie, convulsii
- complicatii endocrine (copii - nanism)
Schistosomioza cu S. intercalatum:
evolutie clinica în general usoara, complicatii rare
stadiul initial si toxemic: inaparente clinic
perioada de stare: diaree, colici si dureri abdominale
stadiul cronic: leziuni genitale sau urinare
Diagnostic:
epidemiologic
clinic
paraclinic:
- hipereozinofilie - crescuta în faza toxemica
- diagnosticul parazitologic direct:
- S. haematobium:
- oua caracteristice: urina, fecale, biopsie
- coloratia Ziehl-Nielsen (S. haematobium - verde, S. intercalatum - rosu)
- ouale se evidentiaza dupa 10-12 saptamâni de la momentul infectant
- tehnici de concentrare, centrifugare, examinare în strat gros (Kato-Miura)
- S. mansoni:
- oua: fecale, biopsie
- coloratia Ziehl-Nielsen
- S. japonicum - oua: fecale, biopsie
- S. intercalatum - oua: fecale, biopsie
- diagnosticul imunologic: util în faza toxemica
- radiografia abdominala simpla: urografie, cistoscopie, CT, RMN
- sumar de urina, Addis
- urocultura
Tratament:
Tratamentul antiparazitar (specific):
S. hamematobium:
- Praziquantel: 40 mg/kgc (2 prize la interval de 4 ore - o zi)
- Metrifonat (schistosomioza uro-genitala) - alternativa
- 7,5-10 mg/kgc:
- doza unica
- se repeta de 2 ori, cu pauze de 14 zile între doze
S. mansoni:
- Praziquantel - idem S. haematobium
- Oxamnichina - alternativa
S. japonicum:
- Praziquantel - 60 mg/kgc:
- 3 prize administrate la 4 ore
- o zi
S. mekongi:
- Praziquantel - idem S. japonicum
S. intercalatum:
- Praziquantel - idem S. haematobium
Tratamentul sindroamelor clinice specifice (tratament patogenetic si simptomatic):
schistosomioza toxemica acuta: corticosteroizi (tratament în curs de clarificare)
schistosomioza cerebrala si a maduvei spinarii: depletive, corticoizi, sedative
schistosomioza hepatico-splenica: hepatoprotectoare, transfuzii, antibiotice, diuretice
schistosomioza cardio-pulmonara: terapie adecvata suferintelor cardiace si pulmonare
concrete
infectii urinare (S. haematobium): antibiotice
sechele fibro-obstructive: interventie chirurgicala
transformari carcinomatoase: interventie chirurgicala si tratament antimitotic
Profilaxie:
generala: lupta împotriva molustelor, chimioprofilaxia în masa, igiena generala individuala:
substante repelente pentru protejarea tegumentelor
Ancylostomioza si necatoroza
helmintioze produse de prezenta în prima parte a intestinului subtire a unor viermi mici
nematozi, hematofagi
ancylostomioza este data de Ancyilostoma duodenale si mai este cunoscuta sub denumirea
de anemia minerilor, anemia de tunel sau cloroza egipteana
necatoroza este determinata de Necator americanus
clinic: - tulburari digestive
- anemie
- manifestari cutanate
Etiologia:
Clasa Nematoda - familia Ancylostomidae: - genul Ancylostoma - A. duodenale
- genul Necator - N. americanus
viermi specifici umani
longevitate 5-6 ani
Morfologie:
Ancylostoma duodenale:
vierme cilindric, de culoare alb-roz
masculul masoara 6-11 mm/0,4-0,6 mm
femela masoara 10-13 mm/0,6 mm
anterior prezinta o capsula bucala (prelungire anterioara a cuticulei)
marginea ventrala a orificiului bucal prezinta 2 perechi de cârlige recurbate înapoi
marginea dorsala a orificiului bucal prezinta 2 spini
3 buze
esofag cu 3 lobi faringieni
lame faringiene
în capsula - secretie anticoagulanta produsa de glandele salivare
la extremitatea posterioara a masculului se gaseste punga copulatoare (aspect
umbreliform); se deschide orificiul cloacal; organe copulatoare - 2 spiculi lungi
corp acoperit de cuticula, sub care se gaseste hipodermul si o patura musculara ( de tip
meromiar)
aparat digestiv: esofag lung - intestin larg - rect foarte scurt - orificiu anal
aparatul reproducator al masculului: testicol (tub subtire si sinuos) care se deschide
împreuna cu tubul digestiv în cloaca
aparatul reproducator al femelei: 2 tuburi genitale (formate din ovar, oviduct, uter), orificul
vulvar
oul: forma ovalara, 50-60 μm lungime, transparent, învelis neted si subtire, contine în
interior 2-4-8 blastomere, neembrionat
Necator americanus:
asemanator cu A. duodenale dar mai mic
masculul masoara 7-9 mm/0,3 mm
femela masoara 9-11 mm/0,4 mm
capsula bucala lipsita de cârlige, prezinta 2 lame taioase, semicirculare
ouale: alungite, ovalare, 64-75 μm lungime, transparente, învelis subtire si neted, în interior
prezinta 6-8 blastomere
Ciclul evolutiv:
adultii traiesc în segmentele proximale ale intestinului subtire
în infectiile masive are loc invadarea întregului tub digestiv
se fixeaza pe mucoasa intestinala cu ajutorul capsulei bucale prevazuta cu cârlige
mucoasa intestinala este atrasa în interiorul capsulei bucale si taiata cu ajutorul lamelor
chitinoase, apoi digerata de enzimele din glandele esofagiene
leziunea vaselor sanguine întretine hemoragia si este determinata de substantele
anticoagulante secretate de parazit
ciclul evolutiv - trei faze: - mediul extern
- tesuturile organismului uman
- tubul digestiv uman
eliminarea oualor neembrionate în mediul extern se produce o data cu materiile fecale
la suprafata solului ouale îsi continua dezvoltarea, se formeaza larva care rupe coaja oului si
ramâne libera (larva de tip rabditoid - are esofagul alcatuit din 2 portiuni despartite printr-o
strangulatie)
dupa 2-3 zile, napârleste si se transforma în larva de tip strongiloid având esofagul foarte
lung (larva filariforma) iar ulterior în larva strongiloida închistata (foarte rezistenta la conditiile
de mediu), care este forma infectanta pentru om
proprietatile larvelor închistate:
- termotropism
- higrotropism
- geotropism negativ
- histotropism
contaminarea omului se face
- transcutanat: larvele infectante patrund prin piele, intra în sistemul circulator venos, urca
pâna în inima dreapta, trec în artera pulmonara, capilarele pulmonare, alveolele pulmonare,
apoi în caile aeriene, dupa care sunt înghitite si trec în faringe si în jejun
- mai rar: pe cale digestiva (alimente, apa)
la nivelul intestinului subtire se transforma în viermi maturi
Epidemiologie:
geohelmintioza (transmitere prin sol)
paraziteaza anual peste 800 milioane de oameni pe glob
raspândire geografica:
- zone tropicale si subtropicale
- endemica pentru toate tarile calde si umede
- predomina în mediul rural
- A. duodenale: bazinul Mediteranean, China, India, Japonia, America de Sud
- N. americanus: Africa tropicala, Asia de SE (India, Extremul Orient), Malaezia, Australia,
America Centrala si de Sud, Caraibe, sudul SUA
rezervor de infectie: omul infectat
caile de transmitere:
- transcutanat
- oral
receptivitatea
- universala
- barbatii sunt mai expusi (profesional)
- afecteaza mai ales muncitori agricoli, pescari, orezari, mineri
Tabloul clinic:
infectii usoare
- manifestari cutanate: apar mai ales la nivelul membrelor inferioare sub forma de macule,
papule, eritem localizat
- manifestari respiratorii: tuse, dispnee
- manifestari digestive: tablou clinic de gastroenterita, dureri epigastrice, balonari, diaree,
anorexie, hemoragie intestinala
- are ca si consecinta instalarea unei anemii
infectiile grave: apare anemie foarte severa manifestata prin aspect palid al tegumentelor si
mucoaselor, edeme ale fetei, adinamie, oboseala marcata, dispnee
Diagnostic:
date epidemiologice
clinic
examene de laborator:
Diagnosticul de certitudine se pune prin evidentierea oualor caracteristice în materiile fecale
(examen direct - ser fiziologic/lugol, în infectii cu numar redus - metode de concentrare:
floatarea în sulfat de zinc).
Evidentierea larvelor se face prin urmatoarele metode larvoscopice: metoda culturii cu carbune
(Dancescu), metoda Harada - Mori.
Eozinofilia sanguina este crescuta în faza tisulara a bolii (30-60 %).
Prognostic:
în majoritatea cazurilor este favorabil
rezervat la persoanele cu malnutritie si la persoanele cu dieta saraca în fier si proteine
prognosticul anemiei este rezervat la copilul mic
Tratament:
tratament etiotrop:
- Pamoat de Pyrantel, 11 mg/kgc/zi, timp de 3 zile
- Albendazol, 400 mg (doza unica)
- Mebendazol, 200 mg/zi, timp de 3 zile
tratament patogenetic si simptomatic:
- terapia anemiei (în formele grave): preparate de Fe, per os, tansfuzii
- corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice si acido-bazice
- antibiotice (în cazul suprainfectiilor)
- corticosteroizi
Parazitologie tropicala - Curs 6
Filariozele limfatice
afectiuni parazitare date de viermi nematozi care traiesc în vasele si spatiile limfatice pe
care le obstructioneaza, provocând manifestari acute si cronice care constituie limfopatia
filarica
afecteaza anual 120 milioane de persoane global
Etiologie:
fac parte din clasa Nematoda, familia Onchocercidae, speciile:
Wuchereria bancrofti
Brugia malayi
Brugia timori
Morfologie:
Parazitii adulti (macrofilariile) sunt viermi cilindrici, albi, lungi, filiformi, polimiari.
Wuchereria bancrofti:
vierme specific uman
macrofilariile de ambele sexe traiesc împreuna, încolacite sub forma de ghem, în sistemul
limfatic al omului
corpul este acoperit de o cuticula
masculul masoara 40 mm/0,1 mm; are extremitatea posterioara curbata, se termina cu o
coada sub forma de tirbuson si prezinta 2 spiculi
femela masoara 6,5-10 cm/0,2-0,3 mm; are extremitatea anterioara bombata, prezinta un
tub intestinal mijlociu, aparatul genital include: 2 tuburi uterine încolacite - vagin - orificiu
vulvar
longevitate: 10-15 ani
ouale: forma ovalara, 40/25 μm, se embrioneaza în uter
embrionul va prezenta o alungire vermiforma, membrana ovulara se va transforma în teaca
embrionara
femelele (vivipare) vor emite embrioni (microfilarii) care prezinta urmatoarele caracteristici:
- L = 250-300 μm
- prezinta o teaca membranoasa hialina
- teaca este mai lunga ca embrionul
- pe frotiu colorat: corpul microfilariilor se prezinta sub forma unei coloane de nuclei care nu se
extinde pâna în vârful cozii
- prezinta un spatiu cefalic
- se gaseste în timpul noptii în circulatia periferica
Brugia malayi:
parazitii adulti sunt asemanatori cu W. bancrofti dar au dimensiuni mai reduse
microfilariile prezinta urmatoarele caracteristici:
- lungime mai mica
- spatiu cefalic mai mare
- coloana de nuclei se extinde pâna în regiunea caudala
- extremitatea caudala este efilata si prezinta 2 nuclei izolati
- periodicitate nocturna, diurna, subperiodicitate (apar în sângele periferic în orele dupa-amiezii
si ale înserarii)
Brugia timori:
Microfilariile sunt asemanatoare cu B. malayi, prezinta periodicitate nocturna.
Ciclul biologic:
femelele (vivipare) emit microfilarii care vor patrunde în caile limfatice
W. bancrofti - microfilaria nocturna (orele 22.00-2.00)
W. bancrofti (varianta Pacifica) - ziua si noaptea
B. malayi - varietatea periodica (periodicitate nocturna)
- varietatea semiperiodica
B. timori - periodicitate nocturna
agentii vectori (tântari din genurile Anopheles, Aedes, Culex, Mansonia), care sunt gazde
intermediare obligatorii, vor ingera în timpul prânzului sanguin formele infectante
(microfilariile) din circulatia periferica
în stomacul tântarului microfilaria se elibereaza de teaca si patrunde intercelular
în momentul în care vectorul înteapa o noua gazda umana sanatoasa, va inocula microfilaria
prin piele, aceasta patrunzând în ganglionii regionali si, ulterior, în sistemul limfatic circulator
în lumenul vaselor limfatice are loc maturarea microfilariilor prin napârlire iar ulterior se
elibereaza noi generatii de microfilarii
Epidemiologie:
biohemintioze transcutanate, transmisibile
raspândire geografica
- W. bancrofti: Africa (sudul Saharei, Egipt), America Centrala si de Sud, Caraibe, India, Asia de
SE, Indonezia
- B. malayi: Asia de S si SE, India, Indonezia
- B. timori: Indonezia, Insula Timor
rezervorul de infectie:
- W. bancrofti: omul (antroponoza)
- B. malayi - varianta aperiodica: om si animal (pisica, câine, maimuta) (zoonoza)
- B. timori - om
cai de transmitere: transcutanat, prin intermediul vectorilor (gazde intermediare obligatorii)
receptivitatea:
- universala
- nu exista transmitere directa interumana
- prevalenta creste progresiv cu vârsta
- mai crescuta la adultii tineri si la persoanele de sex masculin
Tablou clinic:
exista subiecti „sanatosi”
poate aparea microfilaremia asimptomatica
filarioza clasica:
- incubatie: 3-18 luni
- debutul, de obicei brusc: febra, fenomene alergice
- perioada de stare:
- stadiul acut: manifestari inflamatorii
- stadiul cronic: manifestari obstructive
Manifestari acute inflamatorii:
cuprind membrele, organele genitale externe
limfangite acute superficiale:
- cordoane rosii indurate, edem, durere
- de obicei unilaterale
- febra, frisoane, greturi, varsaturi
- caracter fugace
limfangite acute profunde: febra însotita de dureri toracice/abdominale
adenopatii acute (ganglioni inghinali, axilari)
manifestari genitale acute (W. bancrofti: orhita, epididimita, afectarea ovarelor)
Manifestari cronice obstructive:
aparitia limfedemului
adenolimfocel (inghinal, axilar)
hidrocel cronic
varice limfatice
elefantiazis
Evolutie si prognostic:
Netratate, au o evolutie lenta progesiva.
Diagnostic:
date epidemiologice
date clinice
date de laborator:
- argumente de certitudine:
evidentierea parazitului adult - exceptional
evidentierea microfilariilor în sângele periferic:
- prelevare: - periodicitate nocturna (orele 22.00-02.00)
- subperiodicitate (dupa-amiaza - ora 16.00)
- aperiodicitate (oricând)
- sângele recoltat: - examen direct
- frotiu, picatura groasa colorate Giemsa
- tehnici de concentrare (centrifugare, filtrare)
evidentierea microfilariilor în lichid din hidrocel, scurgeri testiculare
- argumente de prezumtie:
hipereozinofilie sanguina periferica (doar în inflamatiile acute)
imunodiagnostic: RFC (reactia de fixare a complementului), ELISA, PCR
imagistic: ultrasonografia vaselor limfatice, limfoangiografia
Tratament:
tratament specific:
- Ivermectina
- de electie
- oral 200-400 μg/kgc (doza unica)
- se repeta la interval de 6-12 luni (efect profilactic)
- sau Ivermectina (idem mai sus) + Albendazol (doza unica, 400 mg)
- sau Dietilcarbamazina (DEC) - adult:
- ziua 1+2: 50 mg, 3x/zi
- ziua 3: 100 mg, 3x/zi
- ziua 4-21: 6 mg/kgc/zi, în 3 prize
tratament patogenetic si simptomatic: antiinflamatoare, analgezice, antipiretice
tratamentul complicatiilor prin leziuni obstructive limfatice cronice:
- limfedem: masaj membre + bandaje elastice
- suprainfectii bacteriene: antibiotice
- hidrocel, elefantiazis scrotal: chirurgical
Profilaxie:
chimioterapia în masa a pacientilor cu filarioza limfatica
lupta împotriva vectorilor
Loaza
filarioza Loa-loa
helmintioza africana
filarioza cutaneo-dermica si sanguina
clinic: edeme subcutanate circumscrise, trecatoare si recurente
Etiologie
Determinata de viermi din clasa Nematoda, familia Onchocercidae, genul Loa, specia Loa-loa.
Morfologie:
filariile adulte, foarte mobile, sunt viermi filiformi, cilindrici, culoarea albopalina, acoperiti la
exterior de o cuticula care prezinta protuberante emisferice
canal alimentar: gura - esofag - intestin - rect
masculul:
- 3-3,4 cm/0,35 -0,43 mm
- corp:
- mai larg la extremitatea anterioara, se îngusteaza treptat spre posterior
- extremitatea caudala este recurbata, prezinta 2 aripioare longitudinale
- prezinta orificiul ano-genital cu 2 spiculi copulatori inegali
femela:
- 5-7 cm/0,5 mm
- aparatul genital este format din ovare, 2 tuburi uterine lungi, vagin, vulva
- ovo-vivipara
microfilarii:
- lungime = 300 μm
- teaca hialina învelitoare care depaseste putin corpul microfilariei si este foarte greu colorabila
- nucleii embrionari ai coloanei centrale sunt rotunzi sau ovoizi, mai mari, intens colorati si mai
rari decât în cazul W. bancrofti, suprapusi partial, ajungând pâna în vârful cozii efilate; capatul
cefalic al coloanei se termina brusc
- periodiciate diurna (orele 8.00-20.00, maximum: orele 13.00-14.00)
Ciclul biologic:
filariile adulte traiesc în tesutul celular subcutanat uman
femela adulta emite microfilarii în:
- tesutul celular subcutanat
- sânge
gazdele intermediare obligatorii (cu rol de vector) sunt insecte din genul Chrysops (musca
tabanida, musca rosie, taun, „musca filarie”)
femelele acestor muste sunt hematofage, foarte agresive în cursul dupa-amiezii
musca va ingera microfilariile în timpul prânzului sanguin; acestea se matureza în corpul
mustelor în decurs de 10 zile (suferind 3 napârliri) si se transforma în microfilarie infectanta
o data cu hranirea, musca va inocula microfilariile în stratul superficial al pielii unei noi
gazde umane
Epidemiologie:
biohelmintioza transcutanata, transmisibila
aproximativ 20 milioane de persoane infectate anual, global
raspândire geografica: zonele forestiere ale Africii de V si Centrale
rezervorul de infectie:
- doar omul este infectat
- omul - gazda definitiva
- longevitate: peste 15 ani
cai de transmitere - transcutanata, prin insecte vectoare atrase de culoare închisa, prefera
indigenii negri
receptivitate:
- generala
- barbatii sunt mai frecvent afectati (activitate în zonele forestiere)
Tablou clinic:
dominat de manifestari cutanate sau conjunctivale produse de migrarea filariei adulte sub
piele sau în spatiul subconjunctival
incubatie: 4 luni-3 ani
dupa penetrare, determina manifestari alergice generale care cedeaza usor (în aceasta
perioada creste valoarea eozinofilelor)
prurit (brate, umeri, torace, fata)
fotofobie, congestie conjunctivala (pasaj subconjunctival)
furnicaturi, dureri sub forma de întepaturi (pasaj subtegumentar)
edemul de Calabar (edem subcutanat fugace): apare brusc, tumefieri neeritematoase,
nedureroase, senzatie de caldura locala, dur si nu lasa godeu
Evolutie si prognostic:
de obicei favorabil
recaderi - în special în cazul edemului de Calabar
Diagnostic:
Se pune pe baza datelor epidemiologice, clinice, de laborator.
Diagnosticul de laborator:
argumente de certitudine:
- evidentierea microfilariilor în sângele periferic (frotiu, picatura groasa) cu coloratie Giemsa
sau Wright (prelevare în jurul orei 13.00); se pot folosi tehnici de concentrare
- evidentierea macrofilariei în timpul pasajului
argumente prezumtive:
- eozinofilia cu valori crescute
- imunodiagnostic (putin specific): RFC, ELISA, PCR
Tratament:
tratament specific:
- Dietilcarbamazina (DEC): de electie
- ziua 1: 50 mg
- ziua 2: 50 mg, de 3x/zi
- ziua 3: 100 mg, de 3x/zi
- ziua 4-21: 6 mg/kgc/zi, divizat în 3 prize
- Ivermectina: doza unica 200 μg/kgc
- Albendazol - 200 mg, de 2x/zi, 21 zile
tratament patogenetic: anithistaminice, corticosteroizi
tratament simptomatic:
- chirurgical: extragere viermi adulti migranti (tegumente, conjunctiva)
- antiinflamatoare, analgezice, depletive
- tratament oftalmologic de specialitate
Profilaxie:
chimioprofilaxie
pastrarea unei zone libere de 1-2 km între zonele de padure si asezarile umane
Oncocercoza
„river blindness”
filarioza cutaneo-dermica
clinic: dermatita pruriginoasa, noduli subcutanati, keratite, corioretinite
leziuni oculare care duc la cecitate
Etiologie:
Viermi din clasa Nematoda, familia Onchocercide, genul Onchocerca, specia Onchocerca
volvulus.
Morfologie:
paraziti specific umani
adultii traiesc în derm:
- liber
- încolaciti în noduli cutanati fibrosi (oncocercoame)
longevitate: 10-15 ani
corp filiform, conic la ambele capete, alb-opalin
cuticula cu striatii
masculul:
- 2,5 cm/130-210 μm
- coada bulbara la vârf
- cloaca cu spiculi copulatori proeminenti, recurbati si inegali
femela:
- 23-70 cm/250-400 μm, coada recurbata
- ovovivipara
oul: diametru 30-50 μm, învelis striat, mica proeminenta la nivelul fiecaruia din cei 2 poli
viermii traiesc în ghemuri - 4 masculi : 2 femele
femela emite microfilarii mobile, având urmatoarele caracteristici:
- lipsite de teaca hialina
- dubla coloana de nuclei
- alungirea nucleilor terminali
- coada recurbata, un singur rând de nuclei
- cincimea anterioara a corpului: marker anterior sub forma literei V
- se gasesc în tesutul celular subcutanat (stratul superficial al tegumentelor), globii oculari,
ganglioni limfatici periferici
- nu circula în sânge
- nu exista periodicitate
- atrase de lumina, ataca zonele descoperite ale corpului
Ciclul de viata :
microfilariile sunt ingerate de catre insecte vectoare din genul Simulium (gazed
intermediare)
în corpul insectei vectoare, microfilariile se matureaza si sunt inoculate în organismul uman
cu ocazia unui nou prânz sanguin
în corpul uman patrund la nivelul pielii unde se vor dezvolta viermii adulti
durata de viata a viermilor adulti este de pâna la 20 ani
Epidemiologie:
biohelminitioza, se transmite transcutanat
antroponoza
afecteaza 18 milioane persoane anual, majoritatea din Africa Ecuatoriala
270,000 de cazuri de cecitate
raspândire geografica:
- simulidele îsi depun ouale pe plante sau stânci, din apele curente aerate
- Africa: Ghana, Coasta de Fildes, Burkina-Faso
- Yemen
- America Centrala si de Sud: Mexic, Guatemala, Brazilia
rezervorul de infectie:
- paraziti specific umani
- omul
cai de transmitere:
- transcutanat, prin vectori din genul Simulium (musca neagra)
- doar musca femela este hematofaga
receptivitate
- generala
- mai crecuta la barbati (profesional)
Tablou clinic:
incubatie foarte lunga: 10-20 luni
microfilaremia asimptomatica
manifestari precoce: prurit, urticarie, conjunctivita
sindrom cutanat:
- prurit, rash cutanat (papule eritematoase, circulare)
- alternarea zonelor depigmentate cu cele hiperpigmentate („pielea de leopard”)
sindrom chistic: oncocercoame (noduli subcutanati, chiste oncocerciene)
manifestari generale sistemice: scadere în greutate, dureri musculare
sindrom ocular:
- la persoane intens si repetat infectate
- pot interesa atât segmentul anterior, cât si cel posterior al ochiului
- keratite: congestie, edem, lacrimare, fotofobie
- iridociclite
- corioretinite
- atrofie optica
tulburari limfatice: adenopatii, limfedem
afectarea SNC: epilepsie
Prognostic:
totdeauna sever
afectarea oculara poate duce la cecitate la aprox. 2% din persoanele infectate
Diagnostic:
epidemiologic
clinic (sindrom cutanat), chistic, tulburari de vedere
de laborator:
- argumente directe: evidentierea microfilariilor:
- biopsii cutanate
- subdermic
- nodul oncocercian
- ochi (lampa cu fanta)
- argumente indirecte:
- hipereozinofilie sanguina: moderata, mai mare de 20%
- imunologic
Tratament:
tratament specific:
- Dietilcarbamazina (DEC):
- adult: 400 mg/zi - în 3 prize, 21 zile
- copil: 6 mg/kgc/zi - în 3 prize, 21 zile
- se începe cu 25 mg prima zi
- cure lunare timp de 6 luni pentru evitarea recaderilor: 25-50 mg doza unica / sapt. - 6 luni
(afectare oculara)
- Ivermectina
- de electie
- oral 150μg/kgc, doza unica
- repetare peste 3 luni, daca simptomatologia presista
- Suramina (toxicitate renala)
- Albendazol
- Amocarzin (în stadiu de cercetare)
nodulectomia - suprimarea viermilor adulti din chistele accesibile
Profilaxia:
tratarea bolnavilor - medicamente costisitoare, administrare sub control riguros
lupta antivectoriala
echipamente de protectie, folosirea de insectifuge
chimioprofilaxie
Dracunculoza
filarioza de Medina
helmintioza afro-asiatica, cutaneo-dermica
clinic - ulcer cutanat cronic
Etiologie:
viermi din Clasa Nematoda, familia Dracunculidae, genul Dracunculus
specia Dracunculus medinendis (filaria de Medina)
nu este o filarie adevarata
Morfologie:
traiesc în derm, dismorfism sexual accentuat
masculul:
- 1,5-4 cm/400 μm
- la extremitatea posterioara prezinta 2 spiculi inegali, rasuciti
- dupa copulatie moare imediat
- nu are rol patogen
femela:
- singura responsabila de manifestarile clinice ale bolii
- 60-80 cm/1,5-2 mm
- culoare alba, cuticula neteda
- extremitate anterioara rotunjita
- extremitatea posterioara - ascutita, încovoiata, terminata cu un cârlig
- glande cu secretie foarte iritanta pentru piele
- canal alimentar mic, foarte greu de evidentiat
- aparatul genital: 2 ovare, 2 oviducte, 2 utere pline cu larve, vulva
- vivipare
embrionii (larvele):
- L = 500-750 μm
- extremitate cefalica rotunda, coada foarte lunga
- corp usor aplatizat
Ciclul biologic:
femelele (derm, tesut celular subcutanat) - nu provoaca leziuni decât în momentul expulziei
larvelor
când larvele sunt complet formate în uterul femelei, aceasta migreaza spre straturile
superficiale ale pielii, produce leziuni ulcerative, determinând evaginarea uterului prin piele; în
contact cu apa se elimina un numar mare de embrioni
embrionii ajunsi în apa sunt ingerati de catre gazda intermediara obligatorie, un crustacu de
apa dulce din genul Cyclops (ciclopul), în interiorul caruia îsi continua dezvoltarea (2-3
napârliri)
omul (singurul rezervor si gazda definitiva) se infecteaza bând apa cu ciclopi parazitati
ciclopii ajung în tubul digestiv uman, sunt distrusi de aciditatea gastrica si are loc eliberarea
larvelor
larvele sunt absorbite prin peretele intestinal si ajung în vasele limfatice si sanguine, apoi în
tesutul conjunctiv al spatiului retroperitoneal, unde se dezvolta adultii
dupa fecundare, masculii mor iar femela migreaza spre periferia corpului (tesutul celular
subcutanat din zonele declive ale corpului)
la nivelul tegumentelor si în contact cu apa are loc eliberarea larvelor
Epidemiologie:
biohelmintioza care se transmite pe cale orala
anual 10 milioane de persoane afectate global
raspândire geografica:
- Asia: India, Arabia Saudita, Iran, Irak, Yemen
- Africa: Mauritania, Mali, Senegal, Nigeria, Ghana
sezonalitate:
- zonele rurale din India: la sfârsitul sezonului secetos (nivelul apei este foarte scazut)
- zona Asiei (semidesert), Africa: în sezonul ploios
- zonele de savana ale Africii: permanent
rezervorul de infectie: omul (parazit specific uman)
cai de transmitere: cale digestiva
receptivitate:
- generala
- mai crescuta la persoanele cu vârsta între 15-40 ani
Tablou clinic:
incubatie: 8-12 luni
determinat de migrarea femelei adulte, de manifestarile alergice date de prezenta
larvelor/adultilor, de suprainfectiile bacteriene de la nivelul leziunilor cutanate
manifestari generale date de migrarile habituale ale femelei adulte:
- edeme foarte dureroase cu impotenta functionala, în special la nivelul membrelor inferioare
- manifestari alergice: febra, prurit, urticarie
manifestari locale: ulcer cutanat cronic
Prognostic:
în majoritatea cazurilor favorabil - vindecare
în cazul infectiilor bacteriene secundare - rezervat/sever
Diagnostic:
epidemiologic
clinic: descoperirea la palpare a femelei adulte (cordon indurat, sinuos)
laborator: eozinofilie mai mica de 15 %
Tratament:
nu exista terapie specifica
Thiabendazol 50 mg/kgc, în 2 prize, 2 zile
Metronidazol 5 mg/kgc, de 2x/zi, 7 zile
Nu duce la moartea viermilor adulti, doar la regresia proceselor inflamatorii.
extractia traditionala a viermelui prin „metoda indigena”
antiimflamatoare, corticosteroizi
interventie chirurgicala
antibiotice (suprainfectie bacteriana)
profilaxia antitetanica
Profilaxie:
filtarea/fierberea apei provenite din surse necontrolate
produs activ (Temephos - ABATE)
educatia sanitara a populatiei

S-ar putea să vă placă și