Grupa VII Toxicologia este o ramură interdisciplinară ce se ocupă cu studierea efectelor adverse provocate de diferite substanțe chimice sau agenți fizici asupra organismelor vii, sau, altfel spus, știința otrăvurilor și a toxinelor. Efectele adverse pot avea loc la diferite nivele ale corpului, de exemplu doar un organ, sau doar un țesut pot fi afectate, dar pot avea loc şi la nivelul intregului organism având ca rezultat în unele situaţii chiar decesul.
Toxicii isi manifesta actiunea fie la nivelul membranelor, fie in
interiorul celulei. Substantele exogene pot actiona asupra membranei modificandu-i structura si activitatea enzimatica. Unii detergenti altereaza structura membranei, antibioticele polipeptidice distrug membrana datorita efectului tensioactiv. In interiorul celulei, toxicul poate modifica starea fizica a citoplasmei, trecand-o din sol in gel, reversibil sau ireversibil, poate reactiona cu enzime sau receptori.
Interactiunea reversibila joaca un rol fundamental in procesele vitale
din organism, putand explica efectul terapeutic sau toxic. Multe din medicamentele cunoscute de producere a toxicitatii se bazeaza pe fixarea toxicului de o enzima. Cunoasterea localizarii si naturii acestei fixari permit explicarea actiunii toxicului. Un exemplu de blocare a enzimei prin fixarea toxicului il reprezinta inhibitia acetilcolinesterazei de catre compusii organofosforici.
Cunoasterea mecanismelor de actiune a toxicilor apare necesara atat
pentru interpretarea efectelor imediate, cat si pentru cele produse in timp asupra organismelor individuale. Stabilirea actiunii selective a unui toxic orienteaza cercetarile spre studierea organului tinta asupra caruia isi exercita preferential actiunea nociva. Un organ tinta bine studiat este ficatul.
Alergia este o stare alterata, dobandita si specifica organismului, bazata
pe reactia antigen - anticorp. Se considera alterata pentru ca difera de o reactie normala, adica subiectii odata sensibilizati la un antigen, vor reactiona, datorita prezentei anticorpilor, diferit fata de modul de reactionare inainte de sensibilizare. Reactia este dobandita, pentru ca este consecinta sensibilizarii organismului la substanta cu care a venit in contact. Reactia este specifica pentru ca in formarea complexului antigen - anticorp trebuie sa intervina o anumita structura fizica - chimica. Antigenul este o proteina sau un polizaharid care actioneaza fata de organism ca un corp strain si care determina formarea de anticorpi.
Reactiile adverse alergice se constituie in efecte nocive ale
medicamentelor care au un mecanism imun. Ele sunt independente de doza , pot aparea la doze foarte mici deoarece presupun o sensibilizare prealabila. Sensibilizarea alergica se dezvolta de obicei dupa 5 – 14 zile de la prima administrare, uneori mai mult in cazul tratamentului continuu.
TIPURI DE REACTII ALERGICE :
- tipul I - anafilactic, medial de IgE (urticarie, edem laringian,
bronhospasm, hipotensiune arteriala); apar precoce sau rareori tardivand cursul tratamentului; pot persista (ore / zile) dupa oprirea medicatiei; - tipul II - citolitic, prin complement activat de anticorpii (lgG / lgM) - antihaptena fixati pe celule (unele anemii hemolitice, unele trombocitopenii), prin citoliza celulara directa autoimuna (anemie indusa de doza), prin mecanismul “innocent bystander” (unele anemii hemolitice);
- tipul III - leziuni produse de complexe imune circulante depozitate
extravascular, cu atragere de complement (boala serului, febra medicamentoasa, unele vasculite); manifestarile apar de obicei dupa 1 – 3 saptamani de la intreruperea tratamentului, atunci cand drogul sau metabolitul sau nu mai exista in organism;
- tipul IV - hipersensibilitate de tip intarziat, cu limfocite Tαβ(CD4+ /
CD8+) activate (dermatita alergica de contact, granuloame, fibroza?); limfocitele T ale pacientilor cu RAMMI manifestate cutanat au o inalta exprimare a antigenului CLA (cutaneous lymphocyte-associated antigen) care favorizeaza homing-ul in piele.
Dintre medicamentele care provoaca mai des alergii putem aminti :